<  Înapoi la "Cristos şi Nondualitatea"


Spiritul lui Cristos către "Noul Ierusalim"

selecţii de Răzvan-Alexandru Petre

În comunitatea creştin-ortodoxă ultra-conservatoare "NOUL IERUSALIM" de la Glodeni, Pucioasa, jud. Dâmboviţa, există un medium (numit, în Biblie, profet) ce primeşte periodic cuvinte de încurajare de la spiritul lui Isus. Răzbate din aceste mesaje o energie puternică, o mare iubire şi idei-forţă ce merită a fi puse în practica spirituală.

Urmăriţi şi un reportaj TV dedicat acestui fenomen religios contemporan.

manastirea Noul-Ierusalim Pucioasa
Intrarea în aşezământul monahal "Noul Ierusalim"

Din minunatele rostiri ale Prea-înaltului Spirit al lui Cristos către comunitatea monastică "Noul Ierusalim"

07-01-2019

O, nu uitaţi că trebuie să fiţi mereu, mereu după chipul şi asemănarea Mea şi că trebuie mereu şi mult de lucrat la această asemănare a voastră cu Mine şi doar pentru aceasta trebuie să trăiţi viaţa voastră pe Pământ, dacă aţi ales pe Domnul, care lucrează aici prin cuvântul Său facerea omului nou, după chipul şi asemănarea Sa, iar o altfel de viaţă trăită, o, altfel, e urâtă, fiilor.

O, întăriţi-vă pentru Mine, pentru mersul Meu peste Pământ, fiilor. Voi sunteţi pe Pământ zilele venirii Mele a doua oară de la Tatăl pentru om, iar întunericul de pe pământ se sperie de ziua din voi, de lumina Mea, care vă călăuzeşte şi merge prin voi peste tot pe unde ea pătrunde, căci lumina pătrunde şi venirea Mea merge ca fulgerul la voi, fiilor, precum este scris.

< Sus >

09-01-2019

O, bucuraţi-vă de Dumnezeu, bucuraţi-vă că sunteţi ai lui Dumnezeu şi rugaţi-vă Lui neîncetat, grăiţi-I Lui ca să fiţi cu El şi ca să fie cu voi Domnul pururea, că altfel vine ispita, vine înstrăinarea de Dumnezeu între voi şi Dumnezeu, şi nu mai aveţi bucuria şi nici rugăciunea care merge singură, merge de dor şi cu dor şi bucură pe cel care iubeşte, căci Dumnezeu este iubire, fiilor, iar fără El voi n-aţi avea iubirea, care poate totul, măi fiilor.

O, nu vă învăţaţi prea mult cu omul, căci între om şi om se întâmplă despărţiri din multe pricini, şi v-am mai spus aceasta. Voi învăţaţi-vă mult cu Domnul aproape, că între om şi Dumnezeu nu vine despărţirea, şi omul nu mai poate sta fără Dumnezeu nici cât stă pe Pământ cu viaţa sa. Toată această putere vine de la duhul duioşiei, duioşie ca a Mea, şi care nu trece, nu se împuţinează, şi este ea adevărata viaţă, adevărata dragoste a vieţii omului, lucrarea dragostei dintre oameni, şi e mare, fiilor, şi nu cade. O, învăţaţi-vă cu cele ce rămân, cu stările care rămân, şi nu se sfârşesc şi nu-l sfârşesc pe om, precum nici ele nu sfârşesc.

O, îi este de ajuns omului voia Mea, dar dacă el face ca el, şi nu ca Mine, nu Mă mai are de Dumnezeu al său, ci se are doar pe sine şi nu mai este el un om povăţuit. O, numai cel povăţuit de Dumnezeu este al lui Dumnezeu şi de folos lui Dumnezeu, dar Eu, Domnul, n-am folos de la om, că omul nu este învăţat să asculte, nu este învăţat cu Dumnezeu, iar cine nu ascultă de Dumnezeu nu are de tată pe Dumnezeu. Numai copiii ascultă de tatăl lor, dar dacă-şi pierd ascultarea îl pierd şi pe tatăl.

< Sus >

14-01-2019

O, biserica Mea are în mijlocul ei duhul proorociei, aşa a început ea acum două mii de ani, când apostolul Meu a zis peste biserica Mea: «Râvniţi să aveţi daruri duhovniceşti, iar mai ales râvniţi să proorociţi, să zidiţi biserica lui Hristos pe piatra ei!»

O, numai şi numai Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Săi, dar şi pe cei ce nu sunt ai Săi, şi care nu pot crede că Domnul lucrează tot timpul, şi că are rod Domnul în lucrul Său cu omul credincios.

O, cei ce pierd frica de Dumnezeu, ştiţi voi, fiilor, de ce o pierd? De frică o pierd. De fricoşi ce sunt, şi scris este că aceştia sunt cei ce cad de lângă Dumnezeu. Ce să facă Domnul cu cei fricoşi? Nu sunt buni aceştia la nimic pentru Dumnezeu, căci, cu Domnul, trebuie să lupţi să nu-L pierzi, iar altfel nu rămâi, căci diavolul te dezbracă de har.

Dar Eu strig îndelung: O, fii ai oamenilor, căutaţi-Mă! Bateţi ca să vă deschid, ca să vă răspund, dacă veţi bate! Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce vin. O, căutaţi-Mă, voi, oameni! Vine Domnul spre voi, vine cu milă. Auziţi! O, auziţi voi glasul cuvântului Său?

< Sus >

19-01-2019

Primul petecuţ de uscat ivit din ape a fost pământul român, vârful pământului, creştetul pământului, întâia născută din ape această ţară, plină de taina lui Dumnezeu cea pentru început.

Am venit după om aici, în locul din care l-am zidit la început şi l-am numit român încă de pe atunci, o, şi este slab în credinţă acest neam român când aude ce taină are păstrată Dumnezeu pentru pământul român. O, Eu, fiilor, de aceea am mărturisit prin acest izvor de proorocie şi am spus că tot omul care se va îmbrăca în cămaşă de creştin se va numi român.

Fiilor, fiilor, cel mai mare dar în biserica cea creştinească, cea a lui Hristos, este darul proorociei [modern, mediumnitate]. Cu el se înfiinţează toate cele de la Dumnezeu cu oamenii şi pentru oameni. Unde lipseşte duhul proorociei în lucrarea bisericii, acolo este omul şi atât, iar voi ştiţi cu ce fel de oameni a lucrat Duhul lui Dumnezeu pentru lucrările lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii.

< Sus >

20-01-2019

Vin şi acum şi arunc pe pământ foc, şi tot arunc din focul Duhului Meu ca să aprindă el pe mulţi, dar nepăsarea de Dumnezeu este prea mare în om, şi este ea şi în creştinul care ia din focul cuvântului Meu, dar ia şi tot ia, şi stă Domnul şi aşteaptă rod viu de dragoste de Dumnezeu în cel ce are cuvântul cel de sus de hrană a vieţii, şi iată neasemănarea cu sfinţii, care aveau care de grâu strânse, faţă de cei ce abia îşi agonisesc o mânuţă de boabe, fiilor!

Iar Eu lucrez numai cu cei ce umblă în lumină, şi care-Mi dau dreptul să-i încerc, să-i învăţ, să-i mustru, să-i ridic din greşeli şi să nu stea în întuneric, dar cu cei ce umblă în întuneric nu pot să lucrez şi nu-i pot nici pe ei lucra, căci Eu sunt Cel ce fac lumina, ci nu întunericul.

O, dar ce este întunericul? Cum îl lucrează creştinul? O, fiilor, fiecare ştie cât întuneric lucrează. Nu mai este să spun Eu ce este întunericul. I-aş spune la cerere celui ce M-ar întreba de întunericul din el, dar nu altfel aş putea să spun, fiindcă Eu nu lucrez întunericul şi nici pe cel ce îl lucrează. Aşadar, învăţătura Mea este pusă pe masă, şi poate să ia sau să nu ia din lucrarea ei cei ce aud de la Domnul, şi se aleg ei la dreapta şi la stânga cu împlinirea sau neîmplinirea cuvântului Meu.

< Sus >

12-02-2019

Fiilor, fiilor, când un om simte şi caută să fie singur, el are ceva de făcut după voia sa şi nu vrea să fie ştiut sau văzut de ceilalţi. Aceasta este voia celui ce îl îndeamnă pe el să facă aşa, şi iată, un stăpân el tot are de care ascultă, un duh care-l lucrează pe el. Iată, când vrei să fii mare, să fii doar tu, nu poţi să faci lucruri măreţe, că iată ce faci! Faci întuneric voit peste paşii tăi, şi apoi cazi din lumină, cazi de partea întunericului, pe care-l lucrezi.

O, fiule învăţat de Dumnezeu, ştii tu cum poţi sluji pe Dumnezeu? Îţi voi spune Eu, iar tu să arăţi apoi că ştii. Cu faptele lui Dumnezeu poţi să-I slujeşti lui Dumnezeu şi cu Dumnezeu, nu cu propriile tale fapte pentru Dumnezeu, căci acestea din urmă pot fi cu interes ca să-L prinzi pe Dumnezeu dator ţie, dar una este să-ţi iasă în cale un sărac, sau Dumnezeu sub chipul unui sărac, şi alta este să-l cauţi tu ca să te pui bine cu Dumnezeu.

O, fiţi roditori pe pământ, fiilor, pentru cele ce se strâng în cer, căci acolo vă trebuie rod mult şi frumos, iar voi să credeţi ce vă spun. Nu bucurii să vă strângeţi, ci duhul umilinţei, fiilor, şi fiţi aplecaţi pe pământ ca să fiţi înălţaţi în cer.

Preoţii sunt forţaţi să tot ducă spovedania omului la cei cumpăraţi de ei, că nu i se dă slujbă la altar dacă nu face aceasta cel ce vrea altar de slujire, şi totul se cumpără pe bani. Iată, preotul de la altar este scula cea mai potrivită şi nebănuită de aceste rele, de dusul lui spre pânditorii de oameni, şi omul nu ştie, săracul, pe ce mâini îşi pune sufletul său când merge pentru curăţire la preot.

< Sus >

15-02-2019

O, fiilor, moştenesc copiii de la părinţi bune şi rele, dar cel mai dureros de purtat este pedeapsa necurăţeniei părinţilor din care se nasc copii slabi cu firea şi cu trupul, de vreme ce părinţii lor nu păstrează curată vremea sarcinii pentru naşterea copiilor. În vremurile de demult, mai erau oameni pe pământ care ţineau rânduiala curăţeniei naşterii de fii, dar iată, părinţii nu stau cuminţi cu desfrânarea lor în vremea formării pruncului în pântece, şi cad peste copii patimi urâte şi ies copii desfrânaţi, şi iată, fiilor, trebuie ridicate la cer rugăciuni pentru părinţii din toate vremile care n-au ştiut legile şi tainele naşterii de prunci.

