<  Index mesaje de la Cristos prin Gina Lake


CRISTOS: Eşti mai binecuvântat când dăruieşti (1/2)

Partea întâi din capitolul 4, "Eşti mai binecuvântat când dăruieşti decât când primeşti", din cartea dictată mediumul Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Awakening Love: How to Love Your Neighbor as Yourself" (Trezirea iubirii: Cum să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Mesajul în limba engleză este subtitrat în româneşte, iar videoclipul este încorporat la sfârşitul acestei transcrieri. Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 31 mai 2020).

R.P.

Jesus

 

Capitolul 4: EŞTI MAI BINECUVÂNTAT CÂND DĂRUIEŞTI (1/2)

«Iubirea nu este atât un sentiment, cât o acţiune, iar această acţiune este, în esenţă, o dăruire. Când dai dragoste cuiva, îi oferi atenţie, respect, deschidere, compasiune, blândeţe, curiozitate, grijă şi bunătate. Toate acestea sunt componente ale iubirii. Când dai cuiva dragoste, încetezi orice alte acţiuni şi te dăruieşti pe tine. În acel moment, eşti deschis şi dispus să îl asculţi şi să îi răspunzi dintr-o stare de dragoste şi înţelepciune. Cel mai valoros cadou pe care îl poţi oferi cuiva este dragostea, care este un cadou de care se bucură şi dăruitorul, cel puţin la fel de mult ca şi primitorul.

Ce înseamnă să oferi dragoste? Am spus că dragostea este o acţiune, dar această acţiune pare, adesea, o simplă receptivitate şi deschidere. Motivul pentru care-i o acţiune este acela că setarea ta implicită nu-i să fii deschis şi receptiv, ci să fii un profitor, să încerci să obţii ceva de la alţii. Chiar dacă nu urmăreşti să capeţi decât atenţie sau admiraţie, tot o încercare de a obţine ceva pentru tine este. Deci, pentru a-i putea trata pe ceilalţi cu dragoste trebuie să NU faci ceea ce ar face ego-ul.

Această non-acţiune este o alegere – deci o acţiune. Pentru a iubi, trebuie să întrerupi ceea ce făceai sau gândeai şi apoi să alegi în mod conştient să NU faci sau să spui ceea ce îţi vine ca tendinţă automată şi condiţionată. Apoi, trebuie să accepţi ceea ce vrea iubirea să faci: acordă persoanei din faţa ta toată atenţia, din toată inima, cu răbdare, cu bunătate şi bunăvoinţă.

Cel mai mare act de dragoste este să fii pe deplin prezent alături de cineva. Iubirea îi percepe pe ceilalţi aşa cum sunt. Le permiţi să fie aşa cum sunt, îi accepţi, îi asculţi, le trimiţi dragoste şi, eventual, la un moment dat, le vorbeşti din Inimă, din Inima spirituală.

Ştiai că dragostea are o voce? Da, are. Întâi îţi vorbeşte intuitiv şi apoi îi dai o voce. Devii un purtător de cuvânt al iubirii, al Divinului. Dar asta se poate întâmpla numai dacă te afli într-o stare de iubire: receptiv, deschis, amabil şi dispus să te laşi folosit în acest fel.

Mulţi dintre cei care sunt prinşi în ego vor să fie de ajutor, aşa că încearcă să ajute din acea stare de conştiinţă. Uneori, reuşesc să stea cufundaţi în dragoste suficient de mult timp pentru a-i transmite înţelepciunea. Dar adesea, ceea ce ei oferă provine din propria lor minte condiţionată, care poate să nu fie de ajutor şi chiar să facă rău. Mintea, pur şi simplu, nu are răspunsuri pentru nevoile momentului. Doar prezentul are aceste răspunsuri şi, pentru asta, trebuie să fii în momentul respectiv, nu în capul tău.

Multe dintre întrebările pe care oamenii şi le pun despre viaţa lor şi lucrurile cu care se confruntă nu sunt nevoile momentului, ci o problemă pe care mintea lor egotică a creat-o în mod inutil. Soluţiile la aceste aşa-numite “probleme” nu apar şi nu vor apărea în moment. În schimb, mintea egotică îşi va oferi propriile soluţii: Mintea întâi creează problema şi apoi oferă soluţiile. Singura soluţie adevărată care ar putea apărea din momentul prezent la astfel de probleme este Adevărul: anume că propria ta minte egotică te face să suferi.

Mintea egotică creează tot felul de probleme imaginare, iar problemele imaginare nu au soluţii reale. Dar lucrul ăsta trebuie să-l descoperiţi singuri. Mulţi dintre cei aflaţi pe calea spirituală l-aţi descoperit deja. Şi totuşi, mintea egotică continuă să vină cu probleme imaginare, pentru că asta fac minţile.

