<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


DEFRAGMENTAREA CONSTIINTEI PRIN ILUMINARE

de Răzvan-Alexandru Petre

Capitole si subcapitole

MODELUL ILUSTRATIV AL CONSTIINTEI DIVINE UNICE

  1. Dumnezeul de proximitate

  2. După iluminare

  3. Uroboros - sarpele care îsi înghite coada

CALEA DIRECTĂ SPRE ILUMINARE

DILEMELE INTELECTULUI (Q & A)


DEFRAGMENTAREA CONSTIINTEI PRIN ILUMINARE

Există o unică Constiintă, a Divinului Creator. Pentru a naste Creaturile si a controla Creatia, el îsi fragmentează Constiinta în miriade de Constiinte mai mici. Ele devin nucleele unor fiinte inteligente autonome – spiritele. De fapt, Constiinta unică nu se rupe, rămâne continuă, ci doar îsi „desenează” în Sine mici parcele cărora le atribuie rolul de Spirit.

Aceste Spirite libere au diverse misiuni în lumile imateriale, iar cele mai evoluate Îl ajută pe Dumnezeu Tatăl să controleze Universul. Spiritele se simt separate de Dumnezeu, mai mult sau mai putin, desi, în esenta lor, nu sunt.

Tot Spiritele se încarnează si în planul material, pentru animarea controlată a formelor fizice. Pentru aceasta, din Constiinta sa spirituală, Spiritul îsi „demarchează” si el conturul unei Constiinte ce se va numi umană sau personală. Aceasta va anima noua fiintă autonomă numită om si se va simti separată de Constiinta spirituală si de Dumnezeu, fiind în contact numai cu mintea. De fapt, va exista o permanentă comunicare cu Spiritul, pe nesimtite.

În omul obisnuit, Constiinta umană este dominată de ego. Ea nu reuseste să îsi impună întotdeauna vointa inspirată de Spirit, ci este deseori neputincioasă în fata ego-ului. El este doar un gând, dar un gând perfect adaptat la activitatea intelectului.

Fenomenul iluminării spirituale poate răsturna această coabitare defectuoasă, oferindu-i Constiintei umane o energie imensă suplimentară, cu care reuseste să îsi doboare adversarul. Ego-ul este pus la podea, cum se spune în box, si este numărat: 1, 2, 3... După mai multe experiente de iluminare, ego-ul este făcut KO.

Iluminatul Adyashanti precizează, cu multă întelepciune, cum decurge calea spirituală:

"Trebuie să păstrăm capacitătile care se dezvoltă într-o constiintă egotică sănătoasă (cum ar fi constiinta de sine, empatia, discriminarea etc.) si, în acelasi timp, să îndepărtăm însusirile nesănătoase (cum ar fi identitatea egotică conflictuală s.a.). Cu cât mai des se întâmplă asta, cu atât ego-ul devine mai fără-de-ego. I-am putea spune "scobirea ego-ului", lăsând în urmă un ego fără-de-ego, adică fără o personalitate rigidă.

Prin experientele de iluminare, de trezire spirituală, putem face mari salturi înainte către "golirea de miez" a ego-ului, dar rareori se întâmplă asta dintr-o dată si definitiv. Mult mai des, ego-ul devine mai fără-de-ego pe măsură ce experienta si dedicarea noastră spirituală se maturizează în timp. Uneori, se pare că facem doi pasi înainte si unul înapoi, dar dacă perseverăm, traiectoria generală a evolutiei spirituale se îndreaptă către o stare tot mai lipsită de ego." (sursa Facebook Adyashanti)

< Sus >

 

MODELUL ILUSTRATIV AL CONSTIINTEI DIVINE UNICE

Fragmentarea Constiintei unice pentru Creatie

Creatia poate fi înteleasă ca un Joc cosmic (lila, în limba sanscrită), dar si ca o Mare Iluzie (maya, în limba sanscrită). Orice creează, Creatorul îsi trage din Sine, din propria fiintă. De aceea, pentru ca creatura să se simtă separată si autonomă, ea trebuie iluzionată cumva că nu este aceeasi cu Creatorul. Acest lucru se face prin acoperirea Constiintei creaturii cu voaluri de materie subtilă sau straturi de ignorantă. Cu cât mai multe, cu atât ignoranta creaturii este mai adâncă. Omul este cel mai ignorant, pentru că este acoperit de multe straturi, culminând cu carapacea trupului fizic. Vezi fig.1 a)

Defragmentarea Constiintei divine prin iluminare

Prin iluminare sau trezire spirituală, hotarele se sterg, se reface întregul. Om, spirit si Dumnezeu - sunt aceeasi fiintă. Vezi fig.1 b)

Fig.1 - Fragmentarea si defragmentarea Constiintei

a) Fragmentarea Constiintei unice pentru Creatie 

Constiinta unică (Dumnezeu) îsi delimitează fragmente de Constiintă spirituală si umană, creând astfel iluzia separării între indivizi

b) Defragmentarea Constiintei prin iluminare (unificarea)

Prin Gratia divină, omul, spiritul si Dumnezeu redevin aceeasi Constiintă unică care a existat dintotdeauna, dar omul nu o putea sti.

Totusi, omul va continua să trăiască aparent ca înainte din punct de vedere material, căci unirea este doar un proces de Constiintă, nu afectează neapărat si mintea-corp.

Iar după moarte, Spiritul dezîncarnat, si el continuă să aibă un perispirit (învelisuri de materie subtilă). Iluzia se păstrează, dar numai la exterior, pentru ceilalti ignoranti, atât pe Pământ, cât si în lumile subtile.