O, fiilor, deprindeţi-vă să nu ziceţi despre nimeni că este bun, sau că voi sunteţi buni şi că alţii sunt răi, sau că un om e bun şi că altul e rău, căci Eu am spus că bun este numai Dumnezeu, şi n-am dat voie să-Mi spună nimeni că sunt bun. Nu-i face bine omului să fie bun cu el Dumnezeu sau cei care-l înconjoară, că mai bună decât toate este dreptatea lucrurilor, iar aceasta este la Domnul spre cântărire şi nu este după mintea omului. O, nu vă încântaţi, cum că vi s-ar părea cineva bun prin grai sau prin purtare, căci omul este necunoscut unul pentru altul, şi de aceea este de vegheat din partea voastră în toată vremea, ca să nu greşiţi cumva faţă de adevărul cel despre om, pe care numai Domnul îl ştie, iar Eu am spus omului: «Să nu-Mi zici bun, că numai Dumnezeu este bun».

O, la ce foloseşte omului vorbirile umflate, cuvintele netrecute prin sită şi îngrămădite spre gură pentru vorbire? Acestea toate fac parte din duhul făţărniciei, de care fiii lui Dumnezeu să se ferească am spus. O, şi nu va fi uşor aceasta, dar va fi frumos prin greu, nu prin uşor, căci uşorul prin toate nu-l creşte pe om, nu-l formează bogat cu înţelepciunea.

< Sus >

17-02-2019

O, nu uitaţi, fiilor, lucrarea smereniei de duh şi multa ei lucrare, căci împotriva acesteia stă înălţarea duhului, dar este scris: «Oricine se înalţă va fi smerit, şi oricine se smereşte va fi înălţat». O, nu veţi putea singuri să vă păstraţi smeriţi, şi feriţi-vă să credeţi că puteţi singuri, şi lăsaţi-vă ocrotiţi şi ajutaţi ca să se poată lucra la facerea voastră, ca pomul care este udat mereu să-şi întărească rădăcina şi să nu fie smuls de furtuni şi de vrăjmaşi.

< Sus >

24-02-2019

Fiilor, fiilor, vine vremea care nimeni nu se aşteaptă să vină, dar ea va veni, din pricina destrăbălării oamenilor iubitori de bani şi de viaţă cu averi şi atât. Căci toate se vor clătina la glasul Meu şi va fi iarăşi ca odinioară, când oamenii nu vor mai avea salarii şi pensii şi vor avea prilejul să trăiască iarăşi ca şi cei de demult, care arau şi semănau şi prăşeau şi cântau în vremea lucrului pământului, şi tot mai aproape de viaţa de rai. O, şi nu va fi atunci pe pământ om căruia să nu-i pară mult prea rău şi pe care să nu-l doară adânc pentru viaţa cea dăruită lui pe pământ de Domnul şi risipită de om fără de rod pentru cer, fără de zestrea trebuitoare şi lucrată de fiecare pentru ca s-o aibă în vece, ca şi pe pământ când pun oamenii bani la strâns ca să-i aibă pentru vreme de neputinţe, dar care nu aduc folos veşnic. Şi iată, pentru viaţa de rai omul trebuie să lucreze pe pământ ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă el când a fost aşezat în viaţa de rai.

O, iată, nu vă grăbiţi să desluşiţi faţa unei întâmplări sau a omului tău cel dinăuntru. Tot omul are aceasta în fire şi nu-i bun acest fel de lucru. S-ar putea să te ruşinezi de tine, de purtarea ta, de fapta ta apoi, când timpul mai aproape sau mai departe va descoperi că n-ai fost adevărat şi drept, şi te vei dovedi singur că n-ai avut pe limbă adevărul cel despre tine şi despre fapta ta. Mai bine umileşte-te, fiule, pentru toate, şi te dă Domnului cu cele dinăuntru ale tale, sau măcar nu te dezvinovăţi pentru cele adevărate despre tine şi ascunse de ceilalţi, căci dacă te arăţi semenilor tăi prin cele de partea ta ale faptelor tale, o, se poate să nu fii băgat în seamă şi, din contră, să devii iubitor de sine şi care-ţi faci singur dreptate prin necurăţenia inimii tale. O, nu minţi pentru ca să ascunzi un adevăr sau un neadevăr, că vine adevărul într-o zi şi vei fi vădit cum nu-ţi va plăcea nici ţie, nici semenilor tăi, ci umileşte-te, fiule, ca să fii curăţat de Dumnezeu, că tu singur nu te poţi curăţa pe suflet, că nu-i al tău aceasta, ci este Domnul Cel Care are aceasta de făcut când omul se aduce Lui pentru spălare.

< Sus >

03-03-2019

O, creştine al cuvântului Meu, am învăţat acest popor să nu facă şi el ce face lumea, ci să fie deosebit de lume l-am povăţuit, iar acest fel de post înseamnă dragoste de Dumnezeu, că nu postul cu trupul îl face postitor pe creştin, ci postirea de lume, de duhul lumii, că lumea e pestriţă şi e tot mai tainică prin loviturile ei asupra celor ce iubesc pe Dumnezeu pe pământ, iar Eu îl învăţ pe poporul cuvântului Meu cum să-i fie postul şi lucrul cel pentru post, iar în vremea postului trebuie iubirea de Dumnezeu şi multa ei lucrare, şi toate se măsoară fiecăruia după cum se poartă cu toţi şi cu toate cele din jurul lui pentru dreptatea lui Dumnezeu, iar cel ce nu poartă această grijă, acela nu are lucrarea cea întreagă a tainei despre post. Eu, Domnul, am lucrat în vremea de post împotriva duhului lumii, a diavolului şi a atacurilor lui, şi tot aşa şi creştinul trebuie să lucreze, căci lumea şi duhul ei trebuiesc biruite cu îndrăzneală ca şi Dumnezeu, şi iată taina şi puterea credinţei lucrătoare prin iubire, aceasta îl aşează pe om înaintea Mea pentru viaţa lui cea veşnică apoi, precum este scris.

< Sus >

10-03-2019

Blânzi şi smeriţi cu inima în toată clipa, aceasta să învăţaţi să lucraţi în toată vremea postului mare, dar vă trebuie iubire şi ţinere de minte, fiilor, ca să vă intre în fire această fire a Mea, căci Eu aşa am fost, blând şi smerit cu inima am fost înaintea Tatălui şi a semenilor. Vă veţi îngrijora pentru această ascultare, dar Eu vă dau povaţă să-L aveţi şi să-L ţineţi pe Domnul lângă voi mereu, adică să vă purtaţi cu toţi cei din jur ca şi cu Dumnezeu, blânzi şi smeriţi cu inima, şi aceasta poate numai cine nu caută să fie mai sus, mai mult decât ceilalţi, ci mai puţin să fie, şi va putea acesta să asculte aşa.

Fiilor, fiilor, nu uitaţi lucrarea şi iubirea raiului. Purtaţi-vă în toată vremea unii faţă de alţii ca şi cum v-aţi purta cu Dumnezeu, căci voi nu trebuie să fiţi nişte oameni şi atât, ci trebuie să fiţi îndumnezeiţi şi tot aşa să vă şi purtaţi.

Strig la cei ce trăiesc numai cu păcat zi şi noapte şi le spun şi lor: O, scuturaţi-vă de păcat, spălaţi-vă de această tină vopsită ca să placă omului! Deşteptaţi-vă din pofta trupului şi lăsaţi-vă spre Duhul de viaţă dătător, căci trupul moare şi va suferi sufletul lui apoi laolaltă cu el. O, nu vă mai căutaţi trupurile, ele vă dezmoştenesc de împărăţia lui Dumnezeu, de odihna care vine. Staţi departe unii de alţii, căci trupul miroase a păcat şi atrage spre păcat.

Voi, lucrători ai păcatului, vă strigă Cel ce a făcut cerul şi pământul şi omul! Nu e fericire păcatul aşa cum credeţi voi, aşa cum căutaţi voi. Păcatul înseamnă cădere, o, fiilor rătăciţi de Dumnezeu. O, dacă v-aţi vedea fiinţa şi trupul în vremi de păcat, v-aţi scârbi amar. Iată, vă lipseşte iubirea. Pofta nu este iubire, nu vă înşelaţi! Iubirea înseamnă Dumnezeu, nu omul. Dacă voiţi iubire, învăţaţi de la un învăţător această taină. Dacă vă iubiţi copiii, salvaţi-i de la păcat şi de la pedeapsa pentru păcat şi daţi-le cale de salvare. Deschideţi Scriptura şi luaţi din ea îndrumare de la Mine. Eu sunt Iisus Hristos. M-am lăsat răstignit pentru păcatele voastre şi aveţi datoria să fiţi recunoscători şi să urmaţi iubirii de Dumnezeu ca să fiţi fericiţi în vecii, nu dezmoşteniţi de fericirea cea de veci. O, postiţi de păcat, de duhul lumii postiţi, şi postiţi de diavolul, nu numai de mâncare şi de băutură, o, nu.

< Sus >

17-03-2019

Iată, să ştie toţi creştinii care vor cu Dumnezeu pe pământ şi în locaşurile cereşti apoi, să ştie ei că neamul creştinesc nu trebuie să mănânce în fiecare zi, o, nu, fiilor. Nu trebuie creştinul să-şi bată trupul atât de nemilos, căci şi trupul are nevoie de odihnă, de curăţire de cele de pe pământ supuse stricăciunii, iar aceasta poate numai o credinţă mare, şi ea să-l lucreze pe creştin aşa cum este de la Dumnezeu să fie un creştin, care trebuie să dea din zilele lui şi lui Dumnezeu cât stă pe pământ, şi să-şi adune şi în cer zile trăite pe pământ, căci învăţul are şi dezvăţ când vrea omul să-şi zidească şi veşnicia odată cu viaţa lui cea trecătoare pe pământ.

O, aveţi grijă de blândeţea şi de smerenia inimii, fiilor. Altfel postul de bucate nu vă aduce nici un folos, ba chiar pagubă vă poate aduce, căci duhul rău are cu ce să vă învinuiască apoi dacă are strânsură de la voi.

