< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Am selectat din scrisorile mele câteva schimburi de mesaje interesante din punct de vedere spiritual.
Răzvan Petre
Dialog cu Dragos: FALS ORI AUTENTIC, DESPRE PARANORMAL
Dialog cu Ada: FĂ-TI PROIECTE PENTRU URMĂTORII 1000 DE ANI
Dialog cu Remus: COMUNICAREA PREVIZIUNILOR RELE
Dialog cu Ada: ÎMPOVĂRAREA INVOLUNTARĂ A KARMEI
Dialog cu Daniel: MESAJELE UNUI PASTOR CRESTIN
Dialog cu Mirela: INTERPRETAREA UNUI VIS CARE SE REPETĂ
Dialog cu Dragos: ÎNTREBĂRI DESPRE SPIRITE
NU CITESTI POEZIE PRIVIND LA STIRI
Dialog cu Marina: ÎNTRE RELIGIE SI KARMĂ (!)
Dialog cu Anamaria: GÂNDURI DE SINUCIDERE
Dialog cu Mihaela: IUBIREA (?) PE INTERNET
Dialog cu Augusta: KARMA: PĂRINTE AL UNUI COPIL AUTIST
Dialog cu George: EXPERIENTE, REIKI, LECTURI SPIRITUALE
Dialog cu Monica: HRANA VEGETARIANĂ
Dialog cu Sabina: CĂRTI REVELATORII, ÎNTREBĂRI FILOZOFICE
23-27 August 2009
Dragos:
Ieri citeam ultima carte a lui Emil Streinu. Desi nu mă fascinează genul, am luat-o pentru că are un capitol despre "Comunicări de la Piremio din Shambala" de Zodivita Cosiis. M-a interesat în mod deosebit faptul că vorbea despre muntii Bucegi si detaliază un pic faptul că Bucegii sunt una dintre cele 3 cele mai puternice porti de iesire pentru "ei". Autoarea mai povesteste si despre crucea din Caraiman si Muntii Retezat, apoi descrie "viata" din Shambala într-un mod inedit fată de ce am citit până acuma.
Răzvan:
Despre Zodivita Cosiis (desigur un pseudonim, poate chiar anagramă) nu stiu nimic. În general, nu prea am încredere în cele scrise de anonimi. Si tot în general, nu prea dau importantă celor care se dau în vânt după locuri exterioare unde pot intra în Shambala sau alte dimensiuni. Shambala este în sufletul fiecăruia, dacă vrea să îl deschidă către Dumnezeu.
Desigur că există si locuri speciale, chiar în Bucegi, unde o energie curată curge în cantitate mai mare decât în alte locuri. Dar asta e valabil, în general, pentru spatiile libere de oameni, în mijlocul naturii, unde ne putem reîncărca bateriile. Totusi, nici un loc de pe Terra nu garantează că vei trăi experiente paranormale.
Dragos:
Mă gândeam că este un pseudonim sau anagramă. Ati ajuns la un nivel unde puteti distinge usor un fals de ceva autentic, de asemenea aveti si "uneltele" necesare. Dar la nivelul meu este mai dificil, de aceea citesc cam tot ce găsesc - desi cu cât citesc mai mult, cu atât înteleg mai putin :) Dar întotdeauna revin pe www.spiritus.ro când vreau să confrunt informatia cu cea mai autentică sursă pe care o stiu - nu este o flatare, ci un lucru adevărat.
Un alt link interesant: http://romaniaesoterica.blogspot.com/2009/01/pentagonul-spioneaza-cu-sateliti.html
Răzvan:
Cum ti se pare pasajul ăsta din link-ul recomandat de tine?
Presedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonica directa cu Casa
Alba. In cateva ore fusesera blocate toate tranzactiile si intelegerile statului
roman cu organismele financiare internationale. Se astepta din clipa in clipa
ordinul de declarare a starii de urgenta in zona montana si in capitala.
Discutiile dintre oficialii americani care sosisera de urgenta la Bucuresti si
partea romana s-au facut fara translator. Au fost atat de violente incat nu
putine au fost momentele de criza in care diplomatii strigau unii la altii cat
puteau de tare , proferand multiple amenintari cu represalii.
Mie mi se pare o trecere dincolo de granita SF-ului si intrarea în teritoriul
absurdului.
Dragos:
Nu stiu cât de adevărat este, îmi pare rău dacă ati pierdut timpul cu el, dar am citit în multe locatii despre acea poveste si m-am gândit că poate are un sâmbure de adevăr (nu povestea cu presedintele).
Răzvan:
Dacă povestea cu
presedintele nu e adevărată, cum ar putea fi restul?
< Sus>
18 August 2009
Ada:
Foarte des îmi vine în minte faptul că viata aceasta se va termina... si singurul lucru de care mă tem este să nu plec de aici fără o realizare spirituală mare... atât cât sunt eu în stare, dar măcar să fie maximum din tot ceea ce pot eu. Singura mea satisfactie ar fi să privesc în urmă si să mă bucur de toate greutătile peste care am trecut cu capul sus, fără să mă plâng, de toate binefacerile pe care le-am oferit din inimă, de relatia mea indestructibilă cu Divinul si de toate atasamentele de care am scăpat. Aceasta îmi doresc din tot sufletul de la aceasta viată: să nu o irosesc cu lucruri mărunte.
Răzvan:
În adolescentă am citit undeva următorul îndemn sapiential: “Fă-ti proiecte pentru următorii 1000 de ani, dar trăieste ziua ca si cum ar fi ultima!”. Mi s-a părut interesant, dar nu l-am înteles pe deplin atunci. Se pare că tu ai ajuns la nivelul spiritual în care poti să-l întelegi, Dacă devii constient că viata asta chiar se va sfârsi, pretuiesti fiecare zi pe care ti-o dă Dumnezeu si încerci să Îi dedici măcar o mică parte din ea, în gând, în timpul liber sau în timpii "morti" (care devin astfel timpi "vii"). Elevul silitor învată bine pe durata liceului, ca să-i fie usor la bacalaureat. Omul întelept trăieste frumos, în armonie cu Viata, ca să-i fie mai usor la examenul final. Moartea nu e o tragedie pentru cel care o experimentează, cum o văd multi, ci un examen. De aceea, fiecare zi e pretioasă si trebuie trăită în vederea acestui examen important.
Revenind la îndemnul sapiential de mai sus, el poate fi înteles cu două conditii:
1. Să crezi că Spiritul e nemuritor.
2. Să crezi că omul e muritor.
Oricât pare de ciudat, majoritatea oamenilor nu se gândesc că ei chiar vor muri. Doar când le moare cineva drag sunt, pentru câteva zile sau săptămâni, ceva mai receptivi spiritual. Apoi însă fie îsi continuă viata, adormiti ca mai înainte, fie se droghează cu amintiri si visuri. Nici una nu e varianta înteleaptă. Psihologic, este de înteles că nu poti trăi zilnic cu gândul mortii, decât dacă crezi cu toată tăria că Spiritul e nemuritor. Cele două conditii sunt ca cele două fete ale aceleiasi monede. Când ai ajuns să constientizezi acut că viata ta se va sfârsi este semnul indubitabil că te-ai apropiat de Spiritul tău nemuritor.
< Sus>
3 martie 2009
Remus:
Citeam în una dintre cărtile lui Lazarev următorul text
aproximativ: dacă îi spui unei persoane nepregătite să primească informatii
despre un viitor al ei, atunci tu ca medium atragi karma respectivă. De exemplu,
să presupunem că accesăm prin Akasa un viitor probabil despre un accident al
unei persoane. Să presupunem, de asemenea, că această persoană nu crede în
mediumnitate sau în principiile spiritismului, dar totusi îi spuneti că are să
pătească ceva grav. În momentul acela dv., ca medium, atrageti sau vă încărcati cu karma respectivă a acelei persoane? Dar dacă
o tertă persoană, care
are cunostintă de acest viitor, îi transmite mesajul acelei persoane, acea tertă
parte va prelua o parte din karma care va genera accidentul?
Poate părea usor confuză întrebarea, dar cam asa rezultă din acel pasaj scris de
Lazarev.
Răzvan:
Cum văd eu ideea autorului: Dacă încerci să preîntâmpini un dezastru al unui om care nu are cum să învete o lectie karmică altfel decât suferind, atunci te opui progresului său spiritual. Prin urmare, te poti astepta la represalii din partea fortelor destinului, dar nu neapărat preluând karma aceluia, ci încasând-o pe a ta. Totusi, este discutabilă această idee.
Totul tine de partea cui actionezi. Dacă lucrezi cu fortele binelui, vei căpăta informatiile cu ajutorul lor. Nici un om nu are acces de capul lui la Akasha, ci prin intermedierea unui ghid (mai mult sau mai putin cunoscut). Prin urmare, vei primi informatiile care îi vor fi de ajutor celui în nevoie. Cei de Sus gândesc mai clar si mai întelept decât noi, oamenii. Tine însă de tine să moderezi, cu vorbe potrivite, acele informatii cu potential periculos. Oricum, informatiile care îi erau adresate nu îi vor face rău, ci sunt menite să îl ajute spre binele său spiritual (care uneori poate să nu coincidă cu 'binele' pe care si-l doreste omul).
Se mai poate întâmpla să vezi mai multe lucruri decât îi poti comunica, din
considerente psihologice. Acest lucru li se întâmplă mereu psihoterapeutilor. Atunci, vei proceda cu tact
si diplomatie. Dacă însă
vei fi mânat de orgoliu, lipsă de gândire sau de alte forte spirituale negative,
ai putea să îi induci chiar o psihoză, caz în care vei suporta consecintele
karmice corespunzătoare. Lazarev are o exprimare cam alambicată. Sunt alti autori care scriu mult mai
frumos despre spiritualitate. Ai încercat să îl citesti pe
Paramahamsa
Yogananda?
Dacă nu crede în clarviziune, omul nu te va crede, orice i-ai prezice. Si ar fi
o pierdere de vreme din partea ta, pe care ai putea să o petreci într-un mod mai
util. Iar dacă i s-ar întâmpla accidentul, va da vina pe tine că l-ai deocheat
sau blestemat, că din cauza ta i s-a întâmplat nenorocirea, că lucrezi cu
puterile iadului etc. E clar că vei suferi
din partea celui care nu merita să i te adresezi cu adevăruri care îl depăsesc.
În general, trebuie să comunici (orice informatii spirituale, nu numai
predictii) celui din fata ta doar atât cât poate suporta. Dacă întreci măsura,
discutia se va încorda, apar certurile, jignirile si ulterior bârfa. Contează
foarte mult discernământul tău. Oricum, din propriile greseli învătăm cu totii,
că pentru asta s-a inventat viata fizică...
< Sus>
13-16 ianuarie 2009
Ada:
Discutam azi cu o prietenă despre a plăti obligatii karmice. În discutie s-a ivit următoarea situatie. Un individ are accident de masină. În urma accidentului mor persoane. Credeti că karma acestui om se împovărează??? Stiu că aici pot interveni "n" situatii de accident. Vorbim despre un caz în care soferul era atent, circula regulamentar (cât de cât), nu consumase băuturi alcoolice etc. Noi nu am stiut să ne răspundem la această întrebare. Care e părerea dvs.?
Răzvan:
În primul rând, cred că noi, oamenii, suntem departe de a întelege cum se cuvine chestiunea karmei. Ea se studiază de către spirite în scoala astrală. Karma se transferă peste veacuri prin perispiritul (aura) spiritului si îl priveste în primul rând pe acesta. Pentru omul simplu, este de neînteles si de neacceptat faptul că suferă pentru greselile altui om din timpul istoric. În concluzie, karma este o problemă atât de complexă, încât să nu ne supărăm dacă nu o întelegem încă suficient de bine…
În al doilea rând, cred că totusi avem destulă minte să pricepem câte ceva din această taină, altfel nu ni s-ar fi revelat. Considerată în aspectul său imediat, legea karmei este la fel de naturală precum legea gravitatiei. Ea vorbeste despre efecte datorate unor cauze. Conform acestei cauzalităti, putem considera că victimele accidentului plătesc pentru niste greseli pe care le-au făcut în această viată sau în cele precedente. Deci accidentul poate fi considerat ca o încheiere de socoteli pentru victime. Iar soferul este un instrument al fatalitătii.
Nu pot să răspund la întrebarea dacă nu cumva ar putea fi vorba doar de o întâmplare nefastă pentru toată lumea. Poate ca dă, însă nu am nici un argument… Da, teoretic ar putea fi începutul unui nou lant karmic. Dar nu putem sti toate dedesupturile legăturilor karmice care operează din umbră…
În al treilea rând, ajung la problema pusă de voi: karma soferului (atent, nebăut, regulamentar etc) se împovărează? Orice cauză produce un efect. Dar ce efect ar avea uciderea din culpă a altor oameni? Oricum, nicidecum unul robotizat, de genul: a ucis din culpă, va fi si el ucis din culpa altuia! Dacă soferul este supus rigorilor legilor umane, el va suferi destul, mai ales psihologic (trauma omuciderii, ancheta Politiei, tracasarea prin tribunale, în final încarcerarea etc). Aceasta este o ardere a karmei, fără îndoială. Dacă însă va fugi de la locul accidentului fără a fi reperat, karma lui rămâne latentă si va fructifica mai târziu.
Dincolo de această abordare mecanicistă, să ne gândim totusi că cea mai grea povară pentru el este cea a blestemelor familiei/familiilor îndoliate. Această încărcătură negativă poate săpa mult mai adânc groapa nefericirii sale. De aceea, ar fi în interesul său să încerce o apropiere umană de cei îndurerati, să încerce să îi ajute cu bani si alte lucruri care îi stau n putintă, să le ceară iertare etc. Nu e vorba să se umilească, ci să încerce o evitare a blestemelor, care pot fi mult mai influente si îi încarcă suplimentar bagajul karmic.
Cineva ar putea replica faptul că dacă ai constiinta curată în fata lui Dumnezeu, nimic nu te poate atinge… Desigur că soferul nu a dorit să comită accidentul si mai putin să facă victime. Vina sa nu este de natură morală, ci fizică. Urmările fizice există si sunt profunde în destinul altor semeni de-ai săi. Nu e cazul să expieze păcate morale, ci actiuni gresite. Si în acest caz, ca în orice caz de karmă încărcată, se recomandă îndreptarea greselii prin actiuni de sens opus, care pot sterge din registrul astral vina initială.
(În privinta vinilor morale, de caracter, psihologice – în exemplul de fată, dacă soferul ar fi fost băut, neatent, neregulamentar - ar fi mai mult de vorbit si de actionat, căci acesta este terenul perpetuu de muncă si îmbunătătire al spiritului încarnat. Dar nu asta m-ai întrebat…)
Dacă dorim o analiză critică asupra nevinovătiei soferului, îi putem găsi totusi niste vini… spirituale. Astfel, omul nu a avut suficientă intuitie sau reflexe ca să asculte si să urmeze atentionările si încercarea spiritului său si a îngerului păzitor de a evita accidentul. Deci vina omului ar fi că nu s-a apropiat destul de spirit, nu si-a deschis intuitia si comunicarea cu Cerul.
Asta dacă nu luăm în calcul si varianta că intentionat a fost indus în eroare, ca să ispătească o karmă negativă acumulată din urmă…
Iar dacă el părea a fi un om destul de credincios si bun, înseamnă că încă mai avea ceva de lucrat în privinta comuniunii cu spiritul. Accidentul l-a purificat, prin suferinta psihică pe care i-a provocat-o, deci l-a făcut mai bun, poate...
Dacă însă nu suferă lăuntric (să zicem că ar fi fost antrenat în trupele de comando si nu dă doi bani pe o viată umană), înseamnă că este chiar un nesimtit (ca om, sau ca om si spirit), asa că merită cu prisosintă să treacă prin furcile caudine ale legilor umane, ca să se purifice.
Oricum, să discuti asa, teoretic, despre o chestiune cât se poate de practică poate fi interesant, dar nu stiu cât e de folositor. Mai util ar fi ca persoana aflată în astfel de situatii să apeleze la un specialist în karmă si spirite, ca să afle exact ceea ce are nevoie să stie în acele momente si ulterior, iar apoi să pună în aplicare ce sfaturi spirituale primeste. Sau să intre chiar el în comuniune cu spiritul său si cu Dumnezeu, pentru alinare si îndemnuri… Oare cât îmi foloseste mie, ca spectator, să stiu că respectivul si-a încărcat karma negativă cu 12,56%, iar el nu receptionează tâlcul întâmpării? Qui prodest?
Cel mai util în situatii de accidente este să oferi ajutor psihologic tuturor celor aflati în stare de soc si apoi încă o perioadă de timp, până la recuperare. Cu aceasta se ocupa, prin excelentă, tipul de psihologie numită Analiza Existentială (fondata de Alfried Laengle, supravietuitor al unui lagăr de concentrare nazist).
< Sus>
5 septembrie 2008
Daniel:
Sunt din Cluj. Am dat azi pe internet de site-ul dvs. Pot să spun că îmi place acest site. Promovează o gândire libera si echilibrată. Liberă de dogme si tipare, care tin omul în ignorantă. As vrea să vă cer părerea într-o chestiune. Ce părere aveti de acest om si ceea ce sustine? Credeti că i-a vorbit însusi Dumnezeu, asa cum pretinde?
http://www.freie-volksmission.de/sprache/rumaenisch/
Mă interesează ce părere aveti în această chestiune, deoarece mă cam tulbură
problema asta.
