<  Index mesaje de la Cristos


A fi om (1)

Prima parte din capitolul 3, "A fi om", al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „What Jesus Wants You to Know Today" (Ce vrea Isus să se ştie astăzi).

Acest fragment nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

CE VREA ISUS SĂ SE ŞTIE ASTĂZI

Capitolul 3: A FI OM (prima parte)

«Primul lucru pe care vreau să-l spun despre ce înseamnă a fi om este că nu sunteţi oameni. Asta e important. Vă vedeţi într-un anumit fel, dar acesta nu este întregul adevăr. Sunteţi oameni, dar nu sunteţi doar oameni. Sau, ar fi şi mai corect să spunem că experimentaţi temporar condiţia umană, dar nu sunteţi, în esenţă, oameni.

Sunteţi divini, la fel ca orice altă creatură. Fiecare creatură îşi are originea în divinitate. Orice creaţie vine de la Dumnezeu şi se întoarce la Dumnezeu. Între timp, pentru o vreme, sufletul vostru simte ce înseamnă să fii o fiinţă umană pe Pământ. S-ar putea ca sufletul vostru să fi fost deja o fiinţă umanoidă pe o altă planetă. Sau poate că veţi experimenta asta data viitoare când vă reîncarnaţi, dacă o s-o mai faceţi.

Viaţa este o aventură pentru suflet. A fi om pe Pământ nu este decât un capitol al acestei aventuri, un scurt capitol. Ideea este că tu eşti Divinul care se deghizează ca om, la fel şi ceilalţi. Divinul este infinit, etern, atotputernic şi omniprezent şi se manifestă sub forma întregii creaţii. Trăieşte în creaţie. Deci, Divinul din voi este în fiecare şi în tot. Aceeaşi conştiinţă se află în toate, deşi forma fizică prin care ea se exprimă nuanţează experienţa pe care o are Divinul în acel colţ al universului.

Fiecare creatură oferă Divinului o perspectivă unică, interesantă şi în continuă evoluţie. Divinul are o experienţă diferită într-o broască decât o are într-un fluture, un delfin sau un om. Vede diferit, simte diferit şi are capacităţi şi dificultăţi diferite în fiecare dintre aceste forme.

Asta-i distractiv pentru Divin. Asta-i interesant pentru Divin. Imaginaţi-vă că puteţi experimenta orice v-aţi putea imagina! Aceasta este experienţa pe care o are Divinul. Experimentează fiecare posibilitate prin creaţie, nu doar orice posibilitate de pe Pământ, ci orice posibilitate din toate universurile. Care înseamnă o mulţime de experienţe! Iată ce face Dumnezeu: Dumnezeu creează, Dumnezeu trăieşte, Dumnezeu experimentează şi Dumnezeu evoluează prin acele experienţe. Dumnezeu este în interiorul tuturor, bucurându-se de toate şi învăţând din toate.

Asta vreau cel mai mult să vă întipăriţi în minte: Nu sunteţi cu adevărat oameni, nu doar oameni. Vă rog să vă amintiţi acest lucru. Diferenţa dintre cei care sunt treziţi sau iluminaţi şi ceilalţi este că ei au înţeles acest lucru, iar această senzaţie de a fi divini îi însoţeşte întotdeauna. Ei sunt conştienţi de faptul că Divinul priveşte prin ochii lor, le foloseşte corpul şi ia decizii. Divinul este cel care simte dragoste, recunoştinţă, uimire, pace, mulţumire şi trăieşte frumuseţea peste tot.

Pentru Divin, orice face parte din viaţă este frumos. Este un cadou. Este sacru, pentru că el se vede în toate şi se iubeşte pe sine în toate. Acesta eşti tu. Tu eşti cel ce trăieşte viaţa în acest fel.

Dar a fi om diferă foarte mult de această percepţie, după cum ştiţi bine. Vedeţi, simţiţi, experimentaţi, chiar iubiţi, dar întotdeauna există sentimentul că ceva nu este în regulă, că ceva trebuie reparat şi că nu puteţi doar să vă relaxaţi şi să trăiţi, pur şi simplu. Simţiţi că aveţi lipsuri, că viaţa nu este ceea ce vreţi să fie, că partenerul nu este ceea ce vreţi să fie el sau ea, că munca nu este plăcută, şi nici măcar copiii voştri nu sunt atât de plăcuţi. Nimic nu este destul de bun, cel puţin, nu pentru mult timp.

