<  Index mesaje de la Cristos


Lumea voastră (1)

Partea întâia din capitolul 2, "Lumea voastră", al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „What Jesus Wants You to Know Today" (Ce vrea Isus să se ştie astăzi).

Acest fragment nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake. Conţine subcapitolele denumite de traducător: a) Situaţia din lume şi socio-politica americană; b) Dificultăţile vieţii şi spiritualitatea.

R.P.

Jesus

CE VREA ISUS SĂ SE ŞTIE ASTĂZI

Capitolul 2: Lumea voastră (partea întâia)

a) Situaţia din lume şi socio-politica americană

«Cei mai mulţi dintre voi care citesc aceste rânduri au, probabil, o viziune asemănătoare cu a mea asupra situaţiei din lume. Cel mai probabil, sunteţi îngrijoraţi de ceea ce vedeţi că se întâmplă la multe niveluri: schimbarea climei, poluarea şi degradarea mediului, suprapopularea, distribuţia inegală a bogăţiei şi a resurselor, terorismul şi războiul, prejudecăţile şi inegalităţile rasiale. Acestea sunt doar câteva dintre cele mai presante probleme ale umanităţii.

Nu pretind că pot rezolva aceste probleme pentru voi, dar există soluţii, deoarece problemele voastre provin, în esenţă, din starea de conştiinţă a umanităţii. Acest lucru poate că sună simplist şi, totuşi, este adevărat. Am fost martor cum lumi ca a voastră au trecut prin transformări similare, unele reuşind, iar altele nu. Succesul în rezolvarea problemelor se reduce la a alege iubirea în locul interesului personal şi al statelor naţionale. Acesta este motivul pentru care soluţia transformării lumii voastre este ridicarea nivelului de conştiinţă al oamenilor. Iubirea este soluţia.

Iubirea va face posibil să vă apropiaţi într-o lume unită şi asta trebuie să se întâmple, iar asta e ceea ce încearcă să se nască din toată această durere şi suferinţă. Există o evoluţie naturală prin care trec lumile, iar societatea globală este următorul pas în evoluţia umanităţii.

În unele lumi, această nevoie de unitate este clară şi acceptată, în timp ce în altele, unificarea în acest mod este privită mai degrabă ca o problemă decât ca o soluţie. Nu se vrea să se întâmple acest lucru din mai multe motive, dar cele mai multe se bazează pe frică, prejudecăţi sau interes personal.

În tranziţia către o societate globală, oamenii vor trebui să facă schimbări şi să se adapteze. Unii îşi vor pierde locurile de muncă, în timp ce alţii îşi vor găsi noi locuri de muncă. Aşa cum identitatea voastră personală trebuie să sufere uneori schimbări, la fel trebuie să se întâmple şi cu identitatea naţională. Pentru a deveni o lume unită, trebuie să deveniţi mai toleranţi, să nu faceţi discriminări şi trebuie să admiteţi că pacea este imposibilă fără egalitate, fără o distribuţie mai justă a bunurilor şi fără ca voi să deveniţi „păzitorii fraţilor voştri”. [n.tr. – Geneza 4:9]

Pe scurt, trebuie să vă deschideţi inimile către alţii, căci altfel, aţi putea pieri cu toţii. Sunteţi în aceeaşi barcă şi barca se scufundă. Sloganul „fiecare pe cont propriu” nu vă va salva. Trebuie să colaboraţi înainte de a fi prea târziu. Oare câte filme nu au descris această situaţie, în care personajele erau într-o situaţie dificilă, dar s-au salvat lucrând împreună?!

Da, multe filme ale voastre vorbesc despre un supererou care salvează omenirea şi mulţi dintre voi speră asta. Au existat mulţi „supereroi” printre voi care au plonjat din înălţimi şi v-au salvat de o problemă sau alta. Dar niciun supererou sau grup de extratereştri nu va salva omenirea, decât, eventual, pentru a extrage de pe Pământ nişte supravieţuitori după ce l-aţi distrus. Însă nu acesta este sfârşitul fericit pe care îl doreşte majoritatea dintre voi.

