<  Index mesaje de la Cristos prin Gina Lake


CRISTOS: Iubeşte-te pe tine însuţi (2/3)

Partea a 2-a din capitolul 1, "Iubeşte-te pe tine însuţi", din cartea dictată mediumul Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Awakening Love: How to Love Your Neighbor as Yourself" (Trezirea iubirii: Cum să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Mesajul în limba engleză este subtitrat în româneşte, iar videoclipul este încorporat la sfârşitul acestei transcrieri. Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 12 aprilie 2020).

R.P.

Jesus

 

Capitolul 1: IUBEŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI (2/3)

«Da, aveţi un ego, dar el nu constituie natura voastră esenţială. Natura voastră esenţială este divină şi ea este cea capabilă să iubească necondiţionat, aşa cum se ştie că am iubit eu, deşi, ca orice altă fiinţă umană, nu am fost perfect. Iubirea care este în mine este şi în voi. Iubirea este adevărata voastră natură, la fel de mult pe cât este şi a mea. Asta înseamnă că e posibil să iubiţi aşa cum am făcut-o eu.

Acesta a fost mesajul meu, nu că aţi fi păcătoşi şi că singura posibilitate de fericire s-ar găsi în ceruri. Nu, am venit pe Pământ pentru a vă arăta că este posibil să vă iubiţi aproapele ca pe voi înşivă şi a vă încuraja s-o faceţi. Am venit pe Pământ nu pentru a aduce dragostea şi apoi a pleca, ci pentru a aprinde iubirea din voi, pentru a vă arăta că şi voi aţi putea fi Cristici, aşa cum am fost eu şi sunt. Destinul vostru este să trăiţi ca dragoste şi am venit să vă arăt cum s-o faceţi. Acesta a fost şi este scopul învăţăturilor mele.

Pentru a trăi ca dragoste, trebuie să înveţi să mergi în acel loc din tine care iubeşte. Trebuie să înveţi să-ţi schimbi starea, să te lepezi de ego. Ce te ajută să te scufunzi în acel loc, acea stare unde se află iubirea? Când priveşti un apus de soare frumos? Când te joci cu câinele tău? Când asculţi o piesă muzicală inspirată? Când eşti în pădure şi simţi pământul sub picioare? Când te uiţi la un foc în şemineu? Când cânţi un cântec? Când urmăreşti cum îşi schimbă norii forma? Când priveşti cerul nopţii? Când râzi cu prietenii? Când priveşti cum ninge? Când îi citeşti o poveste copilului tău? Când pictezi un tablou? Când cânţi la un instrument? Când dansezi? Când arunci mingea la coş?

Toţi cunoaşteţi starea de iubire, bucurie, pace şi mulţumire şi o trăiţi adesea în viaţă. Cu toţii cunoaşteţi şi trăiţi dragostea, chiar şi pentru o clipă. Foarte multe lucruri pot să vă conducă în acel loc al iubirii din voi, lucruri foarte banale. Dar tocmai asta-i important, că viaţa, viaţa reală, lucrurile banale vă pot conduce către inima voastră plină de iubire. Oricând sunteţi absorbiţi de trăirea vieţii şi vă pierdeţi sinele vostru fals, când doar acţionaţi sau doar fiinţaţi, atunci apare dragostea. Singurul moment în care dragostea devine inaccesibilă este atunci când vă pierdeţi în gânduri egotice, acea voce din cap cu gânduri despre trecut şi viitor, gânduri de frică şi limitare şi gânduri despre eu-mine-mie. Atunci deveniţi sinele fals.

Să realizaţi lucrurile simple pe care tocmai le-am enumerat şi multe altele ca să vă întoarceţi la dragoste nu este dificil, inabordabil sau costisitor. Şi totuşi, mulţi nu se deranjează să le facă deloc sau să le facă pentru o perioadă de timp. Aceste lucruri ar trebui şi pot face parte din viaţa de zi cu zi a fiecăruia, dar deseori nu fac. Asta explică o mare parte din starea de rău din societate. Societatea este bolnavă ca urmare a lipsei de contact cu divinul, a lipsei sentimentului de legătură cu dragostea, pacea şi bucuria. Această lipsă de legătură cu ceea ce este real, adevărat şi semnificativ, cu natura voastră divină, devine o problemă şi mai mare din cauza duratei mari de timp pe care oamenii, inclusiv copiii, îl petrec în faţa computerelor şi televizoarelor. Ele atrag şi distrează mintea, dar nu hrănesc sufletul. Şi de cele mai multe ori, întăresc modul egotic de a vedea şi a aborda viaţa.