Totusi, acest Spirit iluminat va rămâne perfect treaz si va trăi alături numai de Spirite iluminate, într-o frătie desăvârsită închinată slujirii Tatălui Ceresc. Cele mai înalte Spirite nici măcar nu se văd între ele, ci doar se simt, fiindcă nu mai au niciun învelis subtil.

 

Ignoranta spiritelor

Spiritele libere din Univers sunt si ele ignorante, dar în proportii foarte diferite. Putem trasa grafic aceste diferente ca în fig.2, respectând conventiile din fig.1:

a) Spiritul superior, trăieste într-un spatiu rafinat, fără forme (planul mentalo-cauzal), fiindcă adăugarea oricărei forme măreste ignoranta spirituală. Este apropiat de Dumnezeu, plin de fericire, cunoastere si putere.

b) Spiritul imatur, trăieste în lumile astrale, pline de forme imaginate de locuitorii lor. Viata sa este relativ banală, pe măsura gândirii sale limitate, mai mult sau mai putin plăcută. Are un fel de ego asemănător cu cel uman, dar ceva mai rafinat.

c) Spiritul inferior, trăieste în spatii infernale, pline de suferintă cauzată de ignoranta amplificată la proportii cosmice. Ego-ul său este extrem de inflamat si virulent.

Toate spiritele sunt imature la început. Majoritatea evoluează spre starea superioară. Dar există si unele care involuează spre starea inferioară.

Fig.2 - Niveluri de ignorantă a spiritelor

< Sus >

 

Experienta iluminării spirituale

Prin experienta iluminării spirituale, Constiinta umană se deschide către Constiinta spirituală si cea divină. Omul este în comuniune cu Dumnezeu, deci chiar se simte ca fiind Dumnezeu în acel moment, o Fiintă impersonală, uitând complet de mica sa persoană.

Dar asta, în principiu, nu-i modifică limitele umane după ce revine din experienta cosmică.

Am reprezentat grafic acest proces prin deschiderea cercului - vezi fig.1 b).

Observatii

a) Dumnezeul de proximitate

Dacă Constiinta Spiritului nu este deja deschisă, atunci omul în care este încarnat nu are întelegere, interes si nici motivatie pentru o învătătură spirituală. Acest Spirit mai are încă multe experiente de trăit pe Pământ înainte de a se apropia de finalul ciclului de încarnări obligatorii. Acest om nu are sanse si nici dorintă de iluminare. Vezi Fig.3 b)

În schimb, un Spirit evoluat, superior este „Dumnezeul de proximitate” pentru omul în care este încarnat. El va face tot posibilul să deschidă mintea omului în care este încarnat către spiritualitate. În situatiile fericite, va reusi chiar să îi ofere acestuia trăirea unificării spirituale. Cu alte cuvinte, calitatea Spiritului determină sansele de iluminare. Vezi Fig. 3 a)

 

Fig.3 - Calitatea Spiritului determină sansele de iluminare spirituală

 

b) După iluminare

Experienta unificării spirituale deschide Constiinta umană pe o durată limitată (nirvikalpa samadhi). După care omul revine la starea normală de functionare, adică Constiinta se închide. Rămâne însă o amintire inconfundabilă si extraordinar de puternică.

În acest moment există două posibilităti:

- Fie omul decide să nu mai repete niciodată această experientă puternică, din varii motive (inventate de ego-ul care se apără de disparitie). Constiinta sa va rămâne în starea închisă, ca a oricărui muritor, ego-ul si suferintele lui revenind ca înainte.

- Fie omul repetă experienta, iar după fiecare stare de unificare, Constiinta devine tot mai permeabilă, până când nu se va mai închide niciodată. Acesta este momentul eliberării definitive de ego (sahaja samadhi). De acum înainte, omul va trăi permanent în comuniune cu Constiinta Divină, chiar când actionează intens în lume (merge, vorbeste, mănâncă etc.).

 

c) Uroboros - Sarpele Constiintei

Există o singură Constiintă spirituală, care însă pare a fi separată în două, prin iluzia divină a încarnării într-un trup. O parte capătă constiinta de persoană, iar cealaltă rămâne în natura sa impersonală.

Dintre toate reprezentările iconografice ale lui Uroboros (sarpele care îsi înghite coada) - un simbol sapiential legat de unitatea si de eternitatea lumii - am găsit si una potrivită conceptului de divizare si reunire a Constiintei. Iată unul dintre cele mai vechi desene alchimiste grecesti, datând din secolul 10.

Uroboros -sarpele constiintei

Fig.4  Uroboros (vechi desen alchimist)

Capul sarpelui (colorat în negru) ar fi Constiinta spiritului, iar coada (colorată în alb) ar fi Constiinta umană. La omul obisnuit, capul îsi priveste coada si încearcă să îi vorbească ca unei alte entităti. În schimb, în omul iluminat, Constiinta umană devine una cu Constiinta spiritului (sarpele îsi înghite coada), iar dualitatea devine unitate (non-dualitate).

< Sus >

 

CALEA DIRECTĂ SPRE ILUMINARE

Figura 1, desi foarte simplă, explică sugestiv Calea Directă spre Iluminare. Si ea este foarte simplă, după cum veti vedea mai jos.

Meditatia introspectivă

Pregătirea

Închide ochii. Ce găsesti în interior?

