<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


LUMI PARALELE - DRAGOSTEA ÎN ASTRAL

de Răzvan Alexandru Petre

Cercetătorii moderni ai dedublării astrale sunt de părere că atunci când conştiinţa se extracorporalizează în planul eteric (care este copia energetică a realităţii fizice), ea poate efectua aşa-zisul "amor astral", care reprezintă o contopire energetică cu fiinţe de sex opus. Ea nu implică folosirea organelor genitale, ci doar o punere în comun a energiilor complementare a celor doi, pe toate nivelele sau doar pe unele dintre ele (mai ales nivelul erotic şi cel afectiv), rezultând o explozie de energie extatică şi o echilibrare benefică amândurora. Se precizează că satisfacţia este mult mai mare decât în cazul unui act sexual fizic.

Sunt binecunoscute aşa-zisele "vise erotice", în care omul visează o astfel de unire cu un partener de sex opus. Aceste vise nu sunt doar nişte plăsmuiri ale unor neuroni excitaţi din creier, ci sunt urmarea unor contopiri reale în planul eteric, în urma unei "dedublări neconştientizate". Desigur, este necesară o anumită lipsă ori exces pe unul dintre palierele energetice, pentru ca să fie întrunite condiţiile unei contopiri energetice, altfel ea nu şi-ar avea rostul.

Cazuistica parapsihologică nu duce lipsă de relatări ale unor persoane de sex feminin care susţin că au fost violate de entităţi invizibile masculine. Astfel de relatări de "viol astral" există încă din Evul Mediu, entităţile purtând numele de incubus, adică demoni ce seduc femeia pentru a-i fura energia, rezultatul fiind dăunător sănătăţii acesteia. Dând la o parte vălul de legendă populară, am putea spune că ar fi vorba, mai degrabă, de un fel de "viol astral cu încuviinţare". Adică, femeia sau fata nu acceptă conştient actul de contopire, fiind influenţată de prejudecăţile adânc înfipte în subconştient, dar structura sa energetică este aptă şi doreşte fuziunea energetică, pentru a-şi echilibra funcţionarea. Cercetătorii extracorporalizării afirmă că, în dimensiunea suprafizică, dispar sentimentele de vinovăţie relative la actul sexual, atunci când omul se dedublează conştient. Putem deci considera că sursa erotismului uman se află pe nivelul eterico-energetic al realităţii multidimensionale, pe când sexualitatea animală în vederea reproducerii este legată strict de nivelul fizic.

Deşi avem o denumire folclorică şi pentru demonii sexuali feminini, succubus, totuşi, în prezent nu s-au raportat astfel de siluiri energetice la bărbaţi, ceea ce justifică explicaţia psihologică şi culturală dată mai sus (bărbaţii având mult mai puţin temerea subconştientă de a face sex în afara moralei convenţionale).

Totuşi, nu putem expedia drept fantezie o tradiţie folclorică de sute de ani, prezentă şi în mitologia românească sub forma "baladei Zburătorului", ca şi a altor basme şi legende! Dar dacă astfel de vampiri sexuali există, ei nu se pot contopi decât cu persoane compatibile cu ei. Deci "vina" este împărţită între victimă şi siulitor. În acest caz, victima, dacă vrea să scape de astfel de atentate la pudoare, ar trebui să caute să evolueze spiritual, pentru a nu mai rezona cu energiile mizerabile ale acelei entităţi inferioare. Atunci, contopirile energetice, dacă vor mai apare, vor fi mult mai plăcute, cu parteneri invizibili ce nu îi vor fura energia, ci i-o vor echilibra.
 

  Tărâmurile paralele

Marele sfânt indian Ramakrishna a fost o persoană extraordinară. El a folosit ca metodă de explorare astrală activarea completă a chakrelor, cu ajutorul energiei Kundalini. Cele 7 chakre principale corespund celor 7 planuri paralele importante. Astfel, chakra 1 (Muladhara) corespunde planului fizic; chakra 2 (Swadisthana), planului eteric; chakra 3 (Manipura), planului astral median; chakra 4 (Anahata), planului astral superior; chakrele 5, 6 şi 7 (Vishuddha, Ajna, Sahasrara), planurilor pur spirituale. Ramakrishna a zăbovit timp de câteva luni pe fiecare nivel, explorând până la saţietate posibilităţile oferite de ele, trecând apoi la următorul nivel superior, ajungând până la planul Divinităţii Supreme. Cunoaşterea lăsată moştenire de Ramakrishna omenirii a schimbat cursul evoluţiei spiritualităţii de pe această planetă. Viaţa sa a fost o continuă contemplare a lui Dumnezeu, atrăgând vizitele a mii de oameni de toate credinţele şi clasele sociale, toţi simţindu-se înconjuraţi de iubirea divină şi purificaţi lăuntric în prezenţa sa. Printr-o simplă atingere, sfântul putea oferi şi altora starea de extaz divin.

Deşi în planul realităţii fizice sfântul respecta regula yoghină brahmacharya, neîntreţinând relaţii sexuale nici măcar cu soţia sa legitimă, Ramakrishna a cunoscut pe de-a-ntregul beţia contopirii sexuale energetice din planul eteric (2). Acolo nu există sentimentul fidelităţii faţă de un partener, nici al geloziei, nici legăminte de castitate.

