<  Index mesaje de la Cristos


Educaţia sufletului

Capitolul 26, "Educaţia sufletului", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Embodying Christ Consciousness" (Isus vorbeşte: Despre întruchiparea Conştiinţei Cristice). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Traducerea de mai jos provine din varianta originală în engleză, publicată la 25 noiembrie 2018.

Notă: Paragrafele scrise cu litere albastre pe fond alb provin din cartea tipărită, dar ele lipsesc din lectura autoarei Gina Lake în video-ul ataşat.

Jesus

Capitolul 26: EDUCAŢIA SUFLETULUI

«Am vorbit de multe ori despre faptul că viaţa pe Pământ este o şcoală, şi aşa este. Astăzi, voi vorbi un pic mai mult despre acest lucru, pentru că este important să ştiţi, în adâncul vostru, că viaţa este cel mai mare profesor şi că vă învaţă cu înţelepciune şi compasiune. Acesta este adevărul şi cunoaşterea acestui lucru vă va ajuta. Vă va ajuta să fiţi pe pace, vă va ajuta să fiţi mai iubitori, vă va ajuta să nu mai suferiţi şi va face mai probabil că veţi învăţa ceea ce trebuie să învăţaţi şi să vă îndepliniţi scopul vieţii.

Dacă eşti Dumnezeu, şi eşti, ar putea părea contradictoriu să spunem că viaţa este o şcoală. O şcoală pentru cine? Are nevoie Dumnezeu să meargă la şcoală?! Viaţa este o şcoală pentru suflet. Deci, acum va trebui să definesc ce înţeleg prin „suflet”.

Sufletul este aspectul lui Dumnezeu care se întrupează viaţă după viaţă în cea de-a treia dimensiune, care este dimensiunea fizică, şi apoi continuă să trăiască sub formă de sămânţă-nucleu după ce sufletul absolvă şcoala dimensiunii fizice. Deşi învăţarea are loc şi în dimensiuni mai înalte, în special dimensiunea fizică este o şcoală pentru suflet. Dimensiunea fizică oferă pregătirea de bază pentru suflet. Este locul în care sufletul capătă educaţie şi devine suficient de antrenat pentru a putea participa la ierarhia superioară, care este concepută pentru a servi întregii creaţii.

Spre deosebire de dimensiunile superioare, a treia dimensiune nu este destinată slujirii, deşi slujirea se întâmplă în mod natural, mai ales în ultimele tale vieţi. Scopul dimensiunii fizice este de a oferi lecţiile de care ai nevoie pentru a te întoarce la iubire. Când sufletul se separă sau se desprinde din Dumnezeu, trebuie să înveţe anumite elemente de bază care îl întorc la Dumnezeu, iar acestea se învaţă în a treia dimensiune. Înveţi elementele de bază ale iubirii, pentru ca, ulterior, să poţi sluji în dimensiunile superioare.

Iubirea se învaţă în a treia dimensiune, experimentând mai întâi absenţa iubirii. Ca suflet tânăr, nu cunoşti iubirea; trebuie învăţată. Când eşti un suflet nou-născut, te temi şi ştii puţine despre dragoste. Dragostea trebuie învăţată de la cei din jurul tău. Ai putea întreba: „Dar de ce?” şi n-aş putea răspunde decât că aşa stau lucrurile.

Misiunea tuturor vieţilor tale este să înveţi adevărul – anume că iubirea predomină în univers şi nimic altceva nu stă la baza vieţii decât iubirea. Durează eoni de timp ca majoritatea sufletelor să descopere acest lucru şi să înveţe să trăiască în dragoste şi în recunoaşterea unităţii cu tot ce există. Sufletul trebuie să înveţe falsitatea fricii şi înţelepciunea vieţii, că viaţa urmăreşte întotdeauna interese tale supreme în ceea ce te învaţă şi cum te învaţă. Viaţa te învaţă întotdeauna ceva şi o face într-un mod înţelept.

Cum aş putea să te conving de acest lucru? Îţi pot doar spune că e adevărat şi trebuie să îţi dai seama singur. Trebuie să ajungi să ştii acest lucru foarte ferm şi indubitabil, ceea ce se întâmplă la sfârşitul încarnărilor în a treia dimensiune. Totul şi oricine este o lecţie. Dar ca să înţelegi ce vreau să spun prin asta, trebuie să clarific câteva lucruri.