1. Perceptiile. Pot fi a) perceptii senzoriale (sunete si zgomote, senzatii ale pielii) sau b) perceptii corporale (ale muschilor, articulatiilor, dureri etc). Unii mai percep si sunete subtile, ce nu provin din mediul fizic.

2. Gândurile. Pot fi a) interpretări ale perceptiilor (semnificatia pe care le-o atribuim) sau b) gânduri independente, pur intelectuale.

3. Emotiile, dispozitiile, stările afective.

4. Fundalul pe care apar si dispar obiectele psihice (perceptiile, afectele si gândurile). Este chiar Constiinta pe care am primit-o la nastere, cadou de la Dumnezeu.

Fără acest Observator, nu am putea folosi obiectele psihice care apar si dispar mereu. Chiar si când nu există obiecte psihice, acest fundal de Constiintă continuă să fiinteze. Este singura realitate permanentă, pe care putem conta, de care suntem absolut siguri. Este Prezenta.

Obiectele psihice sunt temporare, instabile si inconsistente. Ele vin si pleacă si nu pot constitui baza personalitătii noastre.

< Sus >

Invocatia de recunostintă

Fă cât mai des următoarea Invocatie tăcută de recunostintă către Cine-vrei-tu sau către însăsi Constiinta ta.

Petrece câteva clipe cu ochii închisi, în care să fii recunoscător pentru că esti oricând constient în mod natural, spontan, fără niciun efort. Multumeste pentru acest cadou total, care este Constiinta. Ea este centrul fiintei tale, adevărata Inimă, fără de care nimic n-ar exista. Si totusi, Ea nu are nevoie de nimic, fiind însăsi fericirea neconditionată.

Dacă vei aprofunda această recunostintă, vei trece spontan în următoarea fază, de observare lucidă, alertă a Constiintei.

< Sus >

Observarea Constiintei

Închide ochii si îndreaptă-ti atentia asupra fundalului pe care apar gândurile, emotiile si perceptiile. Este propria Constiintă de veghe, cea cu care te trezesti dimineata. Nu da atentie gândurilor care mai apar, băgându-se în fată si aplatizându-ti vederea. Simte doar spatiul ce primeste toate impresiile mintii!

Constiinta a fost tradusă ca „vacuitate” sau „vid” din sanscritul "shunya". Constiinta este NIMICUL fără de care nimic nu este posibil, la fel cum matematica nu este posibilă fără cifra ZERO.

Totusi, puteti constata singuri: Constiinta este un fundal spatios; deci e totusi ceva. Asupra acestei spatialităti trebuie să ne păstrăm atentia în meditatie când apar gânduri, emotii, perceptii. Vom simti tot mai des că fundalul linistit este mult mai plăcut decât vârtejul gândurilor.

Acest fundal poate fi perceput atât ca absentă, vid, cât si ca o prezentă fără formă.

< Sus >

Observatii

Multumim iluminatului Richard Rose pentru că ne-a pus la dispozitie principiile metodei de mai sus, numită "Awareness Watching Awareness" (lb. rom., Constiinta observând Constiinta). Aceasta e Calea spirituală Directă, fără dezvoltări teoretice ori activităti ocolitoare. Singurul obstacol este perseverenta în a medita ca mai sus.

Cum apare si în ilustratie, iluminarea înseamnă deschiderea Constiintei. Cum se simte asta, veti descoperi singuri! Si descoperiti CINE este cel care observă Constiinta – marea enigmă a Universului!

Perseverând cu introspectia zilnică asupra Constiintei, si prin Gratia divină, se va îndepărta voalul iluzoriu care ne separă de Tot. Folosind o metaforă, este ca si cum am turnat niste apă într-o sticlă si i-am pus un dop, apoi am aruncat-o în ocean. Cam asa ne simtim acum, ca o sticlă etansă în ocean. Dar când scoatem dopul, apele se amestecă si devin una. Asa este iluminarea sau recunoasterea Sinelui absolut. O mare aventură interioară, tăcută...

Putem folosi o metaforă si mai potrivită. Sinele Atman (constiinta din starea de veghe, fundalul gândurilor) poate fi perceput la început ca un spatiu cu ceată: cam întunecat si redus ca dimensiuni. Prin contemplarea Sinelui, ceata se ridică treptat, până când spatiul se întinde până la orizont, aerul este foarte clar si continuă să se expansioneze la infinit. Atman a fost dintotdeauna Brahman, dar a avut vederea tulburată. El redevine Brahman treptat, prin expansiunea Constiintei. Deci Brahman ar fi Constiinta Totală a Totului.

Se cunosc, în principiu, două tipuri de căi spirituale: progresivă si directă. O cale progresivă durează ani si zeci de ani de purificare si aliniere cu Universul, pentru a atinge iluminarea în final. Calea directă este inversă: întâi te iluminează, apoi vei petrece timpul obisnuindu-ti mintea-corp să actioneze în armonie cu Adevărul suprem.

Totusi, Dumnezeu inventează atâtea căi spre iluminare câti oameni alesi de El există. Căci nu se poate ilumina nimeni dacă nu este deja ales de Dumnezeu. Dar Planurile Sale nu le cunoaste nimeni si ne suprind întotdeauna când sunt puse în fapt.

< Sus >

 

DILEMELE INTELECTULUI (Q & A)

- Fundalul pe care apar gândurile pare ceva foarte simplu si pasiv. Asta e tot, nu-i cam putin?! Eu stiam că Dumnezeu este în Ceruri, atotputernic si atotstiutor.

