<  Index mesaje de la Cristos


Viaţa mea ca Isus şi creştinismul (3)

Partea a treia din capitolul 1, "Viaţa mea ca Isus şi creştinismul", al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „What Jesus Wants You to Know Today" (Ce vrea Isus să se ştie astăzi). Mediumul Gina Lake este channel pentru Spiritul lui Cristos, ea fiind cea care îi citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 7 iunie 2019).

R.P.

Jesus

CE VREA ISUS SĂ SE ŞTIE ASTĂZI

Capitolul 1: Viaţa mea ca Isus şi creştinismul (partea a treia)

«Unele minciuni ce au devenit parte a creştinismului au avut ca scop să mă zeifice, să mă pună pe un piedestal pentru a fi venerat ca zeu, făcându-mă special şi superior vouă. Când eram printre voi, eu nu m-am distanţat de voi în acest fel şi n-aş face-o nici astăzi.

Nu am fost şi nu sunt un zeu, nu mai mult decât sunteţi voi, aşa cum am spus. Biserica m-a făcut zeu spunând că m-am născut dintr-o fecioară, deşi nu a fost aşa, şi susţinând că am înviat din morţi, deşi nu am făcut-o. Întrucât nicio fiinţă umană nu a realizat vreodată asemenea fapte, logica era că, dacă eu am făcut-o, atunci înseamnă că sunt un zeu. Dacă credeţi acele minciuni iniţiale, cum că m-am născut dintr-o fecioară şi mi-am înviat trupul, atunci este destul de logic să credeţi că sunt un zeu sau născut din Dumnezeu.

Acesta este modul prin care primii mei adepţi şi părinţii bisericii m-au ridicat la rangul de Dumnezeu – cu minciuni. Dar am fost muritor, la fel ca voi, şi am murit, aşa cum veţi face şi voi. Cu toate acestea, sufletul meu este nemuritor, la fel ca al vostru, şi a continuat să existe într-o altă dimensiune după moarte, aşa cum o va face şi al vostru. Cu toţii suntem şi umani, şi divini, muritori şi nemuritori.

A pretinde că eu am fost un zeu şi că voi nu sunteţi este una dintre minciunile cele mai dăunătoare din creştinism. Este dăunătoare, deoarece implică faptul că vă lipseşte potenţialul divin care este în toţi, nu doar în mine. Este ca şi cum i-ai spune unui copil că nu este suficient de inteligent sau suficient de bun, deşi acel copil este perfect capabil. Este ca şi cum ai împiedica o pasăre să fie ceea ce a fost menită să fie, tăindu-i aripile. Înseamnă a stânjeni potenţialul şi dreptul fiecărei fiinţe umane de a deveni cât de bună poate fi ea.

Nu i-ai face asta copilului tău, nu-i aşa?! I-ai spune copilului tău că nu este suficient de bun?! Nu, ci, din dragoste, i-ai spune copilului tău adevărul – că este o fiinţă divină şi iubitoare şi că îl vei ajuta să facă tot posibilul pentru a manifesta acel potenţial divin. Îţi încurajezi copilul să devină ceea ce el poate fi. Nu-l numeşti pe copilul tău păcătos şi incapabil. Ego-ul face asta, dar nu şi un tată sau o mamă iubitoare, nu un Dumnezeu iubitor.

Biserica creştină vă face să vă ruşinaţi, iar acest lucru este evident nesănătos pentru indivizi şi pentru societate. Este disfuncţional. Nu vreau ca numele meu să fie amestecat în asta. Nu acesta a fost mesajul meu. Mesajul meu a fost opusul. Adevărul este invers.