Când ai probleme, trebuie să te bazezi pe resursele tale interioare. Asta face un supererou şi asta va trebui să facă fiecare dintre voi. Soluţiile de care aveţi nevoie se află în interiorul vostru şi trebuie să vă puneţi în comun resursele pentru a găsi cele mai bune soluţii. Acest lucru se întâmplă deja pe tot globul şi este posibil mai mult de atât, având în vedere posibilităţile de comunicare dintre voi. Dacă două capete sunt mai bune decât unul, atunci imaginaţi-vă ce ar putea face şapte miliarde, mai ales când sunt presate să găsească soluţii. Deci, cu siguranţă, există o speranţă pentru lumea voastră.

Una dintre probleme este că nu sunteţi de acord cu privire la ce problemele aveţi. Schimbările climatice sunt un exemplu. Înainte de a găsi o soluţie, trebuie să fiţi de acord că undeva este o problemă. Iar în alte cazuri, cum ar fi suprapopularea, sunteţi conştienţi de problemă şi de unele soluţii relativ simple, cum ar fi punerea contracepţiei la dispoziţia tuturor celor care au nevoie de ea, dar nu există voinţa de a pune în aplicare aceste soluţii.

Dacă nu vă reduceţi de bunăvoie populaţia, oamenii vor continua să sufere în diverse moduri din cauza asta. Planeta voastră este deja ocupată complet. Reducerea populaţiei ar ameliora şi alte probleme ale lumii. Şi totuşi, prea puţini par să o recunoască drept o problemă majoră sau să facă ceva în această privinţă. Naşterea a mai puţini oameni este o soluţie mult mai simplă a suprapopulării, decât să lăsaţi oamenii să moară de foame, boli şi război.

Odată ce v-aţi identificat problemele, aveţi nevoie de capital, de la guvern sau privat, pentru a-i finanţa pe cei care pot găsi soluţiile cele mai bune. Antreprenorii din Silicon Valley şi din alte părţi au realizat deja performanţe extraordinare şi sunt în pragul unor mari descoperiri care vă vor transforma lumea. Ceea ce vă trage înapoi şi adesea întârzie progresul este politica – adică, incapacitatea de a determina guvernele să sprijine ceea ce este benefic pentru societate şi pentru viitorul vostru.

Un exemplu sunt noile forme de energie. Guvernele voastre se agaţă de mijloacele actuale de generare a energiei, deşi este evident că veţi avea nevoie de alternative la combustibilii fosili. Până când nu vor face ceea ce este mai bine pentru societate şi viitorul vostru, şi nu la ordinul unor autorităţi şi a grupurilor de interese, guvernele vor înşela aşteptările publicului şi vor rata viitorul.

Politica este coruptă de cei puţini care au putere şi care îşi folosesc puterea pentru a manevra guvernul după voia lor. În loc să slujească oamenilor, prea adesea, guvernele îi slujesc pe aceşti puţini bogaţi, ceea ce duce la păstrarea inegalităţilor sociale, deşi acum e nevoie urgentă de viziune şi inovaţie.

Cei de la putere care au investit în surse de energie depăşite nu vor preda cu uşurinţă acea putere. Cum să-i îndepărtezi de la putere sau măcar să fie garantate condiţii de piaţă egale, astfel încât noile tehnologii şi surse de energie să se impună? Aceasta este vechea problemă a vechiului care trebuie să facă loc noului, ceea ce este deosebit de dificil astăzi, fiindcă cei care controlează vechile mijloace sunt deosebit de puternici din punct de vedere politic.

Această problemă poate părea de nerezolvat, dar nu este. Doar câteva modificări vor fi suficiente ca să aibă un mare impact. Oamenii vor vota pentru ceea ce este cel mai important pentru ei, dacă pot vota, or la asta se referă democraţia – la decizia majorităţii. Oamenii vor vota pentru energie curată, un mediu curat, şcoli bune şi asistenţă medicală la preţuri accesibile. Democraţia dă putere poporului să facă alegeri de care beneficiază majoritatea, şi nu doar un grup mic de indivizi. Dacă ceea ce se realizează prin guvernare nu aduce beneficii majorităţii şi societăţii – şi nu aduce – atunci, lucrul ăsta trebuie rezolvat.