Majoritatea acestor aşa-zise “probleme” au legătură cu dorinţele ego-ului. Ego-ul are nenumărate dorinţe pe care le simte a fi foarte importante şi adevărate, iar faptul că nu şi le îndeplineşte pare a fi o problemă reală şi motiv de tristeţe, furie sau victimizare: „Cum de îndrăzneşte viaţa să nu îmi îndeplinească dorinţele! Nimic nu-mi iese niciodată! Sunt un ratat!"

Dar de multe ori, singura problemă este că dorinţele ego-ului sunt nerealiste sau că nu sunt armonizate cu voinţa divină şi cu modul în care viaţa decurge actualmente. Pentru ego, tot ce contează sunt dorinţele lui – dar poate că nu este timpul potrivit sau poate că, pur şi simplu, nu îi este dat! Atât de multe lucruri nu sunt sub controlul ego-ului.

Ego-ul nu crede şi nu recunoaşte că fiecare moment conţine tot ceea ce este necesar în acel moment şi că ceea ce viaţa nu oferă în acel moment nici nu este necesar. S-ar putea să existe chiar un motiv serios, legat de evoluţia sufletului, dacă ceva lipseşte. Viaţa are un plan pentru fiecare individ, iar dorinţele ego-ului adesea nu au de-a face cu acesta.

Dacă ego-ul ar putea vedea că, de fapt, nu are nevoie de ceea ce el crede că are nevoie pentru a fi fericit, nu ar mai exista nicio problemă şi nicio suferinţă. Dar asta-i mai uşor de spus decât de făcut. Ego-ul îşi doreşte lucruri care NU EXISTĂ şi nu-şi doreşte lucruri care EXISTĂ, şi tocmai ăsta-i necazul. Este o situaţie în care orice alegere este perdantă şi motivul pentru care ego-ul este rareori fericit.

Deoarece problemele ego-ului nu sunt reale, singura soluţie reală este să înţelegem acest fapt. Apoi, este posibil să renunţăm la acea dorinţă care ne provoacă suferinţă şi să intrăm în viaţa reală, care se desfăşoară exact aşa cum trebuie. Din păcate, majoritatea oamenilor nu sunt pregătiţi pentru o astfel de înţelepciune şi o astfel de soluţie. Prin urmare, la problemele generate de ego-ul lor, ei cer răspunsuri de la alte ego-uri sau de la propriul ego şi îşi petrec timpul încercând să obţină ceva ce cred ei că le trebuie pentru a fi fericiţi. Această încercare de a obţine altceva este boala numită ego, în loc ca oamenii să fie receptivi şi să trăiască din plin orice le oferă viaţa în momentul prezent şi să fie recunoscători pentru ceea ce există deja.

Întrucât nevoia ego-ului de a obţine tot mai mult nu are sfârşit, la cei aflaţi în starea egotică de conştiinţă, totul în viaţă se învârte în jurul verbului A AVEA. Experienţa lor permanentă este una în care nu au niciodată suficient şi se luptă mereu pentru mai mult. Setea lor nu este niciodată potolită şi foamea lor, niciodată satisfăcută. Acesta este starea în care se află cei mai mulţi oameni şi motivul pentru care mulţi sunt nefericiţi. Dacă ceva nu te poate face fericit pentru multă vreme – cum ar fi puterea, banii, faima sau lucrurile materiale – înseamnă că a avea mai mult din acele lucruri nu este reţeta fericirii. Soluţia este să cauţi ceea ce te poate face fericit.

Iubirea şi fericirea nu pot fi găsite în acumularea de lucruri şi nici chiar în dragostea venită din partea cuiva, iar dacă apar, nu durează prea mult. Iubirea şi fericirea aparţin unei stări de conştiinţă la care se poate ajunge doar renunţând la percepţia ego-ului că ar trebui să capete ceva din afara sa pentru a fi fericit, inclusiv dragostea altora. Credinţa că fericirea se află undeva, în afară, este una dintre minciunile care ţin oamenii blocaţi în starea egotică de conştiinţă.

Adevărul este că obţinerea a ceea ce vrea ego-ul nu-ţi va aduce ceea ce vrei cu adevărat: dragoste, pace, bucurie, mulţumire şi înţelepciune. S-ar putea să nu fii conştient de faptul că ceea ce vrei Tu cu adevărat este dragostea, pacea, bucuria, mulţumirea şi înţelepciunea. S-ar putea să fii foarte ataşat de ceea ce vrea ego-ul tău: putere, bani, recunoaştere, admiraţie, siguranţă, confort sau frumoase bunuri materiale. Înţelegi că vrei atât ceea ce vrea ego-ul, cât şi ceea ce vrea adevăratul tău Sine?! Problema ta este că negi că vrei ceea ce vrea adevăratul tău Sine şi te concentrezi exclusiv pe ceea ce vrea ego-ul.