Desigur, există loc şi pentru divertisment şi informare, dar cu un preţ destul de scump plătit de viaţa spirituală în zilele noastre. Oamenii devin prea uşor dependenţi de stimularea mentală intensă, atât de uşor disponibilă astăzi. Iar apoi găsesc neinteresante acele lucruri simple care i-ar putea aduce la sinele lor divin, căci aşa par ele pentru minte. Când îţi stimulezi intens mintea, ea va dori şi mai multă intensitate, şi ţi se va părea că numai asta doreşti. O fi asta tot ce îşi doreşte mintea, dar nu este ceea ce îşi doreşte fiinţa ta, ce ai nevoie ca fiinţă umană. Implicarea exagerată în activităţi mentale te distanţează de viaţa reală, nu numai de relaţiile cu oamenii reali, ci chiar de trăirea reală a bucuriei, iubirii, păcii şi compasiunii specifice sinelui tău divin, precum şi de îndrumarea de care ai nevoie pentru a-ţi trăi viaţa din perspectiva dragostei.

Umanitatea se confruntă cu o criză spirituală, iar tehnologia, în multe privinţe, contribuie la aceasta şi nu o rezolvă. Fără să simţiţi dragostea în mod regulat, nu puteţi fi fericiţi. Aveţi nevoie de iubire ca de aerul pe care îl respiraţi şi aproape la fel de des. Multe lucruri vă pot aduce fericirea pentru scurte clipe, o prăjitură sau un zâmbet de la aproapele, dar dacă nu alegeţi în mod conştient să vă faceţi timp zilnic pentru lucruri care vă conduc la dragoste, nimic nu vă va satisface pe deplin. Şi veţi continua să căutaţi împlinirea în locurile greşite: divertisment, shopping, alimente, sex, alcool, droguri, succes, realizări sau, pur şi simplu, ocuparea timpului cu ceva. Aceste activităţi oferă o uşurare temporară de temerile şi negativitatea ego-ului. Vă ajută să scăpaţi de pălăvrăgeala necontenită a vocii din cap sau vă ajută să fiţi mulţumiţi de sinele vostru fals pe o perioadă scurtă de timp. Totuşi, aceste alternative nu sunt soluţia, aşa cum probabil aţi descoperit. Soluţia constă în a vă acorda timp zilnic pentru a face unele dintre lucrurile foarte simple pe care le-am menţionat şi alte multe activităţi care nu sunt impulsionate de ego, ci inspirate de natura voastră divină.

Adevăratul vostru sine iubeşte lumea şi se bucură de viaţa care i-a fost dată. Îi place să se joace, să creeze, să râdă, să evolueze, să încerce lucruri noi, să exploreze, să înveţe şi, de asemenea, să se odihnească şi să nu facă nimic. Ca un copil, sinele divin adoră şi se desfată de viaţă. Pentru sinele divin, existenţa este minunată, uimitoare şi un mare cadou, pentru care el simte o imensă recunoştinţă. Iar când eşti aliniat cu sinele tău divin, aceasta devine şi experienţa ta. Sinele divin este sursa bucuriei, păcii, iubirii, compasiunii, răbdării, bunătăţii, tăriei, curajului şi a oricărei calităţi pozitive care-ţi trece prin minte. Iar când eşti aliniat cu acesta, exprimi aceste calităţi. Devii cel mai bun eu care ai putea fi.