În Statele Unite, simpla eliminare a colegiului electorilor şi reformarea sistemului de redistribuire a voturilor ar contribui mult la readucerea puterii în mâinile majorităţii. Aceste sisteme au făcut ca mulţi dintre voi să nu fie reprezentaţi corect. Voturile voastre n-au contat. În cazul colegiului electorilor, de exemplu, dacă votul tău diferă de al majorităţii din statul tău, acest vot nu contează.

Apoi, banii trebuie eliminaţi din procesul electoral. Acest lucru poate fi realizat destul de uşor de către guvern (printr-o mică taxă) oferind tuturor candidaţilor în campanie aceeaşi sumă de bani şi timp de difuzare în mass-media. Dacă contribuabilii plătesc pentru alegeri, atunci ele nu pot fi corupte de câţiva sponsori bogaţi care cumpără candidaţi şi influenţă.

Această simplă schimbare ar fi cu adevărat democratică. Dacă banii determină cine candidează şi cine câştigă, ceea ce se întâmplă deja într-o oarecare măsură, aceasta este chiar definiţia corupţiei. Din start, procesul electoral este corupt. Iar de aici în continuare, banii continuă să influenţeze ce legi sunt adoptate şi unde se duc impozitele. Şi asta trebuie să se schimbe. Banii trebuie eliminaţi din politică. Acest lucru este evident şi, totuşi, nu se face nimic în acest sens.

Costul campaniilor publice ar putea fi redus la un nivel minim prin reducerea perioadei de campanie a candidaţilor şi oferind alegătorilor informaţii simple şi corecte despre poziţiile candidaţilor – doar faptele, fără eschive şi atacuri. În zilele noastre, nu există niciun motiv pentru ca oamenii să facă campanii aşa cum au făcut-o înainte de răspândirea accesului prin mass-media. Acestea sunt doar câteva modificări evidente care ar face sistemul mai echitabil pentru toţi.

Şi cu privire la acest subiect, chiar vrea majoritatea oamenilor să se cheltuiască o sumă aşa de disproporţionată pentru apărarea militară?! Fiecare dolar cheltuit pentru apărare este un dolar care nu este cheltuit pentru întărirea educaţiei, a asistenţei medicale, a infrastructurii şi a altor domenii de interes major şi cu evidente beneficii pentru cei mai mulţi oameni. Armata este un domeniu care are nevoie de reexaminare profundă şi de reorientare. Se cheltuie o mulţime de bani pentru întreţinerea militarilor şi instalaţiilor militare, dintre care multe sunt depăşite, având în vedere că ne aflăm în epoca cibernetică. Teama şi credinţa în război este foarte, foarte costisitoare pentru societate.

De asemenea, vreau să spun câte ceva despre importanţa onestităţii în politică. Cu cât voi, publicul, vă lăsaţi politicienii să scape cu minciunile şi votaţi cu mincinoşii, cu atât este mai probabil ca sistemul vostru să dea rateuri. Onestitatea este piatra de temelie a unei democraţii sănătoase. Publicul trebuie să ceară onestitate din partea tuturor funcţionarilor publici şi a politicienilor, căci altfel, sistemul politic va deveni “cine minte cel mai eficient câştigă”.

Sunteţi provocaţi acum să găsiţi un mijloc de a ţine minciunile sub control, în acelaşi timp continuând să respectaţi Primul Amendament. Căci, dacă libera exprimare a opiniilor înseamnă să daţi frâu liber politicienilor să manipuleze publicul cu minciuni, nu va mai rămâne prea mult din democraţie. Aceasta este una dintre cele mai importante probleme cu care vă confruntaţi acum, problema separării faptelor de ficţiune şi dezvăluirea informaţiilor false pentru a-i împiedica să câştige puterea pe cei care vă manipulează prin minciuni.

