<  Index mesaje de la Cristos


Sfârşitul iluziilor

Capitolul 18, "Sfârşitul iluziilor", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Embodying Christ Consciousness" (Isus vorbeşte: Despre întruchiparea Conştiinţei Cristice). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Traducerea de mai jos provine din varianta originală în engleză, publicată la 30 septembrie 2018.

R.P.

Jesus

Capitolul 18: SFÂRŞITUL ILUZIILOR

«Adesea, oamenii îi invidiază pe alţii pentru ceea ce deţin sau cum arată, pentru prietenii pe care îi au, pentru meseria sau viaţa lor în general. Îşi imaginează că ceilalţi sunt mai fericiţi şi mai împliniţi decât ei înşişi. Mintea face în mod firesc acest lucru: îşi imaginează o viaţă mai perfectă decât o are şi îşi imaginează că alţii chiar au viaţa pe care ea şi-o imaginează, fără să-şi dea seama că acestea sunt doar imaginaţii. Oamenii cred aceste iluzii. Aceste iluzii devin realitatea lor.

Ideea este că viaţa nu seamănă cu imaginaţia. Viaţa în această dimensiune fizică este una a dualităţii. Dacă cineva este frumos, de exemplu, asta nu va dura, iar cât timp frumuseţea durează, există argumente pro şi contra ei. Orice are atât avantaje, cât şi dezavantaje. Aceasta este dualitatea. Acesta este adevărul. Nimic nu vine doar cu avantaje, decât în imaginaţia ta.

Este important să vezi acest lucru, pentru că-i uşor să te laşi păcălit de visele şi dorinţele tale gândind: „Voi fi fericit când ...” sau „Dacă aş avea asta, aş fi fericit”. Acestea sunt exemple de minciuni pe care ţi le spune vocea din minte.

Toate minciunile care formează iluzia par chiar adevărate, deşi nu sunt. Aceasta este natura unei iluzii: ceva pare adevărat sau real, deşi nu este aşa. Mintea născoceşte o realitate iluzorie şi apoi trăieşte ca şi cum ar fi adevărată. Chiar ţi pare adevărat că ai putea duce o viaţă de vis. Chiar ţi pare că bărbatul sau femeia visurilor tale ar exista în realitate.

Nu spun că nu poţi avea o viaţă minunată sau un partener minunat. Spun doar că acea viaţă şi acel partener nu se vor potrivi cu imaginaţia ta. În viaţa reală, există suişuri şi coborâşuri, bucurii şi dificultăţi, lucruri care îţi plac şi nu îţi plac despre viaţă sau partener.

Imaginaţiile includ doar o parte a poveştii. De aceea sunt o minciună, o iluzie. Problema când crezi minciuni este că duc la suferinţă: Dacă crezi că viaţa sau o persoană ar trebui să fie într-un anumit fel, atunci ori de câte ori nu se întâmplă aşa, vei fi nefericit şi vei ocărî viaţa sau vei fi supărat pe ceilalţi: „Nu aşa trebuiau să meargă lucrurile!”

Desigur, ştii asta. Ştii că viaţa şi oamenii nu sunt perfecţi. Dar chiar ştii?! O parte din tine – sinele mai primitiv, ego-ul – nu ştie acest lucru şi tânjeşte după perfecţiune, după ceva şi cineva care se potriveşte ideilor şi viselor sale. Ego-ul este cel ce se supără când viaţa sau ceilalţi nu se conformează. El nu trăieşte în realitatea concretă, ci într-o realitate imaginară, unde crede că ar trebui să poată obţine orice îşi doreşte.

Latura ta raţională ştie şi vede adevărul despre viaţă, dar latura ta iraţională, ego-ul, nu vrea să vadă adevărul şi pretinde altceva. Această latură iraţională a ta are o voce şi aceasta este vocea din capul tău (şi este şi vocea din capul altor oameni).

Latura raţională ar putea avea şi ea ceva de spus în minte, deoarece majoritatea dintre voi aţi învăţat să fiţi raţionali şi să contracaraţi într-o oarecare măsură partea voastră iraţională, ceea ce este cu siguranţă folositor. Şi totuşi, vocea ce se aude este, în cea mai mare parte, vocea ego-ului primitiv.

