< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Motto:
Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiti învătători, aveti iarăsi trebuintă ca cineva să vă învete cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns să aveti nevoie de lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrăneste cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptătii, de vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvârsiti, care au prin obisnuintă simturile învătate să deosebească binele si răul. (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel cap.5, 12-14)
Un părinte profesor de teologie crestină a avut amabilitatea să studieze atent religiile orientale si bibliografia spiritistă, trecând prin sita propriei ratiuni unele aspecte care i se păreau contradictorii în ce priveste doctrina reîncarnării. În întrebările logice pe care le pune într-un articol de pe internet deducem bunăvointa de a o întelege. Domnia sa nu manifestă aroganta specifică altor colegi de-ai săi, cauzată de ignorantă, iritare si teamă. Totusi, prezintă într-un mod mecanic conceptele de karmă si reîncarnare, ca si cum acestea ar fi niste ideologii imperfecte ale unor novici semidocti. De fapt, problematica atinsă aici este una foarte profundă, legată de tainele Creatiei divine, si nu trebuie abordată deloc cu suficientă intelectuală. Poate însă că scrierile religioase orientale nu au reusit să demonstreze pe întelesul nostru toate implicatiile acestei doctrine. Poate că nici spiritismul modern nu i-a abordat toate subtilitătile. Vom încerca în cele de mai jos să completăm aceste posibile lipsuri teoretice ale înaintasilor nostri întru spiritualitate, sau posibile lacune de atentie si documentare ale cititorului. Când este sincer si plin de aspiratie către Dumnezeu, zbuciumul ratiunii dă roade bune în aflarea adevărului...
Răzvan Petre
Obiectii rationaliste si crestine fată de problema reîncarnării
Pr. Dr. Nicolae Achimescu
Articol integral la http://www.crestinortodox.ro/Obiectii_rationaliste_si_crestine_fata_de_problema_reincarnarii-160-12578.html
Răspunsuri rationaliste si liber-cugetătoare
Răzvan Petre
a) N.A.: Cum se împacă ideea de reîncarnare a permanent acelorasi suflete cu faptul că oamenii se înmultesc, cu faptul că în ultimele mii de ani chiar s-au înzecit? Conform doctrinei despre reîncarnare, numărul sufletelor nu este constant? Conform logicii, si anume că din egal rezultă egal, ar trebui ca, în realitate, numărul sufletelor să rămână constant.
R.P.: Numărul sufletelor este infinit si creste în permanentă. Grupurile de suflete se mută de pe o planetă pe alta, la anumite intervale de timp, după câte o etapă evolutivă. Există îngeri care supraveghează permanent demografia. Astfel se explică de ce, după războaie, când numărul bărbatilor este scăzut, se nasc foarte multi băieti, fapt observat statistic, dar inexplicabil altfel.
b) O altă obiectie: de ce nu ne putem aminti direct (fără hipnoză, fără medium etc.) si pe deplin de existenta noastră anterioară?
La nastere se crează o minte nouă, cu o memorie nouă. Amintirea vietilor trecute este depozitată însă în spirit, nu în minte. Mintea constientă (egoul) si spiritul (supraconstientul) sunt instante psihice diferite. Reamintirea altor încarnări poate apare numai la persoanele cu o conformatie mintală specială sau în cazul hipnozei regresive, în care este facilitat contactul cu memoria akasha individuală, depozitara amintirilor din alte vieti. Acest răspuns ar putea crea imediat alte întrebări, la care răspundem la sfârsitul articolului, sub titlul "Nemurirea sufletului sau a spiritului?".
c) Unde ne vom afla după moartea trupului? Câtă vreme vom poposi în această altă lume, asa cum pretind adeptii doctrinei reîncarnării? Cine decide durata de timp până la o nouă reîncarnare?
După moartea trupului, spiritul va vietui în lumea spiritelor. Aceasta este un fel de antecameră a lui Dumnezeu. Pentru a intra în Împărătia lui Dumnezeu, spiritele trebuie să se purifice suficient prin încarnările terestre si apoi prin o viată exemplară de spirit liber. Durata de timp între încarnări este variabilă de la un spirit la altul. Un spirit imatur se va grăbi să se încarneze oriunde, în orice conditii, pentru că se grăbeste să acumuleze experiente. Un spirit matur îsi va alege mai atent părintii si destinul, ca să nu decadă fată de actuala sa pozitie spirituală. Decizia reîncarnării este luată în primul rând de Seniorii karmei, îngeri foarte întelepti, de comun acord cu spiritul.
d) Se vor reîncarna si aceia pe care eu îi iubesc si care mor înaintea mea, sau după mine, sau în aceeasi perioadă cu mine? Ar putea fi posibil ca perioada de reîncarnare să fie diferită, încât să nu ne mai întâlnim niciodată?