Răzvan:
Multi oameni pot auzi glasuri de la fiinte invizibile. Unele vin de la spirite jucăuse, inferioare. Altele pot veni chiar de la Îngeri. Cam greu ca un om să Îl poată auzi chiar pe Creator. De obicei, se lasă această sarcina în slujba Îngerilor lucrători. Oricum, nu contează al cui glas este, ci în numele cui vorbeste.
Din afară, obiectiv vorbind, îti poti da seama de sursa informatiilor subtile analizând mesajele, dar si omul căruia i-au fost adresate, precum si ce face el în viata de zi cu zi. În cazul mentionat, te referi probabil la Branham. El este un exponent al bisericii evanghelice, de tip nou, rivala catolicismului. Sincer să fiu, mesajul crestin este cam acelasi, indiferent de biserică si de orator si se repetă într-una: "vine apocalipsa, căiti-vă" etc! Nu spun că ar fi ceva rău în asta. Dar nici un pastor/preot crestin nu are voie să vină cu lucruri originale, ceea ce limitează adresabilitatea acestei religii, din păcate. Mare parte din ea a devenit dogmă, ceea ce nu este o laudă. Oricum, toate religiile sfârsesc cu timpul în dogmă. Ceea ce le salvează de la moartea spirituală este compasiunea pe care adeptii trebuie s-o arate oamenilor. Iubirea salvează religiile de la închistare intelectuala si rituală.
În concluzie, dacă tu, Daniel, esti integrat puternic într-o comunitate crestină, urmezi toate riturile si obligatiile respective, chiar crezi în ele, atunci nu am nimic de adăugat. Mergi pe calea ta către Dumnezeu! Dacă religia si dogmele sale nu te satisfac, atunci nici oratorii religiosi nu îti vor aduce nimic nou, ci doar te vor dinamiza si te vor atrage prin mijloace pur umane să continui să donezi bani bisericii lor.
Ce contează de fapt este să te apropii personal de Dumnezeu, indiferent de religia sau dogmele din jurul tău. EL există cu certitudine, EL nu are nici o religie. Noi suntem creati "după chipul si asemănarea lui", deci avem libertatea de a ne apropia de CASĂ mai repede sau mai încet, pe orice cale dorim să mergem. Libertatea de gândire si actiune este un dar divin, pe care îl avem cu totii. Avem dreptul să punem sub semnul întrebării pe oricine îsi arogă pozitia de mesager divin, după cum, la fel de bine, putem să-l acceptăm neconditionat. Iar dacă, după cercetări sincere si eforturi sufletesti, ajungem să-l credem, atunci ar trebui să si respectăm cuvântul lui Dumnezeu pe care ni-l transmite - aceasta ar fi o dovadă de bun simt si respect.
Repet, în final contează ce facem cu viata noastră, cum o conducem ca să ne
apropiem de Divinitate, pentru asta suntem direct răspunzători în fata
Spiritului din noi, nicidecum în fata vreunei autorităti ecleziastice. Judecata
de Apoi ne-o face Spiritul nostru, ea este o baie de regrete si mustrări de
constiintă pentru ce nu am făcut la timp sau pentru ce am gresit în fata
semenilor. Si este cel mai greu de suportat, pentru că e un chin psihologic fără
putintă de stăvilit, imposibil de alungat din minte. De aceea, trebuie să ne
culcăm în fiecare seară cu cugetul împăcat că ne-am făcut datoria de trimisi în
lume ai lui Dumnezeu, pe durata limitată a vietii noastre, fiindcă oricând poate
veni sorocul mortii si, odată cu ea, Judecata necrutătoare a propriului Spirit,
care va fi precum o autoflagelare psihică. Mai bine să ne păstram curati mereu,
ca să suferim mai putin la soroc si să nu avem regrete pentru prostiile pe care
le-am făcut. Nu e mai bine să eviti greseala, decât să o regreti amarnic si
inutil după aceea? Nu de Dumnezeu si Îngerii Săi ar trebui să ne fie teamă, ci
de propria noastră constiintă, cea mai necrutătoare dintre toate pedepsele
imaginabile...
< Sus>
10-12 august 2008
Mirela:
V-am scris pentru că tot ce am citit pe site este de bun simt. Visul care mă "bântuie", si asta de ani de zile, este cam asa. Merg pe un drum, trec un pod peste o apă cam tulbure si încep să fug. Caut ceva, asta stiu sigur, dar nu stiu ce. Ajung la o poartă mare din fier, o deschid, intru în curte, cam părăginită, si ajung în final la o casă mare albă. Intru, în mijloc sunt scări mari, urc la etaj si încep să deschid usi, una după alta, încep să mă agit, caut ceva, nu stiu ce, dar nu găsesc nimic. Se aude doar o apă undeva afară. Si mă trezesc cu o stare proastă, tristă. Cam asta este, nimic special, doar că se repetă mereu la fel, nu se schimbă nimic, uneori nu visez un an, apoi visez din nou. As aprecia foarte mult dacă m-ati putea ajuta.
Răzvan:
Drumul este viata ta. Apa tulbure pe care ai trecut-o este o etapă neplăcuta, dificilă de viată, pe care ai lăsat-o în spate. Poate chiar ai făcut un efort deosebit să scapi de acea etapă (ai fugit de ea). Curtea cu casa sunt viata ta actuală. Casa mare si albă arată ca o duci relativ bine din punct de vedere material, curtea cam părăginită spune că mai sunt încă lucruri de pus la punct. Dar ce cauti si nu găsesti, Mirela? Ce îti mai trebuie ca să fii fericită? Este "apa vietii", care se aude, dar pe care nu o vezi încă. "Apa vietii" este ceea ce dă valoare vietii noastre, comuniunea cu Dumnezeu, cu Spiritul nostru. Ceea ce încă nu ai destul în viata ta este spiritualitatea. Ea nu este totuna cu a merge regulat si mecanic la Biserică, fiindcă "asa face lumea". Spiritualitatea înseamnă să cauti cu propriul suflet ce este dincolo de viata materială, atât de anostă, previzibilă si lipsită de fericire autentică. Mai înseamnă să descoperi ce este sufletul tău. Cam asta cred eu. Sper să fi surprins esentialul. Succes la căutare si la descoperirea de sine!
Mirela:
Multumesc, asa este, am avut ceva probleme, au trecut, mai am multe de făcut în viata mea, dar le voi face. Oricum, stiam, simteam cumva că voi găsi răspuns la ceea ce mă frământa.
< Sus>
4 februarie 2008
Dragos:
1) Este posibil să comunici cu propriul spirit în timpul vietii, ca si cum ai comunica cu oricare altul ? (Poate zic prostii, dar asta înseamnă să vorbesti cu propria constiintă?)
Răzvan:
Desigur. Lecturează articolul:
Răzvan Petre -
Modelul psihicului uman
Dragos:
2) Să presupunem: În cazul în care am visa pe altă planetă: visăm în planul astral al acelei planete? Stiu că prin dedublare se poate călători oriunde, dar de visat, visăm în planul astral de unde am plecat?
Răzvan:
Visul este o plăsmuire a constiintei fizice, care poate avea drept cauză un mesaj primit de la constiinta astrală sau spirit (vezi Răzvan Petre - Modelul psihicului uman) Dedublarea constientă se face, de obicei, în planul astral terestru.
Dragos:
3) Ultima întrebare este si mai delicată: existaă planul astral cu nivelurile si diviziunile sale, apoi mai sus de el există planul mental, unde spiritele pot sta doar o vreme limitată, iar mai sus de planul mental există cel cauzal?
Am două nelămuriri aici:
spiritele eliberate (cele ce au trecut de planul 5) pot sta cât vor ele în planul
mental (dacă au acces)? Căci, după spusele lui Scarlat Demetrescu, orice spirit stă
anumită vreme în planul mental, si posibil cauzal, în functie de viata anterioară.
Dar nu precizează dacă este vorba despre orice spirit sau cele care nu mai
trebuie să se reîncarneze pot sta cât vor în planul mental?
Răzvan:
Împărtirea didactică în
planuri se referă la vibratie, nu neapărat la spatialitate. Toate planurile
există suprapuse. Eliberarea omului reprezintă lipsa obligatiei de încarnare în
planul fizic. Rămâne obligatia vietuirii în celelalte planuri intermediare, sub
Absolut. Există spirite eliberate de diverse grade evolutive (astral, mental,
cauzal).
Dragos:
Vroiam să vă îintreb în încheiere despre demoni, dacă există sau nu, dar Michael Newton si Scarlat Demetrescu sunt de acord pe acest subiect: că nu există asemenea spirite rele prin definitie, ci numai spirite neevoluate. În acceptiunea lor, asa este, dar Maica Veronica, în unele interviuri cu spirite de pe straturile I, II, de ex. cu membri ai familiei Borgia, vorbeste despre spirite negre cu tente rosiatice si spune despre acestea că nu mai pot evolua niciodată. Adică, după ce trec de un anumit grad involutiv, nu se mai pot ridica. Care este adevărul: demonii, privind cu indulgentă, sunt spirite inevoluate, posibil nestiutoare? Sau acestia sunt într-adevăr spirite decăzute în asa hal încât nu se mai pot ridica de acolo niciodată si, asadar, crează rău si decădere în mod voit prin lume?
Răzvan:
Demonii sunt spirite neevoluate din punctul nostru de vedere. Totusi, având liber arbitru, ca orice spirit, pot alege să evolueze sau să involueze. Contează materia primă din care este constituit spiritul primar.
Într-o primă variantă explicativă, demonii ar putea fi spirite create de Falsul Dumnezeu (Satana), care copiază modul de creatie al Adevăratului Dumnezeu, dar nu foloseste o materie primă de calitate, ci una cu o vibratie mai grosieră, mai uzată. Totusi, asta nu poate explica căderea lui Lucifer, cauzată primordial de libera sa vointă.
Cealaltă variantă ar fi că doar Dumnezeu poate crea spirite, dar le diferentiaza pe fiecare, unele dintre ele fiind destinate unei activităti mai apropiate de materie, de aceea având caracteristici mai grosiere, mai usor supuse coruptiei morale. Aceasta ar părea să însemne o anumită fatalitate a decăderii pentru aceste spirite, chiar de la nasterea lor. Totusi, există niste compensatii de-a lungul lantului reîncarnărilor prin regnurile inferioare, astfel că, în momentul încarnării în regnul uman, spiritele se aliniază la start de pe pozitii egale.
Scarlat Demetrescu are niste idei asupra acestei probleme, expuse în "Din tainele vietii si ale universului", despre crearea spiritelor dintr-o materie primă care a evoluat si ea de-a lungul timpului, particulele elementare urmându-si propria istorie diferită.
Totusi, dincolo de
pertinenta unor astfel de întrebări filosofice, trebuie să admitem că noi nu
ne cunoastem bine nici măcar pe noi însine. Vrem să cunoastem universul, dar nu
ne stim propria alcătuire psihică. Ne interesează spiritele, dar nu am ajuns încă la spiritul din noi, care ne asteaptă să-l descoperim. Vrem să controlăm
natura, dar nu ne putem controla propriile impulsuri irationale. Ne hrănim
mintea cu o multime de lucruri, dar nu o putem face să tacă atunci când am dori
să ascultăm linistea Sinelui. Poate că ar fi mai util să ajungem mai întâi la
esenta fiintei noastre spirituale, ca acolo să găsim răspunsuri la toate
întrebările...
< Sus>
Noiembrie 2008 - Martie 2009
Iulian:
Citind mai multe pagini de internet - pagini care nu mă multumeau sau nu mă atrăgeau decât pe anumite locuri - am ajuns la pagina dumneavoastră, am răsfoit-o si am perceput mesajul transmis foarte repede, mesaj si informatii care intră în empatie cu mine.
Am stiut din copilărie că am ceva special în mine, legat de credintă si divinitate, o legătură mai apropiată cu absolutul, dar nu am făcut nimic special în acest sens, nu am căutat în mine si în jurul meu mai multe despre spiritualitate, ca să nu par un "ciudat" fată de ceilalti si am lăsat lucrurile să meargă pe făgasul lor normal.
"Singur, prin meditatie, poti ajunge la profunzime; împreuna, la diversitate", a spus cineva.
Răzvan:
Nina si cu mine suntem precum niste grădinari care udă semintele, în speranta că unele vor da roade. Punem în paginile site-ului nostru tot ce credem că este bun si frumos pentru cititori. Suntem printre putinii care tin sus blazonul paranormalului, de multi ani, în România. În mass-media, paranormalul se reduce adeseori la ce a zis si a făcut "mama omida" sau alta ca ea.
După cum mărturisesti, ai avut dintotdeauna sădită sământa spirituală, dar abia acum a încoltit în constiinta ta. Materialele noastre te-au ajutat, sper, să te deschizi mai mult către lumina din interiorul tău!
Iulian:
Am primit cu bucurie răspunsul la scrisoare si te laud pentru munca profesionistă depusă, si spun acesta pentru că asa cred si nu pentru a măguli pe cineva. Din căutările mele recente am descoperit că sunt multi impostori care se folosesc de unii din semenii nostri - semeni care au probleme si suferinte de multe ori acute - pentru a îi racola în diverse organizatii asa zis spirituale si a-i folosi în scopurile proprii. Am găsit mesaje de genul "...ascultare neconditionata…" fată de membrii respectivului grup si alte mentiuni care să ducă la fanatism si nebunie. Am descoperit, pe lângă "tati si mame omizi", fanatici care doresc să corupă pe alti semeni. Mai sunt unii (după părerea mea sunt cei mai periculosi pentru că fac aceasta cu multi bani si personal specializat) care ne studiază, spionează pentru a ne găsi puncte slabe (intelectuale, sufletesti si trupesti), de a ne ataca si manipula spre anumite scopuri personale si materiale. Dacă acesti oameni ne studiază pentru a ne cunoaste si manipula, noi de ce să nu-i studiem, pentru a sti cine sunt si de ce trebuie să ne protejăm?!
După ce am mai răsfoit pagina de "Reflectii pe teme spirituale" am găsit niste sfaturi cu privire la cum să ne ferim de aceste organizatii oculte; am câteva idei (teme de studiu) de lârgire a orizontului de protectie asupra atacurilor: energetice, reclame cu mesaj ascuns, bioenergetice, magnetice (inversarea polilor) s.a.
Pe un site mediatizat la un post de televiziune am găsit un articol scris de un prof. dr. psiholog - parapsiholog. Din textul pubilcat se întelege că cei care doresc găsirea lui Dumnezeu trebuie să înteleagă moartea si să o accepte. Textul este prea confuz si lasă loc la interpretări foarte periculoase, care conduc la trăiri de tot felul, unele periculoase, fascinante si acaparatoare, mergând până la sinucidere. Pentru semenii care nu pot avea apărare, nu sunt pregătiti si nu au nici asistentă pentru a întelege ce se întâmplă, de la textul publicat pot trage concluzii nedorite.
Răzvan:
Domnul respectiv a fost educat la scoala securitătii kaghebiste, după cum rezultă din autobiografie, de unde poate si stilul exprimării: dur si confuz. Desi omul citeste multe, nu întotdeauna poate cuprinde si dimensiunea spirituală a celor citite. Trebuie să diferentiem între nivelul intelectual si cel spiritual-intuitiv, între idei si Sursa lor, dintre o idee în sine si modul exprimării ei publice, cu grijă pentru cel care o citeste. Cred că stii că numărul simbolic al Fiarei, 666, este expresia limitei pur intelectuale (nivelul 6 în toate cele 3 lumi: fizică, astrală, mentală), care nu poate răzbate la nivelul superior si ultim - 7, transcendent, absolut, divin. Lucifer, aflat în lumea creatorilor cosmici (nivelul 6, mental) s-a crezut atotputernic precum Dumnezeu, dar aceasta pentru că nu a reusit să se ridice nici măcar pentru o clipă la nivelul divin, de unde ar fi înteles limitele inerente ale mentalului. Astăzi, odată cu popularizarea fostelor cunostinte eso-terice (devenite exo-terice), ne vom întâlni cu tot mai multi mici anticristi, care au limite evidente în perceperea utilitătii spirituale a acestor învătături. Ei se dau mari folosind cuvinte pretentioase, intimidând ascultătorii prin afisarea unei eruditii atotstiutoare si pretinzând ascultare oarbă de la ignoranti. Totul doar pentru faimă si glorie si bani.
În legătură cu faptul că esti dăruit cu anumite capacităti paranormale, este îmbucurător. Pot să îti recomand călduros că citesti si să recitesti articolul meu "Omagiu lui Yogananda" completându-l cu link-ul Yogananda, maestrul etern. Este o modalitate spirituală de a întelege singur unde este problema ta. Probabil că, dorindu-ti intens – ca program de viată - să îti pui în slujba semenilor si a lui Dumnezeu aceste abilităti, ele îti vor reveni cu si mai mare intensitate... Poate că aceste abilităti ti-au fost reactivate la un moment dat, fără a cere tu asta, pentru a-ti reaminti vreun legământ spiritual făcut de spiritul tău înainte de a se încarna în omul Iulian. Odată ce ai început să-ti amintesti, drumul îti este deschis spre a progresa spiritual în mod accelerat.
