<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


ESOTERIKA - blog 2019

selectii de Răzvan Petre


Citate din alti autori

 Siluan Athonitul; Don Beckett; Kelly McGonigal; Dalai Lama, Howard C. Cutler; Liviu Rebreanu; Osho; Zhi Gang Sha; Gaylon Ferguson; Taisen Dashimaru; Dwight Damon & Patricia Macisaac; Adyashanti; David R. Hawkins;

03.09.2019

 Sfîntul Siluan Athonitul

Despre voia lui Dumnezeu şi libertate

Este bine să te predai voii lui Dumnezeu. Atunci în suflet este numai Domnul şi nu alte gânduri; şi el se roagă lui Dumnezeu cu minte curată şi simte iubirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar chinui cu trupul.
 
Când sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul însuşi începe să-l călăuzească şi sufletul este învăţat în chip nemijlocit de Dumnezeu, în vreme ce înainte era povăţuit de învăţători şi de Scripturi. Dar rareori se întâmplă ca învăţătorul sufletului să fie Domnul însuşi prin harul Duhului Sfânt, şi puţini sunt cei ce cunosc aceasta; numai cei ce vieţuiesc după voia lui Dumnezeu.

Omul mândru nu vrea să vieţuiască după voia lui Dumnezeu: îi place să se conducă el însuşi şi nu înţelege că omul nu are destulă minte ca să se conducă pe sine însuşi, fără Dumnezeu. Şi eu, când trăiam în lume şi nu cunoşteam încă pe Domnul şi Duhul Său Cel Sfânt, nu ştiam cât de mult ne iubeşte Domnul şi mă încredeam în mintea mea proprie.

Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viaţă e mult mai uşoară, pentru că şi atunci când e în boală, în sărăcie şi în prigoană, el gândeşte aşa: "Aşa i-a plăcut lui Dumnezeu, iar eu trebuie să îndur aceasta pentru păcatele mele".

Iată că, de mulţi ani, bolesc de dureri de cap greu de îndurat, dar folositoare, pentru că, prin boală, sufletul se smereşte. Sufletul meu vrea fierbinte să se roage şi să facă priveghere, dar boala mă împiedică, fiindcă trupul bolnav are nevoie de linişte şi odihnă; şi L-am rugat mult pe Domnul să mă vindece, dar El nu m-a ascultat. Înseamnă că lucrul nu-mi este de folos.

Dar iată ce s-a întâmplat cu mine altădată, când Domnul m-a ascultat degrabă şi m-a izbăvit. Într-o zi de praznic, s-a dat la trapeză peşte; şi mâncând, am înghiţit un os de peşte care a rămas prins în piept. Am chemat pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon cerându-i să mă vindece, pentru că nici doctorul nu putea scoate osul din piept. Şi când am spus: "Vindecă-mă", am primit în suflet răspunsul: "Ieşi din trapeză, respiră adânc şi osul va ieşi cu sânge". Am făcut aşa: am ieşit, am respirat adânc, am tuşit şi un os mare de peşte a ţâşnit afară cu sânge. Şi am înţeles că, dacă Domnul nu mă vindecă de durerile mele de cap, înseamnă că e de folos pentru sufletul meu să bolesc astfel.

Lucrul cel mai preţios pe lume e să cunoaştem pe Dumnezeu şi să înţelegem, măcar în parte, voia Lui.

Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu trebuie să se predea întru toate voii lui Dumnezeu şi să trăiască înaintea Lui în frică şi în iubire: în iubire, pentru că Domnul este Iubire; în frică, pentru că trebuie să ne temem să nu întristăm pe Dumnezeu prin vreun gând rău.

O, Doamne, fă ca, prin puterea harului Sfântului Duh, să vieţuim după sfânta Ta voie! Când harul e cu noi, mintea noastră e puternică; dar când pierdem harul, atunci vedem neputinţa noastră; vedem că, fără Dumnezeu, nu putem nici măcar gândi ceva bun. Milostive Dumnezeule, Tu ştii neputinţa noastră. Mă rog Ţie: dă-mi duh smerit pentru că, după milostivirea Ta, Tu dai sufletului smerit puterea de a vieţui după voia Ta şi-i descoperi toate tainele Tale, dându-i să cunoască cât de nesfârşit ne iubeşti.