< Sus >

22-03-2019

O, fiilor, împotriva morţii sufletului şi a chinului de după aceea trebuie luptat cu trupul şi cu diavolul tot timpul, trebuie cu somnul luptat, trebuie foamea biruită, iar foamea nu este numai cea de bucatele de mâncat, ci mai ales foamea de tine însuţi, de plăceri, de dorinţe şi de vremelnicia lor, iar pentru toate păcatele vieţii trebuie căinţă, mereu căinţă, mereu lacrimi cu nădejde, şi nu fără de nădejde lacrimi. O, căiţi-vă adânc de tot ce a fost săvârşit de voi împotriva lui Dumnezeu în voi şi cu voi! Dacă daţi să uitaţi câte aţi greşit, se vede, o, fiilor, când omul face aceasta. Şi atunci, când se mai căieşte omul, când îşi mai ispăşeşte cu lacrimi păcatele, o, când?

O, fiilor, cine n-are parte de suferinţă, de încercări, de defăimări, de prigonire, de lipsuri, de umilinţă mare, unul ca acela zburdă spre păcat şi calcă peste sfinţenia cerută de Mine omului care-şi poartă crucea cu mintea şi cu inima şi cu trupul sub cruce, fiilor. De aceea am zis Eu să-şi ia crucea cei ce voiesc să vină după Mine şi aşa să-Mi urmeze, cu ascultare, cu aplecare mereu, cu lepădare de sine mereu, şi asta este crucea, şi fără de aceasta nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu şi veşnicia cu El apoi.

< Sus >

31-03-2019

Scriptura arată răspicat două popoare: fiii lui Dumnezeu, şi fiii oamenilor, iar fiii lui Dumnezeu se cunosc desluşit, căci ei au o strălucire simţită şi văzută de fiii oamenilor, şi au ei lepădare de sine şi toţi trăiesc pentru cei din jurul lor, nu pentru ei înşişi, şi aşa trăiesc ei pe pământ, pentru Mine, nu pentru ei, iar Eu le împart voia Mea s-o împlinească, viaţa Mea, mersul Meu, durerea Mea s-o poarte, credinţa Mea s-o aibă, şi numai apoi biruinţa crucii.

Iar fiii oamenilor n-au lepădare de sine, căci ei iubesc voile lor, că asta îşi aleg să facă cu viaţa lor, şi sunt ei numiţi neamul cel preacurvar şi păcătos, care se ruşinează cu Dumnezeu, de vreme ce au voia lor păcătoasă şi-şi trag din ea bucurii şi foloase trecătoare, căci plăcerile în care ei stau se topesc numaidecât şi îi topesc şi pe ei, căci sunt vremelnice ca şi ei, ca şi păcătoşii.

O, fiilor, cea mai dulce viaţă de trăit aceasta este: lepădarea de sine însuşi a omului. Această dulceaţă o înţelege numai cel ce o trăieşte, când viaţa şi-o dă el celor din jur, celor ce sunt ai lui Hristos, celor împreunaţi cu Mine pe cale, fraţi împreună într-un duh şi o iubire pentru Dumnezeu toţi, biserica sfinţilor pe pământ în mijlocul unui neam desfrânat şi păcătos, iar cel ce voieşte să găsească această fericire de nedescris, acela să nu trăiască pentru el însuşi viaţa sa, ci să meargă după Mine aşa cum am spus Eu pentru cei ce voiesc să-Mi urmeze, şi scris este aceasta şi aşa este scris: «Cine nu urăşte pentru Mine pe mamă, pe tată, pe fraţi şi surori, pe soţie sau pe copii, rude şi prieteni, averi şi ranguri, ba şi pe sine însuşi, unul ca acela nu este vrednic de Mine», şi rămâne el să trăiască pentru sine şi pentru ai săi, nu pentru Mine, nu pentru ai Mei, de vreme ce nu s-a lepădat de sine, şi unul ca acela nu poate să-Mi urmeze cu crucea sa şi a împăcării cu Dumnezeu, ci acela rămâne cu lumea care M-a răstignit acum două mii de ani pentru poftele ei păcătoase, de care nu se poate despărţi cu nici un chip, şi acest fel de pofte îi ia omului minţile şi îl trag spre ele mereu, iar acest fel de oameni cârmuieşte lumea cea de jos a fiilor oamenilor şi se fălesc aceştia unii peste alţii cu poftele lor păcătoase, cu care se hrănesc cu belşug de la unii la alţii spre duhul cel rătăcitor de suflet şi de Dumnezeu.

O, păcatul este păcat, iar iubirea este iubire, dar pier oamenii din lipsă de ştiinţă şi de înţelepciune, o, fiilor. Eu însă pe voi v-am învăţat să fiţi vii şi tot mai vii, şi voi ştiţi că iubirea vă face vii şi vă aduce spre strălucirea feţei din pricina strălucirii inimii, şi de aceea tresar cei ce vă întâlnesc şi vă caută pe voi ca să vă vadă, ca să vă cunoască, şi văd ei în voi viaţa şi mărturisirea ei, căci iubirea vă face vii şi tot mai vii. Când sfinţii se duceau unii spre alţii, o, pentru puterea sufletului se întâlneau ei, nu să se roage şi atât, căci rugăciunea este în taina fiecărei inimi, ci se duceau să-şi dea unii altora înviorare, bucurie, stări cereşti, şi erau cei vii, şi lucrau viaţă şi duhul vieţii unii pentru alţii şi urcau la cer întâlnirile lor, căci îngeri se adunau pe lângă ei pentru petrecerea lor cu Domnul şi în Domnul, în duhul frăţiei sfinte, şi-şi înviorau unii altora viaţa iubirii, ca atunci când pui apă unei flori ca să crească şi să-şi desfacă floarea, şi iată, erau vii cei vii, şi tot mai vii erau ei.

< Sus >

07-04-2019

Omul pe pământ are duşmani şi prieteni după felul lui de a fi. Când el se face plăcut lui Dumnezeu şi plăcuţilor lui Dumnezeu, el are duşmani pe cei din lume şi prieteni pe cei cărora el se face plăcut. Dar când el se face plăcut fiilor oamenilor şi lumii, îi are departe de el pe cei plăcuţi lui Dumnezeu, cărora el se face nedorit.

Şi iată, fiilor, iată marea înşelare a inimii omului, căci omul se crede creştin mai înainte de a fi el creştin, căci ca să poţi fi creştin şi tot mai creştin, o, e mereu de adăugat, şi-ţi creşte dragostea văzând cu ochii, creşte ca pâinea pusă la crescut, şi-ţi scad poftele şi dorinţele trupului, iar trupul se face şi el sănătos şi viguros pentru slujirea cu dragostea toată lui Dumnezeu, şi nu lui. Şi omului, dacă omul este creştin împlinit pentru Dumnezeu şi când nu-l mai trage trupul spre slăbire, ci numai spre lepădare de sine, îi sunt trupul şi inima călăuzite, şi numai dragostea Mea poate aceasta în om. Iar cine n-are iubire, acela nu poate, căci numai iubirea poate, şi înmulţeşte ea puterea credinţei şi poate omul prin credinţă, poate pentru Dumnezeu apoi tot ceea ce are să-i ceară Domnul său.

O, aproape toţi oamenii zic şi cred că ei nu pot să asculte de Domnul şi nu de trup, dar când soarta l-ar lua şi i-ar arăta omului că se poate, când cade omul şi merge la închisoare, iată, el poate atunci, îşi leapădă vrând-nevrând voia trupului şi obiceiurile toate şi poate prin tristeţi şi prin lipsuri şi prin lacrimi şi prin suferinţă, poate împotriva neputinţei de a putea ca Dumnezeu. O, dar la Dumnezeu trebuie dragoste, nu pedeapsă ca să poţi, ca să vezi că se poate, şi este un adevăr mare că, peste tot pe unde este cu omul durerea, acolo pământul este sfânt, căci durerea şi suferinţele ei te aduc să înţelegi cu mare adâncime de înţelepciune de sus lucruri şi taine pe care nu le-ai ştiut până atunci niciodată, şi atunci se descoperă din belşug că omul nu se poate crede creştin mai înainte de a fi creştin.

Le-am spus să stea departe de rudeniile din lume, de cei ce nu fac voia lui Dumnezeu cu duhul şi cu trupul lor, căci adevăratele rudenii, mamă, tată, fraţi, soţie, copii, sunt cei ce fac voia lui Dumnezeu, iar dacă nu puteţi aşa să împliniţi, le spuneam lor, voi veţi sta departe de Dumnezeu prin călcarea cuvântului Meu pentru voi. Căci duşmani mai mari ca cei ce sunt casnicii şi rudeniile nu pot avea creştinii cei iubitori cu viaţa lor lucrătoare poruncilor vieţii, şi pe care oamenii nu le mai au în îndeletnicirile vieţii lor.

O, trebuie ordine mare în toate, ca la armată, fiilor, că pe pământ i se spune ordine, iar în cer ascultare, măreţie cerească, slavă mare, fiilor.

O, fiilor creştini, cunoaşteţi pe Domnul şi căutaţi tot mai mult să-L cunoaşteţi. Faceţi aceasta şi veţi vedea cum va veni la voi duhul înţelepciunii de sus ca să cunoaşteţi pe Domnul. Îl veţi putea cunoaşte chiar prin lipsa Lui din voi, căci lipsa Lui din voi vă aduce tulburare şi părăsire, vă aduce dureri. O, priviţi pe cineva în care nu este Dumnezeu lucrător şi vă veţi cunoaşte pe voi înşivă când Domnul nu este în voi şi când năvălesc peste voi gânduri chinuitoare, grăiri tulburătoare cu voi înşivă şi hotărâri pripite, care vă pot costa mântuirea. Când sufletul vă este apăsat şi fără apărare, când nu aveţi liniştea pruncilor şi vă simţiţi obosiţi şi fără de preţ, atunci Domnul Se apropie şi Se face simţit prin umilinţa voastră, fiilor. O, cunoaşteţi-L pe Domnul în cei de lângă voi, în vorbirile măreţe, în desluşiri de taine mari, prin care simţiţi cum sufletul cuprinde dintr-o dată trecutul, prezentul şi viitorul şi când viaţa capătă preţ, schimbându-şi faţa ca pe Tabor. O, când omul simte umilinţă mare, e Domnul aproape şi Se apleacă şi se face simţită prezenţa Lui în cel ce se face mic, şi aşa învăţaţi să cunoaşteţi pe Domnul şi să simţiţi când este plecat din voi. Dar iată, trebuie înţelepciune, iar pentru ea, aplecare, fiilor, căci sufletul curat este smerit şi se apleacă pentru el însuşi şi pentru ceilalţi, care nu se apleacă, măi fiilor.