Cine sau ce beneficiază numindu-vă pe voi păcătoşi, iar pe mine, zeu? Aceasta este o întrebare importantă. Minciunile ego-ului ascund întotdeauna o agendă, un beneficiu pentru el. Dacă eşti rău şi ai nevoie de răscumpărare, atunci cineva trebuie să îndeplinească rolul de a te răscumpăra. Dacă aţi crede că nu aveţi nevoie de răscumpărare sau că puteţi să vă adresaţi direct lui Dumnezeu pentru a fi răscumpăraţi, atunci nu ar fi nevoie de o biserică sau de autorităţi religioase. Dar biserica v-a mai spus o minciună: trebuie să mergeţi la biserică pentru a fi mântuiţi, deoarece numai cei pe care biserica i-a instruit şi i-a declarat vrednici pot acţiona ca mediatori între voi şi Dumnezeu.

Prin aceste minciuni, biserica s-a făcut singură indispensabilă. Acesta este, de asemenea, un mijloc convenabil de a păstra controlul mesajului – adică, este adevărat doar ceea ce acceptă biserica ca adevărat. Acesta este un alt exemplu al modului în care creştinismul a fost corupt de ego.

Asta nu îi face pe toţi cei din biserică corupţi, dar sistemul în care sunt implicaţi este corupt. Liderii religioşi din biserică sunt victime ale înşelării la fel de mult ca oricine. Nu prea există un remediu pentru acest lucru, cu excepţia desfiinţării bisericii pe care o ştiţi, ceea ce nu se va întâmpla, decât dacă toată lumea o va părăsi, dar asta încă nu s-a întâmplat de aproape două mii de ani.

Din fericire, cunoaşterea este putere. Adevărul vă va elibera de astfel de minciuni. Vă va elibera ca să vă percepeţi aşa cum sunteţi cu adevărat, ca fiinţa frumoasă, iubitoare, divină care sunteţi şi puteţi fi, chiar şi acum, când trăiţi această viaţă umană. Vă va da libertatea să aveţi o relaţie cu însuşi Dumnezeu, fără nevoia unui mediator, şi să descoperiţi singuri că Dumnezeu vă vorbeşte prin Inimă. Acolo se găseşte adevărul. În ea se poate avea încredere.

Adevărul poate fi găsit şi în fapte şi în ştiinţă. Vi s-a dat o minte raţională şi un intelect, abilitatea de a gândi şi discerne, şi trebuie să o folosiţi. La urma urmei, voi sunteţi cei care suferă consecinţele dacă credeţi minciunile. Prin urmare, este responsabilitatea voastră să aveţi grijă să nu credeţi minciuni, să descoperiţi singuri ce este adevărat, care sunt faptele. Dar ca să vă trăiţi frumos viaţa, faptele nu sunt suficiente; va trebui să vă bazaţi pe sistemul intern de ghidare care vi s-a dat: Inima.

Biserica nu este atât de dornică să vă urmaţi Inima, deoarece biserica profită când urmaţi învăţăturile sale, care uneori sunt în conflict cu Inima. Din păcate, învăţăturile bisericii sunt un ghid inadecvat despre cum să trăiţi fiecare moment. În cel mai bun caz, ele oferă îndrumări morale generale, pe care trebuie să vă daţi seama singuri cum să le aplicaţi în situaţii concrete.

Pe de altă parte, sistemul de ghidare pe care vi l-a dat Dumnezeu este un sistem de îndrumare clipă de clipă: descoperiţi în fiecare moment cum să vă mişcaţi în viaţă ascultând „mica voce liniştită din interior”. Voi spune mai multe despre acest lucru într-un alt capitol.

Deocamdată, vreau să mă întorc la alte frământări pe care le am cu privire la ceea ce s-a făcut şi s-a spus în numele meu. Să vorbim despre sex, dacă nu vă deranjează. Un alt mod în care am fost transformat într-un zeu şi aşa-numitele dovezi că aş fi fost un zeu erau că nu aş fi făcut sex. Acesta este un mit, desigur, deoarece eram la fel de uman ca oricine şi aveam soţie şi copii. Dar se potrivea scopului bisericii să spună că eu sunt celibatar, lucru care era considerat virtuos şi potrivit unui zeu.