Dacă nu sunteţi conştienţi de acest lucru, şi de iluziile şi percepţiile greşite ale ego-ului, este posibil să vă simţiţi foarte dezamăgiţi, şi aşa se simt majoritatea oamenilor. Ego-ul nu este foarte fericit în viaţă!

Dezamăgirea este semnul că ai avut o fantezie şi o aşteptare cu privire la ceva sau la cineva, care nu a fost împlinită. Dezamăgirea este atât de normală, atât de frecventă. Şi totuşi, dacă nu ai fi crezut niciodată că ceva sau cineva ar fi sau ar trebui să fie într-un anumit fel, nu ai fi fost niciodată dezamăgit. Te vei simţi dezamăgit doar în măsura în care crezi în plăsmuirile tale şi te ataşezi de ideea ca lucrurile să fie într-un anumit fel.

O mare parte din tristeţea, mânia, blamarea şi resentimentele pe care le simt oamenii provin din această tendinţă de a crede că viaţa ar trebui să fie sau că va fi într-un anumit fel. Oamenii chiar cred această minciună. Nu le trece prin cap să se întrebe: „De ce ar trebui să fie aşa? Cine spune asta?" Nu îşi dau seama că este ego-ul lor care spune asta, când, de fapt, viaţa este ceea ce este şi va fi ceea ce va fi, indiferent de ce crede ego-ul.

Oamenii nu pun sub semnul întrebării sursa emoţiilor lor. Ei presupun că emoţiile lor apar din vina vieţii sau din vina cuiva care nu s-a ridicat la nivelul închipuirii, aşteptărilor lor. Dar viaţa şi ceilalţi oameni nu sunt aici pentru a se conforma imaginaţiei tale!

Prezentat în acest fel, este destul de uşor să vezi cât de egocentric este să crezi că imaginaţiile tale au sau ar trebui să aibă o influenţă asupra vieţii. A gândi aşa este iraţional, dar aşa este ego-ul. Ego-ul este iraţional. Până când aceste gânduri iraţionale sau minciuni sunt analizate, ele vor continua să inducă în eroare oamenii şi să îi facă nefericiţi. Şi, din păcate, oamenii nefericiţi îi rănesc şi dau vina pe ceilalţi pentru nefericirea lor.

Emoţii precum tristeţea, mânia, învinovăţirea altuia şi resentimentele provin din încrederea în minciuni. Dacă nu înţelegi acest lucru, vei continua să ai astfel de emoţii. Pentru a te elibera de ele, trebuie să-ţi examinezi convingerile care stau la baza lor. Atâta timp cât îi învinovăţeşti pe alţii sau viaţa pentru astfel de emoţii, nu te vei elibera niciodată de ele. Sunt emoţiile tale. Tu le-ai creat, oricât de inconştient – nu alţii, nu viaţa. Acest lucru este valabil pentru toate emoţiile, cel puţin pentru cele care te fac să suferi. Oamenii nu sunt responsabili pentru gândurile care le trec prin minte, din moment ce nu ei le-au pus acolo şi nu au niciun control asupra lor. Gândurile le vin în minte la toţi din aceeaşi sursă: subconştientul, unde este stocată programarea egotică şi alte condiţionări. Apoi, dacă aceste gânduri rămân neanalizate şi sunt crezute, aşa cum se întâmplă la majoritatea oamenilor, ele generează emoţii.

Într-un sens, oamenii nu sunt responsabili pentru emoţiile lor, deoarece majoritatea nu sunt conştienţi de modul în care gândurile lor se transformă în emoţii. Ei nu sunt conştienţi de programarea care îi conduce şi, prin urmare, sunt la mila ei. După ce obţii o anumită conştientizare a gândurilor şi îţi dai seama că ele îţi creează emoţiile, poţi pune capăt acestui proces inconştient. Poţi înceta să fii la mila emoţiilor tale negative. Observă că nu am spus că vei elimina toate emoţiile, ci că nu vei mai fi controlat de ele.

Această eliberare de influenţa emoţiilor este un progres uriaş în evoluţia unei persoane şi are implicaţii enorme pentru umanitate în ansamblu. Printr-o combinaţie de înţelegere şi evoluţie, fiinţele umane vor înceta în cele din urmă să se urască şi să se rănească reciproc. Războiul se va opri. Conflictele vor fi soluţionate paşnic.