Cum ştii dacă vieţuieşti după voia lui Dumnezeu? Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ţie ţi se pare că vieţuieşti după voia Lui.

Cine vieţuieşte după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijeşte de nimic. Şi dacă are nevoie de vreun lucru, se predă pe sine însuşi şi lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Şi chiar dacă nu-l dobândeşte, rămâne la fel de liniştit, ca şi cum l-ar avea. Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, de nimic. Şi orice i s-ar întâmpla, el spune: "Aşa i-a plăcut lui Dumnezeu". Dacă e bolnav, gândeşte: "Înseamnă că am nevoie de boală, altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o". Şi aşa se păstrează pacea în suflet şi în trup.

Cine-şi face griji pentru sine însuşi, acela nu se poate preda pe sine voii lui Dumnezeu, astfel ca sufletul lui să aibă pace în Dumnezeu. Dar sufletul smerit se predă voii lui Dumnezeu şi vieţuieşte înaintea Lui cu frică şi iubire: cu frică, ca să nu întristeze cu nimic pe Dumnezeu; cu iubire, căci sufletul ştie cât de mult ne iubeşte Domnul. Lucrul cel mai bun este să te predai voii lui Dumnezeu şi să înduri întristările cu nădejde. Iar Domnul, văzând întristarea noastră, nu ne va da niciodată peste puterile noastre.

Dar dacă întristările noastre ne par mari, aceasta înseamnă că nu ne-am predat încă voii lui Dumnezeu. Cine s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu, acela nu se întristează de nimic, chiar dacă ar fi bolnav, sărac şi prigonit. Sufletul ştie că Domnul poartă grijă de noi cu milostivire. Dar cei mândri şi neascultători nu vor să se predea voii lui Dumnezeu, fiindcă le place să-şi facă voia lor, lucru atât de vătămător pentru suflet.

Întotdeauna trebuie să cerem de la Domnul pacea sufletului ca să împlinim mai uşor poruncile Domnului; fiindcă Domnul iubeşte pe cei ce se străduiesc să împlinească voia Lui şi astfel ei află mare odihnă în Dumnezeu.
Cel ce împlineşte voia lui Dumnezeu e mulţumit de toate, chiar dacă e sărac, bolnav sau se chinuie, pentru că îl veseleşte harul Domnului. Dar cel nemulţumit de soarta lui, care murmură pentru boala lui sau pentru cel care l-a supărat, acela e bine să ştie că în el se află un duh de mândrie care a luat de la el mulţumirea faţă de Dumnezeu.
Chiar dacă e aşa, nu te mâhni, ci străduieşte-te cu tărie să-ţi pui nădejdea în Dumnezeu şi cere de la El duh smerit; şi atunci când vine la tine smeritul Duh al lui Dumnezeu, îl vei iubi şi-ţi vei găsi odihna, chiar de vei avea întristări.
Domnul povăţuieşte orice suflet care se predă pe sine voii lui Dumnezeu, fiindcă El a zis: "Cheamă-Mă în ziua necazului şi te voi izbăvi, şi tu Mă vei preamări" (Ps 49,16).

Orice suflet tulburat de ceva trebuie să întrebe pe Domnul, şi Domnul îl va povăţui. Şi aceasta mai cu seamă în ceas de nenorocire şi tulburare.
Bun lucru e a ne învăţa să vieţuim după voia lui Dumnezeu. Atunci sufletul rămâne neîncetat în Dumnezeu şi are mare odihnă; şi din această bucurie omul se roagă cu tot sufletul să cunoască pe Domnul; să cunoască cât de mult ne iubeşte şi cu câtă bogăţie ne dă Duhul Sfânt Care veseleşte sufletul în Dumnezeu.
Şi atunci sufletul e în întregime drag, pentru că e în întregime al lui Dumnezeu. Domnul Cel Milostiv îl povăţuieşte pe om că trebuie să îndure întristările cu mulţumire. În toată viaţa mea n-am murmurat o singură dată pentru întristări, ci le-am primit pe toate din mâinile lui Dumnezeu ca pe un leac mântuitor şi am mulţumit întotdeauna lui Dumnezeu, şi de aceea Dumnezeu mi-a dat să îndur cu uşurinţă toate întristările.
Toţi oamenii pe pământ îndură inevitabil întristări şi, deşi întristările pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni ele par de neîndurat şi îi întristează, şi aceasta pentru că nu vor să-şi smerească sufletul, nici să  se predea voii lui Dumnezeu. Dar pe cei ce s-au predat voii lui Dumnezeu, Domnul însuşi îi călăuzeşte cu harul Său, şi ei îndură totul cu bărbăţie pentru Dumnezeu, pe Care-L iubesc şi împreună cu Care vor fi preamăriţi în veci.