Iulian:
Joi am încercat să iau legătura telepatic cu tine. Dacă asta te-a deranjat, îmi cer scuze. După acest fapt, am primit o pace lăuntrică si, la scurt timp, am început o discutie EU cu MINE (asa ceva nu am mai întâlnit). Practic, discutam cu mine ca si cum discutia se făcea între două persoane. Problema era de încredere în fortele proprii. Răspunsul a fost să caut în mine punctele slabe (defectele) si să descopăr calitătile. Calitătile trebuie scoase în fată, iar defectele, reduse si anulate. Problema pe care o aveam acum văd că era simplă si rezolvarea, usoară.
Pe data de 29 eram trist si epuizasem cam toate variantele de a găsi o cale spre evolutia mea spirituală. Seara am adormit trist, iar în jurul orelor 22 si 15 minute mă trezesc brusc si fără motiv. În memorie a apărut un mic ecran alb (aproximativ 3 centimetri latime – 10 lungime) si au început să curgă cuvintele, ca si cum cineva le scriae la masină sau la calculator. Mesajul este următorul "MINTILE LUMINATE ÎMPREUNĂ CU CELELATE MINTI LUCREAZĂ ÎMPREUNĂ PE ACEST PĂMÂNT. MINTILE LUMINOASE PRIMESC INFORMATII DE LA DUMNEZEU CE TREBUIE SĂ FACĂ. TU (s-a lăsat un timp scurt, ca pentru gândire) VEI AFLA CINE ESTE ACELA". Fiecare cuvânt din mesaj era foarte bine ales. Am căutat un pix si, pentru a nu uita, am notat mesajul.
Răzvan:
Ca "epuizasesi toate variantele de a găsi o cale de evolutie spirituală" mi se pare o sentintă prea gravă. Niciodată nu poti
sti ce
îti va rezerva minutul următor. Este adevărat că te poti simti nefericit din
cauza stagnării, mai ales comparând-o cu o stare anterioară de mare abnegatie
spirituală. Dacă însă ai o aspiratie lăuntrică ce nu poate fi oprită, până la
urmă vei iesi la un liman spiritual, indiferent sub ce formă.
Eu continui să îti recomand să lecturezi intens din scrierile lui Paramahamsa
Yogananda, chiar si din librării sau biblioteci, sau de pe internet, pentru că a
fost un avatar, întelept care l-a cunoscut pe Dumnezeu fată în fată, iar
cuvintele sale sunt pline de putere si întelepciune eternă, au o încărcătură
energetică imensa si profundă.
În plus, să meditezi în singurătate asupra rostului lumii si vietii. Acestea te
vor apropia de o realizare spirituală mult dorită.
Iulian:
Am încercat să mă racordez la energia divină împreună cu o persoană, la o anumită oră, pentru 5 minute, să transmitem prin canalizarea energiilor bune de la ea spre mine (eu practic cred că nu am nevoie de energia ei), după care pauză 5 minute si procedeul invers pentru ea. De fiecare dată când am încercat să mă racordez la energia divină si să o directionez către această persoană, am pătit ca ea să ridice mâna dreaptă, parcă a se apăra de această energie, după care să cadă la pământ. La momentul în care am încercat să directionez energia divina în ea, am găsit un demon, având o formă umflată cu un chip hidos si mare, pe care l-am simtit ca fiind foarte siret, care până la urmă a iesit din corpul în care se afla si a încercat să intre în dispută cu mine. Pentru a nu intra în raport de dispută cu acestă entitate, am încercat să o directionez către energia divină, energie la care eu eram conectat. A doua zi, am sunat această persoană si am întrebat-o ce a simtit (fără ca eu să descriu în nici un fel această experientă) si mi-a povestit ceea ce am descris mai sus, ce practic ce stiam deja. Ultima dată, aceste energii sau entităti, nu stiu cum să le denumesc, nu mai erau în această persoană (am văzut că ea era racordată la un canal energetic de sus), ci erau în preajma ei si au încercat să mă atace. De fiecare dată când încerc să o ajut cu energie divină (numai în momentul acela) pătesc ca eu să intru în mai multe dispute cu energii si entităti care mai de care mai puternice si să mă atace, practic să intre în mine. Pentru că acestă persoană încearcă să-l primească pe Dumnezeu în suflet, în ultimul timp căutând calea spre El tot mai intens, am încercat să o ajut fără a mă implica prea mult în traseul ei, doar atât cât îmi este lăsat la dispozitie. După ce o ajut pe această persoană, primesc multă putere, energie si poate maturitate spirituală, dacă pot să mă exprim asa, după care urmează o evolutie spirituală, poate este legea cauză-efect, nu stiu de ce.
Întrebarea mea este dacă ai mai întâlnit sau auzit asa ceva si ce trebuie să fac, să încerc să o ajut, atât cât îmi este lăsat să o fac, sau să îmi văd de treabă.
Răzvan:
Da, am mai citit si auzit, este lupta firească cu entitătile întunecate, care, ca orice bătălie, lasă răni si face victime... Cred că persoana este femeie, nu-i asa?, si atunci întreabă-te dacă nu este la mijloc vreun sentiment de iubire omenească, ce te poate înlăntui karmic. Ce vei face în privinta acelei persoane vei afla în meditatie, punând această întrebare Spiritului (al tău, îngerului, lui Dumnezeu etc). Să faci ceea ce simti, în functie de semnalele ce le vei primi.
Iulian:
A doua întrebare este cum pot să îmi dezvolt capacitatea de a vindeca. Îmi place să-i ajut pe cei care sunt bolnavi, această faptă mă face să mă simt bine. Acum pot să mă vindec pe mine sau pe membrii familiei mele. Sotia, la început era foarte sceptică în capacitatea mea de a fi un bun conductor de energie, spunând că este autosugestia sau că "te voi tine sub observatie". După mai multe tratamente reusite pe mine, acum la orice problemă de sănătate mă roagă să o ajut si, mai nou, chiar să simtă dacă eu reusesc sau nu să transmit ceva. Practic eu nu fac nimic, sunt doar un receptor si un trasmitător de această energie atât de utilă si frumoasă prin capacitatea ei de vindecare.
Răzvan:
Dezvoltarea capacitătii de a vindeca vine din practicaă. Dă si vei primi. Exersează si te vei dezvolta în această directie. Simplu. Tratează cunoscuti, colegi, rude, necunoscuti, pe oricine simti că ar avea nevoie de tine. Multi au nevoie! Chiar si animalele. Dar, atentie, nu insista să-ti oferi serviciile chiar oricui si nu te implica emotional. Nu-ti fie teamă că te vei face de râs dacă nu vei obtine rezultatele dorite. Cu unele persoane s-ar putea să nu fii compatibil, sau ele să-si pună un scut de neîncredere ce poate bloca tratamentul.
Iulan:
La data de 14 dec 2008, ora 7 si 48 de minute (am început să îmi notez data, ora si evenimentul pentru a nu uita lucruri importante), am încercat să mă "verticalizez" (să fiu un tot unitar EU+ minte+ suflet) si să plec în astral. Am parcurs primul strat mai greu, după care prin următoarele straturi am trecut repede. A trebuit să mă opresc pe un strat, parcă am dat cu capul de ceva si în acel strat s-a produs o fisură având o mică spărtură; am pătruns prin acea spărtură, nu cu putin efort. După ce am intrat prin acea spărtură, am fost întâmpinat de două entităti albe luminoase (parcă erau două fumuri) si am urcat, escortat de cele două lumini, până la niste trepte. Am urcat prin stânga pe câteva din acele trepte si am dat de un mic perete, să zicem ca un stâlp (de lătime aproximativ 1 m si înăltime 1,5 ~ 2m , dacă făceam doi pasi în dreapta pe treapta pe care mă aflam, puteam să ocolesc acel perete si puteam să merg mai sus, dar am simtit că trebuie să mă opresc acolo si să astept).
Nu am asteptat decât câteva momente si s-a auzit o voce care a spus ''cine esti si ce vrei?''. Am răspuns cu oarecare sfială si putin încurcat că sunt Iulian, după care întrebarea s-a repetat ''cine esti si ce vrei?''; am asteptat putin si am repetat că sunt Iulian. S-a lăsat un timp, după care am simtit că entitatea cu care vorbeam zâmbeste, ca si cum îsi aduce aminte de mine (ca atunci când întâlnesti un copil din cartier si acel copil îti spune "bună ziua" si tu te gândesti al cui este acel copil si până la urmă îti aduci aminte de el si îi răspunzi la salut, zâmbind la el cu compasiune), si am primit următoarea întrebare ''ce vrei?". Am stat putin pentru a mă gândi ce vreau si am răspuns că să îmi dea ce vrea el (parca îmi era rusine să cer ceva). Entitatea a spus că eu trebuie să cer si el îmi va da. Am răspuns că vreau să fiu o parte din Dumnezeu. El a răspuns că îmi va da aceasta si a întrebat dacă mai vreau ceva; eu am răspuns că vreau să pot ajuta pe cei din jurul meu să fie si ei entităti luminate. El a răspuns că îmi va da si dacă mai doresc ceva; eu am răspuns că nu mai vreau nimic. După care am fost escortat de cele două entităti până la locul pe unde am intrat (cele două entităti aveau un rol bine stabilit ca să nu mă abat de la drumul de întoarcere si să nu mai umblu pe acolo fără permisiune), am coborât usor în plan terestru. Nu doresc nici o clipă să mă laud, să fiu lipsit de modestie, dar cred că am stat de vorbă cu EL, cu Dumnezeu.
Ce părere ai de frumosa întâmplare pe care am dorit să o împărtăsesc cu tine?
Răzvan:
Extraordinară experientă ai trăit! Îti doresc să ai cât mai multe de acum încolo! Nu stiu dacă era El sau un adjunct al Său. Oricum, pentru noi, copiii, orice Spirit adult este ca un Tată si nu putem fi decât smeriti, fascinati si recunoscători pentru prilejul de a fi lângă EI. Îti recomand cărtile lui Michael Newton: Călătoria sufletului si Destinul sufletului. Merită să le citesti.
Iulian:
În urmă cu 2-3 săptămâni am primit un mesaj astral. Pentru că nu am dorit să creez panică sau să gresesc în interpretarea mesajului, nu am făcut nimic si de aceea îl scriu doar acum.
Mesajul primit este următorul:
Sistemul organizatoric din care facem parte se va prăbusi, pentru că nu mai poate tine pasul cu realitătile, timpul estimat a fost "după anul". Nu stiu ce a vrut să spună prin "după anul". După căderea sistemului actual, se va instaura un nou sistem, care va intra în drepturi în timp si nu imediat.
În data de 26 martie 2009, ora 23.58, mesajul astral a venit în prelungirea mesajului precedent, poate pentru faptul că nu am făcut nimic cu el, pentru că nu eram sigur ce trebuie să fac.
Mesajul este prezentat mai jos:
Treaba mea este să ajut oamenii care nu au ajutor în aceasta perioada si să le fiu "călăuză".
Să nu-i mint pe oameni că va fi mai bine, pentru că nu va fi adevărat, dar pot să-i ajut să "depăsească barierele" pe care singuri si le-au ridicat sau nu.
În această perioada nu vor găsi ajutor de la stat sau alte organisme ale statului, se va creea panică, iar multi vor folosi metode de multe ori justificate pentru faptele lor, dar tot vor fi judecati pentru ele.
Scopul meu nu este să fiu un prezicator, ci un spirit liber si sprijin pentru semenii mei.
Dacă tu stii mai multe despre ce va fi "după anul", te rog să-mi scrii.
Răzvan:
Vorbesti, desigur, despre această criză globală. Într-adevăr, multi dintre conducătorii lumii anuntă o schimbare din temelii a sistemului organizatoric actual (în varianta Noii Ordini Mondiale cu microcipuri s.c.l.). Există opinii, dar cred că nimeni nu stie exact ce va fi. Prefer să îmi păstrez curiozitatea si mintea deschisă. Altii spun că sistemul solar intra în centura fotonică a galaxiei noastre, fenomen care ar putea produce si o mică eră glaciară, asta însemnând că doar în jurul ecuatorului se va putea supravietui confortabil. Prin urmare, am putea asista la emigrarea masivă dinspre Europa către Africa, Australia si America Latina. Cine stie limbi străine, se va descurca mai bine. Vom trăi si vom vedea...
Personal, cred că la noi, ca si în alte părti, va fi destul de rău. Pe termen scurt si mediu, măsurile luate de stat nu se vor vădi suficiente, si nici nu vom mai avea la cine apela din afară dacă ne vom încurca în minciuni si incompetentă, ca de obicei. Multi oameni se vor soca când vor vedea că lumea se răstoarnă si siguranta de odinioară va dispare. Numai cei cu credintă în bunătatea lui Dumnezeu vor rămâne întregi la minte, fiindcă cei fără credintă nu vor mai avea nici un reper. Probabil că atunci se va separa grâul de neghină în privinta adevăratei credinte si moralităti, când societatea o va lua razna. Numai cei dedicati Binelui îl vor face, fiindcă ceilalti vor fi disperati, agresivi si depresivi. Probleme psihice vor atinge apogeul. Aici va fi mult de lucru pentru "călăuzele spre Lumină". Succes! Am folosit verbe la timpul viitor, dar cred că timpul prezent e deja potrivit.
În acelasi timp, trebuie să constatăm cu bucurie
răspândirea în masă a conceptelor si practicilor spirituale, a căror influentă
benefică îi atinge pe cei pregătiti sufleteste. Ca o compensatie pentru
dificultătile existentiale si haosul valorilor, astăzi, oricine doreste poate
găsi un refugiu psihologic, un sfat bun, o persoană care să îl ghideze către
niste consilieri spirituali, o cale spirituală sau pur si simplu, informatiile
spirituale minimale salvatoare. Dar să nu uităm că orice demers spiritual este
unul individual asumat, deplin constient si presupune o luptă cu propriile
defecte. Poate că a sosit timpul maturizării, când nu mai facem rugăciuni către
Dumnezeu să actioneze în locul nostru, ci ne punem serios întrebarea ce putem
face noi pentru lumea lui Dumnezeu.
< Sus>
TEOLOGUL:
Buna.Sunt un teolog ortodox am 27 de ani si am dat din intamplare peste acest site.Am ramas profound dezamagit de gandirea dvs.Permite-mi sa va contrazic mai ales in acel articol despre crestinism si spiritism.Iisus a fost si este Dumnezeu adevarat.El nu este un spirit inlat, este Insusi Dumnezeu.A venit in lume ca am si s-a inlatat cu trup[ul la cer.De unde ati gasit dvs doctrina dematerializarii trupului lui Iisus.Trupul lui Iisus dupa Inviere era altfel in sens divin , nu spiritist.Era pnevmatizat, plin de Duhul Sfant.Si atentie Duhul Sfamt este o Persoana.IIsus S-a inaltat la Cer cu Trupul Unde Iisus zice cercetari duhurile daca sunt de la Dumnezeu nu se referee la alte spirite.In crestinism exista doar duhuri rele si atat. DEci si sfintii sunt in Cer , darn u sunt invocati sa vina aici pe pamant sau sa aiba vibratii puternice in materie.Ei sunt acolo si acolo raman , nu exista fantome, decat duhuri rele care isi bat joc de oameni , poacalesc si profita de naivitatea si incultura unora.Nu am nimic cu dvs , darn u va amestrecati in domeniul Religiei daca ny ati studiat sin u confundati experesiile biblice de Duh , duhuri cu spiritism.Exista duhuri rele si har.
"Ucenicii Lui L-au întrebat: "Învătătorule, cine a păcătuit : omul acesta, sau părintii lui, de s-a născut orb ?"." Nu puteau să-i pună această întrebare decât dacă fuseseră initiati în doctrina "karmei", a cauzei si efectului obligatoriu. Conform acesteia, suferinta poate fi generată de păcatele fiintei înainte de a se naste, adică ale omului în care spiritul a fost încarnat în viata anterioară.
Iata inca un citat din ce ati scris dvs.Fals., este aproape de erezie ca san u zic chiar erezie.Va rog nu amestecati Religia si crestinismul cu astfel de practice.Nu este in beneficial nimanui!
RĂZVAN PETRE:
Bună ziua,
Fiindcă m-ati provocat, o să vă răspund cu argumente logice, nu cu texte scrise de altii… Sper să gânditi cu mintea proprie, nu prin prisma părerii altora…
Fiind teolog ortodox, deci educat ani de zile conform dogmelor ortodoxe, nu vă cere nimeni să acceptati alte puncte de vedere – dar nici să-i obligati pe altii să vă creadă. V-ati făcut o meserie din asta si mâncati o pâine bună din ea. Clerul se coalizează împotriva oricui sustine si alte păreri… Iar clerul îi educă pe cei tineri în aceeasi intolerantă. Numai teologia ortodoxă detine "adevărul absolut", nu-i asa?! Dar aici gresesc toti teologii tuturor religiilor si, de aceea, nu se vor întelege niciodată din punct de vedere teoretic. Fiecare îsi sustine părerea, care nu reprezintă decât O PARTE DE ADEVĂR. Prea putin vă învată în facultate. Ar trebui ca, la vârsta dumneavoastră, să aveti mai multă deschidere intelectuală… Măcar curiozitatea de a citi si alte cărti decât ceasloavele vechi de sute de ani.
Citez si comentez "perlele" scrise de dumneavoastră:
Teologul: Iisus a fost si este Dumnezeu adevarat.El nu este un spirit inlat, este Insusi Dumnezeu.