- Tu încă privesti Constiinta prin minte. Mintea este complexă si agitată. Încearcă să reduci turatia mintii către ritmul Eternitătii si vei descoperi si alte atribute ale Constiintei în afară de simplitate si pasivitate.

De pildă, faptul că niciun gând nu reuseste să se imprime, să murdărească Constiinta. Ea rămâne permanent curată, pură, deschisă la noi impresii. Contemplă-ti Constiinta si vei găsi o întreagă lume de simtiri.

Apoi, Dumnezeu Însusi este foarte simplu, cel mai simplu posibil.

Împărătia Cerurilor este în voi însivă”. Că Dumnezeu e în Ceruri este părerea oamenilor care au fost „răpiti în duh”. Si cei care călătoresc astral în mod constient au constatat acelasi lucru. Ei se apropie de Dumnezeu călătorind cu mare viteză dintr-un loc în alt loc. Deci, au tras ei concluzia, Dumnezeu este undeva, departe de om. Pe timpul călătoriei, ei îsi aruncau pe rând hainele astrale, învelisurile perispirituale, care îi „îngreunau”. Acest lucru ne poate face să întelegem însă că este o călătorie pur interioară, nu exterioară, o debarasare treptată de iluzie.

De altfel, întregul spatiu se găseste în sânul Creatorului, deci Dumnezeu nu lipseste din oricare punct din spatiu. Nu există un „Cap” de Dumnezeu undeva si restul corpului altundeva. El este prezent, ca o hologramă, în fiecare particulă.

< Sus >

- Dar dacă Dumnezeu este chiar fundalul gândurilor mele, de ce nu-L simt deja, măcar putin?

- „Împărătia Cerurilor se ia cu asalt” (Matei 11:12). Începe cu observarea Constiintei de veghe. E ca si cum L-ai apuca pe Dumnezeu de un picior. Tine-te bine de El si-I vei descoperi Întreaga Fiintă în câteva zile sau luni, până când vechile obiceiuri ale mintii se vor stinge. Trebuie să aspiri serios să-L cunosti pe de-a-ntregul. Meditează zilnic, cu ochii închisi, observă Constiinta, iar perseverenta îti va deschide portile Împărătiei.

Încetineste ritmul mintii si te vei bucura tot mai intens de întâlnirea cu propria Constiintă sau Atman. Nu da atentie gândurilor si contemplă-l pe Atman. Fii „sărac în duhul gândirii” (Matei 5:3) si vei fi fericit! Îmbibă-te de El si ai răbdare ca mintea să se stingă. Copilul Absolutului va deveni una cu Dumnezeu sau Brahman.

< Sus >

- Si când voi fi una cu Dumnezeu, voi căpăta puteri paranormale?

- Mintea nu este niciodată multumită. Speră că, prin puteri supraomenesti, va găsi fericirea. Doar că adevărata fericire nu vine din „para, supra, mai mult”, ci din „mai putin” pentru ego.

Calea Nondualitătii si iluminarea nu urmăresc obtinerea intentionată a unor puteri paranormale. Există destui oameni cu anumite abilităti suprafizice care nu sunt iluminati. După cum există, desigur, si maestri, întelepti, oameni sfinti care manifestă puteri exceptionale, rămase în istorie, precum miracolele lui Isus sau materializările lui Sai Baba sau minunile lui Arsenie Boca s.a.. Dar au existat multi mari sfinti care sunt pomeniti doar pentru întelepciune.

Esti într-adevăr interesat de iluminare, si nu de epifenomenele din jurul ei, doar atunci când esti îndrăgostit de adevăr si nu suporti minciunile. De aceea, porunca „Să nu minti!” este atât de importantă. Dar majoritatea oamenilor sunt fascinati de falsitate, de aparente. Preferă întotdeauna o minciună plăcută în locul adevărului crud...

Ar fi util să distingem între unicul Dumnezeu Creator (sau Brahman), pe de o parte, si Dumnezeu Sustinătorul Creatiei (sau Vishnu), pe de altă parte. În hinduism, sub titulatura de Vishnu sunt grupati toti Fiii Divini, Avatarii, Marii Îngeri care s-au încarnat pe Pământ. Acestia au manifestat mari capacităti paranormale, cu care au si intrat în istorie. Omul în care se încarnează un spirit de rang foarte înalt este slujit de numeroase spirite puternice libere care îi erau deja în subordine. Miracolele apar prin actiunea directă a acestor spirite asupra materiei fizice.

Dar Iluminarea înseamnă a ajunge în Prezenta nemăsurabilă a Creatorului, Brahman, dincolo de dualitate, dincolo de creatie, unde nu există diferente, unde totul este una. Paranormalul si miracolul există numai în Creatie, sunt fenomene manifestate de pe un nivel superior de vibratie fată de al nostru.

După iluminare, ai putea spori în calităti sufletesti, mentale sau supramentale, dar asta depinde de destinul fiecăruia. Întâi recunoaste-ti Sinele Divin, iar mai apoi vor veni toate darurile care ti-au fost pregătite. Dumnezeu are un plan pentru fiecare, cu asta se ocupă, face mereu proiecte frumoase si le duce la îndeplinire negresit.

Natura îsi urmează cursul, cu sau fără „tine”. Iluzia trebuie să continue. Te încadrezi în destinul si karma persoanei tale. Nu esti nici mai mult nici mai putin acum decât înainte.

Când „vei fi una cu Dumnezeu” prin iluminare, tu nu mai existi separat. Nu ai cui să te mândresti de persoana ta. Dacă esti un eliberat, un jivamukta, Constiinta ta este unificată cu a celorlalti oameni. Nu e asta cea mai mare capacitate paranormală?

