< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
În iudeo-crestinism păcatul originar a fost dorinta de a cunoaste; cunoasterea este obtinută prin pierderea fericirii (alungarea din Paradis). Această alegorie ne arată că omului îi este permisă cunoasterea, dar cu pretul unei suferinte.
În schimb, în hinduism si budism păcatul primordial al omului este ignoranta (avidya, sanscr.). Cunoasterea, adică îndepărtarea ignorantei, devine posibilă doar prin eliminarea reziduurilor mentale karmice (samskara, sanscr.). Acest proces este unul îndelungat si plin de sacrificii, fie inconstient (de-a lungul a sute de încarnări), fie constient asumat (în căile spirituale), fie printr-o viată ireprosabilă.
Desi viziunea mitică si cea yoghină par contradictorii, ele sugerează o concluzie comună, aceea că omul poate si trebuie să cunoască lumea, dar cu pretul suferintei. O suferintă fizică, dar mai ales psihică.
Cunoasterea este relativă. Întelegând că adevărurile accesibile la un moment dat sunt relative, înseamnă a lua stiintă de ignoranta noastră mai largă. Procesul cunoasterii este nesfârsit, chiar si pentru Spiritele evoluate. Infinitatea necunoasterii atestă clar, uimindu-ne, măretia Creatorului Divin... În această directie, învătăturile tibetane ne transmit : "Întelepciunea transcendentă este cea care trece dincolo de întelepciunea "comună", înseamnă a nu mai fi legat de conceptiile lumii (iluzorii), a întelege că ele nu au decât o valoare RELATIVĂ.
Ceea ce scolile spirituale proclamă a fi telul final al ucenicului (nirvana, satori, iluminare, mântuire, samadhi etc) nu este decât un mijloc de a dobândi o cunoastere mai subtilă a lumii. Printr-o mirabilă transformare, mintea purificată intră atunci în jonctiune energetico-informatională integrală cu spiritul, pierzându-si temporar încătusarea ego-ului...
Ce înseamnă cunoasterea transcendentă, supramentală, a Adevărului absolut ? Este starea firească în care se află Spiritele Superioare. "Iluminatul" priveste lumea aproape de modul în care o fac Spiritele libere evoluate. Repetând experientele de "iluminare", ele intră în reflex, iar starea poate fi evocată la dorintă, fără efort.
Viziunea spiritelor asupra vietii oamenilor si a vietii, în general, diferă fundamental de a noastră. Panorama schimbărilor permanente sociale si psiho-mentale le îndreptătesc să ne considere drept niste "agregate" efemere, manipulabile de către diverse influente. În acelasi timp, spiritele se agită permanent din dorinta de a se implica în viata oamenilor. Poate de aceea, calea budistă proclamă că "nirvana (vacuitatea) este tot una cu lumea formelor", ele coexistând. În mod paradoxal, discipolul aspiră la starea inefabilă de spirit, iar spiritele aspiră la puterea de actiune în plan material a oamenilor...
"Nirvana" este, în primul rând, CLARITATE MENTALĂ, este luciditatea provenită atât din cunoasterea conditiei umane, cât si a spiritelor. Iluminatul întelege că, oricât de minunată ar fi starea de zeu (spirit evoluat), odată dobândită, te îndeamnă cu blândete să redevii om, dar un om extraordinar, precum zeii. De aceea, nirvana este doar un mijloc de a dobândi întelepciunea supremă, a întrepătrunderii dintre cele două lumi. Unii îi mai atribuie acestei stări dobândirea Adevărului Absolut, care este doar un nume pentru starea de sigurantă si putere, inaccesibilă pe calea mentală a adevărurilor discutabile. În fond, acest "Adevăr Absolut" nu se identifică cu Adevărul Total, care este privilegiul unicului Dumnezeu !
Căile spirituale nu produc fachiri, ci iluminati. Puterile paranormale pot surveni, sau nu, în functie de puterea lăuntrică, de înzestrările native sau de misiunea spirituală. Un iluminat are avantajul că-si va folosi capacitătile suprasenzoriale pentru binele oamenilor si slava lui Dumnezeu, fără a cădea în sclavia orgoliului si egoismului, exacerbate la magicieni si fachiri.
Există si căi anti-spirituale (dirijate de spiritele satanice), ce pot conduce la o anumită putere mentală, dar cu efecte antipurificatoare. Discipolul ajunge să cunoască starea degradantă a spiritelor inferioare si să o manifeste în viata de om. "Iluminarea" magicienilor negri este, de fapt, o "întunecare", căreia îi urmează dorinta de a face numai rău semenilor (deseori mascată de filistinism si vorbe mincinoase).