Răzvan: Si eu sustin că ISUS este o parte de Dumnezeire, fără îndoială. Dar gânditi-vă putin cu propria minte: dacă venea Însusi Dumnezeu pe Pământ, cine mai conducea Universul în acest timp? Sfântul Duh?
Isus este Fiul lui Dumnezeu, nu Dumnezeu. Ce întelegem prin "Fiu", este o altă chestiune. Eu înteleg că a fost si este un Spirit Desăvârsit. Deci un spirit creat de Dumnezeu, care în decursul timpului (milioane de ani) a atins maximum de evolutie posibilă, devenind una cu Divinitatea. Isus este modelul de desăvârsire spirituală pe care îl are în fată orice spirit. Orice spirit, dacă se străduieste, poate ajunge, în timp, la acelasi nivel.
Teologul: DEci si sfintii sunt in Cer , dar nu sunt invocati sa vina aici pe pamant sau sa aiba vibratii puternice in materie.
Răzvan: Domnule teolog, dar moastele sfintilor ce sunt? Nu cumva credeti că au proprietăti magice? Dacă asa credeti, înseamnă că Biserica încurajează magia, sub toate formele sale.
De fapt, moastele sunt un rezonator pentru energia spirituală a respectivilor sfinti, care chiar vin pe pământ atunci când omul crede în puterea lor miraculoasă. Minunile pe care ar putea să le faca moastele nu vin automat la oricine le atinge, ci numai la unii oameni, deci există un discernământ, un spirit inteligent care le împarte. Dacă spunem că este "Sfântul Duh", este o simplă recunoastere a ignorantei noastre, pentru că sub această denumire introducem tot ce tine de invizibil, ca să ne luăm grija de la a gândi mai profund. Spunem "Sfântul Duh" si am terminat cu gândirea personală…
Teologul: Trupul lui Iisus dupa Inviere era altfel in sens divin. Era pnevmatizat, plin de Duhul Sfant.Si atentie Duhul Sfamt este o Persoana
Răzvan: Atâtea aberatii în câteva cuvinte… Cum, cadavrul lui Isus era o altă "persoană"? De ce nu încercati să gânditi mai profund, că de aceea ne-a dat Dumnezeu logică, să ne-o folosim… Credeti că religia înseamnă doar repetitia unor fraze învătate pe de rost? Că în religie nu îsi are rostul gândirea? Vedeti, aici gresesc multi profesori de teologie, de secole… Nu dezvoltă la studentii lor si gândirea critică. Pentru că nu sunt interesati de părerile contrare.
Cu ce vă ajută în credintă faptul că Isus s-ar fi înaltat la Cer cu trupul? Nu ajută, ci creează o mare frustrare printre credinciosi, fiindcă toate cadavrele merg în pământ, după cum stim… Isus s-a făcut om, cu tot ce înseamnă asta. O dovedesc referintele biblice. El a preferat mereu să se comporte cât mai normal, să nu socheze, decât când era nevoie. Si-a asumat rolul de om ca să ne convingă să-L urmăm pe calea moralitătii, să ne arate că este posibil să devenim sfinti ca si El, desi suntem oameni din carne. Dacă El si-ar fi luat trupul în Cer, iar trupul nostru merge în pământ, ar fi cumplit pentru zelul credinciosilor, fiindcă îndemnurile la credintă nu ar fi răsplătite nici măcar după moarte! Din fericire, credinciosii nu cred chiar tot ce spun teologii, ci merg pe intuitia proprie, venită de la spiritele din Cer, îngerii păzitori care ne ajută pe fiecare…
Domnule teolog, cadavrul lui Isus nu interesează pe nimeni. Cu totii suntem interesati de Isus cel Viu, care continuă să trăiască si să ne povătuiască în direct si personal, nu doar din povestile biblice.
Teologul: Unde Iisus zice cercetari duhurile daca sunt de la Dumnezeu nu se referee la alte spirite.In crestinism exista doar duhuri rele si atat.
Răzvan: Alte afirmatii contradictorii… Credeti că duhurile rele pot veni de la Dumnezeu? Credeti că nu există duhuri bune?
Teologul: nu exista fantome, decat duhuri rele care isi bat joc de oameni , poacalesc si profita de naivitatea si incultura unora.
Răzvan: Sustineti că sufletele mortilor nu se eterizează, nu continuă să trăiască imediat după moarte, ci "dorm" undeva, în asteptarea unei presupuse "învieri". Deci după moarte vine somnul, adică NIMICUL. Nu vi se pare că doctrina asta e nihilistă si pesimistă? Dacă încercati să convingeti oamenii că asa este, cu totii vor fugi de religia crestină ortodoxă, crezând că aceasta le ia speranta unei lumi mai bune după moarte…! În plus, ea contrazice unele dovezi concrete. De exemplu, multi oamenii au probleme cu fantomele rudelor decedate, după cum se stie. Dar dumneavoastră nu prea cunoasteti realitatea fenomenelor "paranormale". La dumneavoastră realitatea este filtrată de cărtile scrise pentru oamenii secolelor trecute.
Teologul: Religiei daca ny ati studiat sin u confundati experesiile biblice de Duh , duhuri cu spiritism.Exista duhuri rele si har. ... inca un citat din ce ati scris dvs.Fals., este aproape de erezie ca san u zic chiar erezie.
Răzvan: Pe lângă greselile gramaticale (cauzate de nervozitatea vizibilă), am mai depistat încă o aberatie. Sustineti ad literam că nu există duhuri bune! O asemenea erezie ar cutremura tot Cerul dacă v-ar lua cineva în serios. Cerul spiritual este format din spirite bune, nu din altceva. Ele vin lângă noi, ca să ne ajute în permanentă. Fiecare om este vegheat de îngerii săi. Vreti să spuneti că îngerii se numesc "har"? Dacă e asa, de ce să le mai spunem "îngeri"?
În concluzie, se vede că nu profesati meseria de preot, care v-ar aduce obligatoriu cu picioarele pe pământ. În general, preotii înteleg foarte multe lucruri, din practica religioasă si contactul cu oamenii, nu numai din cărtile teologice. Viata îi obligă să gândească mai mult.
Dacă nu m-ati fi provocat cu părerile dumneavoastră lipsite de sens (venite sub protectia anonimatului, adică a lipsei de responsabilitate a opiniilor), vă lăsam în plata Domnului. Sper că măcar acum ati înteles că religia înseamnă si altceva decât frecventarea unei facultăti. Nu neapărat o diplomă îi dă cuiva priceperea de a se exprima în chestiunile filosofice înalte.
22 februarie 2008
< Sus>
Octombrie 2007
Lidia a scris:
Vă trimit un text care mie îmi este foarte drag, a lui Sri Chimoy. Textul face parte dintr-un volum de conferinte ale acestui Maestru al Păcii Interioare, nepublicate încă la noi în tară. Mă gândesc că poate vă ajută în propria voastră căutare de Sine, asa cum m-a ajutat si pe mine, în momentele importante ale vietii!
Dacă vrei să te
eliberezi
De obstacolele ignorantei,
atunci iubeste neobosit inocenta si
puritatea Inimii tale!...
Când te rogi,
gândeste-te la un Copil
care s-a pierdut si cere ajutor...
Când meditezi,
gândeste-te la o floare a diminetii
care zâmbeste,
iradiindu-si frumusetea si
oferindu-si, neconditionat, parfumul!...
În acest fel poti să te
împrietenesti
cu Sufletul tău si
să zbori infinit de mult mai sus
decât limitele gândirii...
Sufletul Omului este mai mare
decât Soarta lui...
Nimeni nu poate atinge Raiul
dacă nu trece prin iad...
Totul poate fi făcut dacă
Atingerea lui Dumnezeu
este acolo...
Oh, desigur, într-o zi va veni la
plânsul nostru,
El, Acela, care este Iubirea fără de sfârsit!
El, Acela care ni s-a dăruit pe Sine!
El , Acela care este tot ce există!
Sri Chinmoy
Răzvan a scris:
Da, iată un text extraordinar de
plin cu căldură divină. Frumos ca exprimare, puternic încărcat emotional,
modelator spiritual... Un exemplu de modul cum se poate trimite o binecuvântare
prin cuvântul scris.
Fie să avem parte doar de astfel de lecturi elevate!
Delphinman a scris:
Foarte frumoase rânduri, într-adevăr, cu multă încărcătură poetică.
Însă, ca un simplu diletant ce sunt în domeniul spiritual, recunosc, nu pot diferentia între realitate si autoiluzionare, între lucruri asa cum sunt si asa cum as/am vrea să fie. Simpla folosire a unor cuvinte ca: inocentă, evitarea ignorantei, puritatea inimii, zbor mai sus ca gândirea, zâmbetul unei flori.. etc. pot constitui capcane ale unei interpretări iluzorii a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Părerea mea!
Sigur că trebuie să tintim spre valori pozitive si general valabile, dar autoimpunerea unei trăiri onirice, cosmetizate si transfigurate a realitătii, nu ne este de nici un folos.
Foarte probabil că natura umană este una de la sine bună, dar călugării buddhisti din Burma sunt bătuti si omorâti în aceste zile, iar mass-media de la noi, dupa ce a exploatat ineditul momentului, a abandonat stirea. Iată o contradictie!
E foarte usor să ne imaginăm credinciosi, buni la suflet, darnici, iubitori de semeni. Cum se spunea mai demult, practica ne omoară! La propriu! :)
Răzvan a scris:
Nu poti citi o poezie privind la Stiri. Nu trebuie să pierdem din vedere dimensiunea sacră, mistică, din teama de realitatea imediată. O poezie se citeste în altă stare de spirit decât atunci când privesti dramele si tragediile umane.
Poezia este transfigurare, altfel ea ar fi doar o descriere. Pe de altă parte, realitatea nu este doar cea materială, vizibilă. Deci, poate că si transfigurarea ne ajută să intuim o altă realitate ascunsă, mai diafană.
Viata concretă este dură, si de aceea partea ratională a mintii este agresivă. Dar frumusetea nu se poate măsura, ci se simte, se trăieste cu partea intuitivă a mintii. Când vrei să delimitezi clipa de fericire, ai făcut-o să dispară din viata ta. Precum un vis pe care, cu cât încerci mai atre să ti-l amintesti, cu atât îl pierzi, definitiv.
Sunt multi maestri ai metaforei care doar învârt cuvinte, dar cel care a scris această poezie vrea să ne transmită o stare specială pe care el a trăit-o, si maestrii lui au trăit-o, deci este o realitate, nu imaginatie. Din păcate, prea putini dintre noi o simtim în mod obisnuit, dar asta nu-i diminuează obiectivitatea. Termenii poetici precum "puritatea inimii", "zbor mai sus decât gândirea", "atingerea lui Dumnezeu", ca să nu mentionez decât cele scrise de autor, sunt cât se poate de adevărate si concrete, nu autosugestii. O spun toate traditiile spirituale ale lumii… Dar acest tărâm trebuie abordat cu sensibilitate, cu finete, cu sfială chiar. Altfel, dispare ca un abur.
Sunt de acord că transfigurarea realitătii imediate – ca “tehnică” de evolutie spirituală - este o autohalucinare, contraproductivă în privinta integrării în mediu. Ca dovadă, cei care o practică fără discernământ (fiindcă asa sunt învătati de "guru"), ca mersul pe bicicletă, ajung să confunde realitatea cu proiectiile lor mentale. Nu dăm nume…, dar sunt printre noi.
Nu sunt sigur că natura umană este bună de la sine. Ea este inconstientă moral si manipulabilă. Cred mai degrabă că ea este modelată, printre altele si în primul rând, de Spiritul-Sine transcendent care o animă.
Putem fi buni si corecti în conduita aparentă, dar în interior să fim un vulcan de tendinte contradictorii. Sau ne putem închipui că suntem buni, dar să nu fim si nici măcar să părem asa. Trebuie să lucrăm mult cu noi însine, până la eliminarea completă a răului lăuntric, si atunci Poezia Lumii ni se va revela de la sine, fără eforturi intelectuale. Asa cum i se arată lui Sri Chinmoy...
< Sus>
28 Jul 2007
Marina a scris:
Am aproape 40 ani. Azi am nimerit pe internet si am citit cele justificate de dumneavoastră privind reîncarnarea. Ati fost, până acum, singurul care m-a făcut să sper că totusi nu e chiar asa cum spun unii preoti. Ati dat o multime de răspunsuri la întrebările mele si parcă m-am mai linistit.
Dar s-ar putea să fie prea târziu. Acum eu sunt sub îndrumarea unui preot care, categoric, m-a îndrumat să îmi urmez calea obisnuită!!! Dar în fiecare zi sunt asaltată de f. multe întrebări referitoare la credintă, a crede sau a nu crede în reîncarnare, karmă si altele... Zilnic, intru pe internet si contradictiile găsite mă tulbură f. mult. Am obosit sufleteste căutând răspunsuri.
Încerc să fac ce spune părintele care mă îndrumă, dar sufletul meu îmi spune că nu tot ce spune e adevărat. Oare ce se întâmplă? Dacă se poate, un sfat cinstit din partea dumneavoastră...
Răzvan a scris:
Sugestia mea este să urmati sfaturile practice ale preotului, dar să nu vă adânciti în discutii teologice cu el! Preotii nu au voie să iasă din disciplina dogmei. Prea putini fac exceptie si îsi permit să vorbească după cum le dictează constiinta. De exemplu, regretatul părinte exorcist Ilarion Argatu, de la mânăstirea Cernica, nu nega reîncarnarea... Mai sunt destui care sunt chiar fanatici, îndoctrinati, care au găsit o fărâmă de adevăr si cred sincer că acela este tot adevărul. Cel mai bine este să căutati cunoasterea pe cont propriu, fără teama că Dumnezeu v-ar pedepsi pentru dorinta dv. de a stii mai multe despre Univers si Tainele Creatiei Divine. Chiar Spiritul dv., Sinele dv. vă îndeamnă să aflati mai multe, căci el nu e multumit de limitările impuse de prejudecătile oamenilor...
Nu există nici o contradictie între credinta în Dumnezeu, dragostea pentru Isus si cunoasterea "ezoterică". Există pe glob miliarde de credinciosi, de alte religii, care cred în reîncarnare, si sunt în relatii excelente cu Cerul. Atâta timp cât vă închinati inima si viata lui Isus, El vă va feri de "ispitiri" sau "smintiri"... Aveti încredere mai mult în Spiritul viu al lui Isus decât în vorbele înselătoare ale oamenilor!
< Sus>
18 Dec 2006
Anamaria a scris:
Sunt din Bucuresti, căsătorită, am 2 fete. Simt că nu-mi mai pot gestiona viata. Greselile, poate chiar păcatele trecutului îsi cer tributul. Nu stiu dacă as fi fost bună la acrobatie, dar în viata de zi cu zi m-am comportat ca si cum as fi fost pe o frânghie subtire, aplicând doar metode superficiale pentru rezolvarea problemelor cu care mă confruntam, cu grijă de a nu cădea de pe frânghie sau nu cumva aceasta să se rupă sub mine. Sunt obosita si epuizată; mă bântuie gânduri de sinucidere, dar mă opresc, gândindu-mă că ar fi o dovadă de lasitate: cum să las pe umerii fetelor mele problemele mele personale si nemultumirile care mi-au bântuit sufletul atâtia ani?
Am nevoie să vorbesc cu cineva. Cred în Dumnezeu cu toată fiinta mea. Dar parcă si EL si-a închis usa în fata mea. Îmi este rusine că, la vârsta mea, scriu asemenea rânduri, dar am nevoie de ajutor.
Răzvan a scris:
Dumnezeu nu-si închide usa în fata nimănui, niciodată. Însă uneori trecem prin momente în care ne înconjoară întunericul si nu mai vedem Lumina LUI. Sunteti într-un nor care va întunecă gândurile. Nu acceptati gândurile de sinucidere, fiindcă nu vă apartin, ci vin de la spiritele întunericului, care vă dau târcoale. Vă cred că vă este greu, dar vreau să vă spun ceva. Omul resimte acest "greu" într-un mod personal. Nu atât dificultătile vietii vă apasă, cât modul în care reactionati dv. la ele. Poate că alti oameni o duc mult mai greu, si nu se plâng, asa s-au obisnuit. Uitati-vă cum trăiesc oamenii în Africa sau Asia si o să mă întelegeti ce vreau să spun. Totusi, acolo oamenii sărmani nu se sinucid niciodată.
Aveti un suflet sensibil, fiind născută în zodia Pestilor. De aceea, greutătile vietii se amplifică în mintea si sufletul dv. ALUNGATI GĂNDURILE DE SINUCIDERE, IMEDIAT CE APAR! Nu le lăsati să facă pui în mintea dv.! NU AVETI VOIE SĂ VĂ SINUCIDETI, trebuie să răbdati viata, cu tot greul său. Veti întelege de ce când Dumnezeu vă va chema la EL, atunci când vă va veni sorocul. Cei care se sinucid nu stiu ce îi asteaptă dincolo. O viată infinită de chin sufletesc... Sufletul nu moare niciodată, iar durerile emotionale, nici ele. Ca să scăpati de durerile sufletesti, singura cale este de a le răbda cu smerenie. Luându-vă viata, nici Dumnezeu nu vă va mai ajuta pe lumea cealaltă, fiindcă ati ales singură să refuzati darul Său cel mai de pret: viata. Prin viata omenească ne spălăm de păcate. Este valabil pentru toti oamenii!