Politicienilor trebuie să li se pretindă un standard mai înalt al discursului. Nu ar trebui să fie acceptabil ca ei să mintă, adică să înşele de bunăvoie şi cu bună ştiinţă publicul. Dacă fac acest lucru în timpul mandatului, este o cauză suficientă pentru destituire, mai ales dacă aceste minciuni sunt concepute pentru a manipula percepţia oamenilor asupra realităţii, a acoperi adevărul, a crea divizări şi a incita la violenţă.

Oare nu aşa reuşesc dictatorii să câştige şi să păstreze puterea?! Oare nu este aceasta diferenţa dintre regimurile autoritare şi democraţii?! Primul Amendament este menit, în parte, să protejeze publicul de cei care i-ar putea abuza prin manipulare şi minciuni. Oferă oamenilor libertatea de a protesta şi de a se pronunţa împotriva oricăror nedreptăţi ale autorităţilor şi abuzuri de putere. Libertatea de exprimare nu a fost menită să fie un instrument al persecutorilor politici. Ea nu include libertatea politicienilor de a minţi oamenii. Dacă nu sunteţi atenţi, aţi putea să vă pierdeţi cu totul libertăţile, dacă nu verificaţi discursul politicienilor voştri şi nu solicitaţi veridicitate.

Responsabilitatea pentru a stabili ce este adevărat şi fals revine de obicei jurnaliştilor. Dar când jurnaliştii buni nu mai sunt crezuţi sau când jurnaliştii nu mai spun adevărul, atunci cine mai stabileşte ce este adevărat sau neadevărat? Subminarea credibilităţii jurnaliştilor buni este primul pas în decăderea unei democraţii, primul pas către autoritarism. La fel ca politicienii, jurnaliştii trebuie să păstreze un standard înalt, iar cei care nu-l respectă nu ar trebui consideraţi jurnalişti.

Aceasta nu a fost o problemă semnificativă până la apariţia atâtor site-uri de ştiri dubioase pe internet. Datorită practicilor de jurnalism, în general, bune de-a lungul anilor, publicul a ajuns să aibă încredere, în mare măsură, în ştirile difuzate. Acum sunteţi mai bine informaţi şi asta este bine. Dar există o serie de jucători răi, inclusiv cei care încearcă să vă submineze democraţia, care nu se dau în lături de a utiliza anumite site-uri de ştiri pentru a răspândi minciuni în scopurile lor perverse.

Unul dintre motivele pentru care oamenii cad pradă ştirilor false este că nu sunt educaţi suficient. Oamenii fără suficiente cunoştinte sunt uşor de păcălit cu minciuni. Minciunile pot fi foarte convingătoare atunci când sunt amestecate cu câteva fapte reale. Pentru ca democraţia să funcţioneze, publicul trebuie să aibă acces la o educaţie bună şi la informaţii bune şi să fie motivat să înţeleagă lumea şi guvernarea.

Sărăcia este unul dintre principalele motive pentru care oamenii nu au suficientă educaţie. În Statele Unite, sărăcia înseamnă şcoli şi educaţie inadecvate. Problema cu sistemul vostru de învăţământ este că plătiţi pentru şcoală cu impozite pe proprietate, care, din start, este nefavorabil celor care nu au bani.

Sărăcia, din care rezultă lipsa şanselor egale privind educaţia şi alte beneficii, pe care cei din familiile mai înstărite le capătă fără efort, adesea creează un tineret furios şi nefericit, vulnerabil la influenţe negative. Din cauza şcolilor sărace, copiii din familiile sărace au mult mai multe dificultăţi să devină membri productivi ai societăţii decât cei care cresc cu mai multe avantaje. Oferiţi tuturor copiilor şcoli bune, iar majoritatea copiilor vor putea depăşi dezavantajul că au crescut în sărăcie!

Educaţia inegală are ca rezultat şanse inegale, care agravează diferenţele de clasă şi cresc decalajul dintre păturile societăţii. Când acest decalaj devine mai mare, rezultă resentimente, furie şi un sentiment de victimizare la cei care se percep ca fiind marginalizaţi şi fără vreo şansă de a realiza „visul american”.