În primul rând, de obicei, nu vei şti ce te învaţă viaţa. Şi, important, nici nu trebuie s-o ştii cu mintea. Sufletul tău ştie, iar lecţia sau lecţiile, deoarece de multe ori înveţi multe lucruri simultan, sunt înregistrate acolo. În profunzimea tale, ştii bine ce înveţi. Dar, frumuseţea vieţii este că nu e nevoie să ştii ce te învaţă viaţa ca să înveţi ceea ce trebuie. Nici măcar nu trebuie să-ţi dai seama că ai învăţat ceva.

Deci, te poţi relaxa şi e suficient să ştii că înveţi ceea ce trebuie să înveţi – pentru că învăţarea este inevitabilă. Uneori ar fi posibil să ajungi la o concluzie greşită ca urmare a unei experienţe şi să începi să-ţi spui o poveste neadevărată. Dar, chiar şi asta va fi depăşită, în cele din urmă, în această viaţă sau alta, pentru că este dureros să crezi ceva neadevărat, iar această suferinţă te va determina până la urmă să abandonezi acea poveste, acea credinţă.

Nu te grăbi să afli ce trebuie să înveţi. Sufletul nu se grăbeşte să-şi înveţe lecţiile. Are experienţe utile. Ai putea privi în acest fel: Există un număr infinit de moduri în care poţi învăţa ceea ce trebuie să înveţi şi poţi alege. Dacă mergi pe o cale, este în regulă. Dacă alegi alta, iar este în regulă. Indiferent de calea pe care o alegi, vei învăţa ceva din ea. Singura diferenţă este că unele căi vor fi mai uşoare şi mai puţin dureroase decât altele pentru tine, ca fiinţă umană.

Sufletul nu este preocupat în mod special de uşurinţa sau dificultatea cu care înveţi. Nu are opinii în acest sens. Ego-ul tău are judecăţi despre experienţele sale, dar sufletul tău nu are. Sufletul tău este la fel de împăcat cu orice experienţă, deoarece are încredere că viaţa te va aduce acasă indiferent de calea pe care o iei. Suferinţa în viaţă este ca o cârmă: Te îndepărtează de mai multă durere către mai multă uşurinţă. Suferinţa este un învăţător de încredere, care îi aduce pe toţi acasă la timp.

Suferinţa nu este o pedeapsă. Nu este un semn că eşti rău sau că ai greşit. Este mai mult ca un indicator de pe şosea care îţi spune pe ce drum s-o iei. Ca un indicator rutier, suferinţa este neutră; nu are nimic personal. Cu toate acestea, ego-ul spune o poveste despre suferinţa ta care o face să însemne ceva despre tine personal: „Sunt prost că am făcut această alegere.” „Mi se întâmplă întotdeauna lucruri rele”. „Niciodată nu voi înţelege.” „Nu voi fi niciodată suficient de bun. ” Ego-ul produce suferinţa personală. Acest lucru nu face decât să adune mai multă suferinţă peste suferinţă.

Ce dilemă! Dar tocmai aceasta este lecţia, nu-i aşa? Lecţia este să vezi că iei viaţa la modul personal, pe când suferinţa doar îţi spune să o iei pe altă rută dacă vrei să fii fericit şi să te întorci acasă la iubire.

Ce-ar fi să vezi pe toată lumea şi totul ca pe o învăţătură?! Nu sunt primul care spune acest lucru, dar asta îţi sugerez. Eşti aici pentru a învăţa, iar viaţa este învăţătoarea. Este înţeleaptă. Are un proiect. Nu este capricioasă, accidentală sau crudă. Viaţa este inteligentă. Este însăşi Inteligenţa.

Viaţa este Dumnezeu manifestat, Dumnezeu acţionând prin forme asupra formei. Dumnezeu jucând toate rolurile, nu doar unele, ci toate rolurile. Meditează la asta un moment. Dumnezeu nu lipseşte din nicio formă, ci îşi joacă perfect rolul prin orice formă.

Acum crezi că eşti cineva separat de Dumnezeu şi Dumnezeu te lasă să joci rolul ăsta. Dumnezeu îţi permite să te prefaci că nu eşti Dumnezeu, doar pentru distracţie, pentru aventură, pentru surpriză – pentru a vedea ce vei face.