Aceasta este lentila umană şi, credeţi-mă, este doar o lentilă, o pereche de ochelari care colorează şi distorsionează viaţa, făcând-o să pară neplăcută, ca o oglindă deformantă dintr-un parc de distracţie care nu este prea amuzantă. Această formă de experienţă umană nu trebuie să fie şi a ta. Când schimbi obiectivul prin care priveşti, totul se schimbă. Când priveşti cu ochii tăi divini, viaţa de om este bună: Este o minune, este uimitoare, este frumoasă şi este preţioasă. Ce mai cadou – să poţi trăi viaţa ca Dumnezeu într-un corp uman. Acesta este scopul vieţilor voastre pământeşti.

Scopul învăţăturilor mele este tocmai acesta, de a vă ajuta să vă modificaţi percepţia de la uman la divin cât încă trăiţi această viaţă umană. Pentru a face acest lucru, va trebui să vă descriu mai exact ce anume vă face să fiţi umani, adică ce vă face să vă plângeţi şi să fiţi nefericiţi, să simţiţi lipsuri, să vă doriţi mai mult, să vă doriţi să fiţi diferiţi într-un fel sau altul şi să acţionaţi fără iubire. Va trebui să vă povestesc despre ego.

Ego-ul este o programare care te face nefericit şi nemulţumit. Ego-ul este doar un program; nu este o entitate, aşa cum îşi imaginează mulţi – un mic eu în creier – deşi uneori se simte cam aşa. Ego-ul este programarea care generează ceea ce îţi spune vocea din cap. Examinând vocea din minte, poţi cunoaşte ego-ul.

Această programare îţi prezintă un mod de a percepe viaţa. Este un punct de vedere – punctul de vedere al ego-ului – dar acel punct de vedere este profund eronat. Ego-ul nu vede viaţa aşa cum este ea cu adevărat. Eşti programat să percepi greşit viaţa. Şi eşti programat să încerci să repari ceea ce percepi greşit, prin “a face” şi “a avea” una şi alta, în loc de “a fi”, pur şi simplu: adică să priveşti în interiorul tău şi să descoperi ce este adevărat în realitate şi, prin urmare, să te eliberezi de suferinţa cauzată de percepţiile greşite ale ego-ului.

Ego-ul este programarea care întâi creează nefericirea, iar apoi oferă soluţii pentru acea nefericire. Problema este că soluţiile nu funcţionează, cel puţin nu pentru mult timp, ca să nu mai vorbim că, de fapt, tocmai această programare este cauza suferinţei tale. Fără ego, aţi fi fericiţi, mulţumiţi şi amabili unul cu celălalt. Prin urmare, calea către fericire, mulţumire şi dragoste este de a vedea adevărul despre această programare, de a vedea că este ceva fals.

A vedea adevărul este totuşi dificil, pentru că eşti programat să crezi ce-ţi impune programarea. Programarea pare a fi corectă şi este bine înrădăcinată, automată şi convingătoare. Programarea ta este foarte convingătoare! Pentru a descoperi falsitatea programării tale, trebuie să fii dispus să o examinezi şi să o pui la îndoială. Aceasta nu este o chestiune banală; poate fi destul de înfricoşător să faci acest pas. A-ţi pune sub semnul întrebării programarea este ca şi cum te-ai îndoi de fundamentele tale. Punerea în discuţie a programării te face nesigur. Ce se va întâmpla cu tine dacă o vei face?

Dar pentru a scăpa de programare este nevoie de mult mai mult. Nu este de ajuns să fii convins că programarea ta este mincinoasă, deoarece ea funcţionează în continuare în fiecare moment. Programarea nu se opreşte doar pentru că ai aflat adevărul despre ea. Continuă ca întotdeauna.

Pentru ca programarea să se oprească sau să nu te mai conducă, trebuie să fie demontată bucată cu bucată. Convingerile false produse de programare trebuie să fie recunoscute ca false, una câte una, clipă după clipă. Aceasta este munca ce trebuie făcută şi va dura ceva timp.

