<  Index mesaje de la Cristos


A fi om (2)

Partea a doua din capitolul 3, "A fi om", al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „What Jesus Wants You to Know Today" (Ce vrea Isus să se ştie astăzi). Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 15 iunie 2019).

Jesus

CE VREA ISUS SĂ SE ŞTIE ASTĂZI

Capitolul 3: A FI OM (partea a doua)

«Dragii mei, sper că înţelegeţi că nu sunteţi această voce nefericită, nemulţumită şi neplăcută din minte. Apoi, odată ce ştii asta, poţi începe să vezi ce altceva anume se află aici, care a fost întotdeauna aici, dar te-a lăsat să crezi că eşti ceea ce spune vocea din capul tău că ai fi, te-a lăsat până ai devenit pregătit să descoperi adevărul despre cine eşti cu adevărat. Descoperirea acestui adevăr este ca şi cum ai afla că eşti moştenitorul unui regat frumos când credeai că eşti un sărac.

Adevărul aduce veşti foarte bune şi nu este chiar atât de ascuns. Acela ce eşti cu adevărat a fost mereu viu, trăindu-ţi viaţa. El este cel ce vede, aude, gustă, miroase şi simte viaţa. El este cel ce iubeşte viaţa, cel ce râde, cel ce se distrează, cel ce este curios, puternic şi curajos, cel ce este generos şi moral. De fiecare dată când manifeşti curiozitate, forţă, curaj, înţelepciune, dragoste, generozitate, poftă de joacă, compasiune, corectitudine morală şi lipsă de îngrijorare, acesta este sinele tău real – sinele tău divin – care aruncă o privire din spatele ego-ului.

Şi tot sinele tău divin permite identificarea cu ego-ul. Îţi permite să te pierzi în gânduri. Permite ego-ului – adică programării – să dirijeze spectacolul până când tu – acel tu care te trezeşti din transa egotică – vei fi gata să vezi adevărul.

Vezi tu, nu este o greşeală că eşti condus de programare şi te pierzi în iluzie. Există un timp pentru toate: Aşa cum există un timp să crezi că eşti ego-ul şi să acţionezi conform lui, există un timp şi pentru a descoperi că nu eşti ego-ul şi a afla cum este să trăieşti aşa.

Fiecare etapă a vieţii este bună, şi aşa este menită să fie, şi se petrece conform planificării. Te dezvolţi după cum ai nevoie şi după intenţia divină. Relaxează-te şi lasă-te condus la următoarea, frumoasa etapă, care este liberă de suferinţa pe care ai trăit-o în trecut.

Întrucât citeşti aceste rânduri, înseamnă că a venit timpul să te trezeşti sau, cel puţin, să începi să te trezeşti. Dacă eşti deschis la aceste cuvinte şi poţi vedea adevărul din ele, atunci eşti gata să vezi falsitatea ego-ului şi să te eliberezi de el. A venit momentul şi acesta-i cel mai potrivit, deoarece lumea are nevoie de tine ca să priveşti viaţa printr-o lentilă mai iubitoare, mai generoasă şi mai paşnică.

A fi om este dificil şi din alt motiv, în afară de propriul ego: A fi om este dificil din cauza ego-urilor altor oameni. Chiar dacă nu mai eşti legat de ego şi de vocea din minte şi poţi să acţionezi şi să vorbeşti într-un mod mai plin de iubire, probabil că oamenii din jurul tău sunt încă legaţi de ego-urile lor. Nu este suficient să fii eliberat de ego-ul tău dacă majoritatea celorlalţi oameni nu sunt; vibraţia umanităţii va rămâne densă. Cei care sunt treziţi trebuie să găsească modalităţi de a-i influenţa pe ceilalţi, de a le ridica vibraţia.

Acest lucru se întâmplă în mod natural, într-o oarecare măsură, prin radiaţia energiei: dacă te afli într-o stare de conştiinţă superioară, cei din jur ar putea fi elevaţi fără ca ei măcar să-şi dea seama. Aceasta este Graţia. În acest fel, eşti un far de lumină în întuneric. Lumina ta străluceşte şi îi luminează pe cei din jurul tău. Din păcate, şi opusul poate fi adevărat: vibraţia ta poate fi coborâtă de vibraţia altora, dacă nu eşti atent.

Lumea de astăzi este foarte densă vibraţional. Starea generală de conştiinţă a umanităţii este destul de scăzută şi această stare de conştiinţă a modelat lumea în care trăiţi şi cum se comportă oamenii. Majoritatea oamenilor duc o viaţă ocupată, grăbită, competitivă şi stresantă. Mulţi se luptă pentru resursele de bază şi încearcă doar să supravieţuiască, în timp ce aceia mai bogaţi se luptă pentru mai mulţi bani, putere, statut şi recunoaştere socială.

Lumea voastră este, în esenţă, o reflexie a stării egotice de conştiinţă. Majoritatea oamenilor sunt profund identificaţi cu mintea lor egotică, cu vocea din cap, şi nu prea conştientizează că este posibil şi un alt mod de a trăi – un alt mod de a fi. Iar creştinismul nu a ameliorat situaţia.

Creştinismul nu oferă viziunea altui mod de a fi în lume, chiar dacă eu am fost un exemplu în acest sens, şi nici nu sugerează că este posibilă o altă experienţă de viaţă, decât în Cer. Creştinismul şi-ar dori să vă acceptaţi aşa-numita natură păcătoasă şi că suferinţa vă este soarta până când veţi ajunge în cer. Creştinismul, de asemenea, nu reuşeşte să explice suferinţa vieţii.

