<  Index mesaje de la Cristos prin Gina Lake


CRISTOS: Regula de aur (2/2)

Partea a 2-a din capitolul 3, "Regula de aur", din cartea dictată mediumul Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Awakening Love: How to Love Your Neighbor as Yourself" (Trezirea iubirii: Cum să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Mesajul în limba engleză este subtitrat în româneşte, iar videoclipul este încorporat la sfârşitul acestei transcrieri. Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 24 mai 2020).

R.P.

Jesus

 

Capitolul 3: REGULA DE AUR (2/2)

«Să poţi rămâne conectat la sinele tău Divin în prezenţa celorlalţi este complicat şi de faptul că majoritatea oamenilor se identifică cu ego-ul lor, fapt ce îl poate trezi cu uşurinţă pe al tău. Când oamenii se întâlnesc, de obicei, primul iese în faţă ego-ul. Tendinţa de a te identifica cu ego-ul când eşti cu alţii poate fi depăşită prin simpla observare a acesteia. Observă că ego-ul tău este prezent acolo, cu criticile, comparaţiile, evaluările şi judecăţile sale. Ego-ul tău le face, nu inteligenţa ta divină, şi nu le face din dragoste, ci îl evaluează pe celălalt ca să se poată compara cu el.

Doar observă această chestiune şi apoi găseşte în tine acel Ceva care manifestă curiozitate pentru această întâlnire: “Ce se va întâmpla în continuare? Ce va spune sau va face această persoană? Ce voi spune sau voi face eu?” Sinele divin este un martor curios la mersul vieţii. Nu pretinde că are răspunsuri la aceste întrebări, dar aşteaptă cu nerăbdare ce va descoperi.

Când sinele divin are ceva de spus, el intervine în conversaţii cu înţelepciune, bună dispoziţie, dragoste, zburdălnicie, blândeţe, acceptare şi compasiune. Prin acele calităţi poate fi recunoscut sinele divin, al tău sau al altuia. Sinele divin aduce adesea o perspectivă mai înaltă sau mai nonşalantă decât cea obişnuită şi ceea ce spune sună adevărat şi îi face pe toţi să se relaxeze şi să se simtă în largul lor.

Sinele divin este un canal pentru înţelepciune şi dragoste către lume, iar dacă te aliniezi cu el, vei fi folosit ca un astfel de canal. Asta-i o situaţie foarte diferită de cea în care eşti folosit de ego, care răspândeşte ură, frică, judecată, mânie, prejudecăţi şi alte lucruri negative. Aici, în ultimele două propoziţii, apare din nou acel misterios “tu”. Tu eşti fie un instrument al ego-ului, fie al sinelui divin şi poţi alege care anume eşti.

Înainte să te trezeşti spiritual, eşti mai mult un instrument şi o expresie a ego-ului decât a sinele divin, dar nu exclusiv. După trezirea spirituală, devii un instrument şi o expresie a sinelui divin şi doar ocazional exprimi ego-ul negativ. Aceasta este diferenţa dintre condiţia umană dinainte şi după trezirea spirituală.

Mă grăbesc să adaug că nu e vina ta că eşti folosit de către ego. Nici n-ar putea fi altfel. Eşti conceput să ai ego-ul ca setare implicită şi, până când nu eşti gata să te trezeşti, vei trece prin lecţiile şi încercările asociate lui. Aşa că, ai compasiune faţă de tine însuţi şi faţă de ceilalţi, iartă-i pentru că nu ştiu ce fac şi iartă-te pe tine însuţi.

Marea încercare de a avea un ego creează dramele, dificultăţile şi experienţele de care sufletul are nevoie şi vrea să le aibă, pentru a evolua în anumite direcţii. Nu-i nicio greşeală. Face parte din planul divin al fiecăruia.

Cum să te comporţi într-o relaţie este clar din Regula de aur: Fii şi tratează-i pe ceilalţi aşa cum ţi-ai dori ca ei să fie cu tine şi să te trateze. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte cum anume să-i ajuţi şi să le dăruieşti altora în situaţii specifice, Regula de aur nu mai este la fel de utilă. Nu întotdeauna când ţi-ai dori un lucru pentru tine şi îl faci altuia este şi benefic pentru acela sau ce ar vrea el sau este în interesul său superior. Când oferi cuiva ceva ce ţi-ai dori tu nu înseamnă neapărat că şi acea persoană şi-ar dori sau ar avea nevoie. De pildă, să-i dai copilului fursecuri când este trist, nu prea este în interesul lui superior. Chiar şi când oferi un ajutor care îţi este solicitat, s-ar putea să nu fie ce are nevoie acel suflet pentru a evolua. Dăruirea fără discernământ poate provoca dependenţă şi poate împiedica evoluţia celui care primeşte.