Căutati căi si metode de a vă lumina viata, să o faceti mai suportabilă, căutati momente scurte de fericire: ascultând o melodie, privind un apus de soare, mângâindu-i pe cei dragi... Iar în rest, răbdare. Dumnezeu să vă ajute!
< Sus>
18 Dec 2006
Mihaela a scris:
Vă dau câteva date din viata mea, în speranta că-mi veti putea spune despre misiunea mea din această viată. Sunt o femeie foarte activă: mă ocup si de copii, am si un serviciu în domeniul bancar, fac si a 2-a facultate, îmi ajut si sotul la firmă, asta pe lângă piată, mâncare, menaj si tot ce implică responsabilităti de familie. Si totusi... ceva lipseste, nu stiu de ce, dar sunt mereu în căutare.
Stau mult la calculator, am foarte multi prieteni virtuali, îmi place mult să împărtăsesc din experienta de viată, bineînteles, dacă am cu cine. Sunt o împătimită a jocului… pe net, aici am cunoscut de vreo 2 luni un tip căsătorit si care ocupă o functie înaltă, care mă atrage destul de tare si pe care mi-as fi dorit la un moment dat să-l cunosc, genul de bărbat cu sarm. Însă ceva mă face să fiu suspicioasă, de la un timp, în privinta metodelor lui în încercarea de a mă seduce. Într-o seară, fiind un pic mai nervos pt. că eu nu-i acordam atâta importantă ca de obicei (asta se întâmpla tot pe net, nu ne-am întâlnit niciodată), ar fi spus că: simte că mă pierde, lucru pe care nu si l-ar dori, apoi a zis "să mi te descântec si o să fii tare... tare... încurcată, eu te anunt - puteri... para". La câteva zile, o masină l-a urmărit pe sotul meu toată ziua, nu stiu dacă a fost pusă de el sau nu, as vrea să stiu, cert e ca, în urma acestor vorbe, mă simt derutată complet, am încercat să-l evit, dar mi-a tot lăsat mesaje câteva zile pe net, iar acum foarte ciudat mi se pare faptul că nu mai apare deloc, în conditiile în care juca în fiecare seară pe acest site unde ne întâlneam.
Nu-mi place constrângerea, însă cu toate astea, chiar dacă am tremurat vreo 3 zile - gândindu-mă că, dacă vrea, chiar îmi poate face rău (datorită functiei pe care o detine, dispune de bani, relatii si alte alea) - tot mă simt atrasă de el. Care ar fi explicatia? Este într-adevăr un om cinstit si care foloseste mijloace corecte de a obtine ceea ce-si doreste? (Mă refer aici la modul general.) Iar altă întrebare este: de ce caut eu această afectiune, dragoste, să fiu iubită, dorită... etc, când am foarte multe lucruri frumoase în jurul meu: copii, servici bun, sot bun?
Răzvan a scris:
Din experienta multor cazuri pe care le cunosc, circa 99,9% din relatiile încropite pe internet sunt sortite esecului. Toate încep romantic, dar ar fi bine să vă limitati doar la a visa. Nu treceti la actiune în planul fizic, fiindcă veti fi surprinsă negativ. Pe net se vehiculează enorm de multe minciuni, minciuni, minciuni, fără asumarea responsabilitătii...
Mă întrebati "Este un om cinstit, foloseste mijloace corecte?". Răspunsul l-ati dat chiar dv. "Am tremurat vreo 3 zile gândindu-mă că îmi poate face rău". Nici nu vă cunoasteti bine si vă simtiti amenintată? Acceptati asa ceva într-o relatie, fie ea fictivă? Dacă vreti, păstrati relatia aceasta asa cum este, dar fără fite, scene de gelozie, constrângeri s.a.m.d. Să nu o considerati a fi o relatie adevărată!!! Este doar un vis, o fantasmă, si asa trebuie să rămână! Pe deasupra, mai este si căsătorit. Vă sfătuiesc să fugiti de bărbatii căsătoriti, nu vă lăsati nici gândul să zboare la relatii cu bărbati căsătoriti, ca să nu aveti mari necazuri! Chiar si aventurile ocazionale pot să lase răni adânci, nebănuite, nu doar sentimentale, ci chiar fizice. Dacă vreti o părere de la distantă, eu nu as crede nici că are o functie înaltă, nici că v-a urmărit si nici că ar putea să vă facă vreun rău. Totul este în imaginatia dv. De altfel, zodia Pestilor este vulnerabilă în privinta diverselor iluzii pe care nativii si le fac si pe care nu reuseste nimeni să li le scoată din minte...
Deseori, misiunea spirituală a multor oameni se reduce la a fi niste fiinte model între semenii lor. Dumnezeu nu cere mai mult de la ei. Fiti perfectă în rolurile pe care le aveti deja în societate! Nu e usor, dar nici imposibil. Dacă pe dv. vă interesează si alte aspecte mai deosebite, tinând cont că sunteti născută în Pesti (care au capacităti mediumnice înnăscute si dorinta de a-i ajuta pe altii), ar trebui să fi observat deja. De exemplu, vă interesează subiectele deosebite prezentate în site-ul nostru, SPIRITUS?
Mă întrebati "de ce oare caut eu această dragoste, când am foarte multe lucruri frumoase în jurul meu?". Din punctul de vedere al vietii spirituale, acum aveti toate conditiile nu să asteptati să primiti iubire, ci să căutati să o dăruiti chiar dv. Totusi, iubirea poate însemna si altceva decât eros, mai ales cu cine nu trebuie... Iubirea înseamnă devotament, compasiune, sacrificiu. Nu cumva v-ati dorit în tinerete să fiti doctorită? Vă atrag terapiile alternative, să luati durerea oamenilor? Nu cumva aceasta ar fi fost misiunea spirituală a vietii dumneavoastră?
Mihaela a scris:
H u u u!... Mesajul dvs. a fost ca un dus...rece, foarte bun, într-adevăr. Multumesc.
Referitor la site, vreau să vă spun că sunt foarte interesată si, înainte de a vă scrie acest mesaj, l-am citit din scoartă în scoartă, asa de captivată m-am simtit, că si uitasem de problema mea.
Despre mine vă pot spune că cred enorm de mult în destin si în aceste forte care ne călăuzesc în viată, încerc să fac cât mai mult bine, pt. că sunt constientă că ti se întoarce înzecit. În momentul în care AM STIUT CE VREAU, din momentul acela am început să si obtin, stiu că dacă ceri si crezi cu consecventă, ti se va da. Câteva ex.: am dorit o fetită - o am, chiar dacă a venit mai târziu; am dorit 2 copii - îi am; liniste în familie, un servici bun, cam toate astea le am, însă mai am de dăruit - cum spuneti dvs - si trebuie doar să găsesc calea, poate am si eu niste capacităti si poate o să mi le descopăr; de aceea, cred, mai cad în câte o capcană.
Răzvan a scris:
În privinta capacitătilor paranormale ar trebui să aveti anumite semne. De exemplu, încercati să rezolvati testele de clarviziune de pe site si trimiteti-ne răspunsurile dv. Aveti premonitii, deja-vu, simtiti entităti invizibile, ati trăit evenimente stranii, ati citit multe în acest domeniu? Vă interesează fenomenele conexe mortii (moartea clinică, dedublarea, comunicări spiritiste, filosofie spiritualistă etc)? Dacă puteti răspunde cu "Da" la cel putin una dintre întrebările de mai sus, vă calificati să activati si dv. în clubul nostru, fie ca un clarvăzător dispus să ajute oamenii cu capacitătile sale (sau terapeut naturist), fie ca simplu colaborator, dispus mai mult să învete si să-si împărtăsească experientele si opiniile cu alti colegi din club.
Vă avertizez însă că vă asumati o anumită responsabilitate în momentul când vă faceti publică fotografia si câteva date biografice, precum si adresa de email. Site-ul nostru este bine plasat la căutările pe internet, iar numele dv. va deveni cunoscut întregii planete în scurt timp. Dacă aveti probleme cu sotul sau cu prietenii, dacă vă temeti de ridiculizare din partea unor eventuali "sceptici" si răuvoitori, gânditi-vă de două ori înainte de a ne cere să deveniti membru al clubului PARANORMAL SPIRITUS.
Veti putea să vă împrieteniti pe net sau pe viu cu colegii nostri. Veti putea să scrieti articole despre ceea ce vă interesează, despre pasiunile dv. si alte lucruri frumoase, care vor face parte din pagina dumneavoastră. Dacă veti decide să apăreti pe site-ul clubului, evolutia dv. spirituală va lua avânt, chiar si prin simplul fapt că vă veti învinge temerile, prejudecătile si vă veti afirma cu voce tare credinta în lumea fenomenelor inexplicabile, dar cât se poate de normale, si mai ales în prezenta directă si obisnuita a lui Dumnezeu si a Îngerilor Săi în vietile noastre. V-ar mai putea veni si alte ajutoare, neasteptate...
< Sus>
1 Aug 2007
Augusta a scris:
Am un copil diagnosticat cu "elemente de autism în comportament si retard limbaj". Am făcut multe tipuri de tratamente si terapii. Încerc să înteleg în primul rând de ce mi s-a dat asa ceva. Am început să citesc Lazarev, care mi-a mai deschis ochii putin, si multe alte cărti. Am ajuns la oameni cu capacităti para... Am făcut si tratamente bioenergetice. El întotdeauna a fost între două lumi. Nu e sever, vorbeste (ecolalic, dar poate vorbi si corect, si la persoana I, dar putin în timpul zilei). Mai are hiperkinetism.
Am foarte multe întrebări pentru dumneavoastră. Am citit câteva din punctele dvs. de vedere vizavi de unele aspecte. Mi-au plăcut. Acum am ajuns să înteleg unele lucruri, dar (desi am si eu initiere gr. I REIKI) mi-e greu să înteleg, totusi, aceste plăti karmice... si mi-e greu să nu fac comparatii, să nu invidiez alte mămici, să nu îmi doresc să-mi schimb viata etc... E foarte greu de dus asa ceva, si asta o stim doar noi, aceste mămici.
Ce sfaturi îmi puteti da ca să mă pot mentine pe o linie (pe care câteodată reusesc să fiu) bună. De ce credeti că apare asa ceva? De ce plătim prin copii nostri? De ce nu plătim noi, direct, prostiile pe care le-am făcut noi sau altii dinaintea noastră? Ce credeti că e autismul?
Răzvan a răspuns:
Vă înteleg durerea, fiindcă cu totii suntem oameni si cunoastem suferinta. Într-adevăr, bolile psihice sunt cele mai cumplite, iar mama care are în perspectivă un numar de ani de chin alături de odorul său este cu adevărat o martiră.
Vă mirati de ce tocmai dumneavoastră?! Aceasta, pentru că nu aveti cum să vă amintiti angajamentul pe care spiritul dumneavoastră si l-a luat, înainte de a se întrupa, precum că va răbda până la capăt durerea ce o va primi negresit prin fiul ce se va naste cu scopul de a vă chinui. Da, la încarnare stiati ce vă asteaptă, dar dorinta spiritului dumneavoastră de a se purifica a fost atât de mare, încât, iată, a trecut atâta timp si încă aveti putere de a lupta cu suferinta (pe când altele au clacat chiar de la nastere si au abandonat copilul), dar si răbdare de a vă face datoria crestinească! Vă spun că, dacă veti răbda până la capăt, mare va fi răsplata pentru spiritul dumneavoastră după ce se va lepăda de haina pământească! Se va vedea curătat de petele de întuneric acumulate în vietile anterioare, prin păcate nenumărate. V-ati putea închipui câtă suferintă a adus în jur omul (oamenii) în care s-a întrupat el in trecut, dacă acum trebuie să suportati dumneavoastră atâta durere? Câti copii a mutilat, câte mame a sfâsiat de durere prin crimele si torturile la care i-a supus pe fiii acestora? Toate aceste fapte rele trebuiau să fie răzbunate, prin legea dreptătii divine, legea karmei!
Da, dumneavoastră nu stiti nimic de toate acestea, dar spiritul dumneavoastră stie de ce s-a încarnat acum si aici. Încercati să dialogati cu el, adică să faceti liniste în minte si să ascultati "vocea tăcerii" – la un moment dat, veti avea o stare de întelegere superioară a vietii acesteia trecătoare, că suferintele sunt trecătoare, iar fericirea care urmează este vesnică si merită efortul de a răbda putin durerile terestre…
Sfatul pe care vi-l pot da este să continuati lecturile spirituale, să le aprofundati cu inteligenta dumneavoastră, să vă întăriti vointa în vederea luptei cu viata. Luati-le ca pe un sprijin sufletesc si reciti-le periodic.
Augusta a scris:
Încă o întrebare... De ce nu ne e dat să ne amintim? Evolutiile spirituale ar fi implicit mai rapide si nu ar mai fi necesare nu stiu câte reîncarnări. E foarte multă suferintă (de ex. ptr. cei ce nu cred în reîncarnări), inexplicabilă si nedreaptă (mai ales). De ce numai prin suferintă te poti purifica, am văzut oameni care au o viată frumoasă si sunt "frumosi" cu sufletul, întelegători etc...
Atâta suferintă poate încăpea într-un suflet, încât s-ar putea îneca întreg universul la un moment dat. De ce se doreste, parcă, atâta suferintă de la noi? Si cum te poti ridica deasupra ei iubind (am reusit de câteva ori) fără să deznădăjduiesti?
Răzvan a răspuns:
De ce nu ne amintim încarnările trecute? Din acelasi motiv pentru care nu toti avem puteri "paranormale". Adică nivelul general al umanitătii este foarte scăzut, comparat cu al altor civilizatii din univers. Mintea omului este adormită. Omul nu reactionează decât la ce vede, aude si înghite. Foarte putin, prea putin... Mă refer aici la nivelul general, care ne influentează pe toti. Nu karma ne blochează accesul la informatiile de ordin spiritual mai înalt, ci mintea noastră, încă nedezvoltată. Ca un exemplu "de fictiune", cineva scria că, pe o planetă foarte îndepărtată de noi din toate punctele de vedere, cine nu are capacităti telepatice se aruncă într-o prăpastie destinată sinuciderilor de acest fel. Răsplata pentru acest autosacrificiu este o renastere în care omul va fi dotat cu capacităti telepatice puternice. Ce trebuie să întelegem din acest exemplu, posibil exagerat, este că alte civilizatii consideră că neputinta de a percepe vointa si glasul divinitătii este cea mai mare suferintă posibilă pentru spiritul întrupat. De pe aceeasi pozitie, înalt spiritualizată, spunea si Isus: "Dacă mâna ta făptuieste păcatul, mai de folos este să ti-o tai, iar dacă ochiul tău gândeste păcatul, mai de folos este să ti-l scoti!". Câti dintre pământeni ar fi dispusi să îsi sacrifice o părticică din ei numai ca să recepteze vointa lui Dumnezeu, adică să perceapă clar, distinct, permanent Ordinea, Disciplina, Legile care guvernează universul si planeta noastră, astfel încât să nu mai gresească în nici un moment - nu fată de Dumnezeu, ci fată de aceste Legi implacabile?! Nu Dumnezeu ne pedepseste, ci neurmarea acestor Legi ne conduce automat la suferintă. Definitia lui Dumnezeu este "Cel mai mare responsabil cu păstrarea Legilor universului".
Suferinta este calea ascetilor. Toti ascetii si-au mortificat trupul si dorintele cu vointa invincibilă de a-si purifica karma. Ei caută si îsi provoacă suferinta pentru a evolua. Este o cale dură si nu e pentru oricine, fiindcă necesită o vointă de fier. Un exemplu "banal" este faptul că mari călugări ortodocsi, cunoscuti ca sfintiti, chiar în România, nu dormeau (poate că obiceiul încă nu a dispărut), ca tot omul, pe lavită, ci pe un scăunel, si nu mai mult de 3-4 ore pe noapte. Aceasta este o metodă de autoflagelare "blândă", care se pare că dă rezultate, căci altfel ar fi dispărut din practicile isihaste, călugăresti. Sunt si alte obiceiuri dure la mânăstiri, de care poate ati auzit… Însăsi retragerea din lume, renuntarea la plăcerile comune este tot o suferintă autoimpusă.
Dumnezeu nu doreste suferinta noastră, care îl deranjează si pe El, si pe toti îngerii. Dacă cineva o doreste, atunci aceia sunt demonii. Numai ei se bucură la durerile omului. Dar, dacă bagajul karmic este încărcat de suferinta pe care ai adus-o altora, cine este de vină? Un bagaj încărcat cere o metodă rapidă de descărcare, iar aceasta este suferinta. Odată ce cunoaste suferinta, spiritul se va feri să mai gresească vreodată asa cum a făcut-o în trecut. Cel putin asa e în teorie. Unele spirite însă gresesc în mai multe vieti, de ajung să se teamă de încarnare, căci stiu că iar o vor lua de la capăt cu erorile împotriva legilor universale, ceea ce în limbajul uzual se numesc "păcate".
