< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Motto: "Mami, tati, când eram eu mare..."
Din ce se cunoaste până acum, ereditatea este de două feluri: genetică si spirituală.
Ereditatea genetică este reprezentată de caracteristicile transmise, prin gene, de la părinti la copil.
Ereditatea spirituală este reprezentată de caracteristicile transmise, prin spiritul întrupat în om, de la celelalte întrupări (vieti) ale spiritului respectiv, cu deosebire de la ultima întrupare (încarnare).
Definirea termenilor "spirit" si "întrupare":
Conform tuturor traditiilor spirituale, la moarte, sufletul omului părăseste trupul biologic, continuând să trăiască într-o dimensiune paralelă, de unde poate fi martor la existenta pământească a celor "vii". Sufletul contine tot psihicul omului, toată personalitatea sa.
Acest lucru a fost confirmat de studiile moderne de tanatologie - confirmarea vietii după moarte, prin studiile asupra celor reîntorsi din moarte clinică, ale dr. Raymond Moody, Elisabeth Kübler Ross s.a.. O altă dovadă sunt experientele controlate ale constiintei în afara corpului (dedublarea/proiectia astrală, autoscopia, OBE, călătorii extracorporale), popularizate în Occident de Robert Monroe s.a.;
Din doctrinele esoterice, se mai stie că, în decursul unei perioade variind între câteva săptămâni si câteva luni, sufletul îsi clarifică greselile comise în timpul vietii (karma) si îsi doreste să si le îndrepte, pentru a se perfectiona ca fiintă spirituală. În tot acest timp, sufletul îsi reaminteste întreaga experientă acumulată de el de-a lungul reîncarnărilor trecute, precum si experientele din lumea imaterială, pur spirituală. Prin urmare, îsi recapătă cunoasterea cosmică pe care o pierduse în timpul încarnării, în acelasi timp pierzându-si iluziile identificării cu corpul grosier, material. Pe scurt, sufletul uman se transformă calitativ, potrivindu-i-se mai bine denumirea de spirit "liber". Spiritul are vointă, are inteligentă, are afectivitate – ambele mult amplificate fată de cele avute în timpul vietii omului. Îi lipseste doar corpul.
Deoarece nu mai detine vehiculul capabil să-i ofere experientele senzoriale, el tânjeste să redevină om. La un moment dat, i se oferă prilejul de a se reîntrupa într-un embrion uman în formare. Un alt om se va naste, având ca suprem coordonator Spiritul. Locul său, ca proiectie din planul energetic, este în trunchiul cerebral. Omul nu-si aminteste existenta sa spirituală si nici vietile anterioare, pentru că se crează o nouă minte, cu o memorie nouă, iar accesul la informatiile din akasha (memoria spirituală) este dificil dacă mintea nu are o legătură energo-informatională perfectă cu propriul spirit. În stadiul actual al omenirii, se constată un puternic blocaj mental în privinta comunicării între minte si spirit, care este si cauza principală a nenumăratelor nenorociri la care asistăm.
Spiritul este sediul constiintei de sine în om. Ca dovadă, patologia personalitătii multiple. Mintea e adaptată lumii materiale. Ea oferă spiritului, prin canale energo-informationale, o imagine reală a lumii. Când mintea este tulburată, bolnavă, spiritul nu mai percepe clar realitatea si nu mai dă indicatii corecte, ori nu le mai dă deloc, lăsând mintea pradă propriilor fantasme.
Caracteristicile încarnării trecute sunt păstrate de spirit în învelisul său energetic, numit "perispirit". Multe trăsături psiho-somatice actuale sunt provocate de această matrice energetică prezentă în aură. Printre acestea putem enumera: trăsăturile fetei si conformatia trupului, sensibilităti la anumite boli, cicatrici sau semne din nastere, fobii, pulsiuni inexplicabile, talente si predilectii etc. Acestea constituie ereditatea spirituală.