< Sus >

- Meditez de peste 40 de ani si încă nu am atins iluminarea. Îi văd pe altii cum se iluminează, desi practică de curând. Mă simt frustrat, iar timpul trece repede…

- Scopul ultim al spiritualitătii nu este neapărat iluminarea. Ea poate veni si apoi pleacă, ca orice experientă. Nu poti trăi 24/24 în extaz, nu e practic. Rolul ei general este acela de a ne convinge că merită să luptăm împotriva ego-ului de dragul acelei Realităti inexprimabil de frumoase. Din dragoste de Dumnezeu, vom face efortul de a renunta la ego de bunăvoie.

Iluminarea ne convinge că persoana noastră nu există, deci nu are niciun sens să-i perpetuăm fantoma în viata zilnică. Trupul si mintea vor continua să-si îndeplinească rostul, dar ele nu au nevoie si de „persoana” noastră.

Însă poti aspira să fii un Buddha si fără binecuvântata iluminare, după propriile puteri - si ai destul potential.

Mooji spune că eliberarea nu este „pentru” ego, ci „de” ego. Ea nu trebuie privită ca o realizare sau o performantă sau o binecuvântare a persoanei. Nicio persoană nu se poate ilumina, iluminarea provoacă tocmai disparitia persoanei. Asa că frustrarea pomenită în întrebarea de mai sus este doar o manifestare a ego-ului spiritual.

Scopul vietii spirituale este diminuarea si eliberarea de ego. Ceea ce se traduce, prin contrast: să actionezi întotdeauna prin Vointa Divină, să fii instrumentul perfect al lui Dumnezeu. Nu te mai preocupa de iluminare, ci doreste-ti să devii robotul lui Dumnezeu! Acceptă ca „tu” să dispari în favoarea Lui.

Desigur, aici nu mă refer la deces. Moartea fizică, ce se apropie necrutătoare, este ultima solutie ca ego-ul să dispară. E o mare victorie a Sinelui divin împotriva impostorului. Numai ego-ul va muri, Sinele este etern. Nu te teme că vei muri neiluminat! Vei trăi iluminarea imediat după moarte, ca toate sufletele evoluate.

< Sus >

- Să îmi grăbesc moartea prin sinucidere?

- Tocmai grăit-a ego-ul! E ca si cum ti-ar sugera că nu mai este nicio solutie, că situatia e disperată. Sinuciderile sunt făcături ale ego-ului, doar aparent „rationale”. Sau slăbiri ale mintii, de care profită demonii.

Dumnezeu are nenumărate alte căi de a te chema înapoi la El, în timpul Lui, nu al tău. Asteaptă sfârsitul vietii cu răbdare si îndură suferintele trupesti, dacă apar, căci ele te vor ajuta să nu te mai legi disperat de trup la momentul stabilit de Creator. Si apoi va fi bine.

Sinuciderea nu are decât urmări neplăcute după moarte. Pentru că ego-ul sinucigasului nu va dispărea imediat, fiind încă agătat de forma fizică. Se va duce prin tot felul de iaduri imaginare, însă cu suferinte reale.

N-ar fi mai frumos să trăiesti bine-mersi în continuare si doar ego-ul să moară?

< Sus >

- Cum, că am încercat deja timp de 40 de ani?

- Atunci schimbă metoda: Citeste instructiunile divine transmise misticului Marius Ghidel. Este metoda „Strivirea ego-ului” sau metoda „Prostului” (merge spus si "strivirea prostului" ). Treci direct la actiune! E simplu, îti trebuie doar putin curaj să sabotezi eul artificial. Si apoi, este foarte pasionant să vânezi aparitiile ego-ului în viata curentă, pentru că nu te plictisesti niciodată să depistezi smecheriile lui.

Ego-ul e de acord cu orice, chiar si cu iluminarea, dar în termenii si conditiile lui. De pildă, să fie o stare pe care să o povestesti prietenilor. Însă ceea ce poti povesti nu este o iluminare autentică. Si el să nu dispară. Chiar si în iluminare, ego-ul dispare numai temporar, ca în somnul fără vise. El va reveni, buimăcit, dar încă vital. E nevoie de efort pentru distrugerea lui definitivă.

Dacă nu poate împiedica iluminarea, ego-ul va urmări măcar să tragă niste foloase necuvenite de pe urma ei. Niste orgoliu spiritual, ceva pe acolo… Si, fii sigur, te va împiedica să lucrezi pentru eliberarea finală. Au pătit-o multi iluminati.

Totusi, fii atent CUM lupti cu ego-ul si nu alege armele lui! Nu fii auto-agresiv, căci făcându-ti rău fizic, ego-ul rămâne la adăpost. Luptă cu ego-ul prin wu-wei, prin non-actiune. Asta ar însemna: abandon în fata Vointei Divine, răbdare să treacă greutătile, resemnare cu situatia de fapt, smerenie în fata umilintelor, dedicare totală pentru un ideal înalt spiritual, lipsa importantei de sine etc.

< Sus >

- Dar dacă tot mă voi ilumina după moartea fizică, de ce să mă mai străduiesc acum, în loc să mă bucur de viată?!