Să luăm acum cazul copilului bolnav de autism. Ca om, s-ar părea că nu suferă, fiindcă nu e constient de sine, de ce întâmplă cu el, de drama pe care o provoacă în jur. Însă spiritul din el suferă enorm. Acest spirit uman nu se poate exprima în forma omenească. E ca si cum ai pune un spirit de om să trăiască într-un corp de animal. Spiritul vrea să vorbească, iar animalul rage, spiritul vrea să îmbrătiseze, dar animalul împunge cu coarnele, spiritul vrea să construiască case, dar animalul doarme sub cerul liber, spiritul vrea curătenie, dar animalul stă în mocirlă etc etc. Această enormă diferentă între potentialul spiritului si realitate îi provoacă acestuia o mare suferintă, pe care să o tină minte în vesnicie, si să nu mai păcătuiască în viitoarea încarnare. Adică, în viitoarea viată, spiritul va pune o presiune atât de mare asupra omului, încât acesta nu va mai cădea pradă tendintelor interne si influentelor nefaste din jurul său.
Nu numai prin suferintă te poti purifica, ci si printr-o viată morală, exemplară din toate punctele de vedere. Când omul devine constient de faptul că suferă pe drept, atunci are posibilitatea să implice si alte metode de scurtare a suferintei, sau măcar de detasare de dureri.
Sacrificiul în slujba servirii altora este o cale universal valabilă. Pe această cale mergeti dumneavoastră. Constientizarea legii karmei este, în sine, primul pas de limitare a suferintei viitoare. De aceea, păcătuiesc cei care se opun doctrinei reîncarnării, indiferent din ce motive, îndepărtându-i si pe altii de a o întelege… Dacă nu se pricep, măcar să aibă bunul simt să tacă din gură, că nu-i obligă nimeni să nege acest fenomen legic natural. Legea actiunii si reactiunii din fizică este unanim acceptată, dar ea nu este decât o variantă, o extensie a legii karmei… Acceptarea legii karmei este o actiune de bun simt, în definitiv, nu trebuie să fii savant pentru a o întelege si a o intui.
Meditatia la subiectele spirituale este o altă cale. Pe măsură ce încerci să îti înalti mintea spre orizonturi mai înalte, suferintele fizice se îndepărtează, chiar dacă nu dispar. Focarul constiintei se desprinde de materie si se apropie de gândirea divină. Aceasta este calea întelepciunii.
Este iubirea o cale? Dacă ea înseamnă pentru tine mai mult decât pasiune, patimă, atunci poate fi o cale de iesire din egoism, ceea ce aduce evolutia spirituală. Nu e oligatoriu să primesti înapoi iubirea, ci este important să iesi tu din ego, să te detasezi de propriile interese si dorinte, să doresti numai binele celuilalt, cu pretul sacrificării plăcerilor tale. Această iubire te poate înălta, da. Iar dacă iubirea ti-a fost înselată, chiar dacă nu o mai poti păstra ca înainte, măcar o poti transmuta în întelepciune, în răbdare, în tolerantă, dar si în demnitate tăcută si nobilă.
Ce este deznădejdea? Este opusul sperantei. Viata fără sperantă este un chin. În fiecare zi sperăm că va fi mai bine, si asta ne dă poftă de viată. Poate că a doua zi va fi mai rău, dar fără sperantă nu vom ajunge să trăim ziua de mâine. Cine se opune dorintei noastre de viată? Cel Rău. Aceluia nu-i convine să ne bucurăm de putinul zilei de azi, pe care ar vrea să ni-l transforme în venin, să ne facă nemultumiti cu ce avem, indiferent de cât avem. În realitate, chiar în cea mai dificilă situatie există o iesire multumitoare, sau cel putin un folos spiritual. De asta trebuie să fim convinsi. Deznădejdea este o credintă opusă acesteia. Ea vrea ca noi să credem că nu există nici o iesire si că suferinta este fără folos. Dacă vă veti fixa definitiv în minte acest postulat, nu veti mai fi niciodată cuprinsă de disperare: EXISTĂ O IESIRE, EXISTĂ UN FOLOS. Desigur, nu sunt de acord cu pasivitatea, cu resemnarea. Numai actiunea, activitatea, dinamismul ne întăreste speranta în lupta noastră zilnică, surdă cu zgomotul de fond al deznădejdii.
În timpul fericirii eterne, mica noastră suferintă trecătoare va dispare chiar si din amintire. Nici măcar nu ne vom putem aduce aminte că am suferit, cum a fost, cât a durat. Tot asa cum nu ne putem aminti detaliile unui vis de groază după ce au trecut câteva luni… Nici nu ne mai pasă de acel vis. Viata e cu totul altfel decât apare ea în vise.
Augusta a scris:
Mi-e foarte greu să mă descurc în acest păienjenis de idei si îndemnuri (care se mai si contrazic pe alocuri). Dar să stiti că am auzit sau văzut totusi ce poate face o rugăciune spusă ca lumea, si am auzit (cel putin) de multe asa zise vindecări miraculoase. Stiti, sunt ca înecatul care se agată de un pai în această încercare. Atât pot să sper, că mă duc pe un drum bun... si bineînteles îmi doresc ca fiul meu să fie bine - si să ajung acele zile, vie si teafără la minte, ca să mă mai pot bucura si eu putin de el.
< Sus>
19 Sept 2006
George a scris:
Acum câteva zile, cineva mi-a trimis on-line o carte electronică, "Din tainele vietii si ale Universului", scrisă de prof. Scarlat Demetrescu, carte care mi-a plăcut de la început. Aduce cu ceva din Kabbalah, care mă pasionează f.mult. Dar n-am înteles totul si, având câteva neclarităti, am căutat, pe Google, numele lui Scarlat Demetrescu. Cu părere de rău am aflat că a trăit în alt deceniu. Dar căutând mai departe, am dat de site-ul Dvs. si al sotiei. M-am apucat să-l citesc si mi-a plăcut f.mult ceea ce spuneti. Sunt niste adevăruri cu care eu sunt de acord, desi mi se par un pic cam sumbre uneori.
Răzvan a scris:
În privinta lui Scarlat Demetrescu, vă dati seama că am o părere excelentă. Abia astept să recitesc cărtile lui, dar momentan sunt prins în lectura altora din domeniu, foarte intersante si ele. Alături de Hasdeu, este unul din premergătorii de nivel înalt ai filozofiei spiritiste în România.
George a scris:
Acum vreo 2-3 ani, exasperat că nu-mi mergea nimic, la un moment dat mi s-a întipărit în minte că aveam niste vrăji făcute de niste cunoscuti pe care nu i-am putut ajuta la nivelul pretentiilor lor. În al doilea rând, începusem să citesc despre Karma, si acum nu stiam ce să cred: era la mijloc Karma, care făcea să-mi trag niste păcate din vietile anterioare, sau era puterea vrăjilor. Nu stiam încotro să mă duc si căutam înnebunit o cale să aflu adevărul. Totul mergea din ce în ce mai rău. Oamenii la care m-am dus s-au dovedit a fi niste sarlatani care-si băteau joc de banii mei.
De aceea, am hotărât să învăt singur despre spiritualitate si despre calea cum să ajung la Dumnezeu. Din nou am avut numai dezamăgiri. La cine mă duceam, toti îmi dădeau numai sfaturi, dar nici unul nu mă îndruma spre Calea adevărată. În cele din urmă, am hotărât să citesc cărtile pe care le găseam la biblioteca de aici din State, bibliotecă f.mare. În urma citirii cărtilor luate la întâmplare, am ajuns să mă mai "destept" un pic, dar am ajuns într-o situatie pe care ati descris-o într-un articol de-al dvs.
Mergând, la începutul drumului meu ptr. înăltarea spirituală, la un asa zis "guru" vietnamez (tin minte că eram hotărât să încep meditatia si am condus vreo 300 Km până am ajuns la el), am început meditatia cu el. La început, mi-a spus să realizez un ritual de respiratie, l-am făcut, am visat ceva si pe urmă am plecat acasă f. fericit... Acasă când am ajuns, fericit că "stiam" să meditez, am început exercitiile de respiratie, într-o cameră semi-întunecoasă, cu o muzică lină, cu lumânări de jur-împrejur si cu acordul alor mei, care de-abia păseau în vârful picioarelor, că "stăpânul face meditatie", nu alta. Nici musca nu se auzea. Era restrictie totală si nici cătelusa noastră nu îndrăznea să-si ceară drepturile ei la un os. În acest timp, "Masterul" era să se dea cu "zgăidanelele" în sus ca un pui de găină, ca îmbătat de fumul de la lumânări si betele frumos mirositoare, plus exercitiile de respiratie. Nu mai aveam aproape deloc aer în plămâni si mă apucase o ameteală soră cu... Norocul meu a fost că fiului meu nu i-a păsat de loc de exercitiile studentului în spiritualitate si, fiindu-i foame, s-a hotărât să vină să mă cheme la masă (cum sunt tinerii în ziua de astăzi, n-a ascultat de sfaturile părintelui si a intrat). Vă dati seama furtuna care a urmat : geamuri deschise, aer conditionat, vorbe "dulci" de la nevastă-mea (că înteapă cauciucurile de la masină dacă mai îndrăznesc să-i spun că mă voi mai duce la chinezul ăla). Degeaba am încercat să-i explic că-i vietnamez, că n-a tinut placa. Înduiosat de atmosfera din casă, a trebuit să admit că nu voi mai face meditatie.
Dar una este să promiti, si alta să te tii de cuvânt. M-am hotărât să nu mă mai duc la nici un guru si să încep pe propria mea experientă. Am găsit o carte de Howard Hewitt, pe care am început să o citesc, nemailăsând-o din mână. Cartea, plină cu tot felul de exercitii, m-a atras si am început, în ascuns ca un licean (doar în timpul programului de la serviciu), să fac exercitii de meditatie. Eram cu ochii în patru să nu vină nevastă-mea. Nu de alta, dar încă mai tin la părul meu. Am început să practic si, pe urmă, am început să citesc din Aivanhov niste exercitii care si acelea mă atrăgeau. Am început să le practic si pe alea, si totul decurgea bine. În continuare, am început să citesc Kabbalah si pe Ted Andrews, si am încercat să fac si din exercitiile acestora. În decursul lunilor de când începusem să practic meditatia îmi stabilisem o "cameră" a mea în planul spiritual (era un nivel de relaxare profundă), unde primeam entităti spirituale superioare si rude de ale mele moarte. Iisus venea întotdeauna si mă cuprindea o bucurie imensă când îl vedeam. Rugăciunile le spuneam în această "cameră" si totul decurgea bine.
Dar, există si un "dar". Am mers mai departe si făceam exercitiile din Ted Andrews (autor care-mi place enorm si cu care sunt pe o frecventă asemănătoare). Continuând cu exercitiile din cărtile acestuia, ciudat, vedeam din ce în ce mai putin entităti luminoase si am început să văd entităti negative tot mai des. La un moment dat, m-a apucat o durere f.mare de cap (consider că nimic nu-i întâmplător) si, rugându-l pe Bunul Dumnezeu să mă ierte, l-am rugat să-mi trimită un mesaj prin care să-mi spună dacă am gresit sau nu. Mesajul nu a întârziat să apară, după durerea de cap, printr-o voce pe care o auzeam în mintea mea si care-mi spunea să încetez meditatiile si să-mi găsesc un profesor cu care să continui aceste meditatii. Acum, nu stiam ce să cred : poate vocea a venit doar în închipuirea mea, ori a fost adevărată? Cert este că am considerat vocea ca pe un mesaj de la Dumnezeu si am stopat meditatiile.
Timp de două săptămâni am fost ca nebun: aveam numai vedenii, entităti negative, când închideam ochii auzeam numai prostii, gândurile mele erau aiurea. Numai credinta mea în Iisus si în Duhul Sfânt m-a salvat. Îl chemam pe Iisus, el venea, Îl simteam, nu-i mai vedeam fata, dar mă linisteam.
Acum nu mai fac meditatii si Îi văd chipul lui Iisus din nou. Astept să găsesc un profesor (asa cum este spus: când studentul va fi pregătit, profesorul va apare) si să reîncep din nou meditatiile. Deci, ce părere aveti ? A fost numai o impresie sau ceea ce descriati dvs. în unele articole?
Răzvan a scris:
Nu stiu dacă vă consolează acest lucru, dar sunteti si dumneavoastră într-o situatie similară cu multe altele de care am auzit. Faptul că aspirantul spiritual învinge opozitia familiei privitoare la practica meditativă, dar în final e învins de diversele forte oculte constituie aproape o regulă, încât mă întreb dacă ce se scrie frumos prin cărti sunt scorneli sau adevăruri! Aproape că este un paradox si o nedreptate că, într-o lume atât de materialistă si meschină, acei relativ putini aspiranti spirituali ajung adeseori la forme usoare sau mai grave de "nebunie"! Acest fapt trist întăreste opinia mediocritătii că omul n-ar trebui să-si "zgândare" destinul si nici să-si ridice privirea mai sus de acoperisul casei.
Pentru a vă continua practica spirituală, vă recomand o usoară schimbare de directie de la calea meditativă. Veti găsi, chiar în orasul dumneavoastră, un maestru de Reiki, traditia Usui, care să vă initieze în această practică, profund benefică si puternică. La ora actuală, sunt câteva zeci de variante de Reiki, dezvoltate mai ales pe continentul nord-american, dar toate au plecat de la "sământa" pusă de Mikao Usui în Japonia. Initierea se face fără efort, într-un week-end, si nu vă leagă de maestru prin nimic.
Începutul de "nebunie" pe care îl invocati este, în termeni ezoterici, o deschidere necontrolată a chakrei Ajna. S-ar putea, la fel de corect, descrie ca fiind o deschidere necontrolată a canalului telepatic, pe care intră tot felul de entităti neinvitate. Aveti nevoie de protectia telepatică pe care un maestru încarnat sau un spirit înalt o pot oferi. Vocea care v-a sugerat să nu mai meditati a fost reală, reprezentând fie vocea mintii dumneavoastră astrale, fie vocea îngerului dumneavoastră păzitor. Este foarte bine că ati ascultat de acest sfat bine-intentionat si le-ati respins pe cele rău-intentionate, venite de la entitătile negative. În acest tărâm subtil e nevoie de mult discernământ: nu ar trebui ca persoanele imature, fără experientă de viată sau cu un mental slab să aibă acces la lumea invizibilă – ar putea fi victime sigure la numeroasele tentatii, înselătorii, încercări de corupere morală din partea entitătilor josnice.
În privinta cărtii lui Scarlat Demetrescu, o problemă mai spinoasă ar putea fi dreptul de copyright. Vă mărturisesc că am o mare dorintă de a găsi pe internet cât mai multe titluri de cărti digitalizate, în limba română! Ati văzut cât tipăresc americanii online?! Este o adevărată industrie, care de fapt este un act de cultură, pe care ar fi bine să-l urmăm si noi.
George a scris:
Este curios un fapt. În "goana" după spiritualitate am întâlnit multe persoane care si-au manifestat dorinta să-mi fie Maestri, dar n-am simtit nimic ptr. ei, frecventa mea nefiind în concordantă cu a lor. Dupa 2 emailuri cu Dvs. mă simt bine si sper să rămân în starea asta. Cât despre Reiki, sunt Maestru Reiki, desi nu am practicat asta niciodată. Am luat diferite cărti de la biblioteca de aici si le-am copiat, dar Reiki nu m-a atras în mod special. Si l-am lăsat pe un plan secund. Ceea ce mă atrăgea era hipnoza, dar n-am găsit pe nimeni în România care să-mi predea niste lectii, hipnoza nefiind destul de răspândită în România. Dar, în ultimul timp, am văzut că si Reiki este destul de răspândit si o să mă apuc să studiez tehnicile de Reiki.
Răzvan a scris:
În privinta Reiki, vă sugerez să combinati energizarea Reiki cu diverse alte tehnici pe care le cunoasteti, si veti vedea că poate să iasă ceva fain. În orice caz, tratamentul zilnic pentru întretinerea sănătătii este păcat să-l ratati. Dacă nu dumneavoastră, poate că membrii familiei au unele deficiente de energie prin anumite părti ale corpului, pe care le puteti compensa foarte simplu cu câte o sedintă zilnică de Reiki a câte 10 minute. Puteti să vă faceti Reiki personal când asteptati în masină la semafor, când aveti putin timp la serviciu, când vă uitati la televizor etc. Puneti mâna unde aveti nevoie de energie, mentalizati si faceti cu degetul simbolul ChoKuRei si asteptati încrezător rezultatul, care va apare. Poate că la început vă veti da drumul mai greu la energie, după atâta pauză, dar perseverând, veti dobândi abilitatea de a capta energia universală imediat ce puneti mâna pe un organism viu. Experimentati si cu animalele de casă, ca să vedeti ce receptive sunt la energia dumneavoastră bună!...