Toti se vor reîncarna, la momentul potrivit, stabilit de Divinitate. De obicei, reîncarnările se fac în grup. Teoretic, ar fi posibil ca spiritele reîncarnate să nu se mai întâlnească în lumea oamenilor. Totusi, în general, reîntâlnirile sunt frecvente, chiar dacă oamenii nu le constientizează ca atare.
e) Cum ar putea explica reventismul (doctrina "revenirii" în trup, pe baza karmei, n.n.) anumite cazuri concrete, de pildă faptul că Atila si Gingis Han si-au păstrat tronul până la sfârsitul vietii, în vreme ce Hristos a murit pe cruce, sau Socrate a trebuit să bea pocalul cu otravă? În acest caz, schema nu mai functionează. Probabil că ar mai trebui spus că, în existentele lor anterioare, Atila si Gingis Han ar fi trebuit să fi fost chiar măreti eroi ai virtutii. Însă în această situatie, ar trebui să ne lămurim de ce în existenta lor de acum au căzut asa brusc din starea lor virtuoasă într-o stare de brutalitate, în care totusi ar trebui protejată identitatea persoanei. Iar în cazul lui Hristos argumentarea ar trebui să fie inversă. Dar probabil că acest lucru nu l-ar îndrăzni nimeni asa de usor.
Nu trebuie să gândim mecanic. Karma este pusă în aplicare de niste entităti astrale inteligente. Iar oamenii au liber arbitru să facă ce îi taie capul. În plus, ei suferă nenumărate influente din partea mediului, a educatiei si a spiritelor din lumea invizibilă. Conduita omului nu este previzibilă, decât în cazul rar al persoanelor optimizate mental, care au o bună legătură informatională între minte si spirit. În viată au loc si accidente, lumea nu este ca un mecanism perfect. Reîncarnarea si karma explică multe, dar nu sunt cauza tuturor evenimentelor. Crestinismul are si el multe pilde si teorii valabile. Mai stim, tot de la Isus, că pământul e stăpânit de cel rău, asa că nu ne mirăm că lumea este întoarsă cu susul în jos, iar dreptatea divină pare că nu mai există. Dar justitia divină se manifestă implacabil tocmai prin legea karmei si reîncarnare, în perioade de timp uneori mai mari decât durata vietii umane.
f) O problemă complicată pentru adeptii doctrinei reîncarnării o reprezintă si soarta copiilor decedati la o vârstă fragedă sau chiar a celor născuti morti. Potrivit învătăturii reventiste, spiritul trebuie să-si caute o anumită mamă pe pământ si să "intre" în embrionul acesteia aproximativ în luna a sasea. Apoi, la nastere, el se renaste odată cu copilul si îsi reîncepe noul curs al vietii. Însă, conform mărturiei unanime a "spiritelor", copiii rămân copii si în cazul în care mor la o vârstă fragedă, urmând ca, pe parcursul unei îndelungate actiuni educationale în viata de dincolo, să ajungă spirite desăvârsite. Dacă totusi anumite spirite în "viata" de milenii, după putine săptămâni sau luni de viată pe pământ, se reîntorc deja în viata de dincolo si uită tot ceea ce s-a întâmplat anterior, nu gândesc, nu vorbesc si abia după o lungă perioadă de educatie pot redeveni "spirite desăvârsite" - fără să cunoască nimic, însă, despre existenta lor prenatală -, atunci este vorba despre un proces deosebit de dificil.
În care "mărturii unanime" spiritele copiilor stagnează în această stare?! Ar putea fi vorba despre unele mesaje primite de părintii îndurerati, care nu ar fi putut accepta că copilul lor devenise un spirit matur, ci voiau să-l perceapă ca pe un copil. Iar spiritul le-a făcut pe voie, luând forma de copil, pentru a le usura întelegerea mesajului spiritist. În realitate, după cel mult câteva luni, spiritul copilului decedat îsi revine complet la măretia sa anterioară. În plus, să nu uităm că forma reală a spiritului nu este cea fantomatic-umană, ci una sferică. (Vezi galeria cu aparitii spiritiste din site-ul nostru.)