- Iar vorbit-a ego-ul neîntrebat! Dacă consideri o corvoadă să te îndumnezeiesti, înseamnă că pierzi timpul pe aici. La o conferintă, Sadhguru a primit un biletel din public: „Am auzit că, dacă voi medita regulat, mi se va diminua pofta sexuală. Este adevărat?”. Ce să răspunzi unei asemenea întrebări imature?! Râzi si treci mai departe. (Eu i-as fi răspuns „dacă meditezi regulat, esti deja...” )

La urma urmei, dacă, cum si când te vei ilumina nu depinde de tine, ci de Planul lui Dumnezeu, de Gratia Sa. Suntem cu totii părti din El si El se trezeste în fiecare dintre noi. Nu vom lua nicio decizie personală dacă n-a aprobat-o El dinainte.

< Sus >

- Când mintea este obosită, nici atentia nu este fermă, deci Constiinta pare a fi si ea obosită. Nu înseamnă asta că mintea creează Constiinta?

- Constiinta umană este strâns legată de minte. Asta îi este „soarta”, să uite cu desăvârsire de Sursa sa divină. Iar ego-ul, care îsi trage toată puterea din minte, domină câmpul atentiei Constiintei.

Poate de aceea Constiinta umană a fost „desprinsă” de Constiinta spirituală: ca să nu o contamineze pe cea din urmă. Numai prin practica spirituală autentică, cele două se conectează tot mai bine, astfel încât Constiinta umană este întărită, fără a dăuna în vreun fel celeilalte.

Iluminarea constă în manifestarea unei puteri suplimentare din partea Spiritului. Devine posibilă comunicarea Lui perfectă cu Constiinta umană si, uneori, chiar si modificări benefice ale mintii-corp. Dar chiar si după iluminare, când Spiritul se îndepărtează usor sau pleacă departe de trup (în somn), Constiinta umană revine la functionarea anterioară, comună.

Aceasta este proba indirectă că doar prezenta Spiritului catalizează fenomenul iluminării în om. El este Dumnezeul de proximitate.

< Sus >

- Am citit în scrierile spirituale despre Adevăr cu „A” mare si adevăr cu „a” mic. Înseamnă că adevărul este relativ, adică e amestecat cu minciună?

- Există un unic Adevăr, care este totodată si singura Fiintă, Unicul-fără-secund. Orice altceva nu este Adevăr cu A mare, ci, poate, cu a mic. Si mă refer aici numai la scrierile spirituale. Nu intru în sfera preocupărilor materiale, pur omenesti, unde totul este conventional, deci adevărul nu are o valoare absolută.

Învătăturile spirituale prezintă Adevărul pe diferite niveluri intermediare, ca fragmente din Marele Adevăr. Ele pot fi oricând suprascrise cu adevăruri mai cuprinzătoare. Asta nu înseamnă că anterior s-au spus minciuni, ci doar că Adevărul nu putea fi înteles sau suportat decât usor „adaptat”. Chiar si articolele scrise de mine de-a lungul anilor se pot contrazice între ele, dar sunt coerente în sistemul de referintă în care au fost gândite.

Iată un exemplu pilduitor. Un clarvăzător din Societatea Teosofică a văzut pe malul mării un băietel indian cu o aură imensă. A primit informatia din astral că acela este noul Mesia, sau Maitreya. Teosofii i-au convins părintii să-si lase copilul în grija lor. Într-adevăr, baiatul, Jiddu, a ajuns în Anglia, unde a primit o educatie demnă de noul Mântuitor. Iar Societatea îl prezenta mereu în public cu titulatura de Maitreya. Până într-o zi, când tânărul a renuntat la acest rol, spunând că el nu este persoana sfântă pe care o cred ei. El este Jiddu Krishnamurti. Apoi, a continuat să conferentieze pe teme spirituale, dar neafiliat la nici un crez. A devenit un mare Învătător spiritual.

Iată deci că ceea ce li s-a arătat teosofilor a fost adevărat, dar nu chiar asa cum se asteptau ei. Prin urmare, adevărul ni se dă sub forma în care suntem dispusi să-l acceptăm. Are un ambalaj atrăgător pentru mintea noastră, dar si continut divin autentic.

Din păcate, unii falsi învătători sunt mai mult vase goale poleite, în ciuda bunei lor intentii. Iar vinovat este ego-ul, care nu îi lasă să se apropie de Adevăr, falsificându-L la fiecare propozitie.

Ego-ul, chiar si când spune un mare adevăr, tot minte, fiindcă îl distorsionează cumva. Ego-ul este autentic numai când prezintă o minciună, fiindcă natura lui e falsitatea.

Marele Adevăr a fost repetat de la începuturile omenirii, dar rareori a fost înteles, pentru că ego-ul nu te lasă să te pătrunzi de spiritul Adevărului. Nu e mare lucru de priceput, de analizat, ci trebuie doar să crezi, cutremurându-te, că EXISTĂ DOAR UNICUL FĂRĂ SECUND, iar restul este doar un joc al Său.

Creaturile sunt iluzorii, pentru că toate sunt efemere si pentru că, orice ar face, nu-L pot clinti, schimba, atinge. De aceea se spune că, „în momentul când Îl cunosti pe Dumnezeu, vei muri”. Nu-L poti cunoaste complet decât părăsind iluzia corpului si a mintii, adică exact ceea ce formează persoana.

