<  Index mesaje de la Cristos


A fi om (3)

Partea a treia din capitolul 3, "A fi om", al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „What Jesus Wants You to Know Today" (Ce vrea Isus să se ştie astăzi).

Acest fragment nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

Jesus

CE VREA ISUS SĂ SE ŞTIE ASTĂZI

Capitolul 3: A FI OM (partea a treia)

«Starea ta de conştiinţă contează nu doar pentru tine, ci pentru toţi cei din jur. Fiecare îi afectează pe toţi ceilalţi prin transmisie energetică. Aşa cum guru-şii şi învăţătorii spirituali transmit conştiinţa superioară, fiecare om transmite acea stare de conştiinţă în care se află. Deci, atunci când trăieşti printre oameni care sunt mai ales într-o stare de conştiinţă inferioară, fie conştiinţa ta va coborî pentru a se potrivi cu a lor, fie conştiinţa lor se va ridica pentru a se potrivi cu a ta.

Ce vreau să explic este cum poţi să îţi menţii vibraţia ridicată când te afli în mijlocul celor cu o vibraţie mai scăzută. Acest lucru se poate face, dar este deosebit de dificil dacă nu eşti ferm stabilit într-o stare superioară. Deci, aceasta este prima problemă: stabilirea mai fermă într-o stare de conştiinţă superioară. Ea necesită timp şi practică. Să treci la o stare de conştiinţă superioară în timpul meditaţiei nu este atât de dificil; mulţi stăpânesc acest proces. Dar să rămâi în acea stare în afara meditaţiei se dovedeşte a nu fi atât de uşor, ceea ce este de înţeles. Nu este uşor să menţii o stare de conştiinţă superioară trăind în această lume.

Iată deci câteva sugestii:

• Fă-ţi timp în fiecare zi pentru a medita cel puţin o oră zilnic, într-o singură şedinţă, în orice moment al zilei preferi. Stai într-o poziţie confortabilă, astfel încât să poţi medita atât de mult fără niciun disconfort. Am explicat elementele de bază ale meditaţiei în alte cărţi, aşa că nu le voi detalia aici. Iar acest medium-autor are cursuri online unde predă meditaţia. Meditaţia zilnică este cel mai important lucru pe care îl poţi face pentru a–ţi ajuta evoluţia spirituală.

• Când eşti printre oameni, în loc să vorbeşti, ascultă cât mai mult posibil. Adică, să asculţi ceea ce spun oamenii şi, de asemenea, să asculţi – sau să observi – gândurile vocii din capul tău, fără să le rosteşti. Încearcă să-i asculţi pe ceilalţi cu Inima, Inima spirituală, fără a filtra spusele lor prin judecăţile şi opiniile minţii tale.

A asculta cu Inima înseamnă să fii receptiv la ceea ce există, dar fără să evaluezi: să accepţi cum stau lucrurile şi cum sunt oamenii, cu curiozitate, îngăduinţă şi compasiune. Asta face întotdeauna sinele tău divin. Totuşi, nu vei putea face asta în prezenţa oamenilor dacă eşti preocupat să-ţi asculţi vocea din minte şi să exprimi acele gânduri.

Când eşti cu alţii, renunţă la toate gândurile şi doar rămâi prezent şi receptează viaţa aşa cum se întâmplă ea. Lasă-i pe ceilalţi să-şi exprime judecăţile şi opiniile, fără să te bagi şi tu, fiind sau nefiind de acord cu ei. Exersează să laşi orice şi pe fiecare să fie aşa cum este. Astfel, trăirea vieţii şi a relaţiei cu ei va fi foarte diferită, decât dacă li te alături în lumea ego-ului, care evaluează permanent, având atracţii şi repulsii. Observă cât de relaxat te simţi când stai alături de ceilalţi în acest fel. Ce diferenţă este faţă de starea egotică de conştiinţă!