Din această minciună, a rezultat în mod logic că, dacă a fi celibatar este dumnezeiesc şi bun, atunci a face sex este rău. Consecinţa acestei minciuni a fost că a întreţine relaţii sexuale sau chiar a dori sexul a devenit o dovadă suplimentară a nevredniciei cuiva ca fiinţă umană, a naturii sale animale, păcătoase, nelegiuite. Şi ăsta-i necazul cu această minciună.

Ca şi în cazul păcatului originar, această minciună te face să te ruşinezi şi să te depărtezi de natura ta divină. Acesta este încă un mod prin care creştinismul îţi tăgăduieşte adevărata ta natură şi îţi întăreşte natura inferioară. Îţi spune că tu eşti natura ta egotică şi îţi neagă natura divină. Cât de ironic! Cât de contrar adevăratului rol al religiei, care ar trebui să te conducă spre Dumnezeu, nu să te îndepărteze de Dumnezeu.

O altă ramificaţie nefericită a credinţei în această minciună este că reprimarea acestei dorinţe foarte naturale de sex poate duce la manifestări sexuale nepotrivite şi dăunătoare. Atunci sexul, într-adevăr, devine un lucru rău. În cadrul bisericii există o mulţime de exemple despre ceea ce se întâmplă atunci când bărbaţii încearcă să fie celibatari. Nu mă refer la homosexualitate, care este o formă mai puţin frecventă, dar legală de sexualitate, ci pedofilia: adică, preotul ca prădător sexual.

Celibatul nu este o stare naturală. Este în regulă să alegeţi celibatul dacă asta doriţi, dar a deveni celibatar nu este o cale către iluminare. Deşi unii oameni iluminaţi şi-au pierdut interesul pentru sex, celibatul nu este necesar pentru iluminare.

O altă minciună, care este poate cea mai oribilă, este că creştinismul ar fi singura religie adevărată şi că oamenii ar putea veni la Dumnezeu numai prin mine, Isus. Această minciună, ca şi celelalte, este concepută pentru a menţine oamenii în limitele bisericii creştine şi pentru a-i împiedica să exploreze alte religii şi credinţe. Ca majoritatea minciunilor, aceasta foloseşte frica – frica de condamnare şi de a nu ajunge la Cer – pentru a-şi păstra adepţii.

Odată ce crezi acest lucru, devii un credincios adevărat şi care poate fi recrutat pentru a încerca să-i convingă şi pe alţii să se alăture bisericii. La urma urmei, nu ai vrea ca alţii să fie condamnaţi. Un bun creştin ar vrea să-i salveze pe alţii de acea soartă. Această minciună serveşte bisericii ţinând oamenii legaţi de ea şi ajutând-o să se extindă. Acum chiar că ai un motiv cu adevărat important pentru a fi creştin – vei fi veşnic blestemat dacă nu eşti!

Chiar aşa credeţi că funcţionează viaţa?! Chiar aşa ar proceda un Dumnezeu iubitor?! Miroase mai mult a ego, nu-i aşa? Unde sunt dovezile că creştinismul ar fi singura religie adevărată sau că eu aş fi fost singurul fiu al lui Dumnezeu? În Biblie?! Se spune că Biblia oferă dovezi în acest sens, dar cât de încredere este Biblia?!

S-ar putea vorbi atât de mult despre subiectul Bibliei, dar voi spune doar câteva cuvinte. Gândiţi-vă la vremurile în care a fost scrisă Biblia. Imaginaţi-vă, dacă puteţi, cât de diferiţi erau lumea şi oamenii care trăiau atunci. Majoritatea oamenilor aveau puţină educaţie şi nimic asemănător genului de cunoştinţe la care aveţi acces astăzi. Nu existau dispozitive de înregistrare sau tehnologii de comunicaţie. Neînţelegerile şi dezinformările abundau, cum se întâmplă chiar şi astăzi. Omenirea se afla într-o stare de profundă ignoranţă.