Această lucrare necesită să fii conştient de gândurile care-ţi trec prin minte. Şi nici chiar asta nu-i de ajuns, pentru că mai trebuie să observi că aceste gânduri sunt false şi să nu le mai crezi. Apoi, mai trebuie să faci ceva: îndreaptă-ţi atenţia asupra momentului prezent în locul vocii din cap. Deci, eliberarea de programare implică patru aspecte:

1. Să înţelegi că vocea din capul tău este cauza suferinţei şi că ea nu-i vocea ta, ci vocea programării tale (asta-i partea mai uşoară);

2. Să conştientizezi gândurile din fluxul gândirii, pe care le-am numit vocea din minte. Această conştientizare se dezvoltă prin meditaţie;

3. Să cercetezi gândurile din fluxul gândirii pe care încă le mai crezi, până când te convingi că nu sunt adevărate, utile sau demne de atenţia ta; şi

4. Să îţi muţi atenţia de la tărâmul gândirii la viaţa reală, la momentul prezent. Abilitatea de a te dezlipi de gânduri se dezvoltă tot prin meditaţie.

Meditaţia este esenţială pentru acest proces. Meditaţia este antidotul împotriva capturării tale de către vocea din cap şi însuşirii punctelor ei de vedere. Meditaţia dezvoltă abilităţile necesare demontării programării. Fără o practică zilnică de meditaţie, procesul de detaşare de vocea din cap va dura mult mai mult, posibil, vieţi la rândul. Meditaţia îţi va accelera evoluţia emoţională şi spirituală cum nimic altceva n-o poate face.

< Sus >

Programarea devine o problemă doar atunci când crezi ceea ce spune. Odată ce încetezi să crezi gândurile din fluxul gândirii, programarea va continua să ruleze într-o anumită măsură pe fundal, dar nu o vei mai simţi la fel de corectă sau de convingătoare ca înainte. În cele din urmă, multe dintre gândurile obişnuite nu vor mai apărea sau vor fi ca nişte şoapte fără putere de a te influenţa. Pe măsură ce acest proces avansează, gândurile din fluxul gândirii devin mai benigne, iar gândurile neutre şi pozitive nu sunt chiar o problemă, deşi tot te mai pot împiedica să rămâi prezent în viaţa curentă.

Gândurile problematice sunt cele negative: gândurile de genul „Sunt inferior lui” şi „Nu sunt în regulă” şi gândurile de genul „Nu suport asta”. Acestea nu sunt niciodată adevărate. Gândurile negative nu sunt niciodată adevărate. Lasă ideea asta să te pătrundă. Toate gândurile negative fac parte din programare, nu din adevăr.

Adevărul despre viaţă şi despre tine anunţă veşti foarte bune. Viaţa e bună; tu eşti bun. Orice lucru care afirmă altceva aparţine minciunilor programate care te fac pe tine şi pe ceilalţi nefericiţi. Eşti menit să fii fericit! Nu trebuie să suferi. Încetează să mai crezi minciunile vocii minţii tale şi vei trăi adevărul despre tine şi despre viaţă.

Adevărul îţi este ascuns de către minciuni. Programarea produce minciunile care fac viaţa să pară mai neplăcută şi mai înfricoşătoare decât este de fapt. Produce minciuni care te fac să suferi. Îţi voi da câteva exemple:

• Vocea din minte îţi spune că anumite lucruri care nu îţi plac nu trebuie să se întâmple, atunci când ele, de fapt, se întâmplă. Este o minciună să spui că ceva nu ar trebui să se întâmple când totuşi se întâmplă. Orice se întâmplă se întâmplă şi, prin urmare, este logic că trebuie să se întâmple. A crede astfel de minciuni creează furie, tristeţe şi uneori frică, deşi nu este deloc nevoie să existe aceste emoţii.

Cine spune că ceva nu ar trebui să se întâmple? Ego-ul. El se împotriveşte felului cum stau lucrurile; luptă împotriva vieţii. A fi în război cu viaţa este neplăcut. Dacă nu ai crede astfel de gânduri, nu te-ai simţi în război cu viaţa şi nu ai trăi emoţiile negative care îl însoţesc, cum ar fi furia, tristeţea şi frica. Aceste emoţii nu sunt o bagatelă. Nu numai că te fac să te simţi tu groaznic, ci şi cei din jur. Aceste emoţii stau la baza oricărui conflict din chestiunile omeneşti, şi toate apar pentru că ceva nu este aşa cum crezi tu că ar trebui să fie.