Din fericire, sunteţi dotaţi cu un sistem de ghidare clipă-de-clipă care vă ajută să stabiliţi ce să faceţi, ce să daţi şi ce să spuneţi în anumite situaţii. Secretul este că acest sistem de ghidare poate fi accesat doar în realitate, în această clipă, când eşti prezent în viaţa reală, nicidecum cu ajutorul minţii. Sinele tău Divin îţi oferă răspunsuri despre cum să-ţi trăieşti viaţa prin intuiţii, înţelegeri profunde, îndemnuri, motivaţii, inspiraţii, entuziasm şi bucurie. Aşa eşti condus prin viaţă.

Şi mintea îţi va oferi răspunsuri dacă o laşi, dar, ca şi consultarea unui oracol pentru copii, răspunsurile pe care le primeşti de la minte ar putea fi corecte pentru un moment oarecare, dar nu neapărat pentru cel actual. În plus, dacă stai să-ţi asculţi mintea, s-ar putea să ratezi comunicările subtile de la sinele tău divin, care sunt, în general, fără cuvinte şi simţite energetic în corp, nu în minte.

Problema cu sfaturile de la vocea din cap este că sunt prea stereotipe. Deşi tiparele de comportament sunt utile şi chiar necesare, nu ele îţi pot arăta cum să-ţi trăieşti viaţa. Condiţionările îţi oferă câteva reguli generale şi îndrumări, şi cam atât. “Nu traversa strada înainte de a privi în ambele sensuri! Bea multă apă! Plăteşte-ţi corect taxele!” Doar la acest aspecte sunt utile aceste directive şi la nimic altceva.

Pentru a şti cum să-ţi trăieşti viaţa este nevoie de ceva mult mai înţelept, care există în acelaşi loc unde există şi iubirea, adică în momentul prezent. Clipa prezentă este bogată în posibilităţi. Acest lucru nu este evident în starea egotică a conştiinţei. Se pare că nu-i nimic interesant în desfăşurarea relativ lentă a succesiunii de momente de viaţă, iar pentru ego, chiar că nu-i interesant. Ego-ul este ca un copil care a fost răsfăţat cu prea multe jucării, iar acum găseşte totul plictisitor. Realitatea virtuală a minţii este ca Ţara-minunilor plină cu jucării, unde se întâmplă orice îţi poţi imagina, cu toată drama şi emoţiile unei plimbări spectaculoase într-un montaigne-russe.

Aşa sunt şi televiziunea şi filmele, se întâmplă atât de multe acolo, încât viaţa reală pare plictisitoare, aşa că oamenii revin mereu la mintea lor, la televizor şi la filme pentru a se distra şi a se simţi bine. Nu-i nimic în neregulă cu divertismentul şi distracţia, dar nu asta-i viaţa. Viaţa reală nu se întâmplă în minte, la televizor sau în filme. La un moment dat, trebuie să intri în viaţa reală, trebuie să ai o viaţă. Cu cât petreci mai mult timp în realitatea virtuală, fie în mintea ta, fie a altuia (cum ar fi televiziunea sau filmele), cu atât vei fi mai nemulţumit de viaţa reală şi cu atât vei fi mai puţin eficient. Trebuie să trăieşti viaţa pentru a deveni priceput la ea. Priceperea la jocurile video nu te va învăţa cum să trăieşti autentic, ci doar viaţa poate s-o facă.

Oamenii vor să evadeze în realitatea virtuală, deoarece participarea la viaţă este mai dificilă decât simpla ei observare. În viaţa reală trebuie să iei decizii şi să acţionezi şi, uneori, nu eşti fericit. Când vă uitaţi la televizor sau la filme sau vă cufundaţi în fantezii, atunci vă amânaţi problemele şi sentimentele negative. Pe moment, nu trebuie să vă mai ocupaţi de ele. Când faceţi asta în mod obişnuit, preferaţi să evadaţi din problemele şi sentimentele voastre, în loc să cultivaţi alte modalităţi mai sănătoase de a vă simţi bine, cum ar fi să meditaţi, să mergeţi în natură, să ascultaţi muzică, să priviţi vântul care se mişcă printre copaci sau, pur şi simplu, să staţi aşezaţi în linişte. Aceste activităţi simple şi orice alte activităţi din viaţa reală vă vor aduce în acea stare în care vă devin accesibile intuiţiile şi înţelepciunea interioară, inspiraţia, creativitatea şi îndrumarea interioară.

