<  Index mesaje de la Cristos


Renunţă la pretenţia cunoaşterii

Capitolul 24, "Renunţă la pretenţia cunoaşterii", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Embodying Christ Consciousness" (Isus vorbeşte: Despre întruchiparea Conştiinţei Cristice). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Traducerea de mai jos provine din varianta originală în engleză, publicată la 11 noiembrie 2018.

Jesus

Capitolul 24: RENUNŢĂ LA PRETENŢIA CUNOAŞTERII

«Iată o altă practică care îţi va grăbi creşterea spirituală: Abandonează pretenţia că ştii. Această practică îţi va accelera creşterea spirituală, pentru că este exact opusul setării tale implicite. Ai observat cât de mult se preface vocea din capul tău că ştie lucruri pe care nu le ştie de fapt?! Născoceşte, iar asta se cheamă a minţi. Vocea din capul tău inventează multe; minte mult. Această pretenţie că ştii trebuie observată şi abandonată.

Ca vocea din cap să deţină puterea asupra ta, tu trebuie să o crezi. Trebuie să te convingă că merită să o asculţi, lucru pe care îl face pretinzând că ştie lucruri pe care ţi-ai dori să le ştii. Desigur, acest tu care doreşte să cunoască este sinele fals, dar aşa e aranjamentul care menţine iluzia: Sinele fals pretinde că ştie şi tot el este cel ce doreşte să ştie.

Toate acestea te ţin legat de vocea din cap. Acest tu este pierdut în lumea iluzorie creată de mintea egotică, dar tot acest tu se trezeşte şi descoperă adevărul. Aşadar, am putea spune că există un tu pierdut în iluzie (sinele fals), un tu care se trezeşte din iluzie şi un tu care nu a adormit niciodată (Sinele adevărat). Tu eşti toate astea!

Ce Mister amuzant! Când urmezi inconştient setarea predefinită, eşti falsul sine. Când ai ceva mai multă conştientizare şi conştiinţă, eşti cel care se trezeşte. Iar când te-ai scufundat complet în Mister şi ai pierdut orice simţ personal, devii Sinele divin.

Să-ţi examinezi gândurile pentru a descoperi pretenţia de a ştii a ego-ului este o practică importantă, deoarece această examinare demască minciunile care menţin iluzia. Când aceste minciuni sunt expuse, iluzia se destramă, iar ceea ce mai rămâne este Adevărul: realitatea, aşa cum este ea de fapt.

Realitatea este bună. Aşadar, eliminarea acestor minciuni este bună. Îţi dă libertatea să experimentezi viaţa altfel. Atâta timp cât crezi aceste minciuni, trăieşti realitatea aşa cum o percepe ego-ul, ceea ce nu-i prea drăguţ. Suferinţa vine în mare parte din faptul că dai crezare poveştilor scornite de vocea din capul tău. Când aceste minciuni nu mai sunt crezute şi realitatea este percepută cu adevărat, îţi rămân doar pacea, iubirea, bucuria şi mulţumirea. Viaţa e bună.

Există mai multe categorii de minciuni:

1. Minciuni despre trecut: Gândurile despre trecut sunt rareori gânduri despre detaliile unui eveniment. În schimb, le dai o anumită turnură şi ţi le relatezi în aşa fel ca să-ţi evoci o emoţie. Gândurile despre trecut sunt sub forma unei poveşti care serveşte scopurilor ego-ului, de obicei pentru a-ţi întări o identitate sau pentru a crea emoţii, care menţin în continuare iluzia. Ceea ce spui despre trecut este de obicei o poveste despre tine, sinele fals. Sinele fals este creat şi menţinut de astfel de poveşti. Aceste poveşti sunt minciuni, pentru că sunt incomplete. Ele nu spun întregul adevăr şi, prin urmare, te ţin captiv într-o identitate mărginită.