• Vocea din minte te sperie enumerându-ţi toate lucrurile negative care s-ar putea întâmpla în viitor. Ideile despre viitor sunt minciuni; aparţin unei realităţi imaginare, nu realităţii. Aceste idei provin din ego, iar ego-ul nu are în dotare niciun glob de cristal. Ego-ul nu este partea ta inteligentă sau înţeleaptă. Ego-ul e doar un program. Pierzi atâta energie şi emoţie rumegând posibilităţile negative. Aceste gânduri nici măcar nu te protejează; doar te întristează şi te menţin în afara momentului prezent.

Sinele tău înţelept, sinele divin, ştie să aibă grijă de tine şi ce trebuie să faci clipă de clipă pentru a fi în siguranţă. Dacă rămâi prezent în acum, vei şti ce este mai bine de făcut în orice situaţie care ar putea apărea. Din păcate, dacă eşti ocupat făcând strategii posibile de viitor sau dacă te pierzi în gânduri din alte motive, nu vei trăi în prezent. Şi atunci, în loc să fie eul tău divin la conducere, va fi ego-ul, iar ego-ul nu este la fel de înţelept.

• Vocea din mintea ta născoceşte poveşti – adică minciuni – în încercarea de a-ţi da o identitate. Vocea din cap îţi spune cine eşti cu ajutorul tuturor gândurilor care încep cu „eu”. Majoritatea acestor poveşti te fac să nu te simţi bine. De multe ori, înfăţişează imaginea unui om limitat, cu lipsuri sau insuficient de bun. Chiar şi poveştile menite să te facă să te simţi superior te fac să te simţi separat de ceilalţi, şi nici ele nu-ţi dau o stare bună. Chiar dacă există unele adevăruri în aceste poveşti, ele sunt nişte minciuni, fiindcă nu spun întregul adevăr.

Aceste poveşti negative îi determină pe oameni să muncească peste limită şi să se streseze depunând eforturi pentru vreun ideal imposibil, pentru a dovedi că acele poveşti erau false şi a deveni mai fericiţi. Apoi, pentru a face faţă efortului, oamenii deseori mănâncă prea mult sau fac alte excese. Aceste poveşti conduc la dependenţe, fac ravagii în relaţii şi te fac să fii nefericit. Cine ai fi fără aceste poveşti?! Cum ar fi viaţa fără aceste poveşti?!

• Vocea din mintea ta provoacă tot felul de dorinţe inutile, care, dacă nu sunt împlinite, îţi creează suferinţă. Este firesc să ai dorinţe şi preferinţe. De exemplu, este firesc să vrei libertate, dragoste, pace şi fericire. Acestea sunt dorinţe care originează din natura ta divină. Dar vocea din mintea ta doreşte alte lucruri, mai puţin importante, inclusiv unele lucruri frivole sau clar inaccesibile. Nerealizarea a ceea ce vrea ego-ul aduce tristeţe, furie, supărare, gelozie şi alte emoţii neplăcute. Fără acele dorinţe, nu ai mai trăi acele emoţii.

Dorinţele ego-ului sunt minciuni: cine este acel „eu” care doreşte? Acel „eu” este o minciună. Nu indică o persoană reală, ci doar ideea de persoană. Tu nu eşti acel „eu”. Iar dovada este că poţi observa acest „eu” şi să te gândeşti la el. Cine este cel care poate observa şi se gândeşte la „eu?” Acesta eşti tu, cel adevărat.

Şi care ar fi urmarea dacă împlineşti dorinţele „eu-lui”? Şi asta e tot o minciună. Înglobată în dorinţele ego-ului este o minciună: minciuna că îndeplinirea acestor dorinţe ar fi importantă pentru viaţa şi fericirea ta. Dar fericirea nu vine din satisfacerea dorinţelor ego-ului tău, ci din conectarea cu iubirea, pacea şi bucuria sinelui divin. Acesta este adevărul. Găseşte fericirea care nu depinde de a obţine sau de a avea, ci doar de a fi!