Pe pământ nimeni nu poate scăpa de întristări, dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu le îndură cu uşurinţă. El vede întristările, dar nădăjduieşte în Domnul, şi întristările trec.
Priveşte pe cel ce-şi iubeşte voia sa proprie; n-are niciodată pace în suflet şi e mereu nemulţumit: "Asta nu e aşa, asta nu e bine". Dar cel ce s-a predat pe sine însuşi în chip desăvârşit voii lui Dumnezeu, acela are rugăciunea curată în sufletul lui, iubeşte pe Domnul, şi toate ale lui sunt dragi şi plăcute.

Adeseori, ocârmuitorii şi oamenii mari vor binele, dar nu ştiu unde este; nu ştiu că este în Dumnezeu şi că li se dă de la Dumnezeu. Întotdeauna trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne povăţuiască ce anume trebuie să facem, şi Domnul nu ne va lăsa să rătăcim.

Dacă ne-am iubi unii pe alţii intru simplitatea inimii, atunci Domnul ne-ar arăta prin Duhul Sfânt multe lucruri minunate şi ne-ar descoperi mari taine. Dumnezeu - o iubire de care nu te poţi satura.

Cât de limpede îmi este că Domnul ne conduce. Fără El n-am putea nici măcar gândi binele; de aceea trebuie să ne predăm cu smerenie voii lui Dumnezeu, fiindcă Domnul ne călăuzeşte.
Toţi ne chinuim pe pământ şi căutăm libertatea, dar puţini sunt cei ce ştiu în ce anume stă libertatea şi unde se găseşte ea. Şi eu doresc libertatea şi o caut zi şi noapte. Am înţeles că ea este la Dumnezeu şi e dată de Dumnezeu inimilor smerite care s-au pocăit şi şi-au tăiat voia proprie înaintea Lui. Celor ce se pocăiesc Domnul le dă pacea Lui şi libertatea de a-L iubi. Şi nu e nimic mai bun pe lume decât a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele. În aceasta îşi găseşte sufletul odihna şi bucuria.

Vei întreba, poate: "Dar cum putem cunoaşte pe Dumnezeu?" Eu, însă, spun că vedem pe Domnul prin Duhul Sfânt. Şi tu, dacă te smereşti, atunci şi ţie Duhul Sfânt îţi va arăta pe Domnul nostru; şi atunci şi tu vei voi să strigi despre El întregului pământ.

Sunt bătrân şi aştept moartea, şi scriu adevărul din dragoste pentru norod, pentru care se întristează sufletul meu. Dacă aş putea ajuta fie şi numai un singur suflet să se mântuiască, şi pentru aceasta voi mulţumi lui Dumnezeu, dar inima mea suferă pentru întreaga lume şi mă rog şi vărs lacrimi pentru întreaga lume, ca toţi să se pocăiască şi să cunoască pe Dumnezeu şi să trăiască în iubire şi să se desfete de libertate în Dumnezeu.
Voi, toţi oamenii de pe pământ, rugaţi-vă şi plângeţi pentru păcatele voastre, ca Domnul să vi le ierte. Unde este iertarea păcatelor, acolo e şi o conştiinţă liberă şi iubire, chiar dacă una mică.
Domnul nu vrea moartea păcătosului (Iz 18, 32), iar celui ce se pocăieşte îi dă în dar harul Duhului Sfânt. El dă sufletului pacea şi libertatea de a fi cu mintea şi inima în Dumnezeu. Când Duhul Sfânt ne iartă păcatele, atunci sufletul primeşte libertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu mintea curată; atunci el vede liber pe Dumnezeu şi rămâne întru El în odihnă şi bucurie. Aceasta e adevărata libertate. Dar fără Dumnezeu nu poate fi libertate, pentru că vrăjmaşii tulbură sufletul prin gândurile cele rele.