În caz că te preocupă ca nu cumva ceilalţi să creadă că eşti ciudat dacă taci prea mult timp, probabil vei descoperi că, în această stare de doar-a-fi, eşti mai simpatic şi mai atractiv ca niciodată!

• Când te simţi stresat, agitat, confuz sau prins de vocea din cap, opreşte-te. Opreşte orice faci şi fă atent câteva respiraţii adânci şi lente. Inspiră încet şi profund din diafragmă până numeri la şase şi apoi expiră încet numărând până la şase. Fă acest lucru timp de zece minute, apoi cercetează-te lăuntric şi vezi ce este cu adevărat de făcut în continuare.

Trebuie să alegi tu cum îţi trăieşti viaţa. Nu-i nevoie să laşi mintea implicită, egotică, să determine ce şi cum faci. Nu lăsa vocea din cap, care este vocea stresului, să te conducă sau să îţi determine acţiunile. În schimb, lasă bucuria să determine ce trebuie făcut mai departe.

Ce vrei să faci acum? Ce ai nevoie? Poate că trebuie să te opreşti şi să te odihneşti mai mult de zece minute. Poate că trebuie să te uiţi pe fereastră şi doar-să-fii pentru o vreme. Doar-fii până când îţi devine clar cum vrea sinele tău mai profund să te mişte în continuare.

Dacă laşi vocea din minte să te conducă, te va hărţui până când vei deveni epuizat şi irascibil, iar asta nu-i viaţă. Şi totuşi, acesta e modul cum mulţi îşi trăiesc viaţa. Apoi, ei încearcă să se refacă, chipurile, mâncând în exces sau dedându-se vreunei alte forme de plăcere.

Există şi un alt mod, anume acela de a-ţi echilibra activitatea cu odihna şi doar-să-fii. Acest lucru poate părea nepractic, dar când eşti stresat şi nefericit nu prea eşti funcţional sau eficient. Poţi să-ţi desfăşori mai echilibrat viaţa cotidiană dacă te opreşti periodic din activitate, examinându-te lăuntric şi întrebându-te: „Unde este bucuria mea acum? Spre ce anume mă îndeamnă acum bucuria să acţionez sau să nu acţionez? Ce trebuie cu adevărat făcut acum? ”

S-ar putea să descoperi că, atunci când laşi sinele divin să-ţi stabilească activităţile, unele activităţi vor fi date la o parte în mod natural, întrucât vei recunoaşte că nu merită efortul sau că sunt inutile. Ego-ul face ca lucrurile neimportante să pară importante, ceea ce este un fel prin care îţi ocupă timpul inutil.

Pentru ego, cel mai important lucru este să fii mereu ocupat, pentru că el îşi pierde toată puterea când te opreşti şi te laşi doar-să-fii. Află singur ce activităţi se ivesc prin simplul fapt de a te opri un pic şi de a privi. Sinele tău divin ştie să-ţi trăiască viaţa dacă îi dai ocazia. Totuşi, directivele sale nu vin sub formă de cuvinte în minte, ci, mai degrabă, sub formă de inspiraţie şi îndemnuri de a acţiona atunci când vine momentul potrivit.

• Evită persoanele negative ori de câte ori poţi. Asta nu înseamnă că nu eşti amabil – poţi fi în continuare amabil cu ei; înseamnă doar că eşti inteligent şi ai grijă de tine. Cu excepţia cazului în care trebuie să fii de folos cuiva care are probleme cu negativitatea, probabil că nu are rost să interacţionezi cu acea persoană dacă acest lucru poate fi evitat. Probabil că vibraţia acelei persoane nu va fi ridicată de a ta, decât dacă este foarte deschisă faţă de tine, dar în schimb, vibraţia ta ar putea fi afectată negativ când intri în contact cu ea.