Ceea ce s-a scris despre mine, care au devenit Evangheliile, a fost scris la mult timp după moartea mea şi reconstruit de numeroşi oameni, mai ales din poveşti transmise oral. Evangheliile conţin înfloriri, inexactităţi şi născociri împreună cu adevăruri. Nu vorbim aici despre o istorie de viaţă atent înregistrată de un observator imparţial care a trăit alături de mine. Oamenii care au scris Evangheliile erau oameni obişnuiţi, simpli, care le-au scris mult după ce dispărusem, fără nicio înţelegere, cunoştinţe sau experienţă directă cu mine.

Şi totuşi, multe dintre faptele de bază şi multe dintre lucrurile pe care le-am spus au fost păstrate corect sau aproape corect. Dar, aşa cum am spus, adevărul amestecat cu minciuni este o combinaţie deosebit de periculoasă, chiar dacă minciunile sunt relativ puţine. Cele mai problematice denaturări sunt falsificările intenţionate şi omisiunile.

Multe au fost lăsate în afara Evangheliilor, cum ar fi faptul că am studiat cu maeştri spirituali din Extremul Orient, că am fost căsătorit şi aveam copii şi că aveam ucenici atât bărbaţi, cât şi femei. Acestea şi multe alte aspecte ale vieţii mele nu au mai fost incluse în scurtele relatări ale vieţii mele din Evanghelii, fie pentru că astfel de fapte nu erau cunoscute sau rememorate, fie pentru că nu servea intereselor cuiva să le includă.

Ceea ce este lăsat deoparte în mărturiile istorice este, adesea, la fel de important ca şi ceea ce este inclus. Şi motivul pentru care unele lucruri au fost lăsate deoparte este important. Ceea ce este atribuit istoriei are adesea mai mult de-a face cu persoana istoricului decât cu adevărul. Cei care scriu istoria au întotdeauna propriile perspective şi interese, adesea conduse de ego-urile lor. Lucrurile nu au stat altfel nici acum două mii de ani.

Un alt motiv pentru unele dintre distorsiunile din aceste relatări, în special în citatele atribuite mie, este că cei aflaţi în starea egotică de conştiinţă, în care se găseşte cea mai mare parte a umanităţii, înţeleg deseori greşit adevărurile care emană din conştiinţa superioară. De multe ori, trebuie să fi avut chiar tu scurte viziuni ale adevărului ca să înţelegi afirmaţiile maeştrilor spirituali.

Pentru a complica şi mai mult lucrurile, ceea ce s-a scris era într-o limbă foarte diferită de a voastră şi a suferit numeroase traduceri, editări şi modificări de-a lungul nu doar a anilor, ci chiar a secolelor. În acele vremuri, era destul de uşor să adaugi citate, să modifici ceea ce am spus sau am făcut sau să omiţi lucrurile pe care le-am spus sau le-am făcut, în moduri care denaturau sau falsificau adevărul, fără ca cineva să-şi dea seama. Şi chiar asta s-a întâmplat.

Unul dintre cele mai bune exemple în acest sens este următorul citat, atribuit în mod fals mie, care, aşa cum tocmai am spus, este una dintre cele mai flagrante minciuni ale creştinismului: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.” În acest citat, ceea ce am spus a fost atât citat greşit, cât şi înţeles greşit.

Acest citat inexact – această minciună – a servit autorităţilor religioase pentru a construi o biserică şi a susţine „o singură biserică adevărată”. Din păcate, a condus şi la un prejudiciu nemăsurat cauzat de judecăţi, separare, ură şi conflict.

Acesta este rezultatul minciunilor. Minciunile fac rău oamenilor. Îi separă între ei. Îi fac să-şi facă rău unii altora. Adevărul nu face asta. Adevărul îi eliberează pe oameni şi îi aduce în armonie cu pacea şi dragostea.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
11 octombrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=pW3NRGTHqcM