Orice cale spirituală valabilă caută să producă ÎNTELEPTI. Dacă ei nu apar, atunci nu este valabilă, sau sensul ei, initial corect, a fost pervertit. Căile spirituale sunt doar niste posibilităti de a accede la întelepciunea maximă. Apar unele noi, iar altele dispar în legendă... Să fim linistiti, Divinul se va îngriji mereu ca oamenii ce le caută să găsească învătături pentru întelepciune !
Câteva repere în căutarea sapientială:
După ce ai urmat o cale spirituală cu succes, sau ai dus o viată ireprosabilă, poti, în următoarele vieti si punând în practică virtutile pe care le-ai asimilat deja, să îndeplinesti misiuni de marcă, functii importante pentru vietile oamenilor. Nenumărate persoane deosebite, rafinate, inteligente, bune, culte, au în spate un imens bagaj karmic, o mare experientă de vieti la rândul, care i-a cizelat prin încercări si suferinte, ca abia acum să manifeste, în toată splendoarea lor, minunate virtuti si calităti rare.
Există un lant nesfârsit de cauze si efecte. Învătăturile tibetane specifică :
(Alexandra David-Neel)
Chiar dacă viitorul va rămâne un semn de întrebare, despre trecut putem fi mai categorici. O cercetare stiintifică a trecutului spiritual, prin regresie karmică sau diverse alte metode paranormale, poate aduce o solutie, sau măcar o explicatie, la problemele oamenilor. Câteva exemple :
Eliberarea totală de karmă este un mare eveniment, încununarea unei evolutii de mii si zeci de mii de ani, cu mari suferinte si imense acumulări spirituale. Când această fiintă moare pe Pământ, sau pe altă planetă, este o mare sărbătoare în toate sferele cosmice, pentru că se apropie venirea în slavă a unui alt Spirit Superior, deci are loc o întărire a fortelor Binelui din Univers.
Din fericire pentru pământeni, există si spirite deosebit de înalte, care, numai din dragoste pentru oameni, acceptă riscul să se încarneze din nou ca fiinte umane, desi nu mai erau obligate de karmă. Acesta este un risc imens si greu de evaluat de mintile noastre. Exemplul de referintă este întruparea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ca si momentul Său final, pe cruce, încarnarea Marelui Spirit si întreaga Sa viată a fost un continuu sacrificiu. Oare câte dureri sufletesti încerca zilnic Marele Învătător, în contact cu persoane inferioare, grosiere, răutăcioase, malefice...?!
Astfel de oameni extraordinari au existat si vor exista mereu, de câte ori Divinul va încuviinta întruparea lor. Se nasc cu o misiune sfântă, pe care o duc la bun sfârsit cu orice pret, cu ajutorul si îndrumarea lui Dumnezeu. Aceste înalte Spirite renuntă la spatiul spiritual superior, unde nu-i amenintă nici o primejdie, nici o grijă de subzistentă, unde dragostea divină îi împresoară permanent. Si, ce găsesc pe Terra ? Grija continuă de a te mentine viu si nevătămat, lupta cu dusmanii, semeni egoisti, lacomi si mici la suflet, batjocorirea valorilor Binelui, Frumosului si Adevărului. Si riscul ca ei însisi să fie deturnati pe un drum alături de calea regească, reîncărcându-si bagajul karmic. În momentul potrivit ei vor sti însă ca, printr-un mare efort de vointă si sacrificiu de sine, să-si curete rapid toate micile pete, inevitabil acumulate de-a lungul vietii pământesti. Poate că asa am putea explica de ce sfintii si înteleptii primesc cu atâta seninătate dureri si lovituri nedrepte. Ei intuiesc că mântuirea cere parcurgerea unui drum lung, presărat deseori cu obstacole si chinuri.
Suntem datori cu o singură moarte. Unii dintre noi se tem, adevărat, de moarte. Multi nici nu-si pot imagina că vor muri vreodată. Dar toti ne temem de dureri, de chinuri. Diferenta stă în modul cum le răbdăm... Înteleptul trăieste cu seninătate în lume, dar se bucură s-o părăsească la sorocul cuvenit. Stie că nimic nu-i permanent în Univers : viata sa de om, dureroasă si efemeră, va fi înlocuită de cea de spirit înalt, eternă si beatifică. Stie că va mai avea prilejuri de încarnare, stie că va avea suficient timp de odihnă si fericire spirituală. Stie că are marea sansă să joace în Jocul tainic si magnific al Divinului, pe care îl descoperă uimit, încetul cu încetul, pe scara infinită a timpului...
RĂZVAN PETRE
1996
< Înapoi la Pagina Răzvan Petre