< Sus >

14-04-2019

O, fiilor, când vă văd apăsaţi de dureri fel de fel, de săgeţi gândite spre voi, Eu, Domnul şi Păstorul vostru, Mă aşez lângă voi ca să nu purtaţi singuri dureri, căci sunt dintre cei ce vă despart de Mine şi de lucrul Meu cu voi când dau ei să trimită dureri gândite spre voi. Mă aşez lângă voi în vremi de dureri ca să nu purtaţi singuri durerile voastre, veşmântul umilinţei, fiilor. E haina slavei acest veşmânt, aşa cum haina trufiei este haina ruşinii vieţii omului, căci lumina e lumină, şi întunericul e întuneric, iar fiii dragostei sunt fiii lui Dumnezeu tot timpul şi au ei umilinţă ca a Mea şi suferă îndelung şi sunt dispreţuiţi ca să semene cu Mine.

O, iubiţi, treziţi şi iubiţi iubirea Mea în voi şi staţi în focul ei mereu, că fără ea vie în voi, vă ia gustul plăcerilor în primire şi vă desparte de Mine, căci Eu sunt Cel fără de păcat, fiilor. O, nu vă despărţiţi de Mine pentru bucurii care trec şi nu rămâneţi cu ele, fiilor. Ele vor pieri şi vă vor lăsa în durerea de la ele, iar durerea este grea şi vreau să vă feresc să vă doară pe voi.

Voi, fiilor, pocăinţă să vă lucraţi mereu, mereu, şi cu nici un chip judecată asupra celor din jur.

O, aveţi nevoie de iubire multă, ca nu cumva să vă doboare satana pentru greşalele voastre. Voi însă căutaţi iertarea Mea, măi fiilor, şi cereţi Mie să vă dau la cerere, şi fiţi cu inima bună şi spuneţi: «Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima, căci pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea».

Fiilor, fiilor, nu vă fie frică de lipsuri sau de sărăcie, că iar şi iar vă spun: învăţaţi-vă cu sărăcia şi cu puţinul din toate, aşa cum le stă bine la creştini, că iată, e mare vorba spusă cu înţelepciune, cum că sărăcia se sfârşeşte când omul îşi strânge bogăţie, dar vine apoi altă sărăcie, sărăcia de Dumnezeu şi de dragostea de Dumnezeu.

Iată cum să-I zici Domnului: „O, luminează-mi, Doamne, cele dinăuntru ale mele, şi toate mădularele mele fă-le spre voinţa Ta şi dăruieşte-mi sănătate, întărindu-mă mereu cu dumnezeieştile Tale învăţături. Amin”.

Vorbirea de rău, o, n-au ştiut, n-au voit să ştie creştinii acestui cuvânt că ea este vânzarea celor vorbiţi de rău şi daţi pe listă sau din gură în gură la vrăjmaşi. De aceea, iar şi iar spun: nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, nu clevetiţi cu nici un chip pentru nemulţumirile voastre.

I-am făcut lumină pentru voi pe cei ce vă veghează şi vă învaţă de la Mine, dar dacă ridicaţi dispreţ asupra lor, voi pierdeţi şi aţi pierdut mintea cea de la Mine şi o luaţi pe a voastră, care vă duce în lături de nu mai ştiţi de voi. Iată, trufia nu-l slobozeşte pe om cu una, cu două dacă o are omul în sânge şi nu se luptă să scape de această pedeapsă urâtă de peste el.

O, fiilor, rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită. Aşa am spus şi atunci, aşa spun şi acum. Rugaţi-vă, fiilor, neîncetat, căci oricând ispita căderii stă la pândă să lovească în voi. O, dacă daţi să părăsiţi rugăciunea, care vă luminează inima şi mintea când vă lăsaţi spre tulburare, se apropie ispita şi vă întunecă mintea şi simţirea, o, fiilor.

Învaţă să veghezi ca să cunoşti lipsa Mea din tine când n-ai pace în suflet şi în gândire, când stai plouat fără să te plouă. O, caută să-ţi dregi iubirea, că suferă iubirea peste care calci când o striveşti fără să ştii ce faci, când ai pretenţii că ştii ce faci, dar Eu, Domnul, îţi trimit solie, sau suferinţă ca solie ca să te întorci cu faţa spre Mine. Iar dacă nu pricepi semnalele pentru salvarea ta, Domnul nu-ţi mai face trezire, nu te mai strigă, nu-ţi mai îngrijeşte paşii minţii tale şi te lasă în voile tale, care nu sunt de la Dumnezeu, şi te faci primejdie de suflet ţie însuţi şi celor din jur.

< Sus >

21-04-2019

De milă este nevoie, nu de cine ştie ce isprăvi dau să facă mulţi ca să-şi plătească mântuirea. Numai că adevăraţii fii ai lui Dumnezeu sunt numai cei care nu se mai gândesc la ei nici pentru mântuirea lor, căci ei nu caută ale lor, nu caută mântuirea, ci pe Mine Mă caută cu milă de suferinţa Mea cea de la om, şi iată, caută ei pe Mântuitorul, nu mântuirea lor, iar grija mântuirii lor e a Mea, nu a lor, căci ei nu pot ce poate Dumnezeu şi numai Dumnezeu, iar Eu Mă îndur de cine voiesc, fiilor, de cine voieşte să aibă milă de Dumnezeu.

Dumnezeu pentru tine a murit, ca tu să trăieşti pentru El.

O, trebuie o iubire mare să aveţi, fiilor hrăniţi din cer, şi tot timpul să aveţi, ca nu cumva să se stingă focul ei şi să îngheţaţi de frig, după ce sunteţi învăţaţi cu focul, cu căldura iubirii, care, dacă se stinge, îngheaţă omul de frig şi moare. Omul însă nu are statornicie, se simte şi se vrea liber, săracul, şi face ce vrea el, dar liber nu este niciodată omul, ci e numai supus ori lui Dumnezeu, ori lui satana.

< Sus >

12-05-2019

Nu este înviere decât prin cruce. O, de-ar învăţa şi omul această taină a vieţii lui! O, de-ai învăţa şi tu, neam român! Tu eşti tot mai îndurerat, tot mai lovit, chiar dacă tu nu simţi aceasta. Eşti încătuşat în necazuri, în neştiinţă şi, dacă n-ai avea sfinţi veghetori din partea Mea deasupra ta şi la toate hotarele tale, o, te-ar zdrobi vrăjmaşii tăi. O, ce bine ţi-ar fi fost, o, ce bine ţi-ar fi dacă ai deschide cuvântului Meu de dor, de povaţă şi de viaţă şi dragostei Mele pentru tine! O, nu-Mi deschizi, iar tu pentru aceasta suferi. Cei ce s-au numit unii pe alţii păstori ai tăi te-au lăsat părăsită şi robită şi n-au durere pentru tine, de vreme ce nici pentru ei nu ştiu să facă aceasta. Pot să facă în tine mai-marii bisericii tale temple peste temple, unele peste altele, unele lângă altele, dar dacă ei, dacă tu nu iei seama la glasul Meu care vine să te păstorească, o, ţara Mea, tu nu vei scăpa de dureri, de asuprirea, de minciuna celor ce te sug de tot ca să mori, ţara Mea. O, şi nu vei scăpa de robie, decât dacă deschizi Domnului tău să te călăuzească şi să te înveţe să aşezi raiul pe pământ, pe care omul l-a pierdut odată cu neascultarea lui de Dumnezeu.

Este nevoie de purtători de Dumnezeu ca să poată fi Domnul pe pământ cu împărăţia Sa purtată.

O, fiilor, atâtea păcate are omul de curăţat de pe el, de pe inima şi mintea lui, şi nu se poate curăţa de ele, decât cu trupul şi sângele Meu, Eu aşa am spus. O, numai aşa îşi poate cere omul să nu mai păcătuiască apoi, iar dacă nu-şi cere, el păcătuieşte, el se întinează pe mai departe şi nu mai scapă de robia aceasta, de păcat, fiilor.

Ţara Română, măi fiilor, este de la începutul facerii aleasa lui Dumnezeu şi taine mari sunt păstrate în ea şi pentru ea, şi aşteaptă ele să iasă de sub văl şi să fie trăite pe pământ spre întâmpinarea Domnului, că vine Domnul, vine, şi cale tot mai sfântă Îşi găteşte El şi prieteni Îşi face pe cale.

O, nu este deosebire între preoţii din vremea răstignirii Mele şi cei de azi, care aşa au făcut tot timpul şi au dat la chinuri pe cei cu Dumnezeu în ei. Vinde preotul pe creştin şi-şi face rost de slugi să cumpere paşii creştinilor, şi sunt pline de iude locaşurile numite biserici, iar creştinii vin în ele ca la Dumnezeu, dar acolo se ascunde Iuda, care nu lipseşte nicidecum, şi umblă cu paşii după viaţa omului iubitor de Dumnezeu, şi asta este lucrarea lui.

O, fiilor, mănâncă pâinea Mea mulţi, şi o iau ei de la cei ce au furat casa şi costumul şi reţeta cea pentru cina Mea, şi vând aceştia pe bani pe Domnul la cei ce vor să-L cumpere, dar nici cei ce lucrează pe Domnul după reţetă, nici cei ce cumpără de la ei nu seamănă cu cerinţa Mea cea pentru asemănarea cu Mine a omului care se uneşte cu Dumnezeu prin trupul şi sângele Meu. O, şi se vede că nu au chef de Mine cei ce Mă vând şi cei ce Mă cumpără, ci doar interesul este.

Sufletul locuieşte în sânge şi pune inima în mişcare şi merge încălzindu-se şi încălzind trupul, dându-i viaţă şi mişcare de viaţă.

< Sus >

19-05-2019

Când vă lipseşte din suflet umilinţa cea sfântă de pe pământ şi până în cer, atunci vi se întâmplă de fiecare dată ceva prin diavolul, căci este Dumnezeu şi este diavolul. Când a venit sau vine să-i şoptească ale lui diavolul, atunci omul să-i spună aşa cum am spus Eu la diavol: «Să nu ispiteşti pe Dumnezeu, aşa este scris», sau să-i spună: «Mergi înapoia mea, satano, că este scris: numai lui Dumnezeu să-I aduci închinare».