Şi orice faci este în regulă pentru Dumnezeu. Spre deosebire de Dumnezeul religiilor voastre, Dumnezeu, inteligenţa supremă din spatele întregii vieţi, nu are preferinţe şi nici judecăţi. Şi de ce ar avea Dumnezeu o preferinţă sau o judecată atunci când Dumnezeu se găseşte în spatele tuturor, fie acţionând decisiv în cadrul creaţiei, fie permiţând acelei creaţii să ia propriile sale decizii?

Dacă Dumnezeu ar avea o anumită preferinţă despre ce ai putea alege, Dumnezeu, pur şi simplu, nu ţi-ar permite s-o faci şi, uneori, acest lucru chiar se întâmplă. Uneori, Dumnezeu îţi domină liberul-arbitru şi spune: „Nu, să nu mergem în acea direcţie, ci în alta. E o variantă mai bună pentru tine.” Ideea ta că Dumnezeu stă pe un tron în ceruri şi te priveşte, te evaluează şi te judecă este o idee copilărească despre Dumnezeu, provenind din relaţia copil-părinte.

Dumnezeu nu este capabil să judece, pentru că Dumnezeu este capabil doar de iubire. Singurul capabil să judece este ego-ul. Deci, în aparenţă, fiindcă Dumnezeu a creat ego-ul, înseamnă că Dumnezeu a dorit să aibă experienţa de a acţiona separat de iubire, doar pentru a vedea cum este treaba asta. Dumnezeu chiar iubeşte ego-ul! Chiar şi ego-ul serveşte planului lui Dumnezeu.

Nu vine nicio judecată de la Dumnezeu sau de la vreo fiinţă din dimensiunile superioare care lucrează în numele lui Dumnezeu, cum suntem Noi, ci numai iubire: iubire pentru tine, iubire de viaţă, iubirea întregii creaţii. Este imposibil ca Dumnezeu să aibă altceva decât iubire. Răul este posibil doar pentru că Dumnezeu îl permite, pentru ca să aibă acea experienţă: Cum te simţi când pierzi legătura cu iubirea atât de complet, încât să fii dispus să-ţi faci rău singur, să faci rău creaţiei tale?!

Această a treia dimensiune este un gen de experiment în care Dumnezeu permite experienţa de a fi separat de iubire pentru a învăţa iubirea, căci cum ar putea iubirea să fie cu adevărat cunoscută şi preţuită fără a-i cunoaşte opusul sau absenţa ei? În această dimensiune se învaţă prin contrarii şi acest lucru nu-i mai puţin adevărat despre iubire. Deci, asta se întâmplă pe acest teren de antrenament.

Totuşi, această durere, suferinţă şi lovire a semenului nu sunt trăite în dimensiunile mai înalte. Deci, ar fi o greşeală să trageţi concluzii despre Dumnezeu şi restul dimensiunilor creaţiei doar pe baza experienţei voastre relativ reduse din a treia dimensiune. Cu siguranţă, aici este o atmosferă densă, dar trăiţi aici doar pentru o perioadă relativ scurtă din întreaga existenţă de suflet.

Vă rog să vă amintiţi că totul şi toţi vă învaţă ceva. În acest sens, se poate spune că totul este bun. Totul slujeşte vieţii, totul slujeşte creaţiei, totul slujeşte lui Dumnezeu.

Vă mulţumesc că aţi fost cu mine. Vă mulţumesc pentru dorinţa de a afla adevărul. Sunt mereu cu voi.»

 

Un mesaj cu care să rămâneţi

«Eu sunt mereu în Inimile voastre. Dacă e ceva ce îmi doresc să vă rămână, acela este să cunoaşteţi realitatea atotprezentă a iubirii, căci iubirea este cel mai mare cadou dintre toate. Eu nu sunt decât una din manifestările iubirii, dar şi voi sunteţi această iubire în egală măsură, la fel ca oricine şi orice altceva. O spun cât se poate de clar. Iubirea este tot ceea ce există şi, totuşi, ea rămâne un mister profund.

Dragostea stă la baza întregii vieţi şi sper să vă fi clarificat acest lucru la modul concret prin prezenţa şi cuvintele mele. Este cea mai profundă dorinţă a mea să cunoaşteţi dragostea pe care o avem pentru voi şi dragostea pe care Creatorul o are pentru voi. Acesta e Adevărul. Este adevărul cel mai adânc, cel mai profund şi, totuşi, este un adevăr foarte simplu, deoarece iubirea este foarte simplă.