• Vocea din capul tău rumegă trecutul, iar trecutul pe care-l tot rumegă este o minciună. Amintirea ta despre trecut nu este trecutul. Amintirea este un construct mental. La ce foloseşte? Şi totuşi, gândurile tale despre trecut provoacă atâtea suferinţe: regrete, amintiri dureroase, nostalgia după trecut – toate inutil de dureroase. Fără amintirile tale despre trecut, nu ai suferi din cauza trecutului. Fără aceste minciuni, nu ai mai suferi.

Amintirile tale par a fi adevărate şi par a fi valoroase, iar asta este o altă minciună. Nu ai nevoie de gândurile tale despre trecut. Amintirile dureroase te întristează, iar cele fericite te scot din momentul prezent şi te fac să râvneşti ceva care nu mai există. Doare să vrei ceva care nu există în experienţa ta curentă. Gândurile despre trecut îţi provoacă durere sau, în cel mai bun caz, te scot din momentul prezent, indiferent care ar fi ele.

• Vocea din minte îi judecă pe alţii, iar aceste judecăţi sunt tot nişte minciuni. Judecăţile ego-ului sunt minciuni, deoarece pretind că ar fi înţelepte şi atotştiutoare. Dar ego-ul nu este nici înţelept, nici atotştiutor, deci cum ar putea fi judecăţile sale?! Adevărul este că ego-ul nu are înţelepciune, pretinde că ştie lucruri pe care nu le ştie, iar tu nu eşti nici superior, nici inferior nimănui, aşa cum presupun judecăţile tale.

Judecăţile tale par importante, adevărate şi utile, dar nu sunt. Aceasta este iluzia, minciuna. Eşti programat să crezi această minciună – că judecăţile tale ar fi adevărate şi valoroase – aşa că, în mod natural, te încrezi în judecăţile tale.

Eşti programat să crezi toate minciunile pe care ţi le spune ego-ul prin vocea din capul tău. Dar este timpul să te trezeşti din această iluzie, din percepţiile false cu care ai fost programat şi să vezi adevărul. Adevărul este că toate judecăţile tale te fac nefericit, şi pe tine, şi pe ceilalţi. Ele se află la baza conflictelor de la toate nivelurile, inclusiv între naţiuni şi religii.

• Vocea din minte, ego-ul, îţi spune ce este bine şi rău, iar aceste aprecieri sunt nişte minciuni. Astfel de evaluări nu se bazează pe adevăruri morale fundamentale, ci mai degrabă pe opinia ego-ului despre ce este bun sau rău pentru „mine”, bun sau rău pentru Numărul 1.

Problema aici este că ego-ul nu vede întregul tablou. Perspectiva sa nu include ceea ce este bun sau rău pentru alţii sau pentru Întreg. Perspectiva ego-ului exclude foarte multe lucruri. Deoarece evaluările ego-ului sunt mioape şi egocentrice, ele sunt nişte minciuni. Şi sunt minciuni pentru că nu sunt în concordanţă cu adevărul: cu adevărul despre cine eşti, cu adevărul despre Întreg sau cu adevărul despre viaţă. Ideile ego-ului despre bine şi rău nu sunt o călăuză bună pentru a-ţi conduce viaţa.

Dacă crezi minciunile despre bine şi rău, viaţa ta se reduce la obţinerea a ceea ce este considerat bun de către ego şi evitarea a ceea ce este considerat rău. Ego-ul nu este capabil să pună corect lucrurile în balanţă. Şi nu despre asta este vorba în viaţă. Ci este vorba despre iubire: a învăţa să iubeşti şi să fii iubirea. Iar despre asta, ego-ul nu ştie nimic. Ceea ce spune vocea din capul tău despre dragoste nu este demn de încredere.

Încrederea în minciuni te face mereu să suferi. Suferi când crezi că ceva este bun şi nu-l capeţi, sau că ceva este rău şi te procopseşti cu el. Încrederea în aprecierile ego-ului despre bine şi rău îţi pregăteşte inutile dezamăgiri şi nefericiri şi conduce la o viaţă goală şi neîmplinită.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
24 octombrie 2020