O, fiilor, e atât de ascultător omul faţă de şoapta diavolului, care vine şi lucrează peste gândul omului faţă către faţă, iar omul aşa de mult îi ascultă şoapta, de nu mai ştie cât este Dumnezeu sau cât este diavolul amestecat în cele ale minţii omului, ieşit din omul cel din pământ zidit! După ce diavolul îl face pe om să asculte şi să grăiască ca un diavol, îi spune apoi omului: o, ai greşit, ai păcătuit, nu eşti pe potriva lui Dumnezeu, nu te apropia, stai departe, du-te, că Domnul este sfânt. Cercetarea însă nu diavolul trebuie să i-o facă omului greşit, dar iată, omule, tu numai de la diavol iei gândul, iar Eu, Domnul, M-am dat zadarnic jertfă pentru tine, că tu fugi de Mine, în loc să Mă asculţi şi să te laşi căutat şi curăţat şi învăţat minte din păcatul cel pedepsitor, şi să te uneşti cu Domnul, nu tot cu diavolul şi cu şoapta lui, cu care vine şi ispiteşte pe om.

< Sus >

02-06-2019

Mă uit şi la cei de azi, Mă uit şi Mă doare. Mulţi au venit, mulţi au ascultat şi mai mulţi n-au ascultat. Şi-au cumpărat telefoane ca să vorbească cu ele unii cu alţii şi să-şi lungească urechile şi limba şi să greşească aşa mai mult şi mai bine cu vorba de colo-colo, cu pierderea vremii şi cu agonisirea de neascultare şi de greşeli de la neascultare şi ca să-şi facă de cap şi mai şi, iar Eu am văzut şi am venit şi am spus la creştini să se ferească de aşa ceva, de aşa cădere atât de căutată de om. Să fi făcut tu aceasta numai dacă ţi-aş fi dat Eu s-o faci pentru lucrările Mele de azi, nu spre lungirea urechii tale şi spre paguba sufletului tău, măi creştine plin de doruri bolnave şi care-ţi duc viaţa spre ruşine, nu spre slava Mea. Iar când Eu vorbesc cu tine din cer prin telefonul Meu ceresc, iată, nu-ţi mai trebuie dacă ai şi tu după orânduiala capului tău. O, am şi Eu telefoane între Mine şi tine, dar pe acestea le spargi mereu, le dai de pământ, nu-ţi trebuiesc, nu vrei să auzi de la ele, le închizi, te ascunzi de ele, le ispiteşti măruntaiele, că ţi-ai făcut reţea de cunoaştere în popor şi afară de popor, iar poporul creştin crede că eşti de la Mine şi te ia ca al Meu şi te bagă la inimă, că aşa sunt învăţaţi să creadă cei ce te ştiu şi te cred aproape cu Mine.

O, măi satano, măi, cât vei mai putea să-Mi ataci semănătura? Îl înveţi pe om să calce peste cuvântul Meu ca Adam în rai, şi apoi îi spui că este nevrednic să mai stea lângă Mine şi îi spui să se dea deoparte, iar el te ascultă. O, va veni ruşinea ta cea de veci, căci răbdarea Mea este focul cel aprins peste tine, este jarul care înteţeşte flacăra pe care ţi-o pregăteşti cu lupta ta în gol asupra Mea, dar iată, strici pe mulţi din cei lipsiţi de puteri. Eu însă îţi zic: înapoia Mea, satano, că este scris că Eu, Domnul, voi fi Biruitorul, Eu, nu tu, iar tu vei tot slăbi, că nu vei putea strica decât pe cei ce seamănă cu tine, nu cu Mine, şi vei birui doar ce este al tău, aceasta să ştii tu din gura lui Dumnezeu!

O, aveţi grijă mare să ascultaţi întru toate de poveţele Mele, că iată ce lovită e ţara Mea şi a voastră, ce jale tot sapă încă în sufletul acestui neam, care nu s-a deprins cu voia lui Dumnezeu peste el şi peste fiii lui, şi e tot o suferinţă peste neamul român şi-şi pierd românii strânsura lor de o viaţă şi-şi uită de suflet strângându-şi pe pământ, şi vine apa şi le ia strânsura şi rămân numai ei înaintea Mea, rămân îndureraţi, dar nu-şi aleg pe Domnul de avere şi de aşternut şi de cale, o, nu-şi aleg românii, şi strig şi tot strig la ei, doar Mă vor auzi şi se vor apleca, iar Eu să-i oblojesc pe ei.

< Sus >

06-06-2019

Dumnezeu este atât de mare, fiilor, iar omul este atât de neînsemnat, şi slavă iubirii Domnului şi inimii Lui de Părinte veşnic! Iar oamenii să se teamă să se încreadă în ei înşişi şi să se creadă de preţ, căci numai Domnul găseşte de cuviinţă să-i dea omului preţuire şi folosinţă după voia Lui.

O, fiilor, ce bine-i este omului care-şi dă seama de greşelile lui şi învaţă din ele duhul cel iubitor de oameni, duhul care iubeşte şi iartă! Unul ca acela are înţelepciunea iubirii lui Dumnezeu şi stă de veghe să nu i se stingă lumina. O, că e mare primejdie să te culci şi să adormi nemulţumit, supărat pe cineva, neîmpăcat cu Domnul prin acestea care ţi-ar cuprinde inima în aşternutul tău. O, dacă şi-ar da sufletul într-o aşa noapte, ce, oare, i-ar fi lui, unui aşa om?

Fiilor, fiilor, vă trebuie tot timpul voie bună în inimă, pe faţă şi în purtare. Voia bună din inimă Mă ajută pe Mine să stau cu tine, lângă tine, fiule, ea alină văzduhul şi apar raze de lumină în starea cea de întuneric, pe care o zideşte diavolul între pământ şi cer, căci diavolul şi slugile lui n-au lumină, n-au bucurie, ci au duh apăsător, şi au doar făţărnicia stării bune, au gheaţa care se aşează peste tot. Mângâierea Duhului Sfânt însă este o lucrare şi o lumină cu putere sfântă de viaţă şi de bucurie, de armonie, şi alungă întunericul, alungă urâtul, fiilor, şi ţine pe Domnul aproape. O, şi aşa popor şi aşa fii lucrez Eu să am acum, iar cine nu poate să asculte şi să fie aşa, nu poate şi gata, n-ai ce să-i faci.

< Sus >

16-06-2019

Am spus celor ce-Mi sunt popor pregătit şi tot mai pregătit, i-am spus să nu mănânce trupuri, ci să se hrănească el cu cele spuse de Domnul în rai să le folosească omul de hrană. Spun, fiilor, că este de biruit satana, că a venit vremea să-l biruim, o, şi nu poate fi biruit el şi diavolii lui decât cu post şi cu rugăciune, una pe alta ajutându-se aceste două puteri asupra vrăjmaşului diavol, născut încă din rai vrăjmaş al omului, prin neascultarea omului de voia lui Dumnezeu peste el.

Când l-am zidit pe om, nu l-am zidit să mănânce trupuri cu suflet viu şi nici ceea ce iese din trupuri, căci am vrut să fie nemuritor omul şi i-am dat lui sfat ce să mănânce ca să trăiască pentru Dumnezeu, pentru Cel ce l-a zidit pe el.

O, fiilor, vin zile tot mai grele, şi vin prin neîmplinirea dragostei de Dumnezeu a oamenilor de pe pământ. Nu pot fi oamenii păziţi de rele decât dacă se aşează ei în voile lui Dumnezeu, o, şi nu se poate tocmeală pentru paza cea de la Domnul a omului. Acum se alege fiecare, iar Eu am datoria să spun, căci sunt Cel ce văd înainte, şi îl anunţ pe om să se pitească din calea răului, căci răul vine prin neascultarea cea de şapte mii de ani a omului, o, fiilor, căci omul a vrut ca el încă de la început, şi nu a vrut ca Dumnezeu.

Mi-e tare dor să am cât mai mulţi fii ai legii din rai şi Mi-e dor să vă amintesc de ea, fiilor. O, ştiţi voi cât Mă doare că nu poate omul să fie cu Dumnezeu? Vă strâng la piept şi vă întreb cu dor aceasta, că-Mi este tare dor, şi dorul Mă pune pe cale să vin şi să vă învăţ.

< Sus >

23-06-2019

O, fiilor, cum poate omul să trăiască zadarnic pe pământ? Poate, fiilor. Cine nu-şi strânge în cer rodul vieţii, zadarnică îi este trecerea printre cei de pe pământ. Cine n-are agonisită viaţa lui în cer şi veşnicia ei apoi, zadarnic trăieşte pe pământ în vremea vieţii lui un aşa om.

Dar cum poate omul să nu trăiască zadarnic pe pământ? O, poate omul, fiilor, poate dacă-şi alege aşa, poate omul să-I dea Domnului viaţa sa, poate să nu şi-o oprească sieşi, dar numai dacă-şi alege el această înţelepciune. Păi, dacă ai de la Domnul viaţă, de ce să-ţi iei drept asupra vieţii tale şi să nu recunoşti pe Domnul de Stăpân?

O, fiilor, încă din rai a fost acest început rău al omului, care a dat de la el voia lui Dumnezeu şi a luat voia sa s-o facă. Nu i s-a părut omului cine ştie ce primejdie să calce peste cuvântul Meu pus peste el să-l urmeze întocmai, dar când a văzut ce s-a întâmplat în cele nevăzute ale Domnului din pricina celor văzute şi lucrate de el, s-a speriat omul, s-a temut de Dumnezeu şi de cele ce au ieşit şi a dat să se ascundă, o, şi de atunci tot omul face ascundere, se tot ascunde om după om, om de om, şi se ascunde de Dumnezeu şi crede, ca şi Cain, că Domnul este departe, că nu vede şi că se poate ascunde de El, o, şi aşa se alege omul cu voia sa, cu ascunderea, nu cu lumina, nu cu adevărul, iar adevărul este Dumnezeu şi de la Dumnezeu, precum este scris.

O, aşa au făcut cei ce au căzut de la Mine, au făcut pe cele ce îl cad pe om de la Dumnezeu, că moartea a venit în lume prin neascultarea omului, şi a căzut şi pe copii neascultarea părinţilor şi au făcut şi copiii împotrivire lui Dumnezeu, şi apoi pedeapsa, care a venit prin neascultare, căci omului nu i se pare prea mare primejdie când calcă peste cuvântul lui Dumnezeu şi îşi alege să-şi facă voia.