Tot aici puteţi căpăta o perspectivă corectă asupra aşa-numitelor “probleme” şi să vă vindecaţi afecţiunile sufleteşti. Televizorul, filmele şi propriile fantezii nu te ajută să te descurci în viaţă în privinţa sentimentelor şi te împiedică să te afunzi într-o stare de iubire şi pace. Iar când te obişnuieşti cu evadarea din realitate, probabil că nici nu înveţi nişte abilităţi necesare în viaţa reală. Asta înseamnă că, atunci când te întorci la viaţa reală, eşti şi mai nepriceput decât la început. Tot ce ai reuşit să faci a fost să-ţi consolidezi starea egotică de conştiinţă, care era tocmai problema ce trebuia rezolvată.

În această situaţie se află tot mai mulţi tineri, ca să nu mai vorbim de adulţi. Petrecând atât de mult timp în realitatea virtuală, tinerii nu învaţă cum să se descurce în lume, decât evadând din ea, şi nimeni din lumea reală, în şcoală sau în altă parte, nu-i învaţă o altă alternativă. Şi mai rău, vizionând atât de multă violenţă la televizor, în filme şi jocuri video, tinerii primesc mesajul că violenţa este calea de a face faţă problemelor şi sentimentelor lor, şi nimeni nu-i învaţă o alternativă nici la asta. În plus, le sunt astfel alimentate fanteziile şi dorinţele ego-ului, ceea ce doar le va provoca o şi mai mare dezamăgire şi deziluzie faţă de viaţa reală şi faţă de propriile lor imperfecţiuni. Nu vor fi niciodată la fel de frumoşi, geniali, atletici, talentaţi sau carismatici ca eroii şi eroinele din filme, dar vor suferi din cauza dorinţei lor de a fi astfel.

Într-un mod subtil şi nu atât de subtil, televiziunea şi filmele afectează copiii într-un mod extrem de negativ şi vă afectează pe cei care sunteţi acum adulţi în moduri de care poate nu vă daţi seama. Copiii şi adolescenţii sunt acum, iar voi aţi fost în trecut profund condiţionaţi de ceea ce se vede la televizor şi filme, mult mai mult decât, probabil, realizaţi. Valorile societăţii voastre au fost şi sunt modelate de aceste poveşti, dintre care multe sunt extrem de brutale şi întunecate.

Nu prea daţi importanţă la faptul că vedeţi atâta violenţă, groază, crime, violuri şi torturi. Zilnic, sunteţi expuşi la cele mai cumplite experienţe pe care le poate avea o fiinţă umană. Ar fi o prostie să credem că vederea acestor lucruri nu are niciun impact. Fiinţele umane sunt continuu condiţionate de ceea ce văd şi experimentează, iar voi experimentaţi în mod indirect totate ororile posibile. Singura modalitate de a face faţă acestei agresiuni este să vă desensibilizaţi la violenţă şi groază, iar asta s-a şi întâmplat. Acesta este efectul pe care vizionarea acestor lucruri l-a avut asupra voastră şi îl are asupra copiilor voştri. Ce legătură are asta cu dragostea?

În primul rând, dacă vă petreceţi timpul în realitatea virtuală – în mintea voastră sau a altora – nu mai petreceţi timpul în relaţii reale, acolo unde învăţaţi să iubiţi. Iar dacă vă rupeţi de viaţa reală, vă deconectaţi de la dragostea adevăratei voastre naturi şi de la o bogată experienţă de viaţă care v-ar împlini. Multe emisiuni seamănă mult cu un coşmar, cu ego-uri care suferă şi provoacă altora suferinţă. Aceste spectacole întăresc punctul de vedere al ego-ului că viaţa ar fi înfricoşătoare, oamenii ar fi periculoşi şi că v-ar pândi un dezastru sau o tragedie la fiecare colţ. Moartea şi întunericul par a fi natura vieţii. Este uşor atunci să concluzionezi că ţi s-ar putea întâmpla lucruri teribile şi aproape sigur că ţi se vor întâmpla, ceea ce nu este nici adevărat, nici de folos.