De obicei, copiii decedati se reîncarnează rapid, ca o recompensă din partea Divinitătii pentru esecul initial. Spiritele ajung desăvârsite prin reîncarnări terestre, nu numai prin "educatie în viata de dincolo". Le este foarte clar că numai acumulând experiente pământesti pot evolua, chiar dacă metoda aceasta e plină de riscuri spirituale, de a se impurifica si degrada energetic. La un moment dat, prin nivelul de experientă si purificare atins, spiritul este apt de a alege să nu se mai reîncarneze pe Pământ. Si atunci se poate întâmpla ca ultima încarnare terestră să fie într-un trup de copil care va muri, pentru ca spiritul să ispăsească ultimul mic rest de karmă. Dar îl asteaptă nenumărate alte etape evolutive în nesfârsitul drum către Dumnezeu - în astral sau prin încarnări pe alte planete fizice superioare Terrei.
g) Doctrina karmică se află într-o evidentă relatie concurentială cu credinta în creatie, asa cum e înteleasă aceasta în crestinism, inclusiv în iudaism si islam. Cu cât rolul credintei în creatie este mai mic, cu atât este mai mare spatiul pentru dezvoltarea unei învătături despre karmă si reîncarnare. Dintre traditiile descrise, doar spiritismul modern are o conceptie clar conturată despre creatie, dar aceasta nu este identică cu cea crestină.
Spiritismul nu concurează cu nici o religie, el nu e o religie, ci o stiintă spirituală deschisă tuturor. Spiritismul sustine că universul este creatia lui Dumnezeu. În plus fată de alte religii, consideră că universul este guvernat de legi imuabile, pe care se străduieste să le afle si să le înteleagă în profunzimea lor. Karma si reîncarnarea sunt astfel de legităti fundamentale, fără de care multe întrebări filosofice vor avea doar răspunsul clasic: "Crede ce spune dogma crestină si nu mai pune atâtea întrebări, că altii, mai destepti decât tine, nu le-au dat de capăt!"
Spre deosebire de celelalte religii mentionate, care se bazează pe credintă, spiritismul se bazează pe ratiune si verificare personală. Celelalte religii se adresau, în momentul fondării lor, unor oameni nu foarte dezvoltati intelectual, spre deosebire de prezent, când s-au dezvăluit multe taine ale naturii - prin stiintă - si multe taine ale lumii invizibile - prin spiritism si doctrina sa.
h) Dialogul dintre reventisti si crestini va avea un sens doar în eventualitatea în care se va tine seama de incompatibilitatea celor două doctrine si totodată a celor două forme de credintă. În această situatie, se diminuează tentatia de a privi convingerea si credinta celuilalt ca fiind prea superficială.
Dacă, pentru a fi acceptat, crezul spiritist trebuie delimitat net de crezul crestin, atunci s-o facem! De fapt, însăsi istoria gândirii a făcut-o deja: vechiul este înlocuit de nou si un adevăr mai larg înglobează alt adevăr mai limitat.
Eruditul profesor crestin arată un neasteptat respect pentru spiritism, provenind din faptul că dumnealui chiar l-a studiat, spre deosebire de alti colegi ai săi, care îl contestă fără a-l cunoaste. Totusi, autorul sustine că persistă neclarităti care îl fac criticabil si neatrăgător. Poate că bibliografia este prea vastă, prea eterogenă sau, de ce nu, chiar contradictorie. Personal, am scris multe articole în acest site privind doctrina spiritistă actuală, care este foarte coerentă si poate explica chiar învătăturile religioase traditionale. În opinia noastră, ea este deschisă adevărului, deci perfectibilă pe parcursul anilor, spre deosebire de rigida dogmă crestină, care s-a pietrificat undeva prin secolele IV – X d.Cr. si nu se poate adapta realitătilor contemporane.
De fapt, diferentele apar doar în teorie, dar nu si în practică: preotii crestini, ca si credinciosii de rând, invocă zilnic spiritele Sfintilor, spiritul Maicii Domnului, spiritul lui Isus Cristos. Spiritistii născuti crestini nu îsi reneagă credinta strămosească, ci o întăresc prin argumentele spiritiste. În plus, ei acceptă si celelalte religii care se bazează pe comunicarea cu spiritele, dovedind o tolerantă de negăsit printre clericii crestini.
de Răzvan Petre
În chestiunea karmei si a reîncarnării, care stau la baza creatiei, trebuie să avem un deosebit respect pentru revelatiile pe care ni le-au transmis spiritele. Nu este vorba să contrapunem ignoranta a sute de milioane de credinciosi orientali, care cred în vietile multiple, ignorantei altor sute de milioane de crestini, care cred într-o viată umană singulară. Această problemă nu poate fi transată de credintă si, cu atât mai putin, de gradul de persuasiune a clerului, care caută să-si impună propriile dogme religioase în dauna altora rivale, peste tot în lume.