Voi spune adevărul în faţa lumii întregi: sunt un ticălos înaintea lui Dumnezeu şi aş fi deznădăjduit de mântuirea mea dacă Dumnezeu nu mi-ar fi dat harul Sfântului Său Duh. Şi Duhul Sfânt m-a învăţat şi de aceea scriu despre Dumnezeu fără osteneală, pentru că El mă atrage să scriu.

Mi-e milă şi plâng şi suspin pentru oameni. Mulţi gândesc: "Am făcut multe păcate: am ucis, am furat, am siluit, am defăimat, am desfrânat şi am făcut multe alte lucruri", şi de ruşine nu vin la pocăinţă. Dar ei uită că înaintea lui Dumnezeu toate păcatele lor sunt ca o picătură de apă în mare.

O, fraţii mei din tot pământul, căiţi-vă până când mai e vreme! Dumnezeu aşteaptă cu milostivire pocăinţa noastră. Şi tot cerul, toţi sfinţii aşteaptă aceasta pocăinţă. Aşa cum Dumnezeu este iubire (1, În 4, 8), aşa şi Duhul Sfânt în sfinţi e iubire. Cere iertare şi Dumnezeu te va ierta. Şi când vei primi iertarea păcatelor, atunci în sufletul tău va fi bucurie şi veselie, şi harul Duhului Sfânt va intra în sufletul tău şi vei zice: "Iată adevărata libertate; ea este în Dumnezeu şi de la Dumnezeu".

Iată adevărata libertate: când suntem în Dumnezeu, înainte însă nu ştiam aceasta. Până la douăzeci şi şapte de ani credeam numai că Dumnezeu există, dar nu-L cunoşteam, dar de când sufletul meu L-a cunoscut prin Duhul Sfânt, el se topeşte de dogoarea doririi Lui; şi acum cu inima fierbinte îl caut ziua şi noaptea.


18.08.2019

Reiki - o energie a echilibrului

antologie de Mihai Albu

Don Beckett

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU REIKI? CE ESTE SI CE NU ESTE REIKI?

Cu tot respectul cuvenit pentru entitătile nenumărate care sunt prezentate drept Reiki în zilele noastre, acest articol este destinat să ofere celor ce aspiră să studieze si să practice Reiki elementele de bază despre ceea ce este si ceea ce nu este Reiki.

În multe locuri si pentru multi oameni, Reiki si-a dobândit o reputatie proastă. Stiu profesori Reiki care au încetat să predea Reiki tocmai pentru că nu vor să fie asociati cu acest pseudo-Reiki, care devine din ce în ce mai răspândit. O prietenă - care ani de zile a predat Reiki lamasilor budisti în Nepal - s-a oprit si nu mai voia să aibă de a face cu Reiki, deoarece a auzit povesti despre mai multi "Maestrii Reiki" care au fost posedati si au înnebunit! Am asigurat-o că, dacă aceste povestiri sunt adevărate, nu este pentru că oamenii au făcut Reiki, ci pentru că ei făceau ceva ce cu sigurantă NU este Reiki. I-am oferit o sesiune de Reiki... si, după aceea, ea a spus: "Am uitat cât de bună si curată este această Energie!" Energia i-a arătat imediat că nu contine nimic demonic sau înnebunitor în ea!

Si totusi, se întâmplă într-adevăr ceva înnebunitor si "demonic" (folosesc acest cuvânt din lipsa altuia mai potrivit) în lumea pseudo-Reiki. Multi oameni care cred că fac Reiki fac de fapt mai mult un fel de ritualuri de magie. Cumva simplitatea si puritatea lui Mikao Usui, cu a lui "metodă de realizare a perfectiunii personale" - care îsi propunea "conectarea cu Sinele ancestral" (si predarea vointei personale către "vointa" Sinelui sau a Sursei) - a fost mixată cu tot felul de adaosuri care nu sunt necesare (în cel mai bun caz), sau a fost deformată în ceva complet de nerecunoscut (în cel mai rău caz).

Un lucru pe care l-am iubit mereu la Reiki este libertatea de a-l întelege si de a-l preda în felul meu. Si, desigur, sunt dispus să permit oricui altcuiva aceeasi libertate. De exemplu, profesorii care au preturi mai mari atrag tocmai oameni care au nevoie să plătească mai mult pentru a acorda valoare unui lucru. Profesorii care predau 49 de sisteme diferite de Reiki (si, probabil, fiecare sistem având 49 de simboluri diferite) atrag tocmai oamenii care tânjesc după o asemenea complexitate si încărcătură...