Minunea lepădării de sine este taina dintre om şi Dumnezeu, o, şi mult aş vrea să fie înţelepciunea aceasta în cei ce dau să Mă urmeze, şi nu fără cruce să Mă urmeze! Crucea este viaţa omului. Dacă el nu ia viaţa să Mi-o dea să i-o conduc Eu, o, el nu poate, nu ştie să vină după Mine şi să-Mi urmeze Mie. Lepădarea de sine începe naşterea din nou a omului care vrea să fie de sus apoi, din cer născut, şi care-Mi urmează Mie cu viaţa pe pământ până la venirea sa în locaşurile cereşti, acasă la Tatăl. Dar iată jalea Mea, că nu vrea nimeni să vină la Mine, să vină în cer. La doctor se duce omul, dar la Mine nu vrea, şi se zbate să-şi îngrijească el viaţa şi mersul şi să stea pe pământ cât mai mult, şi uită, săracul, că Domnul nu poate fi dus cu vorba.

< Sus >

07-07-2019

Omului îi place să nu fie vegheat, şi-i place aşa ca să-şi poată face voia, iar aceasta este voia diavolului, care-l îndeamnă aşa pe om şi îl învaţă fără veghe peste el şi peste bătăile inimii lui.

— Din mijlocul sfinţilor Mei, Eu, Domnul, spun celor care nu cred, şi care tăgăduiesc venirea Mea cea de azi în cuvânt şi biserica Mea de Nou Ierusalim pe vatra neamului român, şi cărora nu le place că am împărăţie aşezată aici, pe pământ, cu începutul ei cel nou, şi le spun lor: Cum nu pot ei trage soarele jos de pe bolta cerului şi luna, o, tot aşa nu pot ei să-Mi culce jos venirea şi lucrarea cuvântului Meu, şi biserica Mea cea înnoită prin cuvânt şi prin lucrare, şi în care Eu locuiesc, soarele din care Domnul iese ca din iatac şi merge de la margini la margini, precum este scris să vin şi să lucrez, că poporul cuvântului Meu este soarele şi luna în vremea aceasta a venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, şi strălucesc acestea de şapte ori mai mult, căci aşa este scris, şi vine din cer harul Meu, nu de pe pământ, că Eu sunt în cer şi sunt din cer, şi fac pământul cer acolo unde-Mi fac lucrarea, şi sunt Cel ce biruieşte necredinţa acolo unde nu este credinţă, şi nimeni nu poate împiedica lucrarea naşterii din nou a lumii, iar Mie nu-Mi este milă de viaţa trupurilor oamenilor, ci Mi-e milă de viaţa sufletelor lor, căci sufletele sunt veşnice.

< Sus >

12-07-2019

Eu nu sunt dator să-i fac omului hatârul, ci omul trebuie să Mă milostivească, iar dacă voiesc să-l miluiesc, aceasta este partea Mea, nu Mă poate îndatora omul, iar asta nu vrea omul să ştie, dar aşa este, nu sunt dator omului, chiar dacă Mi-ar sluji în coate şi în genunchi zece vieţi dacă le-ar avea.

Dacă te pui garant pentru cineva rău platnic, pentru unul care nu-şi îndeplineşte datoriile ascultării de Dumnezeu, vei fi ruşinat din pricina unui aşa om, pentru care tu stai între el şi Dumnezeu, iar vorbele lui nu ajută, nici promisiunile pentru fapte care repară, căci omul nu se schimbă de pe o zi pe alta dacă, pe calea cu Domnul, nu s-a schimbat, chiar dacă a fost aşa de sprijinit din cer.

< Sus >

21-07-2019

Nu trebuie să-şi aleagă ce să facă cel ce merge cu Mine pe cale, ci trebuie să facă ce au ceilalţi de la el nevoie să facă el, şi atunci se cheamă frângerea voii şi purtarea crucii. Iar altfel, stai cu voile tale chiar şi când ajuţi după voia ta pe cineva din jurul tău. Că nu mai ridică găleata cea grea, ci o caută pe cea uşoară cel ce vine pe cale cu fraţii Mei, şi de aceea nu se cheamă purtarea crucii o aşa purtare.

Voi însă să nu judecaţi şi nu dispreţuiţi pe nimeni, chiar dacă ar fi cineva vrednic de dispreţ, însă nu eşti tu vrednic să dispreţuieşti, că dacă faci asta eşti trufaş, îţi iei drepturi şi poziţii, te simţi în stare că ai putere, că eşti mai bun, mai în faţă. O, dar Eu, Domnul, n-am făcut aşa, şi numai Eu să vă fiu pildă vouă, măi fiilor, numai Eu mereu.

Verginica: — O, Doamne scump, aproape toţi cred că între cei din cer e fericire, dar e tot o suferinţă purtată pentru cei de pe pământ, şi e tot o veghe şi o nelinişte la noi ca să-i păzim de diavolul pe toţi, şi mai ales pe cei ce au habar de Dumnezeu.

Voi ştiţi ce greu şi ce urât e jugul cel pus de duhul lumii peste oameni şi cum cad sub el cei de sub el. Jugul Meu însă este uşor, este sfânt.

< Sus >

02-08-2019

O, atâta nevoie au cei trecuţi de pe pământ, atâta nevoie de ajutor au de la cei rămaşi vii, măi fiilor, iar lucrarea Mea cu voi este zbaterea Mea pentru ei, căci mila Mă biruie, Mă îndoaie, şi tot aşa să vă fie şi vouă milă de ei, că asta e lucrarea Mea cu voi.

De aceea îl povăţuiesc mereu pe poporul cuvântului Meu să iasă din lume şi să stea deoparte de prilejul de ispită şi să iubească cu râvnă sfinţenia lui, că asta cere Domnul acestui popor.

Şi încă o povaţă mare dau fiilor poporului cuvântului Meu: Fiilor, fiilor, să nu vă culcaţi când vine seara şi să adormiţi trişti, supăraţi pe cineva de pe pământ, ci iubire să aveţi şi rugăciune unul pentru altul să purtaţi spre cer între fraţi, că pe pământ e secetă mare, fiilor, secetă de cele din cer care hrănesc sufletul omului. O, şi s-a învăţat tot omul să ia din altceva pentru setea vieţii lui, iar păcatele toate şi mereu, o, au pârjolit pământul peste tot şi nu mai e loc neatins de păcatul din om şi dintre om şi om, şi de la începutul lumii până azi dă peste margini marea păcatelor şi plânge pământul sub această greutate murdară, şi plânge pământul după om sfânt pe el, care să ia şi să facă curat cu rugăciunea, cu strigarea la Dumnezeu ca să vină Domnul cu primenirea.

O, oameni de pe pământ, Eu, Domnul, vă spun vouă, aveţi de pomenit fraţi şi surori, soţi, soţii, părinţi şi rudenii duse de aici, şi nu vă spune nimeni câtă aşteptare este la cei plecaţi din trup pentru salvarea lor de sub satana şi de focul lui pentru cei ce au plecat necurăţaţi şi nepregătiţi, iar voi pe pământ vă daţi poftei trupului şi desfrâului de tot felul mereu, şi uitaţi de usturimea celor plecaţi prin veacuri şi mai aproape acum. Iar Eu, Domnul, vă anunţ că e plâns mare după îndurarea voastră de ei şi vă îndemn să mai trăiţi şi pentru ei pe pământ, nu numai pentru păcatul din voi, o, că veţi pleca şi voi odată şi veţi plânge şi voi cu usturime ca şi ei, şi nu veţi găsi răcoare, o, că nu mai este viaţă sfântă şi slujire cu sfinţenie înaintea Mea pe pământ ca să-i trag din foc pe cei plecaţi ai celor rămaşi pe pământ, şi care atât aşteaptă, bieţii de ei. O, fiţi salvatori, fiţi samarineni, nu fiţi nepăsători de chinul lor, ci fiţi miloşi, că iată, nu mai este sfinţenie nici la leviţi, nici la preoţi, nici la mireni, nici la călugări, o, şi nici la bătrâni, şi nici la copii, căci copiii îşi strică de mici fecioria şi-şi hrănesc de mici păcatul în ei, o, şi nu mai am copii ca pruncii cei curaţi, nu mai am, şi toţi se dau somnului nepăsării de suflet şi de pedeapsă, şi nu mai are cine să-l înveţe pe om sfinţenia şi ce înseamnă ea în om.

Este scris să torn din Duhul Meu peste pământ, o, şi aşa fac, şi aşa voi face, dar trebuie cumva să se oprească dorinţele urâte ale oamenilor, ca să putem să Ne facem loc cu cele vii din cer între ei. Şi iată, avem lucru mult să lucrăm, şi cu grijă să nu strivim nimic din ce este plăcut şi sfânt Domnului.

< Sus >

19-08-2019

Tot ce lucrează omul pentru el însuşi şi pentru rodul său pe pământ, o, aceasta îl conduce la pierzare cu tot ce este al său. Iar dacă nu este aşa, o, spune-Mi, omule, că nu-i aşa, spune-Mi dacă lucrul cel pentru tine te duce la vreun bine cu care să rămâi apoi. Şi-ţi mai spun încă, omule, că tot ce lucrezi cu Domnul şi pentru Domnul şi pentru ai Săi, totul este al tău, şi tu simţi tot o bucurie dacă ştii să te bucuri de cele ce vor fi ale tale apoi, că Domnul ţi le păstrează ţie şi pomenirii tale pe pământ şi în cer între sfinţi. O, şi de aceea vin şi-ţi spun aceste taine ale veşniciei tale cu Domnul, şi-ţi spun că, unde este comoara ta, acolo este şi inima ta, precum este scris.

Fiilor, fiilor, sunt fel de fel de lucrări peste oameni venite, o, şi nu ştiu oamenii să le deosebească şi să se deosebească între ei, între trupuri, fiilor, între legături şi legături, oameni cu oameni. Lucrarea lui Dumnezeu se cunoaşte după lucrul ei. Ea nu poate fi decât aceea care umblă la statura cea plăcută lui Dumnezeu a omului, şi prin aceasta se cunoaşte ea că este de la Dumnezeu şi că se iveşte între oameni în numele lui Dumnezeu. Dar când omul rămâne tot în el însuşi şi în păcatele lui, şi tot aşa şi moare, după ce o lucrare sfinţitoare vine de la Dumnezeu să-i lucreze inima şi duhul şi fapta vieţii apoi, o, aceasta înseamnă că omul nu vrea, că nu poate iubi pe Dumnezeu, că nu primeşte, că este îndărătnic în faţa puterii lui Dumnezeu şi nu se lasă vindecat de păcatul priincios diavolului în om. Atunci Domnul îl lasă pe unul ca acela în întunericul cel mai din afară, de vreme ce acela nu se lasă peţit de Dumnezeu, şi iată, fiilor, iubirea de Dumnezeu nu poate fi ea oricum în om. Ea înseamnă Dumnezeu, nu înseamnă omul, o, nu, fiilor. Ea nu înseamnă omul care se iubeşte pe sine, iubind - zice el - aşa pe Dumnezeu, iubind fără să ştie ce înseamnă Dumnezeu în om şi cu omul pe cale, o, şi ce puţini ştiu ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu în om, ce puţini pe pământ!