Când vine vorba de marile adevăruri spirituale, există o gradatie a întelegerii lor. Întâi, luarea la cunostintă intelectuală, care nu te afectează prea mult. Apoi, la un moment dat, vine credinta în ceea ce ai aflat – ai revelatia că, oricât de ciudat pare, acel lucru chiar este adevărat. Este un moment critic, pentru că numai credinta te poate propulsa mai departe, spre faza ultimă. Abia acum vei avea motivatia, te vei grăbi să ajungi, inevitabil, la etapa de trăire, experimentare, convingere directă, fără putintă de îndoială. Si Dumnezeu vede totul si se bucură de progresul tău. De fapt, tocmai El te face să actionezi astfel…

Îti propun un mic test. Iată un scurt video unde apare fenomenul de teleportare. Întâi, un avertisment: Spectacolele de magie autentică nu trebuie privite în genul „să vedem ce trucuri a folosit ca să ne păcălească”. Magia are rostul să ne uimească, să ne fascineze, să ne stea mintea-n loc. E o mică pregătire pentru minunile ce ne asteaptă în lumea lui Dumnezeu, care depăsesc întelegerea noastră limitată.

  Dani Lary - Teleportation

După ce-l privesti, răspunde sincer: ti se pare un truc, o păcăleală a simturilor sau un fenomen real? Nu este un video trucat, editat, ci e filmat în direct. Deci, răspunde-ti!...

Si dacă este real, are vreo urmare în credintele si prejudecătile tale? Dacă nu, înseamnă cu încă NU CREZI ce vezi. Deci nu poti nici să întelegi. Este invers decât se spune. Nu astepta aprobarea savantilor ca să întelegi, fiindcă ea nu va veni.

Dar nici nu poti întelege singur decât dacă, mai întâi, te pătrunzi de acest mister. Si nu mai poti fi linistit până nu integrezi acest mister în sistemul tău de gândire.

< Sus >

- E mai corect să ne raportăm la Dumnezeu sau la Sine?

- Orice creatură are un Sine care îi dă viată si o leagă de Creator. Sinele-Constiintă este o prelungire a Lui. Dar, atâta timp cât omul are un corp fizic si o minte, acestea sunt diferite de Constiintă. Este corect ca omul să-si admită limitele de creatură si să-L recunoască cu mintea pe Dumnezeu, Creatorul.

În Biblie avem exemplul lui Isus. Când era singur în grădina Ghetsemani si trebuia să accepte calvarul ce i se pregătea, el a spus:

«"Tată, dacă voiesti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totusi facă-se nu voia Mea, ci a Ta."» (Luca 22:42)

Si apoi, răstignit fiind pe cruce:

«Si, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eloi, Eloi, lama sabactani", care tălmăcit înseamnă: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"» (Marcu 15:34)

Natura trupească a omului îl poate face să se simtă încă despărtit de Tatăl, desi sunt deja uniti în Constiintă.

Dumnezeu are două forme: prima transcendentă, de care tine si Sinele interior, iar a doua fenomenală, de care tin Legile naturii si cosmosului. Isus era una cu Dumnezeu la nivelul Sinelui. Dar la nivelul fenomenal, comun semenilor săi, El a invocat mila Divină, gratierea corpului său. Aceasta nu era însă posibilă fără încălcarea propriilor Sale Legi.

Tot astfel, Nisargadatta Maharaj, bolnav de cancer, si-a răbdat cu stoicism durerile, fără a se exterioriza în niciun fel. Pentru el, boala apartinea Constiintei Totale a Divinitătii, ca tot restul fenomenelor create de El. Marele întelept îsi păstra doar identitatea de Sine transcendentă, neatinsă de fenomenele naturii (precum era acea boală fatală).

Când omul simte că sursa vietii sale nu este nici natura, nici părintii, nici societatea, nici extraterestrii, atunci se apropie de recunoasterea că Dumnezeu este Sinele său, fiindcă doar El există ca Fiintă reală. Tot restul sunt lucruri „pe lângă”, „adăugate”, pseudo-viată.

Ce anume din om întelege că el este „Copilul Absolutului”? Nu este mintea. Mintea poate întelege doar sensul cuvintelor, dar nu măretia acestui fapt real. Poti citi sute de cărti care spun acest lucru, dar să-ti intre pe o ureche si să-ti iasă pe cealaltă. Mintea nu este miscată cu nimic de acest concept. Oricine poate veni cu o altă variantă falsă, iar mintea o ascultă cu tot respectul.

Constiinta divină din om este cea care reactionează intens, se trezeste din adormire. Când anume se trezeste, asta o stabileste Vointa Divină. Doar Gratia Divină te poate face să te interesezi de spiritualitate si, la un moment dat, să te iluminezi, treptat ori brusc. Pentru că nicio persoană nu poate decide aceste lucruri, ci Fiinta singură se dezvăluie cui si când vrea Ea.

< Sus >

- Înseamnă că nu avem nevoie de nicio practică spirituală, ci să asteptăm Gratia divină?

- Iar se bagă în seamă ego-ul! Ce s-ar mai bucura să nu faci nimic, ca să nu scapi de el!

Dumnezeu este delicat, nu intră cu bocanii în casa ta. Întâi îti face mici atentii si se convinge că îti fac plăcere. Apoi te miscă lăuntric printr-o Gratie si vede cum reactionezi: îti place, te interesează, vrei mai mult, Îl doresti mai mult? Dacă da, primesti Gratia Sa de un nivel si mai profund. Si iar te observă dacă esti receptiv si pricepi că era El. Si tot asa, din treaptă în treaptă, urci spre Gratii tot mai mari, atât cât le poti duce. Nu devii Dumnezeu peste noapte, ci cresti sub atentia Lui iubitoare. Nu vei primi totul dintr-o dată, n-ai să poti spune niciodată „game over!”.