< Sus>
8 Aug 2006
Monica, Israel
Am văzut scris în forumul de psihologie transpersonală despre vegetarieni si scăderea capacitătii mentale. Nu stiu de ce credeti asa ceva. Că lumea e largă si cunostintele sînt pe măsură am fost fost convinsă de cînd eram copilă. Iată cîteva detalii.
a. De mică nu doream să mănînc carne, mama mă bătea spunîndu-mi că sîntem săraci si eu fac mofturi. Nu doream să mănînc că aveam o senzatie de durere sufletească la gîndul că mîncam găinile, rătile... după care alergam prin curte. De durere, mergeam si le îmbrătisam pe toate si atît le strîngeam în brate pînă le puneam jos late. Fără să am vreo intentie rea, mama îmi mai trăgea o portie de bătaie. Si detaliile pot continua. Astăzi să mă revansez cumva, că sînt doar de 37 de ani, am făcut Colegiul de pictură din Anglia sectia introducere în pictură si creionare. Tot în Anglia am făcut Comportamentul Animalelor. Să mă revansez, tot scriu la reviste din toată lumea despre animale, natură, plante, din anul 2000. Desi mă gîndeam la poezii frumoase atunci cînd vedeam furnicile ce mergeau pe copaci, cînd le vedeam în casa lor mă apuca plînsul.
b. Fiind mare, nu am avut ocazia să mă las de carne că nu aveam cu ce le înlocui. Însă, lucrînd prin străinătături la o familie de bătrîni sclerozati, am învătat partea vegetariană. Să nu fie darnici, tot găseau motive că le lipseste găina cea prăjită din frigider. Văzînd dezgustul, gîndindu-mă la trecut, am hotărît să devin vegetariană. Am găsit multe retete delicioase. Mîncînd brînză Tofu îmi este mai îndeajuns decît dacă as fi mîncat cascaval de nu stiu unde. Mă simt mai sătulă cu Tofu decît cu cascaval. Mă gîndesc: ce ar fi de o altă fiintă, de vreo 5 metri să ne mănînce pe grătar cu tot cu condimente, iar familia să spună că are si el, înaltul, nevoie de calorii.
c. Sînt convinsă că atunci cînd mănînci carne mănînci constiintă. Si animalele sînt constiente. Pestii, au si ei reactiile lor cînd sînt prinsi de oameni. Doar Jack Yves Cousteau a scris despre asa ceva, în rest potopul. Se vede că există ignorantă si ochi închisi. Animalele tinute în captivitate, pentru experimente, ori crescute rapid au suferintele lor. Cei de la VIVA, Wild Life Trust, BUAV vorbesc de asa ceva. Multi ani am fost membră în clubul lor si nu am găsit ceva nefondat. Datele lor sînt verificate, parte le-am verificat si eu la laboratoarele pe unde am avut posibilitate.
d. Un mare neurolog român spunea că omul în viata sa nu foloseste decît 20% din celulele nervoase. Si are dreptate: sînt mai multi neînvătati în ale vietii.
e. Recent, am văzut la tv cazul unui tînar paralizat în urmă cu ani. În 2006 dintr-o dată, fără să se cunoască cauza, celulele creierului său au început să producă celule viabile. Pacientul începuse să se miste, să vorbească, după ani de stat în pat. Se spunea că creierul uman intră într-o altă fază a dezvoltării. De ce să nu ne gîndim la românul nostru, toba de carte în neurologie, la atîtea ce sînt si să lăsăm animalele cu constiinta lor. Nu e păcat să le iubesti si apoi să le înfuleci?! Oare ce arată această atitudine: primitivism în a întelege lumea de lîngă noi.
f. Am citit date în care se spunea că laptele de vacă, avînd mult calciu, reprezintă dezvoltarea naturală a sistemului de lactatie pentru vitelul ce trebuie să-si dezvolte oasele. Un copil, din cîte stiu, mănîncă lapte de mamă si asa trebuie să fie. Vitelul are alte nevoi, copilul altele. Vă pot expedia documentatia. Ea se găseste si pe site-ul BUAV, Anglia.
8 august 2006
Răzvan Petre: Dieta vegetariană este un subiect discutabil, care nu se va transa niciodată, existând numeroase argumente pro si contra.
a. În primul rând, vreau să stiti că pe acel forum mi-am exprimat o opinie personală provenită din experienta de viată pe care o am, dar nu mi-am propus să reconvertesc vreun vegetarian convins. Eu însumi nu am mâncat carne o lungă perioadă, din convingere religioasă. Cei care încercau să mă convingă de contrariu apăreau în ochii mei ca niste "dusmani ignoranti, care doreau sa-mi pervertească traiul sănătos".
b. Un anumit curent de gândire venit din Vest consideră actualmente că spiritualitatea autentică promovează hrana pur vegetariană, iar alimentatia completă este rezervată numai "păcătosilor". Aceasta este o judecată eronată. Pe de-o parte, nici măcar traditiile religioase orientale (de unde s-a inspirat această modă) nu împărtăsesc în majoritate vegetarianismul, iar pe de altă parte, evolutia spirituală este o problemă prea serioasă ca să o coborâm la nivelul stomacului. De exemplu, civilizatia spirituală tibetană se bazează integral pe alimentatia cu carne. Probabil că vă amintiti cum a rezolvat această dilemă Isus Cristos: "Nu e important ce băgati în gură, ci ce scoateti pe ea!".
Admit libertatea fiecărui om de a se hrăni după cum poate si după cum crede de cuviintă, conform culturii si zonei geografice în care a crescut. Am însă mari îndoieli cu privire la unele pretinse teorii stiintifice sau imperative religioase care îi obligă pe creduli să urmeze anumite tipare stricte. Unii oameni se nasc cu intolerantă fată de carne, dar aceasta nu este neapărat o virtute! În viata mea am întâlnit persoane activ vegetariene care lăsau de dorit din multe alte puncte de vedere. Mai mult chiar, timp de aproape 5 ani am fost si eu un lacto-vegetarian convins, impresionat de justificări similare celor prezentate de dumneavoastră si de argumentul suprem că "obtinerea purităti mintii începe cu purificarea corpului". Nici acum nu mă îndoiesc că excluderea cărnii din hrană produce schimbări în organism, dar acest lucru nu este neapărat benefic. Omul devine prea sensibil si nu-i mai suportă pe cei din jur, nu mai are putere de ripostă împotriva agresiunilor energetice. Mintea slăbeste, fiindcă omul renuntă la o sursă importantă de proteine, pe care nu o suplineste îndeajuns din alte surse. Nu din teorie, ci din practică vă spun că toti vegetarienii pe care i-am cunoscut aveau carentă de proteine, deoarece pentru a înlocui carnea trebuiau să cheltuiască aproape dublu, ceea ce nu-si permiteau. Se îndopau cu cartofi, orez, nuci si lactate, dar rezultatul pe TERMEN LUNG este dezastruos pentru organism. Mai ales bărbatii îsi pierd din puterea fizică, ceea ce este un handicap. Românul a si lansat o zicală: "Iarbă mănânci, iarbă poti!". Desigur că toti afirmau sus si tare că sunt foarte sănătosi! Unii chiar credeau ce spun, dar era mai mult auto-sugestie, fiindcă rudele si prietenii lor au observat cu luciditate că slăbiseră, se cam detasaseră de problemele lumesti, dormeau prea mult (ca să-si recupereze fortele), nu mai aveau rezultatele intelectuale anterioare s.a.m.d.
c. Mărturisirile dumneavoastră personale dovedesc o mare sensibilitate si o apropiere lăudabilă de lumea necuvântătoarelor. S-ar putea explica inapetenta dumneavoastră la carne si prin prisma karmei, ca fiind o consecintă a vietilor anterioare ale spiritului dumneavoastră. Cum altfel?!
Nu sunteti singura cu intolerantă fată de carne! Unii se proclamă împotriva mâncării în general! Poate ati auzit de Jasmuheen, care afirmă că se hrăneste numai cu ... lumină (adică prana). Iată deci că se poate îndrăzni si mai mult (dacă o credem pe cuvânt)!... Apropo, v-ati gândit vreodată la suferinta pe care le-o producem plantelor când le fierbem pe foc sau le ardem cu acidul din stomac? Sunt vii si plantele, nu-i asa, ba sunt chiar foarte inteligente! :)
Animalele au constiintă, neîndoielnic! Dar constiinta lor evoluează cel mai rapid când se oferă ca hrană pentru fiintele superioare, precum omul. Sacrificiul animalelor care ne hrănesc nu este în zadar, ci le ajută să progreseze spiritual. Da, moartea violentă nu este prea plăcută, dar aceasta este lumea noastră. Nu trăim în paradis! În lumea animală fiecare este vânat si vânător, asa este legea firii, căreia ne supunem si noi, oamenii. Domnisoară Monica, există si plante carnivore! Pestii mari se hrănesc cu cei mici si cu resturi de stârvuri! Vrem, nu vrem, trebuie să acceptăm legea naturală, prin care vietătile superioare se nutresc cu vietătile inferioare...
Din câte cunosc eu, nu există pedepse karmice grave pe motivul consumului de carne, ci doar pedepse karmice din cauza CRUZIMII manifestate de om. De aceea sunt perfect de acord cu directivele Uniunii Europene care interzic maltratarea animalelor si prevăd eutanasierea animalelor de consum. Uciderea animalelor cu cruzime este un păcat spiritual. Este însă o fătărnicie să afirmi că "dacă consumi carne devii complice cu măcelarul si îti încarci bagajul karmic". N-am auzit ca spiritele să fie pedepsite pentru asta (oamenii încercau să supravietuiască, nu-i asa?), ci doar pentru faptele de cruzime. Apropo de războiul din Liban, mă întreb dacă printre acei soldati nu sunt si vegetarieni, care se feresc să omoare animale, dar comit crime infinit mai mari si aspru pedepsite de Dumnezeu...
În privinta unor afirmatii pe care le-ati făcut în scrisoare:
Omul este în vârful piramidei trofice, asa că fiti linistită, nu există nici o specie de 5 metri înăltime care să ne pună pe grătar la prânz! Vă creati singură emotii pentru a vă întări convingerile...
Celulele tânărului paralizat au început să se regenereze dintr-un MIRACOL al naturii, nu din legile naturii. Eu as sarja mai departe: avem structuri mentale care functionează independent de creierul material. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne intereseze functionarea normală a sa. În lipsa glucidelor, creierul nu mai gândeste! Ori, rezerva de glucide în caz de carentă provine din descompunerea proteinelor, de aceea sunt atât de importante pentru creier si gândirea clară!
În privinta laptelui de vacă, aliment complet, cei care fac propaganda scoaterii sale din alimentatia omului contemporan sunt niste luciferici! Adică, sub masca bunelor intentii, vor să inducă în populatie greata fată de acest aliment nobil si necesar, pentru a-si bate joc de oameni. Îmi aduc aminte de o sectă din România care promovează "hrana vie", adică hrana vegetariană neprelucrată prin foc. Ei mănâncă totul crud. În schimb, încurajează consumul de cafea si tutun, pentru mentinerea tonusului mental. Niste luciferici si ăstia (demoni aparent cucernici)!
Cunosc faptul că SUA si Marea Britanie sunt avanposturile
dietei vegetariene moderne, dar totul este încă un experiment nefinalizat. Mă
întreb dacă nu cumva se încurajează acest curent dietetic pentru ca firmele de
profil să-si vândă mai bine produsele, cam scumpe de altfel! Oricum, rămâne de
văzut dacă această generatie de cobai umani vor câstiga cu brio lupta pentru
existentă iar copiii lor vor fi mai puternici si sănătosi decât ceilalti.
Statisticile grupărilor de tip BUAV sunt părtinitoare, încât, iertati-mă, nu pot
fi luate ca referintă.
Admit totusi că s-ar putea ca omenirea viitoare
să renunte la consumul de carne, ba chiar să se rezume la a se nutri numai cu
pastile. Dar acesta este numai un scenariu pentru viitorul îndepărtat.
Deocamdată problemele actuale ale omenirii sunt grave si profunde, izvorând din
luptă dură pentru supravietuire. Fineturile gastronomice sunt rezervate
oamenilor cu bani, timp si dispozitie pentru experimente personale, nu
flămânzilor si truditorilor care îi sustin pe primii cu tot ce au nevoie...
În incheiere, vreau să vă spun că după ce am reînceput să mănânc carne (cu moderatie, preferând carnea de pui si mezelurile) am observat niste schimbări în bine în viata mea, printre care:
Privindu-le la TV pe vedetele care se declară vegetariene, m-a izbit aspectul comun pe care îl au: LIPSA DE VLAGĂ! Desigur, în boli grave precum cancerul, dieta vegetariană se pare că dă rezultate bune. De asemenea, obiceiul postului periodic (fără exagerări si condus de instinct) este benefic pentru sănătate. Dar problema fundamentală a modei vegetariene este că aduce după sine SUBNUTRITIA, cu cortegiul său de neplăceri. De aceea am luat pozitie publică, pentru ca oamenii să nu se mai lase păcăliti de propaganda mincinoasă. Prin urmare, vegetarienii îmi sunt simpatici, dar dacă mi se cere opinia, o spun franc: oamenii să nu mai facă atâta paradă de dieta lor, căci nu este un panaceu universal pentru durerile lumii!
Monica, Israel
Bine documentate atitudinile dvs. Problemele cu care se confruntă oamenii de rînd sînt legate de viată, sănătate si hrană. Bogătasii au lumea lor, departe de regulile "celor sapte ani de acasă", cel putin din cîte întîlnesc. Unii mai aruncă cîte un milion, două de dolari să fie văzuti de toti la televizor. Mie îmi provoacă durere. Mă gîndesc la o situatie din trecut, întimplată în România si consider că urîtul om de atunci este la fel cu urîtul de astăzi. Doar că primul mergea cu trăsura si cel de-al doilea cu limuzina ori are vapor mare că nu încape în porturile mici.
Legată de bani este lumea intereselor politice, economice, militare. Fiecare cu riscurile lui si necazurile ce apar. Oamenii de rînd nu au acces la asa ceva oricît de destepti ar fi. Bazele militare, pe lîngă cercetare în domeniul militar, au si studii legate de organismul uman. Unele stau acolo si zac, fără să fie folosite în medicină. Că de, UNII au alte puncte de vedere.
Si totusi! Aspectele pozitive pe care le spuneti că existau după ce ati revenit la regimul ce includea si carne, eu le trăiesc mai profund de la dieta vegetariană. Studiul rămîne deschis si în timp voi decide ce este bine pentru mine.
Vorbiti de sănătate. Este adevărat, au existat aspecte negative de cînd lucrez prin străinătături, dar minores legate de stresul pe care ti-l fac cei trecuti de o anume vîrstă. Unii devin răi, invidiosi... si lasă mult rău in jur. Problemele majore de sănătate au apărut din alte cauze. Si au dispărut subit cînd am plecat din acel loc. Ori, pot fi continue, cînd nu te feresti de atacurile unor sionisti cu de-ale lor. Stiu cîteva cazuri, si pînă văd că-si primesc răsplata pentru rău, "te mănînca sfintii", după o vorbă românească. Trebuie să rezisti mult, să ai multă dragoste pentru tine si pentru a forma un paravan în fata atacurilor, de multe ori pe usa din dos. Este vorba si de lucruri suspecte pe care le găseam în casele în care făceam curătenie. Prezentam un oarecare motiv si plecam dupa terminarea celor 4 ori 5 ore de lucru. Aici, oamenii au mai multe posibilităti pentru a-si face viata frumoasă. De fapt, cred că se află în inima, mintea si bagajul genetic al fiecăruia. De vrei, poti chiar să realizezi idealurile propuse, după o perioadă lungă chiar. Posibilitătile sînt pentru unii un mijloc de a se apuca si de altele, adică de magie. La blocul de vizavi există o familie relativ tînără si de multe ori aduc pe altii ori altele în casă si se încinge un ritual. Eu văd de pe geam, blocurile fiind apropiate. Văzînd si auzind, îmi impun să uit repede, închid geamul si la revedere... Rău.
Prin faptul că lucrez în străinătate am putut să-mi deschid anumite orizonturi intelectuale, spirituale, de viată, pe care nu le credeam realizabile. Familia mea e fericită si sper că punîndu-mi mintea si computerul la studiu voi rezolva si dieta vegetariană.
< Sus>
22 Jun 2007
Sabina a scris:
Mi-a picat în mână opera lui Allan Kardec "Cartea spiritelor", care mi s-a părut greoaie la început, dar care m-a impresionat puternic si mi-a insuflat dorinta de a citi mai mult. Asa am căutat si am găsit cartea lui Donald Walsh "Conversatii cu Dumnezeu" (vol 1,2,3). Între cele două cărti există niste diferente pe care nu mi le pot explica. Părerea mea este că sfaturile primite de la Sf. AUGUSTIN (în cartea lui Kardec) sunt mai aproape de ceea ce spune Biserica, pe când ceea ce am citit în cartea lui Walsh mi se pare putin cam libertin, mai usuratic cumva. Dacă întâmplător ati citit si dvs aceste cărti, ati putea să-mi împărtăsiti câteva din părerile dvs, făcând comparatie între cele două cărti ?
Răzvan a scris:
Părerea mea este următoarea: "Cartea Spiritelor" este o carte fundamentală a spiritismului, fiind unanim recunoscută ca valabilă de toate persoanele care se ocupă serios cu spiritismul. Este si părerea mea. Desigur, unele afirmatii făcute de spirite acum 150 ani pot fi usor nuantate si completate astăzi - după cum puteti observa studiind site-ul nostru, dar fondul lucrării rămâne autentic în proportie de 99%.
În privinta cărtii lui Walsh, părerea mea este că nu e absolut deloc o "conversatie cu Dumnezeu", si nici măcar cu un spirit, ci este pur si simplu o scriitură de fictiune, marcată de inspiratia venită de la propriul subconstient al autorului, dealtfel un talentat scriitor.
Oricum, mesajele spiritiste publicate în site-ul nostru sunt absolut autentice, asa că le puteti lua drept referintă în studiile dumneavoastră ulterioare.