Această situaţie este amplificată de televiziune şi alte mijloace media, care înfăţişează enorma avere, putere şi privilegii pe care unii le au. Această disproporţie a bogăţiei devine o problemă din ce în ce mai mare, deoarece creează ranchiună, nemulţumiri şi nefericire chiar şi în cei care duc o viaţă confortabilă şi relativ prosperă.

Atunci când cea mai mare parte a bogăţiei din ţara voastră şi din lume este în mâinile a doar câtorva oameni, acest lucru nu este rău doar pentru cei care suferă economic şi pentru societate, ci este rău chiar şi pentru cei extrem de bogaţi. Oferă unora prea multă putere, iar pe cei mai mulţi oameni puterea îi corupe. Sau, în cel mai bun caz, prea mulţi bani îi fac să caute la nesfârşit ceva ce niciodată nu-i poate satisface sau conduce la fericire.

Dacă cei mai bogaţi ar fi nişte oameni iluminaţi, această situaţie poate că n-ar fi o asemenea problemă. Dar, adesea, cei care acumulează vaste bogăţii sunt conduşi de lăcomia şi dorinţa de putere a ego-ului lor şi nu ar trebui să capete putere, şi nici nu ar fi căpătat-o dacă n-ar fi avut acele imense câştiguri necinstite. Ego-ul ştie să obţină bani şi putere şi, de multe ori, nu se va opri de la nimic pentru a le obţine, dar ego-ul nu ştie să le folosească bine.

Există, cu siguranţă, miliardari care s-au ajuns oferind societăţii ceva de o reală valoare, iar societatea le poate fi recunoscătoare şi se bucură să îi răsplătească. Noi, cei din aceste tărâmuri, le suntem recunoscători lui Oprah Winfrey, Bill Gates şi Jeff Bezos, de exemplu, care ne-au uşurat mult efortul să ajungem până la voi. Fiecare dintre aceste persoane îşi împlineşte destinul în aceste vremuri. Dar, în general, să existe atât de mulţi bani în mâinile atâtor de puţini nu este o situaţie sănătoasă pentru nimeni.

< Sus >

b) Dificultăţile vieţii şi spiritualitatea

Atât de multe se învaţă în aceste vremuri dificile! Cei bogaţi învaţă că banii nu pot cumpăra fericirea şi că, exceptând cazul în care acea bogăţie este împărtăşită cu ceilalţi, să-ţi faci un zeu din bani te conduce la o viaţă searbădă. Cei săraci învaţă cu totul alte lecţii. Ele se referă, de obicei, la dezvoltarea talentelor necesare pentru a scăpa de sărăcie şi, poate mai important, la dezvoltarea forţelor lor interioare, cum sunt curajul, compasiunea şi perseverenţa.

Pentru a reuşi, cei cu lipsuri economice trebuie să-şi învingă tendinţa de a se simţi victimizaţi, mânioşi şi revoltaţi, ceea ce nu este o sarcină uşoară, mai ales dacă mediul în care trăiesc este plin de frică şi emoţii negative. Dacă se pot dezvolta în aceste condiţii, atunci se poate spune că mediul i-a ajutat să devină mai puternici. Sărăcia este doar una dintre numeroasele provocări pe care sufletul şi le asumă pentru a vă face mai puternici, mai plini de compasiune şi, eventual, mai doritori de a-i ajuta pe cei aflaţi într-o situaţie similară.

Mulţi dintre cei săraci apelează la spiritualitate, religie sau familie pentru a dobândi fericirea şi sentimentul de împlinire, iar aceasta este o alegere bună, o alegere pozitivă. Astfel de circumstanţe sunt deseori alese de sufletele al căror scop de viaţă este legat de evoluţia emoţională sau spirituală.

Condiţiile în care v-aţi născut au fost o alegere importantă şi semnificativă a sufletului. Situaţia familiei şi a copilăriei timpurii au fost alese pentru a vă forma într-un anume fel, pentru a vă aduce lecţiile de care aveţi nevoie şi pentru a vă orienta spre dezvoltarea anumitor talente esenţiale pentru scopul vieţii voastre. Aceste condiţii au fost pregătite de suflet pentru a vă oferi anumite experienţe şi provocări care să vă ajute să vă dezvoltaţi în anumite direcţii. Nu au fost o greşeală.