2. Minciuni despre viitor: pretinzi că ştii ce se va întâmpla. Ego-ul vrea să simtă că deţine controlul şi, prin urmare, presupune cum va fi viitorul bazându-se pe trecut şi pe speranţele şi temerile sale de viitor. Aceste presupuneri sunt nişte invenţii. Oricât de multă experienţă au la bază aceste predicţii sau oricât de mult îţi doreşti sau te temi de ceva, ele sunt totuşi doar nişte predicţii, nu o cunoaştere adevărată. Viitorul va fi cum va fi şi acest lucru este cu totul imprevizibil. Imprevizibilitatea vieţii este foarte dificil de acceptat de ego, şi atunci încearcă să facă faţă pretinzând că ştie lucruri pe care, de fapt, nu le poate şti. Uneori, această pretenţie de a cunoaşte are un rol practic: Cel mai bine este să presupunem că soarele va apărea în fiecare zi şi că gravitaţia va continua să funcţioneze. Dar nu este util să presupunem că ştim cum va fi viaţa voastră în viitor, deoarece viaţa curge într-un flux continuu. Astfel de presupuneri te vor face nefericit.

3. Minciuni despre alţi oameni: Oamenii pretind că ştiu ce gândesc alţii, cum simt, ce le place sau nu le place, ce ştiu sau nu ştiu, ce cred ei, ce simt despre tine, ce anume vor face şi ce vor sau nu vor. Plăsmuirile tale despre alţii sunt minciuni pe care ţi le spui singur şi minciuni pe care le adesea le împărtăşeşti cu alţii. Proiectezi aceste închipuiri asupra altora şi reacţionezi în consecinţă, ca şi cum ar fi adevărate.

4. Minciuni despre tine însuţi: Oamenii pretind că ştiu cine sunt. Ei se cred a fi un set de caracteristici. Spun poveşti despre ei înşişi şi cred aceste poveşti, iar ele devin adesea profeţii autoîmplinite. Îţi creezi o anumită percepţie-de-sine prin ceea ce îţi spui despre tine însuţi. Schimbă-ţi povestea şi îţi schimbi percepţia-de-sine, sinele tău fals. Totuşi, orice poveste pe care o spui este o minciună, pentru că nu este întregul adevăr.

5. Minciuni despre viaţă: oamenii pretind că ştiu ce ar trebui sau nu ar trebui să se întâmple. Ei mai pretind că ar fi trebuit să se întâmple altceva decât ceea ce s-a întâmplat. Ei pretind că credinţele lor despre viaţă sunt adevărate: „Viaţa este grea.” „Viaţa nu are sens”. "Viaţa e scurtă." "Viaţa e minunată." Dar aceste credinţe sunt doar alte poveşti, alte adevăruri incomplete. La ce sunt bune? „Viaţa este un mare mister” este o poveste care reflectă adevărul că nu ştii prea multe despre viaţă. Unele poveşti sunt mai aproape de adevăr decât altele şi, astfel, provoacă mai puţine suferinţe.

6. Minciuni despre Dumnezeu: De multe ori, oamenii pretind că ştiu cum este Dumnezeu şi ce vrea sau nu vrea Dumnezeu. De asemenea, ei pretind că ştiu ce este bine şi ce este rău pentru ei şi pentru ceilalţi. Dar mintea nu poate şti niciodată asemenea lucruri. Mintea este, la urma urmei, doar un computer şi nu are nicio înţelegere a misterelor vieţii.

Pentru ca o credinţă să fie adevărată, trebuie să fie un fapt. Un motiv pentru care aveţi un cuvânt precum “credinţă” este să-l diferenţiaţi de fapt, de adevăr. Observaţi cum ego-ul îşi prezintă convingerile drept fapte. Observaţi că ele sunt doar credinţe, păreri despre ce ar fi adevărat. Dacă ceva nu se poate dovedi a fi adevărat, atunci cel mai bine este să fim conştienţi de asta şi să avem o credinţă lejeră, păstrându-ne o minte deschisă.

Credinţele nu sunt fapte, iar faptele nu sunt credinţe. Adevărul nu este o credinţă. Aşadar, pricepe acest lucru despre credinţele tale, ceea ce sunt cele mai multe dintre gândurile care îţi trec prin minte. Vei găsi foarte puţine fapte în mintea ta. Iar faptele care există acolo pot fi utile în mod practic, dar nu te vor ajuta să ştii cum să-ţi trăieşti viaţa.

Dacă îţi dai seama de adevăr, anume că nu prea ştii nimic, atunci aceste opinii despre viaţă nu sunt o problemă. Le poţi respinge cu uşurinţă şi să te concentrezi pe ceea ce este adevărat în orice moment: ceea ce este just să faci în conformitate cu Inima ta, în conformitate cu forţa care te animă, te trăieşte.