Pe de altă parte, există şi viaţa aşa cum o experimentează ego-ul, pe care o vei trăi şi tu întocmai, dacă te identifici cu ego-ul tău. Lumea ego-ului, lumea lui eu-mie-mine şi a tuturor gândurilor care creează povestea despre eu, aceasta este o lume a iluziei. Este o lume pur mentală, în care exişti ca cineva care are probleme, temeri, fantezii, dorinţe şi poveşti despre tine şi despre ceilalţi. Acest eu şi această lume par reale, dar sunt o realitate imaginară, o irealitate. Când eşti fascinat de vocea din cap, trăieşti o realitate alternativă, una plină de gânduri şi emoţii negative. Vocea din minte născoceşte o realitate în care exişti separat de iubire şi de Dumnezeu. În acea realitate, eşti singur şi pe cont propriu într-o lume înfricoşătoare. Eşti imperfect, pus mereu în dificultate şi, probabil, nefericit. Nu trăieşti viaţa reală, aşa cum se desfăşoară ea în momentul prezent, ci trăieşti povestea minţii despre viaţa ta.

Realitatea este mult mai simplă şi mai satisfăcătoare decât lumea mentală a ego-ului. Realitatea este tot ceea ce trăieşti acum prin simţuri şi intuitiv, nu ceea ce gândeşti sau ceea ce gândurile te fac să trăieşti sau să simţi. Problema este că mintea egotică transformă viaţa în ceva personal, te pune pe tine, sinele tău fals, în centru şi atunci viaţa se învârte numai în jurul a ceea ce ego-ul doreşte şi îi place, în opoziţie cu ceea ce există deja. Asta face vocea din capul tău, face din experienţa simplă a acestui moment ceva care se referă numai la tine. Transformă viaţa într-o dramă, ca un film cu tine ca personaj central. Aşa devii captiv în lumea ego-ului şi a sinelui fals.

Între timp, în afara acestei piese de teatru, iată-te, exişti şi ca adevăratul tău sine, conştient de viaţă şi trăind-o. Sinele divin este ceea ce este treaz şi conştient de tot ce se întâmplă. Este vigilent, curios şi interesat de toate. Este interesat chiar şi de drama egotică, dar nu exclusiv, căci îi place să se joace şi în lumea reală a simţurilor şi a lui aici-şi-acum. Dragostea aparţine acestei lumi reale, nu lumii ego-ului, pentru că dragostea este reală. Asta poate suna ciudat, fiindcă dragostea pare intangibilă şi greu de definit. Dragostea nu este un lucru cu o culoare şi o formă, ci este o experienţă directă şi asta o face reală, spre deosebire de gânduri. Experienţele sunt mai reale decât gândurile, care te duc într-o realitate virtuală. Ca nimic altceva, gândurile au capacitatea de a te translata într-o altă realitate, una ireală.

Vă rog să înţelegeţi că nu sugerez că mintea raţională sau imaginaţia creativă nu ar fi nişte daruri excelente şi instrumente utile. Vorbesc despre vocea din cap, care este diferită de aceste alte aspecte ale minţii. Mă refer la faptul că oamenii tind să se piardă în lumea născocită de vocea din capul lor. Asta îi îndepărtează de experienţa reală a momentului prezent şi îi îndepărtează de iubire, înţelepciune, curaj, compasiune, pace şi alte calităţi ale naturii lor divine, care nu pot fi accesate prin gândire.

Lumea ego-ului nu este raţională, ci o lume pre-raţională şi iraţională. Programarea ce alcătuieşte ego-ul este o programare primitivă, pe care omenirea o lasă în urmă. Nu ai nevoie de vocea din cap ca să-ţi spună cine eşti sau să-ţi spună ce să faci sau ce să crezi sau ce să vrei sau ca să te sperie. Nu vocea din capul tău te menţine în siguranţă, ci doar pretinde că o poate face. Vocea din capul tău reflectă cele mai joase instincte ale umanităţii, nu expresia ei cea mai înaltă. Este timpul ca omenirea să treacă într-o stare superioară, unde nu există frică, compulsiuni, agresiuni şi emoţii negative, o stare similară cu cea în care eu trăiam în marea majoritate a timpului când am trăit pe Pământ. Acum este posibil pentru mulţi dintre voi să avansaţi semnificativ în evoluţia voastră spirituală, deoarece aceste vremuri dificile solicită acest lucru.