Câteva argumente suplimentare în favoarea doctrinei reîncarnării:
Jumătate din populatia lumii crede în reîncarnare (hindusii, budistii, lamaistii, sufistii islamici, mozaicii cabalisti, spiritistii etc). Multe personalităti de vază ale lumii împărtăsesc această convingere. Reîncarnarea este logic acceptabilă si respectă principiul universal al cauzalitătii. Dintre toate conceptiile filosofice, viata "ca o zi de scoală" este singura care are sens, este un fundament pentru morală si pentru faptul că există dreptate în univers.
Ereditatea spirituală joacă un rol important în dezvoltarea personalitătii noului om, ca si ceilalti factori binecunoscuti: genele, mediul, educatia. Din păcate, studiul stiintific al ereditătii spirituale este încă la început, pentru că lipseste interesul si întelegerea lumii stiintifice pentru acest subiect, care necesită abandonarea vechii paradigme. Din fericire, în prezent, există modele teoretice, există metode practice si există cercetători care au rezultate deosebite în acest domeniu.
De exemplu, savantul american de origine
japoneză Hiroshi Motoyama, medium, yoghin – considerat de UNESCO, în 1974, drept
un parapsiholog de marcă al lumii - sondează trecutul karmic al
pacientilor săi, intrând în ultimele 2, 3 vieti anterioare, pentru a
depista cauzele fobiilor, nefericirilor, necazurilor lor. Metoda sa nu supune
pacientul la nici o traumă suplimentară, ci îi oferă "de-a gata" informatiile
necesare pentru autocunoastere si echilibrare psihică.
N.B. Mai mentionăm că Motoyama a demonstrat stiintific existenta traseelor
energetice în corpul uman (meridiane de acupunctură, nadis).
O altă metodă folosită pentru aflarea cauzelor karmice ale problemelor actuale este hipnoza regresivă, în care pacientul este condus de hipnoterapeut în viata sau vietile anterioare. Aici, există riscul ca pacientul să retrăiască intens traumele trecute, lucru pe care nu îl suportă oricine. Vezi studiile lui Michael Newton, Brian Weiss s.a.
O dovadă incontestabilă a fenomenului reîncarnării este constituită de studiile asupra cazurilor de reamintire spontană a încarnării precedente a unor copii (dr. Ian Stevenson s.a.);
Psihologia transpersonală, preocupată de stările modificate de constiintă si de cunoasterea spirituală, aduce un plus de rigoare stiintifică acestor fenomene, care până nu de mult erau considerate că apartin de magie si credinte naive.
Este binecunoscută apetenta unor copii pentru fabulatie. Îi putem auzi uneori inventând povesti fantastice, inspirate din cine stie ce desen animat. Totusi, o anumită replică a lor ar trebui sa ne dea mai mult de gândit. Este vorba de expresia "Când eram eu mare...", urmată de descrierea unor fapte sau conduite pe care si le atribuie. Aproape sigur, este vorba de o reamintire spontană a vietii anterioare. Se stie că aceasta are loc la multi copii până la vârsta intrării în scoală. După vârsta de 6-7 ani, aptitudinea dispare.
Este în interesul părintilor să descopere mai multe despre trecutul spiritual al copilului, fie chiar si numai din curiozitate. Copilul trebuie stimulat să-si amintească mai multe, iar părintele să le noteze într-un carnetel (sau să le înregistreze audio), dar fără a atrage atentia copilului (care ar putea supralicita). Mai târziu, aceste informatii îi vor folosi tânărului, pentru a se autocunoaste mai bine si a face fată provocărilor vietii.
Putem face o paralelă cu faptul că, drept urmare a popularizării astrologiei, în spitalele românesti s-a generalizat obiceiul de a nota si ora exactă a nasterii copilului, cerută de calculele astrologice. Odată cu popularizarea în Occident a doctrinei reîncarnării, va deveni un obicei comun ca părintii să dea atentie si să încurajeze, cu tact, rememorarea spontană a experientelor din viata precedentă a copilului.
Răzvan Petre
18 oct 2007