Evitarea persoanelor negative este doar o bună igienă emoţională. De ce să te pui singur în situaţii care ţi-ar putea declanşa propriile probleme sau ţi-ar putea declanşa judecăţile şi coborî vibraţia?! Acest lucru este important mai ales dacă încă nu eşti bine stabilit într-o stare superioară. Cei care abia învaţă să fie mai prezenţi în viaţă ar fi înţelept să aleagă cu atenţie cu cine îşi petrec timpul. Cei care sunt mai ferm stabiliţi în Prezenţă ar putea rămâne adesea pe lângă oamenii negativi, deşi rareori o vor face, cu excepţia cazului în care simt că trebuie să le fie de folos.

Oamenilor spirituali le vine adesea greu să manifeste mai mult discernământ în privinţa persoanelor cu care îşi petrec timpul, pentru că nu vor să rănească sentimentele nimănui. Iar uneori sentimentele oamenilor chiar sunt rănite atunci când relaţia ta cu ei se schimbă. Dar asemenea schimbări fac parte din viaţă şi lucrul acesta trebuie, pur şi simplu, să fie acceptat – şi de către ei, şi de către tine.

Acest lucru este valabil şi pentru membrii familiei. Oamenii spirituali se simt foarte vinovaţi că doresc să petreacă mai puţin timp cu membrii familiei, dar şi acest lucru trebuie acceptat de către toţi cei implicaţi. Nu poţi lăsa alte persoane, inclusiv membrii familiei, să-ţi stabilească modul în care îţi trăieşti viaţa. În cele din urmă, trebuie să fii sincer cu tine însuţi – sincer despre ce este just pentru tine în fiecare moment. Dacă nu este ceea ce-ţi trebuie – dacă nu simţi un “da” în interior – să petreci timpul cu anumiţi membri ai familiei, atunci nu o face, decât dacă este absolut necesar. Ai disponibilă o cantitate limitată de timp şi energie. Pentru conştiinţa ta, este important cum o cheltui.

• Implică-te în activităţi plăcute care îţi înalţă conştiinţa: dansează, cântă din voce, cântă la un instrument, ascultă muzică, creează ceva, desenează sau pictează, plimbă-te în natură, joacă-te cu câinele, mergi cu bicicleta sau practică un sport, citeşte cărţi spirituale sau ascultă înregistrări cu cărţi sau învăţături spirituale. Fă ceea ce îţi place şi te face să te simţi bine şi fericit – şi fă-le zilnic. Petrece cât de mult timp poţi făcând lucruri ce te fac fericit şi îţi menţin vibraţiile ridicate.

Aceste tipuri de activităţi îţi elevează conştiinţa şi te fac să te simţi bine, deoarece îţi focalizează atenţia asupra vieţii reale, cea generată de simţuri, în locul realităţii virtuale a minţii. Chiar şi citirea cărţilor spirituale este o practică de concentrare a minţii şi te scoate din realitatea imaginară a lui „eu, mine şi mie”.

Ori de câte ori te pierzi în ceea ce faci, chiar şi în lectură, te adânceşti în bucuria de a trăi a sinelui tău divin. Pe de altă parte, ori de câte ori te pierzi în gândurile despre tine şi viaţa ta, pierzi contactul cu viaţa reală şi trăieşti în lumea ego-ului, unde domnesc neajunsurile şi nemulţumirea.

• Mantrele, afirmaţiile pozitive şi rugăciunile sunt alte instrumente excelente pentru menţinerea unei stări superioare de conştiinţă sau pentru accederea la o stare de conştiinţă superioară atunci când ai pierdut-o. Deoarece m-am referit destul de mult la aceste lucruri în cărţile mele şi meditaţiile ghidate, nu le voi mai detalia aici.

• Înconjoară-te cu frumuseţe şi cu ceea ce îţi aduce bucurie şi scapă de ceea ce nu o face. Frumuseţea deschide Inima, iar frumuseţea este foarte disponibilă. Natura pune frumuseţea la dispoziţia aproape a oricui. Unul dintre cele mai bune lucruri este să-ţi petreci timpul în natură, fiindcă te împrospătează şi îţi înalţă conştiinţa. Natura este vie şi nu are o minte egotică. Din acest motiv, este relaxant să stai în natură, iar când te relaxezi, te scufunzi în natura ta divină. Fiinţele umane iubesc în mod natural frumuseţea şi se relaxează în prezenţa frumuseţii naturale.