Sabina a scris:
Am îndrăznit să vă cer părerea în acest caz datorită faptului că am citit pe site-ul dvs o părere despre o carte citită de un prieten al dvs. (de la adresa www.spiritus.ro/GRUP/RO/analiza_text_esoteric_fd.htm ). Pornesc tot cu această idee în speranta că mă veti ajuta să găsesc de citit în acest domeniu (al spiritelor) o carte adevărată (ceva apropiat ca valoare de "Cartea Spiritelor").
Răzvan a scris:
Pentru că ati apelat la mine spre a vă recomanda o lectură interesantă, vă pot spune că o carte esentială este "Din tainele vietii si ale universului", de Scarlat Demetrescu.
Sabina a scris:
Am făcut rost de cartea lui Scarlat Demetrescu, pe care am citit-o cu mare plăcere, la recomandarea dv. Acum am o nelămurire si as dori, dacă se poate, să-mi spuneti si părerea dvs. În această carte se spune că Dumnezeu este Creatorul a tot si Toate. Această informatie este în conformitate cu ceea ce am citit si până acum, dar accesand site-ul dvs. si beneficiind de sugestia dvs. de navigare pe internet, am ajuns la "Viata Spirituală ", unde sunt descrise de sotul maicii Veronica informatii de la entităti spirituale evoluate (informatii primite de dânsa), printre care si de la SLONUNTA, din Rama (lumea Opalică), care sustine că:
"V-ati învătat să rostiti "Crezul" în biserică, dar din primele cuvinte rostiti aberatii. Dumnezeu nu este "ATOTCREATOR ". Nu El a făcut stelele, florile si gâzele, nici pietrele de calcar, nici marmura, nici granitul. Nu Dumnezeu a inventat nasterea si moartea, nu El a făcut mările, nici cerul, nici oceanele. Dacă El ar fi fost creatorul a toate câte sunt, înseamnă că tot El a făcut si pe Lucifer, tot El a făcut mizeria, păcatul si suferinta." ... deci eu sunt în ceată. Nu mai stiu ce să cred. Dvs. ce spuneti?
Răzvan a scris:
Te respect pentru întrebările pe care ti le pui… Problema ridicată de tine este de o importantă filozofică majoră. De milenii, oamenii se străduiesc să găsească răspunsuri la întrebări fundamentale, precum aceasta, iar răspunsurile lor, uneori, se contrazic. Dacă vrei ca eu să "te scot din ceată", înseamnă că, pe undeva, crezi că eu stiu mai multe… Multumesc de încredere! Să vedem dacă o merit.
În primul rând, îti multumesc că ai citit linkul recomandat de mine. Sunt acolo niste texte cu totul deosebite, care au ceva în comun: stimulează ASPIRATIA SPIRITUALĂ spre depăsirea conditiei umane inferioare, spre evolutia spiritului divin. Acesta este lucrul cel mai important cu privire la site. Al doilea ar fi acela că mi se par din surse spirituale autentice, cu o motivatie profundă.
Textele scrise de George Văsîi si Maica Veronica pun nenumărate probleme dogmaticilor, de orice fel ar fi ei. Se spun lucruri care contrazic credintele multora. Nu sunt texte usor de acceptat sau de înteles de oricine. Chiar si eu am găsit unele afirmatii ale spiritelor - care spuneau că "nu-si mai amintesc vietile anterioare" sau că "au mai trăit doar o viată anterioară" – ce m-a făcut să mă îndoiesc pe moment de autenticitatea mesajelor spiritiste. Am trecut de acel "hop", întelegând însă că fiecărui medium i se dă după puterile sale de acceptare, si că nu i se dă nimănui toată cunoasterea. (Mi se pare că Stiinta Spirituală se construieste ca un puzzle, din contributia multor initiati diversi de-a lungul timpului, prin îmbinarea tuturor teorii incomplete într-un mare operă de sinteză.) Chiar există o strategie a spiritelor călăuză, de păstrare a unui cadru al dialogului în care toate spiritele chemate trebuie să respecte linia generală, impusă de călăuză, pentru a nu îl zăpăci prea tare de cap pe contactant. E si cazul împărtirii spatiului suprafizic în "nouă straturi", ceea ce este, cred eu, ceva conventional. Personal, sunt adeptul explicării didactice a lumii de dincolo prin clasificarea în: fizic, astral, mental, spiritual, care mi se pare mai usor de înteles si suportă dezvoltări ulterioare inteligibile. Chiar dacă am aceste preferinte personale ("mofturi"!, ar spune unii), totusi trebuie să confirm faptul că Maica Veronica a fost un medium extraordinar, si merită toată încrederea noastră. În privinta lui George Văsîi, nu cred că a modificat (prea mult) sensul celor primite de sotia sa, deci ce s-a publicat poate fi luat în serios.
În privinta adevărului absolut, spus în articole, trebuie să stii că Adevărul Întreg nu poate fi spus nicăieri, ci el este de fapt capătul călătoriei noastre spirituale. Căutarea adevărului este călătoria fiecăruia dintre noi. Nu toti suntem în aceeasi etapă a drumului spiritual, deci surprindem si întelegem diferit acelasi text spiritual autentic. Ba, mai mult, citindu-l după un timp, îl întelegem altfel, mai complet, mai nuantat. Deci, îti recomand să revii asupra unor texte deosebite după ce se mai sedimentează informatiile primite initial.
Tu însă ai pus o întrebare punctuală, care necesită un răspuns la obiect: Este sau nu este Dumnezeu creatorul Universului?
Cunosti bine că Dumnezeu, prin definitie, este Creatorul lumii, acesta este adevărul nr.1. Ce spune acel spirit, Slonunta, nuantează adevărul nr.1, cu afirmatia nr.2: Dumnezeu a creat direct numai lumea mentală, si, odată cu ea, toate Spiritele înalte, care au devenit co-creatori pe nivelul lor de fiintare. În religia mozaică, acesti creatori secundari se numesc ELOHIMI, si acolo se spune că Ei au creat lumea noastră materială.
Privind filosofic, Dumnezeu a creat lumea cu scopul de a ferici spiritele create de el, dându-le satisfactia de a deveni asemenea Lui, adică creatori. Toate spiritele, chiar si oamenii, sunt creatori, mai mici sau mai mari, în functie de puterea pe care o au. Creatia este o manifestare a libertătii ce ne-o oferă Creatorul. Dumnezeu nu a construit lumea complet de la început, pentru a o popula apoi cu marionete, ce joacă rolul scris de El. Creatia este un proces continuu. Fiinta divină a lui Dumnezeu vrea să ne aducă tuturor fericirea creatiei si ne face părtasi la acest joc divin. Ne oferă sansa de a crea, la rândul nostru, ceva bun. De aceea, Spiritele înalte din apropierea Divinitătii au acest drept divin: de a crea în continuare. La un moment dat, ei au decis să creeze lumea astrală, plină de forme, culori, sunete, ce nu existau în lumea mentală, superioară. Au creat-o pe baza LEGILOR UNIVERSALE, date de Dumnezeu la început. Prin diminuarea frecventei de vibratie a materiei mentale, au creat materia astrală. Pe urmă, au condensat si mai mult această materie si au creat lumea fizică, care este ultima, cea mai tânără si cea mai depărtată de nivelul divin. Dumnezeu nu s-a opus dorintei acestei noi creatii materiale, dar El supervizează permanent ce se întâmplă în ea. Întrucât Spiritele înalte, creatoare, au deplină libertate de a se manifesta, în limitele legilor divine, rezultatele muncii lor pot fi uneori imprevizibile, ceea ce impune o supraveghere strictă si aplicarea de măsuri reparatorii când este neapărată nevoie. Este cazul lumii materiale, care încă de la început era previzibil că va pune probleme mai dificile decât lumea astrală, în sensul impunerii creaturilor materiale să respecte legile si Vointa divină. Prin însăsi crearea lumii materiale s-au creat conditiile aparitiei si a unor entităti negative, distructive, oponente Luminii divine. Nu sunt sigur dacă ele existau si înainte de aparitia lumii fizice, dar cu sigurantă particulele materiale, dense, inerte, inconstiente, au dus la formarea unor particule spirituale similare (spirite inferioare). Cam aceasta ar fi, pe scurt, explicarea existentei răului pe Pământ.
Prin rândurile de mai sus am explicat si conceptul filosofic de DEUS OTIOSUS (Dumnezeu Creatorul, care s-a "ascuns" de creatia sa si nu mai are putere asupra ei, lăsând-o pradă propriilor tendinte). Conceptul este, desigur, eronat, el surprinzând corect numai o mică parte a realitătii, si anume aceea că Dumnezeu este deasupra Creatiei – transcendent -, că este neatins de tulburările Creatiei. Trebuie însă să stim că Dumnezeu nu a pierdut niciodată controlul Creatiei si intervine în Ea – nu direct, fiind prea Pur, ci prin mesagerii Săi nenumărati (Duhul Sfânt), care nu au altă sarcină decât să aducă la îndeplinire Vointa Divină. (Putem, eventual, intui starea de Puritate ascultând o muzică înăltătoare, linistitoare, gen Loreena McKennit, Enya, Vangelis, Iovu, care ne dilată fiinta către sfere mult mai largi, si ne distantează într-atât de planul terestru, încât revenim cu greu la realitatea fizică.)
În concluzie, îti sugerez să preiei din cărtile spirituale autentice numai ceea ce este important, fiindcă este posibil ca anumite amănunte să nu se îmbine perfect cu ceea ce stiai deja. Treci peste amănunte si primeste esenta, mesajul spiritual. Nici în cartea lui Scarlat Demetrescu nu sunt scrise numai adevăruri absolute si totusi, ce minune de carte, ce frumusete! Nu trebuie să te împiedici de faptul că unii sustin unele puncte de vedere, iar altii îi contrazic. Va mai dura putin până la instituirea unei teorii spirituale unice, care să explice totul, pe întelesul oricui. Dar, până la urmă, această Stiintă Spirituală se va definitiva si va constitui o materie obligatorie în scoală. Ea va fi studiată în amănunt si din punct de vedere practic doar la nivel postliceal, când tânărul este mai matur. Să ne ajute Dumnezeu să prindem acele vremuri!
Sabina a scris:
Neavând pe nimeni cu care să dezbat aceste "probleme" m-am gândit că poate dvs. veti sacrifica din timpul dvs. pentru a mă ajuta să-mi clarific unele întrebări care mă pun în încurcătură.
Ultima mea găselnită este că în aceste mesaje divine, primite de Maica Veronica, spiritul HERUVICLE spunea că noi eram cândva ceva mai sus (ca si evolutie am bănuit), dar în loc să ne ridicăm, am coborât. În cartea lui Allan Kardec spiritul SF. AUGUSTIN spunea că spiritele nu regresează, doar stagnează.
As fi dezamăgită să stiu că am reusit ceva
într-o viată, ca apoi în alta să pierd tot. După părerea mea, este ca si cum
în această viată as lupta cu dorinta de înavutire, as reusi, dar prin plecarea
din această lume si reîncarnarea în alte conditii, această dorintă să-mi
revină si să lupt din nou cu ea. Asta ar însemna o luptă fără sfârsit. Ce
părere aveti ?
Răzvan a scris:
Ai exprimat mai multe probleme decât ti-ai propus...
Încep cu afirmatia ta de final că drumul spiritual te obligă să "lupti cu dorinta de înavutire". Este adevărat că omul înalt spiritualizat nu îsi doreste avutii, ci se multumeste cu putin. Totusi are si el nevoie de un minim pentru subzistentă, iar dacă trăieste printre semeni, are nevoie de un minim confort civilizat. Trebuie să-si respecte vecinii nu doar prin vorbe, ci si prin înfătisare si comportament, să se ridice la un standard de decentă al traiului care să impună, de la sine, respectul celorlalti. Pentru aceasta, banii sunt necesari. Nu este o dovadă de spiritualitate dacă lupti pentru sărăcie. Sărăcia este o boală. Este loc de bunăstare pentru toti. Bunăstarea ajută si la spiritualitate. Pe de altă parte, e adevărat că lupta necontrolată pentru avutii nemăsurate este dăunătoare pentru că: 1) omul pierde prea mult timp si energie cu aspecte marginale ale existentei; 2) omul bogat, având atâtea oportunităti, le alege doar pe acelea aparent mai atractive (calea minimei rezistente) si uită de cele dificile, stânjenitoare ale egoului, dar cu folos spiritual. Dacă vrei să adopti o atitudine rezonabilă pe calea spirituală de zi cu zi, alungă-ti dintre dorinte lăcomia, multumeste-te că ai ceea ce ai, dar luptă să ajungi la acel nivel material de care ai nevoie pentru a trăi decent si pentru a-ti împlini misiunea pe pământ! E nevoie de echilibru în toate.
Plecasem de la ideea exprimată de tine că, odată ce ai reusit să-ti învingi - să spunem - lăcomia în această viată, spui că ai fi dezamăgită să renasti în alt corp, luptându-te cu aceeasi tentatie din nou, fiindcă ai pierdut tot ce agonisisesi spiritual. Faci aici o confuzie în interpretarea principiului reîncarnării.
Unul din scopurile reîncarnării spiritelor este acela de a avea ocazii de a evolua. Or, evolutia înseamnă acumulări de experinte cu rol pozitiv. Odată ce ai reusit să-ti depăsesti un anume defect, duci cu tine această cucerire lăuntrică în vesnicie, ea nu se mai pierde. (În general, nimic nu se pierde în Univers, ci se transmite undeva sau se transformă în ceva.) Revenind la exemplul dat de tine, dacă în viata trecută ai scos din dorintele tale lăcomia, în viata prezentă această patimă nu-ti va mai da târcoale, ba chiar ai putea fi un om bogat, pentru care banii "nu au valoare". În schimb, ca om bogat, ai putea să te lupti cu ispita orgoliului, deoarece te simti ca un zeu printre pigmei. În fiecare viată avem câte ceva de cârpit la caracterul nostru moral, de fiecare dată altceva. Învingem o slăbiciune, dar se ivesc altele, până la perfectiune... Dar munca spirituală nu are nimic de a face cu mitul lui Sisif, ea nu este în zadar, ci punem cărămizi la templul indestructibil al spiritului nostru... Desigur, uneori, se poate întâmpla ca omul să rămână "corigent" la câte o lectie de viată, care va reveni încă o dată sau de mai multe ori în vietile ulterioare, până la constientizare si victorie morală.
În sfârsit, am ajuns si la miezul problemei puse de tine: spiritele pot involua sau cel mult stagna?
Ne referim deci la evolutia spiritului. Evolutia spirituală se măsoară după două criterii: puritatea energetică a spiritului si experienta acumulată de acesta de-a lungul reîncarnărilor. În privinta puritătii perispiritului (care este învelisul auric al scânteii divine), este clar că acesta se poate macula în cursul vietii terestre. Omul e supus greselii, iar aceasta îi pătează perispiritul, coborându-i vibratiile si îndepărtându-l de Sfera Divină Preafericită. În consecintă, spiritul (bun) suferă, si ar vrea să scape de murdăria păcatelor. Dacă are multe pete, cea mai rapidă metodă este reîncarnarea într-un corp de om si arderea karmei prin orice metode găseste potrivite, inclusiv suferinta omenească. Dacă e mai curătel, ar putea să rămână în astral si să preia o însărcinare în acea lume, de care să se achite ireprosabil. Fiindcă viata actuală este plină de pericole si ispite, spirite mai bunicele cam refuză să se încarneze astăzi, asteptând vremuri mai calme. În deceniile de apocalipsă în care trăim este mai greu să te înalti, decât să cobori spiritual; brahmanii îi spun "Kali-yuga", epoca decăderii. (Există însă si posibilitatea cresterii spirituale, ceea ce noi încurajăm si sprijinim în acest site. Un spirit ce reuseste performanta evolutiei în această lume păcătoasă va fi răsplătit înmiit la Judecata din lumea de Apoi.)
Am amintit si de acumularea experientelor de viată. Din acest punct de vedere, nu poate exista decât mersul înainte, nimeni nu-ti poate lua trecutul. Spiritul capătă tot mai multă experientă, pe măsură ce trece prin încarnări. Poate la acest lucru s-a referit Sf. Augustin. Mai este ceva: spiritul ajuns vrednic să se încarneze în om nu se mai încarnează în animal, deci există o ordonare crescătoare a spiritelor. Are posibilitatea să se chinuie enorm pentru a-si arde karma, dar tot în forma umană, pe aceleasi coordonate în care a păcătuit. Într-o viată scurtă sau foarte plictisitoare experientele acumulate sunt minime, si atunci putem spune că spiritul a stagnat, adică nu a învătat mai nimic. O mare personalitate a istoriei rămâne mare si după moarte, realizările sale, chiar dacă negative, îl urmează. Este respectat pe nivelul său vibrator, chiar dacă puritatea sa energetică este pătată de fapte necugetate.
Desigur, spiritele aspiră la o cât mai mare puritate, spre a se apropia de Divinitate. Pe de altă parte, le sunt prescrise încarnări pentru a căpăta si experiente diverse. Altfel, nici nu ar mai fi nevoie de încarnări. Când este creat, spiritul este foarte pur. Dar imatur. Pe măsură ce capătă experientă, apare si riscul impurificării spirituale, dar nu are altă cale, decât viata în formă terestră... Spiritul nu se poate apropia de Divinitate decât dacă este atât pur, cât si de folos prin experienta sa.
< Sus>