Cum se poate realiza aceasta? Înţelegerea necesară pentru a realiza aceasta este chiar aici. Tocmai ţi-am dat-o: conştientizează-ţi gândurile. Apoi, vezi că ele te determină să crezi lucruri neadevărate despre tine, despre ceilalţi şi despre viaţă. Apoi, vezi că aceste neadevăruri te fac să te simţi supărat, temător, trist şi duşmănos. Apoi, vezi că aceste emoţii sunt cauza tuturor războaielor, conflictelor, suferinţei şi durerii.

Dacă vrei să pui capăt războiului, conflictului, suferinţei şi durerii (şi cine nu ar vrea?!), atunci vezi falsitatea gândurilor din spatele emoţiilor tale negative. Învaţă să vezi viaţa aşa cum este ea cu adevărat, nu aşa cum o înfăţişează iluzia. Mai presus de toate, învaţă să accepţi viaţa aşa cum este şi învaţă să îi accepţi pe ceilalţi aşa cum sunt, adică să-i laşi să fie aşa cum sunt ei. Trăieşte şi lasă-i să trăiască.

Aceasta este calea către pace şi fericire pentru toţi. Aceasta este singura speranţă pentru umanitate, singura direcţie posibilă acum. Războiul şi ura trebuie să se oprească şi se opresc pe măsură ce fiecare persoană pune capăt durerii lăuntrice, văzând adevărul despre vocea din mintea sa şi stăpânindu-şi emoţiile.

Aşadar, voi mai vorbi despre cum se face acest lucru, deoarece este atât de important. În primul rând, conştientizarea gândurilor se dezvoltă în meditaţie. Meditaţia este cea mai rapidă modalitate de a dezvolta această abilitate. Ca toate abilităţile, a fi conştient de gândurile tale se învaţă practicând, nu doar citind despre asta. Cei mai mulţi oameni nu s-au gândit niciodată să-şi examineze gândurile şi, fără o practică precum meditaţia, majoritatea nu sunt capabili să facă asta, cel puţin nu în mod consecvent.

Totuşi, nu este suficient să fii conştient de gândurile tale dacă nu le pui la îndoială validitatea. Să fii abil în observarea gândurilor nu este suficient pentru a te elibera de emoţiile alimentate de ele. Dacă nu vezi că gândurile tale se bazează pe presupuneri false despre viaţă, nu te vei elibera de emoţiile cauzate de aceste presupuneri false.

Autoinvestigaţia este practica de a pune sub semnul întrebării gândurile: „Oare este asta întotdeauna adevărat?” ar fi întrebarea de bază. Ceva care este adevărat este adevărat întotdeauna, de-a lungul timpului. Dacă ceva nu este întotdeauna adevărat, atunci este un adevăr parţial, adică, în esenţă, o minciună. Mintea ta şi a tuturor este plină de aceste jumătăţi de adevăruri, opinii, presupuneri şi generalizări, care sunt considerate adevărate. Prin autoinvestigaţie, descoperi că foarte puţine dintre gândurile care îţi trec prin minte pot rezista la acest test.

Am spus multe despre aceste minciuni în alte cărţi, aşa că vă îndemn către ele, în special “O viaţă eroică”. Deocamdată, spun că este posibil să te eliberezi de reactivitatea emoţională. Ce înţeleg prin aceasta este că, de exemplu, furia ar putea să apară, dar nu vei reacţiona la ea: Nu vei acţiona conform ei şi nu-i vei da glas – cel puţin, nu foarte tare sau nu mult timp.

Acesta este maximul care se poate aştepta de la tine ca fiinţă umană. Nu este realist să crezi că nu vei mai simţi vreo emoţie odată ce vei avansa spiritual. Trezirea sau iluminarea nu sunt lipsite de emoţii, dar există o relaţie diferită cu ele. Pe măsură ce evoluezi, poţi schimba şi chiar se schimbă modul cum tratezi emoţiile. Relaţia cu ele se modifică: Este posibil ca să ai o emoţie, dar ea nu te are pe tine. Către asta vă îndreptaţi, tu şi umanitatea, către o nouă relaţie cu emoţiile voastre.

Vă mulţumesc că aţi fost aici. Vă mulţumesc pentru hotărârea voastră de a vă trezi din ego. Sunt mereu cu voi.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
19 octombrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=bbk6xfcZv30