Totuşi, atragem atenţia că regulile lumii eterice nu se aplică şi lumii fizice! Aici, libertinajul sexual, mai devreme sau mai târziu, este pedepsit de legile implacabile ale planului fizic (având ca urmări posibile: boli cu transmitere genitală, obsesii sau preocupări excesive legate de sexualitate, pervertirea caracterului, depersonalizare etc). Este mult mai bine, din toate punctele de vedere, să păstrăm o singură legătură de suflet în planul fizic! Cei dornici de multiple aventuri erotice fără obligaţii ar fi mai bine să se instruiască în tehnicile proiecţiei astrale!

După ce a băut cupa erotismului astral, sfântul Ramakrishna a avansat treptat pe toate celelalte nivele şi stări de conştiinţă tot mai rafinate, învăţând caracteristicile fiecăreia şi bucurându-se de fiecare în parte. Beatitudinea trăită în preajma Divinităţii nu se poate descrie în cuvinte şi nici compara cu trăirile de pe celelalte niveluri!

Folosind informaţiile aduse de exploratorii în astral occidentali, putem descrie sumar planurile paralele astfel:

Planul eteric (2) sau "tărâmul aici-acum" este o copie aproape perfectă a realităţii fizice, dar conţinând şi alte fiinţe proprii, cum ar fi fantomele, elementalii (gnomi, ondine, silfide, salamandre), formele-gând mai grosiere (ce influenţează aşa-numitul inconştient colectiv) etc. În lumile subtile, începând cu etericul, spiritul îşi poate modela orice formă trupească doreşte, corpul său fiind oarecum fluid şi plastic. În acest prim nivel subtil se găseşte din abundenţă aşa-numitul "ki greu" sau, simplu spus, energia vitală folosită în artele marţiale şi în tratarea bolilor fizice.

(Iată nişte demonstraţii incredibile de măiestrie în utilizarea energiei ki: John Chang, Concurs de arte marţiale non-contact.)

Planul astral median (3) conţine "tărâmurile culturale şi de credinţe", zone în care spiritele rezidente construiesc o realitate conformă cu gândurile, dorinţele, obişnuinţele preluate din ultima lor viaţă de om. Acolo există zone creştine, musulmane, hinduse, amerindiene etc, unde spiritul se bucură de promisiunile religiei sau culturii din care a făcut parte omul ce a murit. Un explorator astral care vizitează această dimensiune extrafizică poate să-şi creeze, prin forţa gândului, un decor sau obiecte proprii, dar numai cu condiţia să nu intre în contradicţie cu cadrul unanim acceptat. De exemplu, într-o zonă islamică spiritul nu va putea construi o cruce, căci ea va fi instantaneu dizolvată de câmpul mental general. Aceste tărâmuri au o durată de viaţă limitată şi dependentă de prezenţa nemijlocită a spiritelor care provin din spaţiul cultural respectiv. De pildă, odată cu dispariţia civilizaţiei sumeriene de pe Terra, tărâmul astral corespondent s-a depopulat treptat, până la extincţia sa (fiindcă respectivele spirite s-au reîncarnat pe Pământ în alte culturi).

Planul astral superior (4) conţine "tărâmurile variabile", fiindcă fiecare spirit rezident îşi construieşte propriul său decor individual. Exploratorul astral care îl vizitează poate adăuga şi el orice element, de comun acord cu rezidentul. Aici începe trezirea la realitatea spirituală, prin înţelegerea faptului că totul este relativ, inclusiv formele exterioare, şi că "Universul este mental" (Kybalion)

Planurile mentalo-cauzale (5, 6, 7) nu mai au niciun decor, nici forme, ci numai spaţiu aparent gol. Entităţile apar doar ca nişte luminiţe într-un spaţiu infinit. Acestea sunt dimensiunile cu adevărat spirituale, nonsenzoriale. Dacă exploratorul astral care vizitează acest plan găseşte un spirit dispus să interacţioneze cu el, acest spirit ar putea să creeze instantaneu forme conform dorinţelor, gândurilor, imaginaţiei exploratorului, ca într-o oglindă a minţii sale. Într-un astfel de plan înalt are loc şi Judecata de Apoi a sufletului, toate evenimentele din viaţa fostului om derulându-se pe un fel de ecran exterior, ele fiind de fapt reproducerea a ceea ce se află în memoria profundă a spiritului căruia i se face bilanţul vieţii.

În aceste "tărâmuri spirituale" este important ca exploratorul astral să îşi controleze foarte bine gândurile, căci orice idee capătă instantaneu realitate. Acesta este motivul pentru care aceste planuri superioare sunt inaccesibile spiritului insuficient evoluat: fiindcă el nu se poate abţine să nutrească dorinţe inferioare, lumeşti, ce se vor transforma imediat în realitatea înconjurătoare, ce-l va înfricoşa şi de care nu va şti să scape. Acest lucru ar fi chinuitor pentru bietul spirit căruia îi lipseşte controlul mental şi încă nu s-a purificat îndeajuns. În plus, ar aduce oarece deranj pentru spiritele elevate, cărora le place liniştea şi ordinea... Pentru acel spirit imatur ar fi mult mai confortabil să locuiască într-un tărâm cultural din planul astral median. Acolo lucrurile sunt bine aşezate (mentalizate) de alţii. Nu DUMNEZEU împiedică spiritele să urce oricât de Sus vor ele, ci propria lor neputinţă şi legile obiective ale universului...!
 