Totuşi, cu cât eşti mai prins în mintea egotică, cu atât este mai probabil că vei avea parte de o realitate negativă. Cele ce se aseamănă se atrag. Aceste emisiuni te ţin legat de starea egotică de conştiinţă şi întăresc convingerile ego-ului despre viaţă. Este dificil să nu rămâi fără o teamă şi traume emoţionale după ce vizionezi majoritatea filmelor şi programelor TV. Nu te păcăli singur! Te afectează să vezi tragedii, groază, violenţă şi fiinţe umane care se manifestă cu răutate şi cruzime. Iar copiii, care abia îşi formează ideile despre ei înşişi, sunt deosebit de afectaţi de aceste lucruri.

Problema este că, cu cât sunt mai mulţi oameni înrădăcinaţi în starea egotică de conştiinţă, cu atât este mai greu pentru oricine să se elibereze de ea şi să se mulţumească cu viaţa reală şi să descopere dragostea, bunătatea şi frumuseţea din omenire şi din sine însuşi. Iată de ce care există atât de multă negativitate în emisiunile voastre: Cei care le creează sunt ei înşişi absorbiţi de perspectiva ego-ului, căci altfel ar produce emisiuni despre natură sau ceva înălţător ori educativ. Apoi, ca un virus, această stare de conştiinţă este răspândită la alţii. Mass-media este puternică. Ea modelează credinţele şi conştiinţele, nu doar reflectează conştiinţa. Ceea ce se petrece în majoritatea filmelor şi emisiunilor TV nu respectă, cu siguranţă, Regula de Aur. În schimb, ceea ce vi se prezintă este ego-ul pe steroizi, nu doar un ego obişnuit, ci adesea unul patologic.

Deoarece comportamentul urât este atât de comun la televizor şi în filme, se pare că aşa ar fi viaţa. Viaţa este ceea ce fac oamenii: se ucid reciproc, violează, mint şi înşeală, nu-i aşa?! Fiinţele umane sunt animale, nu-i aşa?! În multe emisiuni, nu apare nicio recunoaştere a naturii voastre divine, ca şi cum ea nici n-ar exista sau ar fi doar un vag îndemn religios. Această lejeră acceptare a violenţei şi neluarea în consideraţie a influenţei sale este primul pas în crearea unei societăţi violente. Odată ce vă expuneţi la cele mai grave violenţe şi abuzuri prin realitatea virtuală, în conştiinţa umanităţii se deschide uşa pentru a trăi concret aceste posibilităţi. Poate că voi personal nu sunteţi înclinaţi în această direcţie, dar mulţi alţii sunt. Iar aceste spectacole contribuie la instabilitatea şi tendinţele lor criminale. Aceste emisiuni înfăţişează comportamente patologice şi criminale, iar voi ceilalţi, ego-urile voastre, sunteţi fascinaţi de astfel de comportamente. Violenţa la televizor, filme şi jocuri video este extrem de nesănătoasă pentru societate. Dăunează societăţii şi evoluţiei voastre spirituale mai mult decât vă puteţi da seama. Dar acesta este stadiul în care se află umanitatea şi multe alte civilizaţii din alte lumi au trecut şi ele prin această etapă.

Odată cu liberul arbitru şi libertatea, vin şi nişte alegeri foarte proaste, din care de multe ori nu se învaţă până când nu s-au făcut multe daune. Lumea voastră va învăţa şi ea, aşa cum au făcut altele şi, în acest sens, totul va fi în regulă. Dar, de vreme ce scriu despre dragoste, trebuie să le spunem pe nume acestor perfizi promotori şi întăritori ai urii şi violenţei.

Sinele divin ştie să iubească şi, dacă îi oferi chiar şi numai o jumătate de şansă, îi vei simţi dragostea şi îndrumarea. Dar trebuie să oferi iubirii o şansă oprind televizorul, filmele, jocurile video şi social-media; să te desprinzi de necontenita sporovăială a vocii din cap; şi să te acordezi la tărâmul subtil, acolo de unde te trăieşte Divinul. Din acel tărâm curge dragostea.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
9 martie 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=_eF0gyvrMpc