Aşa cum am spus mai devreme, lucrul pe care te concentrezi se amplifică în conştiinţă. Dorinţele ego-ului devin mai mari decât viaţa, literalmente. Ce-ar fi să te concentrezi pe ceea ce este mai real şi mai adevărat decât dorinţele ego-ului: dragostea, pace, bucuria, mulţumirea şi înţelepciunea?! Ce-ar fi să le faci prioritatea ta?! Poţi continua să urmăreşti puterea, banii şi celelalte lucruri pe care ego-ul le doreşte, dar viaţa ta va fi mult mai echilibrată şi mai puţin motivată egoist. Mulţi oameni în lumea de astăzi au atât bogăţie, cât şi iubire, care şi-au dobândit bunăstarea pentru că au rămas fideli iubirii, bucuriei şi înţelepciunii lor înnăscute. S-au lăsat ghidaţi de ceva mai înalt şi care i-a condus la o viaţă abundentă din toate punctele de vedere.

Există, de asemenea, o mulţime de exemple despre ce înseamnă ca cineva să fie condus exclusiv de dorinţele ego-ului. Acei indivizi nu sunt fericiţi, în ciuda faptului că deţin tot ceea ce vrea egoul. De ce să nu înveţi de la ei? Ei pot fi profesorii tăi în această privinţă. Ce vei alege, vei fi un om care adună sau unul care dăruieşte?

Vestea bună este că, dacă alegi să fii un om care dăruieşte, vei primi şi binecuvântări extraordinare din partea vieţii, inclusiv lucrurile pe care şi le doreşte ego-ul, poate. Lucrul ăsta nu este însă valabil dacă alegi să fii un om care doar strânge pentru el. Aceasta este o cale solitară şi fără satisfacţii, căci orice vei primi de la viaţă, nu-ţi va fi niciodată de ajuns.

Crezi că eşti mai binecuvântat când oferi decât când primeşti? Este important ceea ce crezi. Ego-ul nu crede acest lucru, motiv pentru care acest adevăr trebuie spus limpede. Trebuie ca cineva să te înveţe acest lucru, deoarece, în mod implicit, crezi contrariul. Ego-ul râde de această învăţătură, ego-ul este cel care ia, nu cel care dă. Pentru el, dăruirea este un semn de slăbiciune şi care te vlăguieşte. Dăruirea îl face pe ego să se simtă fără valoare, în timp ce acumularea lucrurilor pe care le vrea îl face să aibă o părere bună despre sine. Păcat că ce încearcă el să adune nu este dragostea!

Ego-ul crede că totul este limitat, ceea ce poate fi adevărat în privinţa lucrurilor materiale, dar, cu siguranţă, nu şi despre dragoste. Ego-ul este ca un avar care îşi numără mereu teancul de monede, ca să vadă dacă a luat-o înaintea vieţii sau a rămas în urmă, de parcă viaţa ar fi un joc de poker sau monopoly. Ego-ul se teme că va sfârşi ca un învins. Îşi evaluează câştigurile şi pierderile prin lucruri măsurabile, cum ar fi mărimea contului bancar, numărul de premii, dimensiunea casei, preţul autovehiculului şi îmbrăcămintei sau numărul de urmăritori pe social-media.

Când am spus că este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu, la acest gen de om bogat mă refeream. Ceea ce spuneam atunci spun şi acum: starea egotică de conştiinţă, cu accentul său pe acumularea de bani şi lucruri, ci nu pe cultivarea iubirii, face foarte dificil să descoperi că împărăţia lui Dumnezeu este în tine. Această împărăţie se referă la divinitatea ta înnăscută, Dumnezeul din tine. Acel tărâm subtil unde trăieşte dragostea este locul în care Dumnezeu trăieşte în voi. Acea iubire, acea bunătate este prezenţa lui Dumnezeu în voi.

Dar bineînţeles că avarul nu este interesat de asta. Este prea îndrăgostit de celelalte lucruri, lucruri care nu aduc satisfacţie. Ego-ul crede cu tărie că eşti mai binecuvântat când primeşti decât când oferi, dar el a înţeles pe invers. Iar când crezi ceva neadevărat despre viaţă, atunci vei suferi, pentru că aşa te învaţă viaţa care-i adevărul. Când nu te îndrepţi în direcţia iubirii, vei suferi. Când mergi spre iubire, nu vei suferi. Viaţa este concepută pentru a te învăţa iubirea.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
11 martie 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=HDSVQRSZRQI