O, cum să fac schimbarea? Aş face-o într-o clipă peste tot şi peste toate, dar omul Îmi stă împotrivă cu mintea şi cu faptele sale. Cum să nu plâng pentru piedica cea pusă de om între Mine şi el? Cum, fiilor, să nu plâng, cum? L-am zidit pe om ca să Mă aşez în el cu iubirea Mea, cu voia Mea în el, iar el Mă desparte de el pentru voia lui în el, mereu, mereu face el aceasta. O, nu-l forţez să fie el voia Mea, dar nici nu pot să Mă pun pentru el faţă în faţă cu duşmanul Meu şi al lui şi căruia omul îi face voia sa în el mereu.

Rămân cu plânsul pe obraz în urma omului care ascultă de diavolul, iar lui, o, nu-i iese socoteala că ascultă de diavol. Păi, dacă tu calci peste cuvântul Meu când ţi-l dau să-l pui peste tine împlinit înaintea Mea, o, cum de nu-ţi iese minţii tale că faci voia cea potrivnică Mie, alta decât voia Mea, cu care te rog umblând după tine, omule rece cu Dumnezeu?

Iar voi, fiilor, o, rugaţi-vă neîncetat, şi cu aşa bucurie să vă bucuraţi, în rugăciune să vă bucuraţi, căci ea vă creşte pentru Mine, fiilor. O, să nu vă pară greu să vă rugaţi neîncetat! O, să nu vă fie goală rugăciunea, fiilor, adică goală de adevărul ei, de simţirea ei în voi, ci să vă fie ea adevărată, că Eu adevărat stau înaintea voastră când staţi cu adevărat în rugăciune spre Mine. O, fiilor, căutaţi cu inima smerită să vă rugaţi, iar pentru dor rugaţi-vă mult, rugaţi-vă şi-Mi spuneţi voi: „Doamne, sunt gol de dorul de Tine şi-mi simt golul, iar Tu eşti viaţa mea, că eu aş fi un nimic fără Tine, dar învredniceşte-mă să fii Tu căutarea mea şi umple-mi gândul de Tine şi iartă-mi deşertăciunea gândului şi golul de Tine din el şi fă-mă să Te doresc cu căutarea mea, Doamne, şi cu nelinişte să Te caut, că ştiu că altfel nu Te pot avea şi nu mă poţi avea ca să mă mântuieşti de partea Ta”.

< Sus >

28-08-2019

O, dacă unul supărat pe celălalt sau pe ceilalţi pleacă din trup în vremea supărării, are neprimire înaintea Domnului, are de suferit neintrarea lui la Dumnezeu, căci scris este: «Împacă-te mai întâi cu fratele tău», iar altfel n-o să se deschidă uşa spre Domnul cu inima ta, cu rugăciunea ta, cu jertfa cea de orice fel, cu trecerea ta spre cei nevăzuţi. Diavolului îi trebuie o clipă de neascultare a ta şi, gata, te şi duce spre nepotrivirea cu cei din cer, căci lipsa iubirii cereşti desparte de Dumnezeu şi de fraţi pe creştin.

O, fiilor, lăsaţi îngerii să stea în voi, să aducă cerul în voi! Dar veţi zice: Cum intră îngerul în om? O, fiilor, dacă diavolul intră în om, cum poate să intre? Trebuie apoi să meargă omul spre “rugăciunea de scoatere a diavolilor” şi, precum este scris, aşa ies demonii din cei în care ei locuiesc. Numai că diavolii au luat lecţii de la îngeri, de pe vremea când erau şi ei îngerii lui Dumnezeu şi locuiau, ca slujitori, în omul cel întâi zidit.

Intră îngerii în oameni cu puterea şi cu lucrarea lor şi se îmbracă îngerii în haină de om. Şi Eu le-am spus ucenicilor Mei că vor fi îmbrăcaţi în Duhul Sfânt, în bucuria cea pururea bucurie. Iar unde este Duhul Sfânt, El Se împarte, El ia de la Domnul şi umple omul de har, de cuvânt de iubire, şi Domnul are sălaş în om. Dar dacă nu este în om Duhul Sfânt, omul e gol, e gol de tot, e greu să reziste înaintea Domnului omul golit de Duh, şi atunci plec de la el şi Mă dau celui ce “mai are”, precum este scris.

Şi iarăşi îndrept rugămintea Mea spre voi: O, fiilor, să nu locuiască în voi ocrotirea de sine, adică dezvinovăţirea, cuvântul mândru, lipsit de căinţă. Acest simţământ şi lucrarea lui nu sunt de pe calea Domnului, ci din iad. Dimpotrivă, fiii lui Dumnezeu trebuie să se învinuiască pe sine înşişi, nu să se justifice. O, şi această învăţătură trebuie împlinită cât mai complet, ştiută pe dinafară şi pusă în practică, ca să slăbească diavolul şi să plece de la voi, că altfel nu vă lasă până nu greşiţi.

Toate aceste învăţături mari vi le dau în ziua aceasta pentru că diavolul Mi-a făcut răni când veneam cu sfinţii pentru sărbătoarea mamei Mele Fecioara, fiilor. Eu însă am pus pansament, am suflat, am pus puterile cereşti în lucrare şi am trecut mai departe spre voi ca să vă aduc învăţătură, fiilor. Iar voi, o, nu vă răscoliţi sufletul de teama diavolului, dar vă îndemn să-i ocrotiţi pe cei învestiţi cu puterea Mea sfântă pentru a lucra pentru Mine. Vegheaţi să nu se ştirbească din lucrare, că Eu pentru tine, poporul Meu, aduc mereu puteri de la Mine, că altfel n-ai mai fi poporul Meu, ba chiar, din pricina războiului diavolului, n-ai mai fi deloc.

< Sus >

11-09-2019

Celui ce voieşte să fie înţelept pentru viaţă îi trebuie carte să înveţe şi să ştie apoi carte, să ştie de ce este el, de ce trăieşte el, ce trebuie să lucreze, unde trebuie să ajungă, o, şi multă carte trebuie să înveţe cel ce voieşte să vină după Mine şi să fiu Eu apoi viaţa lui, începând cu învierea lui şi cu lumina ei apoi mereu, şi fericit este omul cel ales încă din pântece pentru trăirea lui cu Dumnezeu pe pământ, de pe pământ şi până în cer.

Şi nu ştie omul carte de sus, şi pier din lipsă de înţelepciune popoare întregi, rânduri de oameni născuţi din oameni, şi se fac gunoi, dar Eu vin Învăţător pe pământ şi grăiesc la voi, iar voi Mă împărţiţi, fiilor.

Aşadar, fiule, întreabă-te la ce este bun Dumnezeu pentru tine şi răspunde-ţi cu înţelepciune şi cu pricepere la întrebare. Apoi întreabă-te, cu inima trează, întreabă-te atent de ce eşti tu bun pentru Dumnezeu, şi numai apoi vei înţelege de ce îţi este ţie bine, sau de ce nu-ţi este bine de atâtea ori şi în atâtea feluri când ai nevoie de Dumnezeu, când ar fi bun Dumnezeu să te sprijinească. O, şi umileşte-te dacă nu-I foloseşti lui Dumnezeu şi caută să trăieşti cu folos viaţa, căci vei rămâne sau nu vei rămâne cu cele lucrate de tine, cu cele de folos lui Dumnezeu şi ţie dacă le lucrezi, şi iată de ce te povăţuiesc să te întrebi la ce eşti tu bun lui Dumnezeu şi lucrului Său, care va rămâne, că numai Dumnezeu va rămâne, El şi lucrul Său şi toţi cei care cu El îşi au lucrul lor pe pământ.

O, fiilor, fugiţi de semeţie, fugiţi spre smerenia inimii, fugiţi mereu spre ea şi socotiţi-vă fiecare din voi mai jos decât celălalt, şi veţi scăpa de atacul trufiei şi al purtărilor ei urâte, numai că vă trebuie mereu şi umilire, şi dojană, că acestea vă ţin în smerenie, vă ţin să nu cădeţi de la Dumnezeu prin părerea de sine. O, şi nu ştiu oamenii să fie ai lui Dumnezeu, nu ştiu că smerenia inimii îl ţine cu Mine pe om, şi mai ales când omul iubeşte îngenuncherea, fiilor.

O, nimic să nu vă încânte pe pământ, nimic şi nimeni să nu vă atragă inima din voi. Umilinţa inimii, dacă aceasta îţi lipseşte, tu poţi părăsi de tot pe Dumnezeu într-o clipă, fiule.

Omul lăsat spre păcat e greu să mai poată să iubească o viaţă curată, viaţa pe care Eu i-am hărăzit-o omului s-o trăiască în vremea trupului lui, că iată, omul îşi ia trupul în stăpânire şi îl duce spre păcat mereu, mereu, şi face numai cele rele ca un copil care este lăsat singur, de capul lui.

O, păi dacă tu, omule bărbat, calci peste cinstea propriei tale familii, soţie şi copii, şi mergi pe ascuns în desfătări cu femei, o, păi cum să nu calci tu prin asta şi prin altele şi mai şi, cum să nu calci tu peste cinstea legăturii tale cu Dumnezeu ducându-te de acasă pe alături, pe la alte iubiri şi chiar credinţe, cărări de tot felul spre Dumnezeu?!

Fericiţi sunt cei curaţi cu inima, şi aceasta din pricina lui Dumnezeu din ei şi a luminii în care umblă şi prin care sunt văzuţi şi cunoscuţi tot timpul cu toate ale lor bune şi rele. Cei care nu au inima curată sunt răpiţi de diavolul şi de aceea îşi ascund purtarea ca şi Cain, şi se cunosc aceştia după chip că au ascunderi de ceilalţi, că joacă teatru, că nu-şi lasă pe cele din inimă să fie văzute şi ştiute.

Sodome şi Gomore înfloresc de păcat, şi e în floarea lui păcatul peste tot. Iar Eu, Domnul, am o mânuţă de popor, cu care stau mereu în cuvânt şi îl povăţuiesc pentru sfinţenie pe el şi îi spun lui tot răul de pe pământ şi de pe inima Mea din pricina omului lipit cu păcatul.