Umanitatea a ajuns la o răscruce de drumuri şi nu va mai putea continua, decât dacă comportamentul ei se schimbă radical, întrucât fiinţele umane distrug chiar matricea care le susţine. Noi, cei care îndrumăm omenirea, suntem preocupaţi de acest lucru şi facem tot ce putem pentru a asigura supravieţuirea umanităţii. Nu trebuie subestimată puterea naturii de a transforma conştiinţa. Contactul cu natura, cum ar fi statul sau plimbatul prin natură, este una dintre cele mai sigure căi de a vă întoarce la dragostea specifică naturii voastre divine. Voi faceţi parte din natură, dar clădirile, drumurile, maşinile, televizoarele şi computerele au distanţat oamenii de natură, iar asta nu-i sănătos. Oamenii se simt confortabil şi în siguranţă, dar sunt deconectaţi de la sursa lor şi, prin urmare, de dragoste. Ego-ul a dobândit foarte multe din ceea ce-şi doreşte: siguranţă, protecţie, confort, frumuseţe, divertisment, plăcere, dar cu un preţ. Mulţi oameni nu ştiu cine sunt, nu sunt în contact cu natura lor divină, şi asta nu doar pentru că au un ego, ci şi pentru că societatea promovează dorinţele ego-ului într-atât de mult, încât viaţa voastră se învârte în jurul acestora, lăsând puţin timp şi energie pentru ceea ce este cu adevărat hrănitor şi îmbogăţitor al sufletului.

Nu a fost întotdeauna aşa. Oamenii nu au fost întotdeauna atât de conduşi de ego, ci trăiau mai aproape de natură. Această boală spirituală este o boală a timpurilor moderne de progres industrial şi tehnologic. Lumea modernă a fost concepută de ego pentru ego şi reflectă valorile acestuia.

Într-un fel sau altul, oamenii trebuie să se întoarcă la elementele de bază. Asta nu înseamnă neapărat să renunţaţi la confort, ci să faceţi loc pentru ceea ce este real şi pentru ceea ce contează cu adevărat, într-un cuvânt, pentru dragoste. Drumul înapoi la dragoste înseamnă să vă reconectaţi cu natura, dar şi să vă conectaţi cu experienţa simplă şi reală a acestui moment, indiferent dacă vă aflaţi sau nu în natură. Făceţi-vă timp zilnic pentru a simţi iubirea din interior, în orice mod este mai potrivit pentru voi. Pentru unii, va însemna să petreceţi mai mult timp în natură sau cu cei dragi sau cu animalele de companie. Pentru alţii, ar putea fi doar să staţi şi să fiinţaţi, să ascultaţi sau să interpretaţi muzică, să dansaţi, să cântaţi din voce, să scrieţi poezie sau să creaţi altceva. Pentru cei serioşi în această direcţie, meditaţia este cel mai eficient mod de a vă detaşa de ego şi de a experimenta adevărata voastră natură. Găsiţi-vă propriul drum către această iubire şi făceţi-vă timp să o trăiţi.

Când acţiunile şi vorbirea voastră vor curge din această stare de conştiinţă, veţi fi fericiţi şi împliniţi cu adevărat. Veţi fi ghidaţi în viaţă de dragoste, compasiune şi înţelepciune şi asta vă va ajuta personal, precum şi pe toţi cei din jur. Când eşti plin de iubire, devii un magnet care atrage iubirea şi bunăvoinţa. Totul începe cu a te iubi îndeajuns ca să te îndepărtezi de sinele fals şi să te conectezi cu iubirea din tine. Fără această legătură cu natura ta divină, viaţa ta nu va decurge la fel de bine, ceea ce înseamnă că nici viaţa altor oameni nu va merge la fel de bine. Starea ta de conştiinţă îi afectează pe toţi ceilalţi. Când te afli într-o relaţie corectă cu Dumnezeu, cu iubirea, atunci şi cei din jurul tău pot să fie mai uşor într-o relaţie corectă cu El.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
27 februarie 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=vmx80_PKg6k