25.07.2019

Puterea vointei

cum functionează autocontrolul si ce putem face pentru a-l îmbunătăti

de Kelly McGonigal

DACĂ MĂNÂNCI PRĂJITURA ASTA, CÂSTIGĂ TERORISTII

Ieri am făcut greseala să mă uit la stirile serii. Stirea din deschidere era despre un complot terorist cu bombă esuat, care avusese loc în Statele Unite, urmat de rapoarte despre atacurile cu rachete de peste ocean si arestarea unui tânăr care îsi ucisese fosta iubită. Chiar înainte de pauză, reporterul coordonator a promis să ne spună mai multe despre "un lucru surprinzător pe care îl mâncati zi de zi, care ar putea să vă îmbolnăvească de cancer". Apoi emisiunea a fost întreruptă de reclame.

Eram nedumerită: de ce fac companiile reclamă în timpul unor programe atât de deprimante? Chiar vor ca privitorii să le asocieze produsele cu povestile de groază care umplu stirile de seară? Si cine va mai fi interesat să afle despre promotiile unui magazin după ce a auzit stirea despre o crimă îngrozitoare sau despre amenintarea unui atac terorist? Se pare însă că si eu, si voi am putea fi interesati să aflăm despre ele, multumită unui fenomen numit managementul terorii.

Potrivit teoriei managementului terorii, fiintele umane sunt - în mod firesc - îngrozite când se gândesc la propria moarte. Este singura amenintare pe care încercăm să o evităm, dar de care nu vom scăpa niciodată. Ori de câte ori ni se aminteste că suntem muritori (adică la fiecare douăzeci si nouă de secunde în cadrul stirilor de noapte), acest fapt declansează o reactie de panică în creierul nostru. Nu suntem mereu constienti de ea - anxietatea poate să se afle ceva mai adânc în mintea noastră, ea creând un sentiment de disconfort aparent lipsit de motiv. Chiar si atunci când nu ne dăm seama de ea în mod constient, această teroare creează în noi o nevoie imediată de a face ceva pentru a contracara sentimentul de neputintă. Vom întinde mâna după acele lucruri care ne dau un sentiment de sigurantă, putere sau alinare. (Barack Obama si-a creat mari necazuri când a subliniat acest lucru în 2008; el a spus atunci multimii adunate în San Francisco că, în vremuri nesigure, oamenii "se agată de arme sau de religie"). Lăsând politica la o parte, teoria managementului terorii ne poate învăta multe despre propriile noastre esecuri în ceea ce priveste vointa. Nu ne agătăm doar de arme si de Dumnezeu atunci când ne e teamă; multi dintre noi se agată de carduri de credit, de prăjituri si de tigări. Studiile arată că dacă ni se aminteste faptul că vom muri, suntem victime mai usoare pentru tot felul de tentatii, deoarece căutăm sperantă si sigurantă în lucrurile care promit recompensă si alinare.

De exemplu, un studiu efectuat în rândul cumpărătorilor de articole de băcănie a arătat că, atunci când oamenilor li se cerea să se gândească la propria moarte, ei făceau liste de cumpărături mai lungi, erau mai dispusi să cheltuiască pe alimente reconfortante si mâncau mai multă ciocolată si prăjituri. (Parcă si văd strategia din domeniul comertului cu amănuntul: supermarketurile invită firmele de pompe funebre locale să împartă brosuri lângă cărucioarele de cumpărături.) Un alt studiu a arătat că relatările despre moarte în programele de stiri determinau în rândul privitorilor un interes crescut fată de reclamele pentru produse ce oglindesc statutul social, cum ar fi masinile de lux si ceasurile Rolex. Nu fiindcă am crede că un Rolex ne-ar proteja de un atac cu rachete, ci pentru că aceste produse ne întăresc imaginea de sine si ne fac să ne simtim mai puternici. Pentru multi, cumpărarea unor lucruri reprezintă un mod imediat de a se simti mai optimisti si mai stăpâni pe situatie. Acesta este cu sigurantă unul dintre motivele pentru care americanii au fost atât de receptivi la solicitarea presedintelui George W. Bush, "Doamna Bush si cu mine dorim să încurajăm americanii să meargă la cumpărături", după atacurile din 11 septembrie 2001.