Duhul Sfânt este chiar fericirea, cu neputinţă ea de descris. Poţi fi fericit pe deplin, poţi şi când n-ai nimic, şi tot fericit eşti cu acest aluat în tine, cu dorul, o, fii iubiţi de Dumnezeu, căci dorul acesta face fericire inimii şi vieţii, nu altceva de pe pământ face această fericire.

Duhul Sfânt este dorul dintre om şi Dumnezeu, dintre frate şi frate în Domnul şi pentru Domnul în numele Domnului. El este dragostea, mângâierea, puterea iubirii de Dumnezeu şi de oameni, mila şi nejudecata, El este umilinţa inimii şi inima duioasă, El este pacea cea deplină şi înţelepciunea, El pune pe Domnul pe masa creştinului şi are omul pe Domnul de hrană pe masa sa.

< Sus >

21.09.2019

O, Mi-e dor, Mi-e dor mereu, mereu, Mi-e dor de suflet frumos în om, mama Mea! Dorul Meu nestins este să am fii sfinţi şi cu sufletul frumos în ei. Și să le spunem la cei ce iau din cuvântul Meu de azi, să le spunem lor ce este sufletul frumos, mamă.

O, fiilor, scrieţi cuvântul Meu şi trimiteţi pe pământ glasul lui, că Eu, Domnul, spun tuturor ce este sufletul frumos. Sufletul frumos este locaşul lui Dumnezeu între oameni, este palatul frumuseţilor din cer şi calea spre palatele cereşti, palatele sufletelor frumoase care se strâng în cer apoi, după ce se fac ele cale a Domnului cu ele pe pământ.

O, ce face pe calea Mea cel cu sufletul frumos? El se face cale spre Dumnezeu a celor străini de această cale, şi se face dor de Dumnezeu în cei ce nu ştiu de dorul acesta sfânt, iar apoi tânjeşte omul spre frumuseţile dorului sfânt, spre care caută acest dor. Sufletul frumos nu se mâhneşte niciodată de nimic şi pe nimeni pe pământ, oricâte încercări ar năpădi asupra lui, o, şi nu mâhneşte el pe cineva cu dinadinsul. El are grijă să fie tot timpul frumos şi să nu greşească vreunei inimi din jur şi să nu apese şi să nu dispreţuiască. El poartă pe Dumnezeu în om şi împarte pe Dumnezeu dinăuntrul trupului lui şi este tot o armonie pentru toţi şi pentru toate de pe pământ, şi se bucură văzduhul de el şi întru el.

O, fiilor, bucuraţi-vă de flori, de pomi, de fluturi, de păsărelele care cântă lui Dumnezeu şi la cei de pe pământ, o, şi bucuraţi-vă de îngeri lângă voi, de fraţi şi surori, căci cine are fraţi are îngeri, şi vai celui singur, pe care nu are cine să-l dojenească în vreme de greşeală, de neînţelepciune, de depărtare de Dumnezeu pe calea vieţii, căci viaţa de pe pământ e plină de primejdii când nu ai de cine să asculţi ca de Dumnezeu pe pământ. O, dar cine nu ascultă de Dumnezeu nu ascultă nici de cineva de pe pământ, iar cine nu ascultă de cineva de pe pământ nu ascultă nici de Dumnezeu, nu are cum să asculte de Dumnezeu un aşa om.

– O, Fiule scump, Iisuse scump, ce face sufletul cel frumos în om? El îşi asumă orice vină a sa sau a celor din jurul lui, iar această probă e încă greu de trecut de către oricine, dar e mare pentru cer proba aceasta. O, Tu aşa ai mers la cer, prin dureri pentru toţi, aşa ai mers spre cer, asumându-Ţi vina pentru fiecare om care vrea să-şi câştige prin Tine viaţă în cer. Omul însă nu vrea, nu poate căpăta oricum această înţelepciune a vieţii, a drumului spre cer. Omul se scutură de vină, o aşază pe altul, face ca Adam, se dezvinovăţeşte, se povesteşte în părţi, se simte lovit pe nedrept, uită să facă paşi spre cer prin umilinţa dragostei de fraţi, uită să poarte cu drag sarcini şi vină, uită să poarte el vină, şi nu alţii. Ori de câte ori îi ies în cale sarcini de purtat ca să-i fie spre cer calea, omul aruncă sarcina, aruncă pe altul vina, se dezvinovăţeşte, dacă nu cunoaşte dragostea şi bunurile ei, calea spre cer, Fiule scump. O, în faţa cui face el aceasta, Fiule umilit?

Nemulţumirea e lucrarea trufiei, nu e lucrarea blândeţii şi a smereniei inimii, ci e firea cea plină de ifoase a duhului care l-a căzut pe om de lângă Dumnezeu.

Întotdeauna pe pământ nimeni nu caută pe Dumnezeu decât cu picăţica, şi aceasta nu se pune la Dumnezeu, că Dumnezeu este iubire, e tot o iubire Dumnezeu.

Banul nu este de la Dumnezeu. Banul are pe el capul cezarului şi al celor mari de pe pământ între oameni. Banul este o fereastră prin care diavolul îi face omului cu ochiul ca să-l atragă prin această fereastră spre lume, spre cheltuiala vieţii, căci cu banul nu poţi cumpăra nimic, ci doar irosirea vieţii şi pierzi mereu ori de câte ori îl foloseşti. Banul are pe el chip de om, şi are ochi omul de pe bani şi cu ochii aceia îi face omului cu ochiul, îl farmecă pe om spre cheltuielile timpului vieţii şi-şi vinde omul sufletul pentru bani, şi vinde omul pe Dumnezeu pentru bani şi se desparte de Dumnezeu omul şi alege banul, iar banii se duc mai departe şi n-are omul nimic la capătul drumului vieţii.

< Sus >

27.09.2019

Mă doare că nu iubeşte omul să se lepede de sine ca să poată să-şi ia crucea şi să Mă urmeze cu ea, cu viaţa lui să Mă urmeze şi să slujească cu ea mersului Meu cu crucea. Nu pot merge după Mine cei ce nu mai pot de bine cu binele de pe pământ, că aceia nu caută să placă lui Dumnezeu, ci oamenilor, o, şi să nu audă de cruce oamenii.

Cei ce sunt popor al Meu nu sunt mulţi, dar mulţi se cred că sunt, şi nu sunt ei popor al Meu, din pricina nelepădării de sine, a necuminţeniei, a nestatorniciei, a neiubirii de Dumnezeu şi de fraţi, iar Eu suspin, că multă durere şi ruşine se strânge pe Duhul şi pe faţa Mea de la cei ce se pretind că sunt creştini ai acestui cuvânt şi popor. Ei însă Mă sapă, Îmi sapă mersul, căci trufia lor este mai mare decât ei, Mă defaimă cu ea, că n-au obiceiul ascultării de Dumnezeu şi de mersul cel cu cârmă şi cu lumină pe cale, fiilor. Dar nu, ei n-au putut aceasta, şi nu-i atât de grea neputinţa lor de a asculta pentru mersul lor, pe cât de grea pentru Dumnezeu este nepocăinţa lor de greşale. O, şi Mi-e milă de sufletele lor, că ei nu ştiu ce fac, ba Îmi mai şi culcă la pământ pe cei ce şi-au ales să creadă, să nu defaime, să nu se aplece bârfelilor şi duhului de hulă asupra mersului Meu de azi, iar neastâmpărul celor răzvrătiţi este mult.

Vă îndemn, cu lacrimi vă îndemn să vă purtaţi curaţi de duhul căderii din Dumnezeu, căci cu durere Mi-a fost tot drumul acestei lucrări de cuvânt, o, fiilor. Pe toată calea crucii Mele de azi n-am avut sprijin de pe pământ, ci numai îmbrânceli, numai vânzare, numai înjosire, numai lepădare de pe cale a celor ce se apropiau ca să fie miluiţi pentru suferinţele şi păcatele lor, care îi apăsau. Mai nimeni n-a ştiut, n-a învăţat de la Mine să se lepede de sine şi să poată cu Mine, să poată pentru ei şi să-Mi ajute Mie prin greul de azi al mersului Meu până la sfârşit.

O, se împiedicau în tot ce voiau cei ce veneau să meargă, dar nimeni nu lua aminte la cuvântul Meu cel de acum două mii de ani ca să vină după Mine cu crucea, cu viaţa lui, după ce s-ar fi lepădat de sine omul care se alege cu Hristos, căci, pe calea cu Mine, crucea este calea, şi e cu vrăjmaşi calea, cu vrăjmaşi care stau la pândă pe la răspântii peste tot, o, şi stă vrăjmaşul creştinului, stă lângă Mine cu faţă de creştin, ca să Mă dărâme stă, ca să Mă vândă apoi şi ca să se facă iudă cel ce se lasă cumpărat împotriva Mea.

Se plictiseşte creştinul de prea mult stat cu Dumnezeu şi cu cerul, cu Duhul Sfânt, Care umple totul de viaţă. I se pare greu creştinului să nu mai fie şi el în voile lui, în felul lui de a fi, şi asta de când l-am zidit pe om şi până azi. O, dar trecerea pe aici este scurtă, iar viaţa de după statul aici nu are sfârşit, şi dacă nu ţi-o agoniseşti în timpul acesta scurt, când ţi se cere să iubeşti statul cu cei din cer, o, cum să treci apoi la ei, la odihna cea de după truda timpului pământesc?

< Sus >

14.10.2019

Mai rău decât cel ce varsă sânge este păcatul celui ce striveşte credinţa din creştin. Tot timpul mersului Meu de azi cu cuvântul au fost pe lângă Mine împrăştietori de taine, care-Mi duceau în lături, cu tot cu ei, pe cele dinăuntru, şi veneau suferinţe şi căderi şi prigoane, şi se bucura diavolul de biruinţa lui, aşa cum se bucură şi azi de cei smulşi de el din rândul fiilor poporului Meu.

Porţi vina neascultării când calci peste cuvântul Meu cu care-ţi povăţuiesc paşii. O, fiule, îţi este duşman cel ce-ţi şubrezeşte credinţa, iar tu porţi vina neascultării, căci omul îl sapă pe om, şi numai Eu, Domnul, ştiu cât de mult, cât de mult este împrăştiată din creştin în creştin această nimicire, ca să cadă cel ce stă pe picioarele lui după voia Mea.

< Sus >

Răzvan A. Petre
24 iunie 2020