Casa ta poate fi, de asemenea, un sanctuar, un loc în care simţi relaxare, calm şi frumuseţe. Fă tot ce poţi pentru a-ţi face ambientul plăcut. Mediul este important şi emite o anumită vibraţie. Dacă ţii deschis televizorul mult timp, de exemplu, va afecta vibraţia din casă. Deoarece televiziunea tinde să fie destul de negativă şi violentă, este important să minimizezi timpul de vizionare. Meditaţia afectează, de asemenea, vibraţia din casă: cu cât meditezi mai mult, cu atât vibraţia se impregnează mai adânc şi te ajută să menţii în căminul tău un nivel mai înalt de conştiinţă.

Este important să ai în casă lucruri pe care le iubeşti. Atunci când ochii tăi văd acele lucruri, ele radiază recunoştinţă şi bucurie. Din acelaşi motiv, este important să scoţi din casă lucrurile cu care faci asociaţii negative sau de care nu ai nevoie. În mod subtil, reacţionezi negativ la acele lucruri şi îţi pot reduce vibraţia.

Poţi avea un anumit control asupra mediului de acasă. Fă-l un spaţiu liniştit, plin de iubire, creând un sentiment al sacrului în el. Alege lucruri care reflectă sau îţi îmbunătăţesc starea de conştiinţă şi scapă de lucrurile care nu o fac. Transformă-l într-un loc în care simţi recunoştinţă pentru tot ceea ce ai. Dă-ţi silinţa ca să faci din casa ta un loc în care se manifestă şi trăieşte sinele tău divin.

• Dacă doreşti să menţii o vibraţie superioară, este important să monitorizezi şi să limitezi ceea ce urmăreşti la televizor şi pe internet, inclusiv ştirile. În cea mai mare parte, televiziunea şi alte mass-media reflectă starea medie de conştiinţă, care este destul de scăzută. Majoritatea oamenilor ce apar la televizor şi în filme sunt profund identificaţi cu ego-urile lor.

Televiziunea şi filmele prezintă întreaga gamă de emoţii umane negative şi, de obicei, chiar mai intens decât le trăieşti în mod normal. Ceea ce vezi sunt oameni care suferă şi care, adesea, încearcă să scape de suferinţă în moduri care creează şi mai multă suferinţă pentru ei şi ceilalţi. Vezi oameni prinşi în stări negative de conştiinţă şi manifestându-se negativ. Şi adesea te identifici cu emoţiile lor intense, ceea ce nu este prea sănătos: Când ei sunt furioşi, te simţi furios; şi când ei sunt speriaţi, şi tu te simţi speriat. Dacă ceva la care te uiţi te determină să te contracţi energetic, atunci vizionarea nu-ţi face bine şi e timpul s-o opreşti.

Ceea ce se arată la televizor şi în filme este mai ales cum să nu faci faţă emoţiilor decât cum să le tratezi într-o manieră sănătoasă, căci asta, aparent, ar face scenariul neinteresant. Personajele de la televizor şi din filme duc povestea înainte luând decizii proaste una după alta. Ei fac tot ceea ce nu ar trebui să facă – mint, trişează, manipulează, ucid, îi rănesc pe alţii – toate acestea în încercarea de a face faţă propriei stări emoţionale negative sau pulsiunilor egotice. Ceea ce vizionezi la televizor şi în filme este un ego pe steroizi.

Acest lucru poate părea destul de inocent: te uiţi cum alţii iau decizii mai proaste decât le-ai lua tu vreodată. Seinfeld a fost un geniu în a vă arăta slăbiciunile ego-ului şi necazurile pe care le cauzează, şi v-a făcut să râdeţi. Totuşi, ceea ce se întâmplă cu adevărat în acest show şi chiar mai rău în nenumărate altele este că vă învaţă că un astfel de comportament egotic este normal. În loc să vi se arate modele iluminate de comportament uman, vi se arată ce-i mai rău din natura umană. Şi, chiar dacă acest tip comportament nu este lăudat, totuşi, aceste show-uri trimit un mesaj inconştientului că aşa acţionează fiinţele umane, care se traduce prin „este în regulă să acţionezi astfel”.