Creştinismul nu acceptă că oamenii îşi pot îmbunătăţi în mod substanţial starea de conştiinţă, decât, poate, dacă se roagă sau se spovedesc sau fac lucrări bune. Creştinismul are puţine de spus despre realizarea unei stări superioare de conştiinţă, cu excepţia recunoaşterii câtorva sfinţi care au realizat acest lucru, dar fără prea multe explicaţii despre cum au făcut-o.

Când am fost pe Pământ, am trăit într-o stare de conştiinţă superioară şi am avut cunoştinţe despre elevarea conştiinţei. Am practicat meditaţia şi i-am învăţat pe discipolii mei şi pe ceilalţi apropiaţi ceea ce învăţasem despre meditaţie şi stările superioare de conştiinţă când călătorisem în India. Învăţăturile mele includeau adevăruri ezoterice şi metafizice, dar acele adevăruri mai profunde s-au pierdut. S-a pierdut acel “know-how” necesar omului obişnuit, bărbat sau femeie – cum să ajungă la stări superioare de conştiinţă. Iar asta lipseşte din creştinism.

Acesta este un eşec destul de sever al bisericii creştine. Părinţii bisericii nu doreau ca enoriaşii să ştie că pot atinge nivelurile superioare de conştiinţă la care ajunsesem eu. Şi, ca să fim sinceri, majoritatea autorităţilor clericale, pur şi simplu, nu ştiau că acest lucru este posibil. Stările superioare de conştiinţă nu făceau parte din experienţa lor, fiindcă nu primiseră niciodată învăţăturile ezoterice care le-ar fi putut face posibile pentru unii. Cum să înveţi pe alţii ceva ce nu ştii?! Aşadar, creştinismul a fost condamnat să se piardă în ceremonii fastuoase şi opulenţă, în ritualuri care nu pot duce niciodată la o transformare adevărată, ci, poate, doar întăresc speranţele oamenilor într-o viaţă mai bună în Cer după moarte.

Nu, biserica nu v-a învăţat şi nu predică că voi aveţi acelaşi potenţial divin pe care l-am avut şi eu. Şi aş dori să corectez asta. Mulţi oameni din Occident sunt acum deschişi şi pregătiţi pentru acest mesaj, graţie infuziei de idei orientale în Occident încă de prin anii 1960. Cunoştinţele ezoterice nu au fost îngropate în Orient aşa cum au fost în Occident, şi sunt recunoscător pentru asta.

În Orient, transmiterea conştiinţei sau a energiei a fost bine înţeleasă şi practicată între guru şi discipol. Discipolii nu au primit doar învăţături de la guru, ci şi altceva foarte preţios: o transmitere a conştiinţei. Au fost înălţaţi prin prezenţa guru-lui. Li s-a dat să guste din conştiinţa guru-lui, un gust care poate nu a durat, dar totuşi, un gust.

Transmiterea unei stări superioare de conştiinţă de către un guru sau un învăţător spiritual este un mare cadou şi este cel mai eficient mijloc de a ajuta aspiranţii să atingă o stare mai înaltă de conştiinţă. Învăţătorul spiritual schimbă starea creierului discipolului, ceea ce se întâmplă şi în meditaţie, iar acesta este începutul, după care ucenicul devine mai ferm stabilit în acea stare superioară.

O stare de conştiinţă superioară poate fi cunoscută cu adevărat doar prin trăirea ei, deoarece cuvintele nu o pot descrie sau transmite în mod adecvat. Trăirea acesteia este învăţătura, iar restul învăţăturilor vorbesc despre cum să atingi acea stare superioară şi ce înseamnă să trăieşti în ea.

Acestea sunt învăţăturile importante, care nu au fost incluse în ceea ce se spune că am predicat acum două mii de ani. Aceasta a fost o mare omisiune. Atunci eram venerat nu doar pentru că oamenii recunoşteau adevărul în învăţăturile simple pe care le prezentam, ci şi pentru că primeau o transmisie de la mine şi erau înălţaţi în prezenţa mea. Se simţeau mai bine în prezenţa mea.

După ce am părăsit acea viaţă, tot ce a mai rămas din învăţăturile mele au fost relativ puţine cuvinte, majoritatea fiind destinate să înveţe oamenii cum să se comporte, nu cum să-şi ridice conştiinţa. Problema este că nu poţi ajunge la o stare de conştiinţă superioară doar printr-un comportament bun, deşi acesta ajută şi este important. Şi va fi dificil să fii bun în mod constant fără o schimbare în conştiinţă. Trebuie început cu începutul. Oamenii încearcă tot timpul să fie buni, dar eşuează, pentru că sunt încă sub controlul ego-ului. Dar odată ce conştiinţa ta s-a ridicat şi eşti dincolo de ego, comportamentul bun devine natural. Un comportament bun rezultă din conştiinţa superioară, nu invers.

Ideea pe care vreau să o subliniez este că spiritualitatea se referă la starea ta de conştiinţă; nu este vorba despre credinţe sau ritualuri. Spiritualitatea înseamnă elevarea stării tale de conştiinţă şi să trăieşti într-un mod aliniat cu sinele tău divin, nu cu sinele egotic. Înseamnă a privi printr-o nouă lentilă şi de a trăi într-un mod nou, unul care nu mai este determinat de vocea din minte şi de pulsiunile şi dorinţele ego-ului.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
28 octombrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=lzctMDGIUAs