Iubirea este temelia întregii vieţi. Deja o cunoaşteţi. Se află deja în inima voastră. Trebuie doar să-i daţi atenţie. Sper că am reuşit să vă învăţ asta. Vă rog să continuaţi să mă chemaţi când aveţi nevoie de dragoste, sprijin sau înţelepciune, şi le veţi primi. Vă stau la dispoziţie. Eu sunt această iubire şi voi sunteţi această iubire. Pace tuturor!»

 

Postfaţă

Despre cărţile transmise de Isus prin channeling, de Gina Lake

Mulţi sunt curioşi cum am scris prin channelling cărţile transmise de Isus, aşa că voi spune câte ceva despre asta. Primesc de la Isus cărţile în acelaşi mod în care Helen Schucman a primit “Un curs în miracole”, despre care se spune că ar fi fost dictată tot de Isus. Mulţi alţii au primit scrierile lor în acest fel, printre care Sf. Tereza din Avila, Sf. Hildegard de Bingen, Richard Bach şi Neale Donald Walsch. Această metodă de primire a informaţiilor se numeşte channelling conştient. Procesul constă în a auzi cuvintele mental şi a le scrie în timp ce le auzi, fără niciun alt gând. Pot primi acest tip de comunicare oriunde. Nu trebuie să fiu într-o stare meditativă sau în transă. Tot ce trebuie este să nu gândesc.

Când primesc această dictare, este ca şi cum Isus ar sta pe un scaun lângă mine rostind cuvintele, numai că acele cuvinte sunt auzite mental. Pot să pun întrebări în timpul acestui dicteu şi să primesc răspunsuri, dar procesul funcţionează cel mai bine atunci când mintea mea nu se amestecă. Atunci, fluxul inspiraţiei curge lin, rapid şi fără întrerupere, până când se ajunge la un punct de oprire. Când scriu o carte, de obicei scriu 700-1500 de cuvinte în fiecare dimineaţă şi apoi le revizuiesc mai târziu în aceeaşi zi, adăugând punctuaţia şi alineatele necesare. Textul necesită doar foarte puţină editare şi nici nu schimb ceva în organizarea cărţii. Cărţile îmi sunt date fără ca eu să ştiu ce va include cartea, deşi mi se oferă un sumar.

Să scrii în acest fel seamănă puţin cu a conduce autovehiculul neştiind unde mergi, prin faptul că nu ştiu ce urmează, deşi aş putea intui. Trebuie să am o încredere constantă că fragmentele se vor îmbina bine, ceea ce se întâmplă întotdeauna. Nu aş fi putut scrie aceste cărţi de una singură. Cărţile acestea sunt profesorii mei şi mă simt privilegiată să le împărtăşesc cu voi.

Mulţi se mai întreabă cum de am ajuns să fiu un channel pentru Isus, aşa că vă voi destăinui şi asta. Nu am cerut şi nici nu mi-am dorit neapărat să fiu un channel pentru Isus şi nu aveam nicio idee că munca mea va lua această întorsătură. Viaţa este plină de surprize! Totuşi, în 2012, am suferit o transformare spirituală profundă şi am devenit conştientă de o legătură profundă cu linia creştină de-a lungul multor vieţi anterioare. În acel an, în toamnă, mi s-a arătat Maica Domnului. Am văzut-o şi am vorbit cu ea. Ea mi-a spus că ar dori ca eu să scriu o cărticică pentru ea şi că va veni şi Isus în curând.

Ulterior, am început să am experienţe lăuntrice cu Maica Domnului, Isus şi un grup de alţi douăzeci şi şase de Maeştri Ascensionaţi, pe care îi vedeam cu ochii minţii şi îmi vorbeau în cuvinte pe care le auzeam clar în minte. Motivul pentru care au apărut la acel moment este că atinsesem un punct în evoluţie şi în viaţă când puteam lucra mai strâns cu ei. Iată câteva dintre experienţele lăuntrice pe care le-am avut în 2013 cu Maica Domnului şi Isus, pe care le-am înregistrat în jurnalul meu spiritual:

„Faţa lui Isus s-a materializat pentru doar câteva secunde şi a început să vorbească cu mine. Am văzut asta cu ochii minţii şi i-am auzit cuvintele în cap. Isus spunea că el şi diverşi Maeştri Ascensionaţi erau în spatele activităţii mele şi că mă pregătisem pentru acest rol de channel timp de eoni. El spunea că, prin cuvintele pe care eu şi alţii le scriu, ei vindecă lumea şi că cuvintele au multă putere astăzi, deoarece pot ajunge la atâţia oameni. Când vorbea Isus, simţeam cât de mare este el ca fiinţă spirituală. Este unul dintre principalii paznici ai acestei planete. El mi-a explicat că este accesibil tuturor celor care îi sunt dedicaţi şi oricui îl cheamă.”