Da, există şi unele exemple de fiinţe umane luminoase la televizor şi în filme, dar acestea sunt excepţii. Modelele de spiritualitate care există în viaţa reală, dacă ajung să fie prezentate în mass-media, sunt portretizate inexact şi ridiculizate sau considerate periculoase. Oamenii spirituali sunt, de obicei, descrişi ca fiind nebuni sau membri ai unei secte sau la marginea societăţii.

Această prezentare constantă a ego-ului şi a celor mai urâte aspecte ale omenirii menţin oamenii în închisoarea propriului ego. Întăreşte condiţionarea negativă, care este ego-ul. Consolidează credinţele voastre egoiste greşite. De exemplu, accentul constant care se pune pe corpul şi frumuseţea femeilor întăreşte convingerea că acest lucru ar fi important la o femeie, când, de fapt, nu este. Acesta este un mesaj subliminal foarte apăsător şi limitativ! Desigur, odată ce te-ai trezit la adevărul despre ego, mass-media are mai puţină putere de a-ţi întări condiţionarea negativă, dar mintea inconştientă încă mai este afectată, într-o oarecare măsură, de tot ceea ce vezi.

Unul dintre cele mai dăunătoare lucruri este frica stârnită de mass-media. Prezintă toate lucrurile îngrozitoare care se pot întâmpla, ca şi cum ele ar face parte din viaţa de zi cu zi. Televiziunea şi filmele îţi introduc imagini violente şi tragice în mintea inconştientă şi atunci începi să crezi că viaţa ar fi la fel de înfricoşătoare şi tragică precum aceste poveşti fantastice. Nu este sănătos să crezi că viaţa este înfricoşătoare. Este literalmente nesănătos să te temi, din cauza substanţelor chimice care sunt eliberate în organism atunci când îţi este frică. Filmele de groază nu sunt sănătoase, în niciun caz pentru copii, care tocmai îşi formează ideile despre lume.

Ego-ul percepe lumea ca fiind mai înfricoşătoare decât este şi îţi oferă toate motivele pentru care ar trebui să te temi. Da, există pericole în lume şi trebuie să fii atent, dar nu există câte un tigru sau un terorist la fiecare colţ. Dacă ideile tale despre viaţă provin de la televizor şi din filme – ceea ce se şi întâmplă într-o oarecare măsură, fie că eşti conştient sau nu de asta –, atunci vei găsi că viaţa obişnuită este destul de apăsătoare, când ea, de fapt, nu este. Şi probabil că vei petrece mai mult timp îngrijorându-te inutil de viitor în loc să fii prezent în aici-şi-acum. Aceste show-uri nu vă învaţă adevărul, ci întăresc temerile, opiniile şi neînţelegerile ego-ului.

Dar şi mai rea este ideea, atât de des prezentată la televizor şi în filme, că violenţa ar fi soluţia problemelor voastre. Când vedeţi acte violente la televizor şi, mai ales, atunci când le văd copiii, violenţa devine ceva normal. Oamenii ajung să perceapă violenţa ca o soluţie viabilă la dificultăţile lor, fără a înţelege cu adevărat urmările unui act violent pentru sine şi pentru societate.

Fără astfel de imagini la televiziune şi în filme, războiul ar deveni imposibil. Aceste imagini servesc complexului militar-industrial. Ele alimentează convingerea că, pentru a face faţă duşmanilor, trebuie să-i ucizi, lucru pe care nicio mamă şi niciun tată nu şi-ar învăţa copiii.