De fapt, corect ar fi să recunoastem că viata omului, a sufletului, este singulară, dar Spiritul din om trăieste vieti multiple. Este important să diferentiem cele 2 instante distincte: personalitatea umană si personalitatea spirituală. Acum apare, desigur, întrebarea "dacă Spiritul este cel etern, supravietuind mortii, iar omul dispare în neant la fiecare descarnare, atunci cum mai putem propovădui oamenilor teoria nemuririi?". Aceasta este o problemă delicată, pe care trebuie să o lămurim. Care este raportul dintre om si spirit? Cât de mult sunt ei îngemănati si se influentează?
Cazurile de posedare de spirite (numită în psihiatrie "personalitate multiplă") ne oferă primele indicii. Acolo este evident că personalitatea omului este marcată de prezenta spiritului său. La intrarea altui spirit, si personalitatea se schimbă. SPIRITUL FORMEAZĂ OMUL.
Totusi, omul nu e constient de latura sa pur spirituală, de amintirile vietilor anterioare si despre viata spirituală dintre încarnări. Prin urmare, ORI spiritul îsi pierde această memorie, ORI mintea omului este distinctă de spirit (o creatie nouă, unică, ce va dispare la moarte).
În parte, ambele variante sunt reale. Astfel, spiritul este "adumbrit" de încarnarea în trupul de om. Doar în timpul somnului are posibilitatea de a reveni în lumile spirituale de care apartine. Trebuie însă clarificat în ce măsură acolo îsi aminteste de viata sa liberă de dinaintea încarnării actuale. Nu cumva este tratat acolo ca un bolnav amnezic, cu menajamente si povestioare?!
Chiar dacă mintea omului este distinctă de spirit, totusi amintirile importante din minte se vor înmagazina etern în perispirit, asa încât se poate spune că si OMUL FORMEAZĂ SPIRITUL. Sufletul va continua să existe după moarte în cadrul Spiritului, sub forma amintirilor si personalitătilor vietilor anterioare, alături de celelalte suflete care au trăit mânate, în vietile anterioare, de acelasi Spirit. Sufletul trăieste etern, dar nu autonom, ci ca o parte din Spirit. Nucleul oricărui suflet este Spiritul, iar sufletul este un fel de balon umflat în jurul Spiritului, de care nu e constient. După moarte, balonul se dezumflă. Identitatea sufletului este aceeasi cu cea a Spiritului, definită de aceeasi energie inconfundabilă. Pe timpul încarnării trupesti, vointele lor pot fi uneori diferite (corespunzător nivelurilor distincte de vibratie), dar la moarte cele două fluxuri de viată se recombină instantaneu. În acel moment de reunire a fiintei spirituale complete, partea ce se numise "suflet" devine constientă de viata fără trup, iar Spiritul preia toată încărcătura sufletului, devenind oarecum confuz si greoi, pentru o perioadă de circa 40 de zile.
Fantomele sunt suflete care nu se resorb imediat după moarte în Spiritul ce le-a format. Această stare nu este apreciată nici de oamenii care se confruntă cu situatiile stranii de bântuire, nici de spiritele libere, care au toată mila pentru nefericitele suflete prinse între cele două lumi. Oricum, fantomele nu sunt nemuritoare, ci la un moment dat se vor plictisi să tot bântuie fără rost prin locurile pământesti, si atunci vor redeveni spirite libere si fericite.
În concluzie, propovăduirea nemuririi sufletului (înteleasă ca perpetuarea eternă a personalitătii umane limitate) este o eroare religioasă, dar oferă alinare psihologică celor care nu au pregătirea necesară să intre în detalii spirituale. Fată de acestia (nu putini!) trebuie să manifestăm îngăduintă dacă nu vor sau nu pot întelege doctrina reîncarnării. Dar poate că au sosit vremurile când destui oameni sunt pregătiti intelectual să priceapă aceste mistere ale creatiei divine, si de aceea astfel de informatii sunt tot mai bine întelese si cerute.
Până nu demult, era o adevărată îndrăzneală să le spui oamenilor că Dumnezeu a creat lumea pentru desfătarea spiritelor, nu neapărat a oamenilor; sau că Dumnezeu a creat spiritul „după chipul si asemănarea Sa", nu pe om. Dar, pentru a „îndulci pilula de întelepciune", să recunoastem că omul, fiind pe jumătate spirit, are sansa de a gusta si el din beatitudinea rezervată acestuia din urmă, cât timp este încă în trup.
Cele de mai sus sunt argumente suficiente pentru a ne îndemna să studiem lumea spiritelor. Aceasta este sarcina spiritismului, care devine tot mai important pentru civilizatia actuală a Terrei, alături de alte curente teoretico-practice de regăsire a fiintei interioare. Altfel, viata noastră, limitată si stresantă cum este ea, parcă nu ne-ar îndemna să ne pierdem timpul cu „abstractiuni filosofice" sau cu "bălmăjeli popesti", nu-i asa?
27 august 2009