Cu altă ocazie, am înregistrat acest lucru: „Am simţit şi am văzut cu ochii minţii un cerc de fiinţe în jurul meu, care erau Maeştri Ascensionaţi. Păreau un cerc de fiinţe de lumină. Deşi nu aveau figuri clare, adunarea era pătrunsă de un sentiment de veneraţie şi sfinţenie.

Îmi transmiteau intuitiv un sentiment de sărbătoare, ca de ziua mea de naştere. Era o flacără deasupra fiecăruia dintre capetele lor şi deasupra mea, în timp ce stăteam în centrul cercului. Scena arăta puţin ca un tort aniversar şi mă întrebam dacă lumânările de pe tort simbolizau o nouă naştere sau o nouă fază, căci aşa mi se părea. Mi s-a spus că era o iniţiere. După câteva clipe, au început să plece pe rând şi a rămas doar unul. Era Isus. El a spus: «Bine ai venit, iubitul meu copil» şi şi-a întins braţele. «Acum faci parte din acest cerc. Ai ajuns la destinaţie. Vom fi mereu cu tine. Vei primi instruire în curând.»

Mi s-a explicat mai târziu că pregătirea despre care vorbea Isus se referea la faptul că voi deveni un instrument al învăţăturilor sale şi un transmiţător la Conştiinţei Cristice şi că această pregătire se va întâmpla în timp ce dorm şi în alte ocazii.

Şi într-o altă zi, iată ce am scris: „În meditaţie, am simţit imboldul să o chem pe Fecioara Maria. Mi-a apărut şi mi-a spus: «Preafericito, am o binecuvântare pentru tine şi un trandafir». Am văzut apoi cu ochii minţii cum mi-a înmânat un trandafir roşu. «Trandafirul este un simbol al iubirii şi al legăturii cu totul şi cu mine. Când vezi un trandafir, gândeşte-te la mine», a spus. Binecuvântarea pe care mi-a dat-o am simţit-o ca pe o melasă, curgând încet pe corp din cap până în picioare. ”

Ulterior, am aflat de la un erudit religios că trandafirul în creştinism este ca lotusul în hinduism şi că Fecioara Maria este adesea văzută cu trandafiri. Trandafirii au făcut parte din minunea săvârşită de Fecioara din Guadalupe, iar Maica Domnului Maria este adesea înfăţişată cu trandafiri la picioare. În plus, adesea este desenat un trandafir în centrul crucii. Cu altă ocazie, Fecioara Maria mi-a pus o coroană de trandafiri pe cap, m-a numit copilul ei şi a spus că va fi prezentă pentru a mă saluta şi a mă îmbrăţişa la sfârşitul vieţii mele terestre. M-am simţit ca în cer şi parcă o ştiam dintotdeauna.

Se simte o puritate deosebită în prezenţa acestor fiinţe şi în comunicările lor. Sunt iubitoare, îngăduitoare şi ne respectă foarte mult liberul-arbitru. Le văd interior, le simt energiile şi le aud vocile distincte. Sunt channel din 1986, aşa că am experienţă cu diferitele fiinţe din alte dimensiuni, inclusiv cele false, despre care am vorbit în interviul meu de pe batgap.com, pe care îl puteţi asculta pe site-ul meu.

Când am început să lucrez pentru prima dată cu Isus, l-am întrebat dacă ar trebui să-l menţionez ca autor, fiind oarecum îngrijorată de ce ar putea crede lumea când pretind asta. El a spus că sunt liberă să nu fac aceste cărţi, dar dacă le fac, el vrea ca oamenii să ştie că acestea sunt cuvintele lui. El dorea ca oamenii să aibă o experienţă directă şi personală cu el. Văd acum că, scriind aceste cărţi din partea lui, au o putere mai mare decât dacă le-aş fi semnat eu.

M-a preocupat nu doar aparenta ostentaţie de a-l pretinde pe Isus ca autor al acestor cărţi, ci şi de asociaţiile negative pe care mulţi oameni „spirituali, dar nu religioşi”, le fac cu creştinismul şi cu religia, în general, referitor la accentul pus pe vinovăţie, frică şi judecată. Dar tocmai aceste distorsiuni ale învăţăturii sale şi rănile pe care le-au provocat doreşte Isus acum să corecteze şi să vindece prin cărţile pe care le scriem împreună.