Dar dacă esti pasiv si nu reactionezi pozitiv la micile Sale semne, atunci te lasă să dormi mai departe. Vei rămâne cu impresia ta că lumea si viata sunt de o banalitate cruntă.

În cazul celor atrasi de spiritualitate, se întâmplă nu de putine ori ca ego-ul să ia conducerea practicii spirituale, fiindcă „stie el mai bine cum se face”. Iar Dumnezeu nu mai poate intra acolo unde activează dusmanul, treaba rămâne neterminată.

Omul trebuie să se abandoneze Divinului, adică să înteleagă că a merge până la capăt înseamnă să renunte la propria persoană. Iar asta implică un efort interior. „Persoana” este o imagine falsă produsă de ego. Persoana si Adevărul sunt incompatibile.

< Sus >

- Este vreo diferentă între ego si minte?

- Ego-ul este o excrescentă, o tumoare a mintii.

Multe din obstacolele pe calea spirituală sunt cauzate de obiceiurile mintii. Mintea are o natură inertială si îsi schimbă greu obiceiurile dobândite de mult. Are numeroase limite de cunoastere si adoptă cu usurintă prejudecăti de-a gata. Desigur, există mari diferente între oameni. Oricum, blocajele naturale ale mintii pot fi depăsite cu răbdare si încredere în puterea Divină.

Ego-ul este stăpânul impostor al intelectului. Îl foloseste după cum are interesul. El este „falsul sine”, vointa care decide deseori cum sunt combinate gândurile si ce concluzii urmează a se lua. Este cenzorul mintii, ideologul si propagandistul, lansând numai lozinci goale, ca pe timpul epocii comuniste.

Cu greu putem discerne ce este ego si ce este doar functionare greoaie sau defectuoasă a mintii. De aceea, unii învătători spirituali vorbesc despre ego si minte în aceiasi termeni depreciativi.

Am putea spune că ego-ul este ca o etichetă personală lipită de aproape toate gândurile. Deci siretul ego-ul este răspândit pretutindeni în minte, ca o otravă.

Iată o pildă clară. Omul află despre existenta ego-ului si a Sinelui si despre căile de a iesi din sfera primului pentru a intra în sfera celui de-al doilea. Si totusi, după ce se închide cartea, conferinta, discutia, după ce citeste acest articol, omul întreabă: Si eu ce să fac cu aceste informatii?

Ego-ul îti poate învârti mintea în miliarde de moduri înselătoare...

< Sus >

- Există liber-arbitru sau totul este predeterminat?

- Liber-arbitru are numai ego-ul. El poate actiona haotic, cu consecinte urâte. Omul evoluat adoră să facă exact Vointa Divină, la punct si virgulă. E cea mai mare fericire să fii instrumentul Domnului. Problema apare când nu intuiesti care este Vointa Divină, dar n-ai altceva de făcut decât să perseverezi în a te apropia de El, a te deschide, a te lepăda de eu. „Te-ai lepădat de ego? Te-ai lepădat de ego? Te-ai lepădat de ego?”, te-ar chestiona un slujitor al Domnului.

Aveau totusi dreptatea lor existentialistii lui Jean Paul Sartre să declare că „omul e condamnat la libertate”. Omul, adică ego-ul. Când decizi ceva, nu-i de ajuns să nu te împiedice nimeni, ci mai trebuie să ai si inspiratie divină. Altfel, libertatea poate deveni un cosmar.

Dar, putem privi chestiunea si într-o cheie metaforică.

Ai liber arbitru să actionezi într-un vis? Sigur că da, si actionezi intens. Dar când te trezesti, constati că, de fapt, nu a existat nicio actiune. Deci, există liber arbitru?!

Sau, mai exact: Obiectele si actiunea există, dar nu si „persoana” făptuitoare, care este un autor fictiv. Întreaga lume se transformă neîncetat prin Puterea si Inteligenta Creatorului, iar creatura este o simplă rotită în acest mecanism cosmic. Cine miscă mecanismul: rotita sau motorul?

< Sus >

- De ce permite Dumnezeu suferinta oamenilor?

- Viata a fost creată de Dumnezeu pentru ca să ne bucurăm de ea. El ne pregăteste mereu numai surprize plăcute. Pentru că El se bucură de Creatie tocmai prin creaturile Sale. Creatia nu are niciun secret pentru El, care a conceput-o si deci nu Îl poate satisface în vreun fel. Când joci sah singur nu te poti bucura de victorie, nu-i asa?! E nevoie de celălalt. Creaturile, până la ultimul Cer, au mereu ceva nou si interesant de descoperit, fiindcă inventivitatea Divină este coplesitoare.

Există însă o conditie pentru a te bucura cu adevărat de viată: să nu te blocheze ego-ul. El te împiedică să fii fericit când ar trebui să fii, el atrage nenorocirile si suferintele asupra ta. Din iubire, Dumnezeu ne ajută să scăpăm de ego, dacă vrem să colaborăm cu El.

O cale de a micsora puterea ego-ului este suferinta. Nu e un paradox – o suferintă temporară e acceptabilă pentru a avea parte de o fericire durabilă. Cealaltă cale este întelepciunea. Esti liber să alegi între cele două, chiar ai acest liber-arbitru. Probabil că este singura libertate reală pe care o are creatura. Pentru că alegerile „libere” ale ego-ului sunt dezastruoase, iar Sinele va alege, fără exceptie, în acord cu Vointa Divină.

 < Sus >

Răzvan A. Petre
14 februarie 2019