Majoritatea credinţelor tale sunt încercări de a cunoaşte ceva ce nu vei putea cunoaşte niciodată. Nu vei putea niciodată să ştii prea multe, indiferent de cât de mult ţi-ai dori. Acest lucru este frustrant pentru ego. Vrea să ştie şi nu poate. Asta îl face să se simtă vulnerabil, mic, nesigur şi, prin urmare, furios şi nefericit. Faptul că ego-ul nu poate cunoaşte îi creează o mulţime de emoţii, dar aşa este viaţa. Că nu ştii prea multe şi nu vei şti niciodată prea multe despre ce ţi-ai dori să ştii, este un fapt ce trebuie acceptat. Odată ce accepţi acest fapt, nu va trebui să te prefaci că ştii lucruri şi te poţi relaxa şi te poţi bucura de viaţă aşa cum este ea. Te face nefericit tocmai împotrivirea ta la felul în care este viaţa. Observă cum se opune ego-ul la faptul că nu ştie şi lasă-l s-o facă, în timp ce tu, cel care se trezeşte, te bucuri de această călătorie misterioasă numită viaţă.

Este distractiv să nu ştii! Viaţa este o aventură. A nu şti face viaţa interesantă, în timp ce pretenţia că ştii te face să te înşeli în mare parte din timp, ceea ce nu-i distractiv. Te poţi distra mai mult dacă recunoşti că nu ştii. Responsabilitatea că ai cunoaşte lucruri pe care nu le cunoşti este o povară grea, în timp ce acceptarea propriei ignoranţe este o preafericire. Când admiţi că eşti ignorant, te laşi în seama curentului şi te bucuri cu adevărat de viaţă. Dar ego-ul nu va alege să facă asta. Doar tu, cel care te trezeşti, poţi admite că nu ştii şi să alegi să fii în flux în locul credinţelor urzite de ego.

Să ştii că nu ştii este înţelepciune, pentru că acesta este adevărul. Nu sunt prea multe lucruri pe care le ştii cu adevărat. Admiţând că nu ştii, primeşti acces la înţelepciunea ta înnăscută, care nu vine de la vocea din cap, ci de la „mica voce liniştită dinăuntru” [n.tr. – 1 Regi 19:12]. Înţelepciunea despre cum să-ţi trăieşti viaţa este acolo, ci nu unde te gândeşti tu s-o cauţi. Nu este în mintea, ci în Inima ta, în intuiţie.

Cunoaşterea prin Inimă este o adevărată cunoaştere, dar nu este ca şi cum ai cunoaşte un fapt, deoarece un fapt rămâne adevărat întotdeauna. Inima oferă o cunoaştere adevărată pentru acel moment, dar, posibil, nu şi pentru următorul, şi totuşi este adevărată. Cunoaşterea din Inimă este experimentată ca un impuls de a acţiona sau de a reacţiona într-un anumit fel şi un sentiment că acel impuls este întemeiat.

Aceasta este o cunoaştere în care poţi avea încredere, pentru că nu ţi-e dată de minte, ci de ceva mult mai înţelept aflat dincolo de minte, dincolo de omenesc. Vine de la ceea ce îţi animă viaţa, marea forţă care orchestrează acest întreg dans al vieţii, din care eşti o părticică.

Acea forţă dansează prin tine şi acel dans este cunoaşterea. Este singura cunoaştere de care ai nevoie. Tot ceea ce trebuie să ştii pentru a trăi fiecare moment este deja în posesia ta. Ţi se arată întotdeauna cum să te mişti sau să nu te mişti.

Nu ai avut niciodată nevoie de ipotezele, presupunerile, convingerile sau opiniile minţii tale. Nu te-au ajutat niciodată, ci doar au aglomerat acest moment simplu cu gânduri inutile. Viaţa este mult mai simplă decât pare şi descoperi asta abandonându-ţi pretenţia de a ştii. E un lucru atât de simplu această predare: să nu crezi că ştii atunci când nu ştii. Aşadar, petreceţi ceva timp examinând cât de puţin ştiţi de fapt. Şi apoi petreceţi ceva timp pentru a găsi acest loc al necunoaşterii, unde doar existaţi aici fără niciun gând.

Vă mulţumesc că aţi fost aici. Vă mulţumesc pentru disponibilitatea de a vă trezi. Sunt mereu cu voi.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
11 noiembrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=Xe43MUNsEyo