Mamele şi taţii învaţă dragostea şi respectul pentru ceilalţi, dar îşi duc copiii la filme care arată cuceriri, închisoare, război şi violenţă. Ce credeţi că intră mai eficient în mintea inconştientă? Vă spun eu că imaginile penetrează mintea inconştientă mai eficient decât cuvintele.

Imaginile merg direct către mintea inconştientă, ocolind orice reflecţie sau evaluare raţională. Nu contează ce le spuneţi copiilor voştri dacă li se oferă violenţă în fiecare zi. Ca majoritatea oamenilor de pe Pământ, nici ei nu vor crede că pacea chiar este posibilă. Vor continua să creadă că oamenii sunt incapabili să se înţeleagă şi că vor exista întotdeauna duşmani cu care trebuie să lupte.

Trebuie să începeţi să vă vedeţi semenii ca prieteni, indiferent de cum arată sau de ce anume cred, nu ca duşmani, căci altfel, nu vă vor fi niciodată prieteni. Acesta este primul pas către pace: trebuie să schimbaţi modul în care îi percepeţi pe ceilalţi. Ego-ul îi percepe pe ceilalţi ca pe o ameninţare, în timp ce sinele divin îi percepe pe ceilalţi ca pe el însuşi. Această schimbare a percepţiei necesită o translaţie a conştiinţei.

< Sus >

Aşa cum am spus la începutul acestui capitol, nu eşti de fapt om. Dar cât timp te afli aici, pe Pământ, eşti prins în programarea umană. Nu poţi scăpa de ea în totalitate şi nici nu ai vrea, deoarece ai nevoie de o parte din ea, dar poţi să dezafectezi alte părţi din ea şi să reduci ceea ce nu funcţionează.

O mare parte din programare nu funcţionează. Voi mai da câteva exemple de programare disfuncţională, la care ar fi bine să renunţi.

Unele dintre cele mai disfuncţionale şi omniprezente gânduri din fluxul gândirii sunt cele care încep cu „Îmi place” şi „Nu-mi place”. Această afirmaţie ar putea părea amuzantă, din moment ce acestea par gânduri destul de importante. Oare nu ar trebui să ştii ce îţi place şi ce nu?!

Răspunsul este că ştii deja ce îţi place şi ce nu îţi place: de exemplu, nu vei mânca o lămâie în loc de o portocală. Nu ai nevoie de vocea din cap ca să-ţi spună: „Îmi plac portocalele şi nu-mi plac lămâile”, pur şi simplu, vei lua o portocală ca s-o mânănci, nu o lămâie. „Îmi place” şi „Nu-mi place” sunt gânduri disfuncţionale pentru că nu ai nevoie de ele, dar crezi că ai. Aşa că te preocupi cu astfel de gânduri în loc doar-să-fii aici şi acum şi să laşi fiinţa înţeleaptă care eşti să-ţi trăiască viaţa.

Aceste gânduri – „Îmi place” şi „Nu-mi place” – sunt unul dintre principalele moduri prin care este creat şi întreţinut sinele fals, un motiv pentru care aceste gânduri sunt disfuncţionale. Ele te îndepărtează de sinele tău divin şi insinuează că ar exista un sine fals. Odată ce te identifici cu acest sine fals, vei continua adesea să te identifici cu diverse credinţe, temeri şi griji care aparţin sinelui fals. „Îmi place” şi „Nu-mi place” sunt declaraţii aparent inofensive şi aparent adevărate care acţionează ca nişte cârlige ce te atrag în lumea şi părerile sinelui fals, care sunt false.

Mai există şi alte gânduri ca acestea care acţionează ca nişte cârlige, ce perpetuează sinele fals şi, prin urmare, sunt disfuncţionale. De pildă, comparaţiile „mai bine decât” şi „mai puţin decât”. Aceste cuvinte par a fi utile. Oare n-ar trebui să poţi diferenţia un măr mai bun decât altul, de exemplu?! Sau o maşină care este mai bună decât alta?! Sau chiar un angajat care este mai bun decât altul?! Ba da şi poţi conta pe sinele tău înţelept şi divin că va face acest lucru, fără niciun comentariu irelevant al vocii din mintea ta. De fapt, asta înseamnă vocea din capul tău: comentarii irelevante.