Dacă această alegere a sufletului va funcţiona depinde de deciziile personale şi de deciziile libere ale celorlalţi din mediul respectiv, pe care sufletul nu prea le controlează. Sufletul nu este niciodată sigur dacă circumstanţele pe care le-a ales chiar îl vor ajuta la evoluţia personală, aşa cum a sperat, sau dimpotrivă. În unele cazuri, condiţiile alese împiedică evoluţia şi îndeplinirea scopului vieţii. Când se întâmplă acest lucru, spiritele-ghid şi alte fiinţe de lumină intervin pentru a încerca să remedieze situaţia respectivă.

Este foarte important să nu vă folosiţi de ideea că “sufletul unei persoane a ales o anume dificultate” ca scuză pentru a nu o ajuta. Voi sunteţi mâinile lui Dumnezeu. Sunteţi ajutoarele lui Dumnezeu. Sunteţi principala cale prin care Dumnezeu poate influenţa situaţiile din lume, deoarece, neavând un corp, fiinţele de lumină nu pot face prea multe. Sunteţi meniţi să fiţi instrumentele lui Dumnezeu, iar fiinţele de lumină vă instruiesc intuitiv.

Spiritele-ghid şi alte fiinţe de lumină comunică cu fiecare om prin intuiţia lui. Dar întrucât nu toată lumea are o bună intuiţie şi nu toată lumea o ascultă, Dumnezeu se bazează adesea pe aceia dintre voi care au acces mai bun la intuiţie pentru a-i ajuta pe ceilalţi – pentru a le oferi mesajele, informaţiile sau sprijinul de care au nevoie. Dumnezeu vă împinge intuitiv să le daţi celorlalţi o mână de ajutor.

Sunteţi “păzitorii fraţilor voştri”. Nu vreau să spun prin asta că ar trebui să le daţi oamenilor tot ce au nevoie sau vă solicită. Şi nu vreau să spun că trebuie să fiţi voi cei care îi ajută pe toţi. Uneori, acest ajutor trebuie să vină de la altcineva, caz în care nu veţi fi inspiraţi să daţi ajutor. Intuiţia vă va spune dacă, când şi ce să daţi.

Ce vreau să spun este că sunteţi instrumente ale Întregului pentru a avea grijă de Întreg. Toată omenirea este ca un singur corp. Dacă aveţi o conexiune intuitivă, veţi şti ce vi se cere ca să-i slujiţi pe alţii. A învăţa să slujiţi în acest fel este una dintre lecţiile voastre ca fiinţe umane. Toţi trebuie să învăţaţi să vă branşaţi la îndrumarea interioară şi să vă lăsaţi conduşi de ea.

Deprinderea de a opera astfel face parte din evoluţia voastră spirituală şi este esenţială pentru iluminare. Iluminarea înseamnă să te recunoşti ca fiind toţi şi totul şi, atunci, te îngrijeşti în mod natural de ceea ce necesită grijă. Răspunzi la apelul de a servi în colţul tău de univers. Oricine spune că este iluminat, dar nu este sensibil la nevoile altora şi nu-i slujeşte în vreun fel, probabil că nu este pe deplin luminat.

Cred că-i important să spun ceva aici despre karmă. Dacă te-ai născut în sărăcie sau în orice alt tip de dificultate nu este un semn de karmă rea. Nu înseamnă că eşti pedepsit pentru ceva ce ai făcut în trecut. Viaţa nu pedepseşte; ea învaţă. Acest lucru este foarte important de înţeles.

Astfel de neînţelegeri cu privire la karmă îi fac pe oameni să devină insensibili şi nemiloşi, fiindcă aşa reacţionează ego-ul atunci când se află în faţa cuiva în nevoie. Ego-ul inventează scuze pentru a nu ajuta, a nu empatiza sau a nu se îngriji de altul, ca să continue nestingherit să nu aibă grijă decât de Numărul 1.