  Demonii şi Iadul

Conform axiomei că lumea Întunericului este imaginea în oglindă a lumii Luminii, planurile existenţiale amintite mai sus îşi au câte o replică alcătuită din energii demoniace, malefice. Pe fiecare palier de vibraţie (eteric, astral, mentalo-cauzal) există atât zone divine, cât şi zone satanice, dar ele nu se ating niciodată. Singurul plan unde binele şi răul coexistă este planul fizic al Pământului. Aici, un om în care este încarnat un spirit bun poate fi obligat să trăiască zi de zi alături de un om ce posedă un spirit demoniac, deşi cei doi sunt incompatibili spiritual. Este o situaţie des întâlnită în anumite cupluri maritale sau în colective umane. În planul eteric ne putem întâlni cu fiinţe sau energii neplăcute, dar le putem uşor evita. Începând cu planul astral, şi cu atât mai mult în planurile spirituale, separarea celor două tipuri de energii antagonice este totală, iar contactul întâmplător este imposibil. Excepţie fac încercările spiritelor bune de a coborî în "iad", pentru a salva sufletele care încă mai poartă în ele o fărâmă de lumină şi speranţă.

O imagine simbolică a tărâmurilor vibratoare antagonice poate fi cea de mai jos. Lumea binelui este pozitivă şi tot mai luminoasă, iar cea a răului este negativă, tot mai întunecată, pe măsură ce nivelul creşte ca simplitate şi putere. Ele se ating în planul fizic, dar se despart tot mai mult, chiar total, cu cât ne apropiem de planurile spirituale. Dumnezeu este polul pozitiv, iar Satan este polul negativ al manifestării cosmice. În Divinitate există unire şi armonie, Satan îşi conduce supuşii prin teroare.

Fig. Antagonismul celor două Lumi, pe toate planurile (Lumina vs Întunericul spiritual)
 

Ce se întâmplă cu sufletele oamenilor la moarte, în care direcţie vor merge: în sus sau în jos? Găsim răspuns la această întrebare în scrierea "Viziuni în lumea spiritelor", de Sundar Singh, un sfânt indian creştin. Iată un scurt citat semnificativ:

"Am văzut atunci că din toate părţile, zeci de mii de suflete soseau necontenit în diferitele lumi ale spiritelor, şi toate erau însoţite de nişte făpturi luminoase sferice, care erau îngerii şi spiritele bune care le conduceau încă de pe patul morţii. Spiritelor rele nu Ii se permitea să se apropie de ele, ci stăteau departe şi priveau neputincioase, deoarece aura acelor fiinţe era o pavăză contra influenţei lor negative. De asemenea, am observat că spiritele bune nu însoţeau sufletele celor care într-adevăr fuseseră răi. În jurul lor erau doar spirite rele, care îi însoţeau încă de pe patul morţii, în timp ce îngerii, tot la fel, stăteau deoparte şi urmăreau, în anumite situaţii, să împiedice spiritele rele de a da cale liberă pornirilor lor, prin care încercau să Ie facă rău acestora. Aproape concomitent, spiritele rele conduceau aceste suflete către întuneric, pentru că, atunci cînd erau în trup, au permis ca în mod repetat spiritele rele să Ie influenţeze către rău şi au acţionat chiar malefic.

Îngerii nu împiedicau niciodată voinţa liberă a vreunui suflet, ci îl lăsau să acţioneze aşa cum el doreşte. El este întotdeauna liber să aleagă. De asemenea, am văzut acolo multe suflete, care au sosit mai tîrziu în lumea spiritelor şi erau însoţite atît de spirite bune cît şi rele, precum şi de îngeri. Dar nu după mult timp, tendinţa fundamentală a vieţii lor a început să se arate şi ei s-au separat, cei buni la cei cu caracterul cel bun, cei răi la cei răi şi, pînă la urmă, distincţia a fost creată."

 Răzvan Petre, 25 august 2011

 

Pentru o mai completă informare în privinţa voiajului astral, iată câteva trimiteri utile:

Cartea "Călătorii extracorporale", de Robert Monroe

Cartea "Secretele lumilor astrale", de Yram

Cartea "Călătorii astrale", de Gabin şi Yvonne Frost

Documentarul "Eliberarea din carapace" cu exploratorul astral William Buhlman

Selecţie "Experienţe în afara corpului - călătorii astrale"

Culegere de texte despre călătoriile astrale
 

International Academy of Consciousness

Interview with Waldo Vieira - 1995 (7 parts)

About the Astral Projection

"Astral Dynamics", by Robert Bruce

"Astral Projection, Plain and Simple", by Osborne Phillips

"Le voyage astral", de Jérome Bourgine