Sinele tău divin va alege în mod natural cea mai bună dintre posibilele alegeri sau va face cercetări pentru a stabili ce este mai bine. La asta foloseşte intelectul, care nu este acelaşi lucru cu vocea din minte. Sinele divin alege cu înţelepciune şi foloseşte mintea şi intelectul raţional pentru a o face.

Nu ai nevoie de acea voce să te bată la cap evaluând totul: „Aşa e mai bine decât altfel. Asta e mai frumoasă decât cealaltă. Ăsta e mai deştept decât celălalt. Câinele acesta e mai drăguţ decât acela.” Dacă observi atent, vei vedea că vocea din capul tău se află într-o stare aproape permanentă de evaluare şi comparare. Asta face vocea din capul tău. Te ţine ocupat cu aprecieri aparent importante.

Aceste evaluări par a fi adevăruri şi fapte, deşi nu sunt. Trec drept importante, dar rareori sunt. De fapt, multe astfel de evaluări sunt opinii nefondate sau doar strict personale, fără nicio valoare de adevăr. Crezi că evaluările tale despre cineva sau ceva sunt adevărul esenţial, nu doar opinii, or, de cele mai multe ori, sunt doar opinii, adesea bazate pe nimic. Minţii îi place să aibă păreri şi adesea, pur şi simplu, inventează păreri de dragul distracţiei.

Nu, nu ai nevoie de majoritatea acestor evaluări, deşi există loc şi pentru evaluări în viaţă. Doar că nu ai nevoie ca vocea din cap să te împroaşte cu ele la fiecare pas. Ştii deja, spontan, când te uiţi la două mere, de exemplu, care dintre ele ar fi de preferat, în măsura în care acest lucru poate fi cunoscut. Inteligenţa ta ştie ce trebuie să ştie, fără să se gândească la asta sau să vorbească despre asta.

Viaţa este mai simplă fără toată conversaţia ce are loc în capul tău. Vocea din cap este ca şi cum ai avea un coleg agasant, arogant, care flecăreşte constant despre totul şi orice. Ce epuizant e! Nu trebuie să suporţi toată acea pălăvrăgeală. Ea se va diminua numai când nu vei mai crede că acele evaluări sunt importante şi necesare şi vei înceta să le mai dai atenţie.

Aceste preferinţe şi evaluări, de genul – „Îmi place” şi „Nu-mi place” şi comparaţiile – se transformă cu uşurinţă în lamentări ori alte negativităţi, ceea ce este o problemă. Vocea din minte este o nemulţumită fără leac. Nu doar că are preferinţe; se mai şi plânge. Iar lamentările creează emoţii de nemulţumire, furie, ranchiună şi alte tipuri de negativităţi. Te fac nefericit şi te fac să crezi că tu ai fi sinele tău fals. Iată de ce sinele fals al tuturor este nefericit: Gândurile despre „Îmi place” şi „Nu-mi place”, atunci când sunt luate prea în serios, te pot transforma într-o persoană nefericită şi neagreabilă. Acesta este efectul viclean şi nefericit la a avea preferinţe şi opinii despre orice.

Un alt grup de gânduri inutile şi, prin urmare, disfuncţionale sunt gândurile despre viitor. Cât timp petreci gândindu-te la viitor? Majoritatea oamenilor îşi pierd mult timp în speculaţii despre ce s-ar putea întâmpla şi cum ar fi. Şi aceste gânduri par importante şi utile. Par folositoare. Dar oare sunt?! Cât de des te ajută în viaţă gândurile despre viitor ? Dacă analizezi, vei vedea că nu există aproape nicio corelaţie între gândurile tale despre viitor şi modul în care se desfăşoară viaţa.