Ego-ului nu-i place că toată lumea face parte din Întreg şi că totul afectează Întregul. Deci, când ai grijă de ceilalţi, ai grijă de tine; când îi neglijezi pe ceilalţi, te neglijezi pe tine însuţi. „Orice i-ai făcut celui mai mic dintre fraţii mei, Mie mi-ai făcut”. [n.tr. - Matei 25:40]

Ceea ce faci în viaţă contează. Contează pentru sufletul tău şi contează pentru Întreg. Ceea ce manifeşti creează experienţa ta de viaţă: când dai dovadă de bunătate, asta ţi se va întoarce. Când manifeşti ură, asta-ţi vine în retur. Aceasta este karma. Aşa te învaţă viaţa cum să te comporţi. Dacă vrei să fii fericit, fii bun. Dacă vrei să fii nefericit, fii rău.

Atâta este de simplu – şi evident. Este destul de clar care comportamente aduc fericire şi rezultate bune şi care nu. Ceea ce nu este la fel de evident este cum să-ţi modifici reacţiile automate: cum să nu mai fii ego-ul şi să începi să te comporţi ca sinele tău divin. Foarte puţini vă învaţă acest lucru, dar această învăţătură face parte din misiunea mea.

Acest lucru poate fi predat, dar partea cea mai dificilă este practicarea învăţăturii, aplicarea ei clipă de clipă. Ea necesită nu doar înţelegerea modului de a ieşi din ego şi a intra în sinele divin, cum să-ţi schimbi starea de conştiinţă, ci şi voinţa de a o face atunci când eşti captiv în ego. Aceasta este partea grea. Dar cu practica, această alegere devine mai uşoară şi, în cele din urmă, devine felul tău natural de a fi. Cu suficientă sârguinţă şi practică, vei deveni fiinţa umană divină care eşti menită să fii, după exemplul meu şi al altora.

O parte din problema schimbării conştiinţei este că există puţine modele care trăiesc în lume în acest nou mod, inclusiv în mass-media. Da, în filme şi televiziune, există şi momente când binele predomină şi aplaudaţi binele din oameni, dar, mult mai des, ceea ce vedeţi în filme şi televiziune sunt oameni care se luptă cu demonii lor şi, uneori, cu demoni reali. Ştiţi foarte bine cum se comportă oamenii conduşi de ego-urile lor, dar aveţi mult mai puţine exemple despre cum se comportă cei care sunt în armonie cu sinele lor divin, cei aflaţi într-o stare de conştiinţă superioară.

Mai mult, ideile voastre despre ce înseamnă conştiinţa superioară sunt distorsionate. Vă gândiţi: „Nu voi fi niciodată un sfânt şi nu cunosc niciun sfânt”. Dar progresul pe calea spirituală nu seamănă cu ideea voastră de sfinţenie. Nici măcar sfinţii nu seamănă cu ideea voastră de sfinţenie. Deci, lucru acesta trebuie clarificat: aveţi nevoie de o înţelegere clară a cum arată şi se simte lăuntric progresul spiritual.

Şi iată cum arată: Te simţi în fluxul vieţii; te simţi în largul tău cu mersul vieţii, cu ceilalţi şi cu tine însuţi; eşti recunoscător şi mulţumit de cum stau lucrurile; eşti bun şi îngăduitor cu ceilalţi; eşti împlinit făcând ceea ce eşti îndemnat să faci; găseşti bucurie în lucrurile mărunte şi în simplul fapt de a fi viu; şi manifeşti sinele tău cel mai bun. Aceasta este sfinţenia, aceasta este iluminarea şi acesta este destinul tuturor.

Cunoşti deja senzaţia de a fi sfânt sau iluminat, pentru că, în cele mai bune momente, chiar aşa eşti. Poate că sinele tău superior stă ascuns în cea mai mare parte a timpului, dar a fost dintotdeauna acolo şi trage cu ochiul din când în când, sau poate destul de des în cazul unora dintre voi. De fapt, astăzi, mulţi trăiesc aşa în majoritatea timpului. Cu siguranţă, se petrece un fenomen. Oamenii se trezesc şi învaţă să trăiască ca sinele lor superior, iar eu mă aflu aici pentru a vă ajuta în acest scop.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
17 octombrie 2020