Sunt atât de fericită să vă împărtăşesc cuvintele sale. Aceste cărţi mi-au fost profesori şi mă simt smerită şi binecuvântată că sunt slujitoarea lor. Aşa mă simt oricum. Scrierea acestor cărţi a fost o „alegere fără alegere”.

O altă întrebare care mi se pune adesea este: „De unde ştii că este Isus?” Ar putea părea scandalos să pretind că îl canalizez pe Isus, deoarece el este o figură atât de proeminentă a acestei lumi, dar Isus este în contact cu mulţi, mulţi oameni, deşi nu chiar atât de mulţi pot şi vorbi cu el. El mi-a spus că este accesibil pentru oricine îi este devotat lui şi mesajului său. El este foarte legat de oameni şi de transformarea conştiinţei pe această planetă, împreună cu mulţi alţi Maeştri Ascensionaţi.

Iată o altă idee care vi s-ar putea părea interesantă. Entităţile astrale inferioare care se joacă cu unii mediumi o fac pentru a obţine putere pe tărâmul lor, spunând oamenilor ce să facă. Sunt nişte escroace şi se pot preface că sunt fiinţe superioare, cum ar fi Isus sau Buddha, dar interacţiunea cu ele nu va aduce nimic de valoare.

Pe de altă parte, entităţi superioare, precum Isus şi fiinţa pe care am fost canalizat-o timp de douăzeci şi trei de ani înainte de Isus, care s-a retras cu graţie în 2012, operează conform legilor şi regulilor superioare. Ele nu pot să se prezinte cu alt nume şi niciodată nu fac rău, nu manipulează, nu le comandă oamenilor ce să facă şi rareori oferă informaţii personale despre viitor. Ele învaţă şi vindecă şi lucrează prin mediumi pentru a învăţa şi vindeca. Oferă ajutor şi dragoste, dar nu te manipulează niciodată şi nu îţi măresc ego-ul.

Entităţile inferioare, pur şi simplu, nu ar putea şi nici nu ar scrie o carte cum sunt cele transmise prin mine, deşi ar putea repeta câteva fraze din înţelepciunea perenă pe care le-au cules de ici, de colo, dacă asta le-ar ajuta la înşelăciune. Nu ar fi distractiv să scrie o carte şi este un proiect prea lung pentru ele. Dar, cel mai important, nu sunt suficient de înţelepte pentru a o face. Deci, când se transmite o carte întreagă, plină de înţelepciune de la început până la sfârşit, şi se spune că este de la Isus, atunci chiar este Isus, pentru că cei capabili de o astfel de înţelepciune nu şi-ar falsifica identitatea: „După roadele lor, îi veţi cunoaşte”.

Ca o digresiune, orice diferenţe în numeroasele cărţi venite de la Isus se datorează, probabil, diferenţelor între educaţia şi vocabularul mediumilor respectivi. Mediumii sunt instrumente, iar aceste instrumente influenţează ceea ce trece prin ele şi cât de clar.

Plină de fericire şi recunoştinţă, împărtăşesc cu voi aceste cuvinte de la Isus şi relaţia mea cu el, pentru că aceasta m-a îmbogăţit foarte mult şi sper că vă va îmbogăţi şi pe voi. Deci, iată-le! Cărţile dictate de Isus până în 2018 sunt “The Jesus Trilogy”, “A Heroic Life”, “All Grace”, “In the World but Not of It”, şi o serie de cărţi audio numite “Jesus Speaking”.

 

Despre autor

Gina Lake este o învăţătoare spirituală nondualistă şi autoarea a peste douăzeci de cărţi despre trezirea la adevărata natură. Ea este, de asemenea, un medium şi senzitiv talentat, cu un master în Consiliere psihologică şi o experienţă de peste douăzeci şi cinci de ani în sprijinirea oamenii în evoluţia lor spirituală. În 2012, Isus a început să dicteze cărţi prin intermediul ei. Aceste învăţături de la Isus se bazează pe adevărul universal, nu pe vreo religie. Site-ul ei oferă informaţii despre cărţile sale şi cursul online, un ebook gratuit, un blog şi înregistrări audio şi video: www.RadicalHappiness.com

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
17 noiembrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=YTZ_Cg_TccU