Ai impresia că ai mai mult control asupra vieţii decât ai de fapt, iar când te gândeşti la viitor, capeţi o anumită senzaţie de control, de parcă gândirea ar şi deveni realitate sau de parcă gândirea îţi va asigura controlul sau va rezolva problemele din viitor.

Eşti programat să crezi că gândurile tale despre viitor sunt valoroase şi necesare. Trebuie să le examinezi până când vei vedea că nu sunt. Gânditul la viitor îţi iroseşte timpul şi energia şi te împiedică să fii mai prezent în viaţă.

Nu mă refer aici la gândurile despre, să zicem, ce ai nevoie să împachetezi pentru o călătorie. Aceasta este o utilizare practică a minţii în vederea unui eveniment viitor real. Dar chiar şi aşa, oare de câte ori nu ai uitat să împachetezi unele lucruri necesare pentru călătorie?! Viaţa este mult mai haotică decât îţi place să crezi, iar gânditul intens este doar un efort al minţii de a încerca să o pună “în ordine”.

Unele dintre cele mai disfuncţionale gânduri sunt cele despre trecut. Şi acestea se deghizează ca fiind importante şi necesare, deşi tot ceea ce fac cu adevărat este să păstreze sinele fals. Ce este sinele fals? Este suma totală a ideilor pe care le ai despre tine însuţi.

De unde vin aceste idei? Majoritatea sunt poveşti despre ceva care s-a întâmplat în trecut, avându-te pe tine în centrul acelor poveşti şi înflorite într-un mod care te descrie într-un fel sau altul, adesea negativ, dar uneori măgulitor. De exemplu, ai fost la Paris, iar asta te face cineva: un călător prin lume, sofisticat, norocos, special. Nu a fost doar o călătorie la Paris; acel eveniment spune ceva despre tine. A contribuit la definirea sinelui fals, modul în care gândeşti despre tine însuţi.

Sensul pe care îl dai evenimentelor din viaţă îţi defineşte sinele fals: Ai fost maltratat ori ai fost favoritul părinţilor; sau ai fost mereu prostul clasei ori glumeţul clasei. Îţi obţii identitatea (cine crezi tu că eşti) din poveştile despre tine din trecut, fie din cele pe care ţi le spui singur, fie din cele pe care le spun alţii despre tine. Aceste poveşti nu doar că te definesc, ci te limitează, te constrâng să te priveşti într-un mod mărginit. Aceste poveşti te diminuează.

Nu ai nevoie de aceste gânduri. Nu trebuie să te defineşti în niciun fel. Cine eşti tu cu adevărat este un mister, un mister complex şi în continuă schimbare. Ştie cineva ce vei face sau vei spune în clipa următoare?! Acest lucru nu este bătut în cuie pe baza istoriei tale personale, deşi, dacă crezi poveştile tale despre tine şi crezi că ele arată cine eşti, atunci comportamentul tău se va conforma: Devii ceea ce crezi că eşti, pur şi simplu, pentru că tu o crezi. Asta înseamnă condiţionare.

Condiţionarea este un set de credinţe care îţi determină comportamentul dacă le laşi s-o facă. Odată ce ai conştientizat acele credinţe şi ai decis să te eliberezi de ele, atunci poţi descoperi cine eşti cu adevărat. Descoperi că „Eu sunt”, fără altă descriere suplimentară, este cea mai corectă definiţie a cine eşti. Eşti mult mai mult decât orice povestioară pe care ţi-ai putea-o spune despre tine.

Poveştile sunt adevărate doar atunci când le crezi. Trezirea şi iluminarea înseamnă eliberarea de poveştile tale. Te trezeşti din sinele fals la un sentiment al sinelui liber de orice poveste. Când te goleşti de toate poveştile, te poţi recunoaşte ca fiind entitatea de lumină care eşti. Iluminarea este procesul prin care devii tot mai puţin din cine credeai că eşti şi tot mai mult din cine eşti cu adevărat. Într-atât te goleşti de gânduri, încât tot ce mai rămâne este lumină.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
1 noiembrie 2020