Nu e nevoie de avioane care lovesc clădirile pentru a apăsa butonul nostru interior de panică. De fapt, nu e nevoie să moară oameni de-adevăratelea ca să ne punem pe cheltuit - dramele si filmele de la televizor pot avea acelasi efect. În cadrul unui studiu, urmărirea scenei mortii din emotionantul film "Campionul", realizat în 1979, i-a făcut pe oameni să fie dispusi să plătească de trei ori mai mult pentru un lucru de care nu aveau nevoie (si pe care l-au regretat mai târziu). (pag. 172-173)

VĂ RUGĂM, NU FUMATI!

Sarah Bowen, cercetător la Centrul de Cercetare a Comportamentelor Dependente din cadrul Universitătii din Washington, se gândise cu foarte mare atentie cum să-si organizeze camera de tortură în cel mai eficient mod. A ales o sală standard de conferinte, cu o masă lungă la care puteau sta douăsprezece persoane. A acoperit ferestrele si a dat totul jos de pe pereti, ca să nu existe nimic care să le distragă atentia subiectilor.

Acestia au sosit unul câte unul. La cererea ei, fiecare venise cu un pachet neînceput de tigări al mărcii preferate. Toti voiau să renunte la fumat, dar nu reusiseră încă. Bowen le-a cerut fumătorilor să se abtină de la fumat cel putin douăsprezece ore înainte de studiu, ca să fie sigură că fuseseră privati de nicotină. Stia că toti sunt nerăbdători să-si aprindă tigara si să tragă un fum în piept, dar le-a cerut să astepte până când ajungea toată lumea.

După ce s-au adunat toti fumătorii, Bowen i-a asezat în jurul mesei, fiecare scaun fiind îndreptat cu fata spre peretii exteriori, astfel încât fumătorii să nu se poată vedea unii pe altii. Le-a spus să lase deoparte cărti, telefoane, mâncare sau băutură si i-a dat fiecăruia câte un creion si o hârtie ca să răspundă la întrebări. Nu aveau voie să vorbească între ei, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Apoi a început tortura.

"Scoateti pachetul si uitati-vă la el", le-a spus ea. "Acum bateti-l", a continuat Bowen, referindu-se la obiceiul fumătorilor de a bate pachetul ca să se aseze tabacul în fiecare tigară. "Acum scoateti celofanul", i-a instruit ea. "Deschideti pachetul." A continuat să-i ghideze pe fumători pas cu pas, spunându-le să simtă mirosul din momentul deschiderii pachetului, să scoată o tigară, s-o tină în mână, s-o analizeze si s-o miroasă. Să pună tigara în gură. Să scoată bricheta. Să apropie bricheta de tigară, fără să o aprindă. La fiecare pas, i-a silit pe participanti să se oprească si să astepte câteva minute. "Oamenilor nu le făcea deloc plăcere", mi-a mărturisit Bowen. "Puteam să le citesc pe chipuri dorinta. Făceau orice ca să-si distragă atentia: se jucau cu creioanele, se uitau în jurul lor, se foiau pe scaune. Bowen nu se distra pe seama agoniei fumătorilor, dar voia să fie sigură că sufereau de acel tip de poftă intensă care poate zădărnici încercările de a renunta. Adevăratul ei scop era să afle dacă o stare de atentie sustinută îi poate ajuta pe fumători să reziste poftelor.

Înaintea testului de tortură, jumătate dintre fumători trecuseră printr-un instructaj rapid privind o tehnică numită "studiind cu detasare dorinta". Ei au fost instruiti să analizeze îndeaproape dorinta de a fuma, fără să încerce să o schimbe sau să o alunge - o abordare despre care am văzut că poate fi foarte utilă în combaterea stărilor de îngrijorare si a poftelor alimentare. În loc să-si abată atentia de la dorintă sau să spere că dorinta va dispărea de la sine, trebuie să o studieze cu atentie. Ce gânduri le treceau prin minte? Ce senzatie le trezea în corp dorinta arzătoare? Resimteau un fel de greată sau un gol în stomac? Simteau tensiune în plămâni sau în gât? Bowen le-a explicat fumătorilor că poftele întotdeauna dispar în cele din urmă, indiferent dacă ei le dau curs sau nu. Când simt o dorintă puternică, ar trebui să o vizualizeze ca pe un val în ocean. Acesta creste treptat în intensitate, dar în cele din urmă se sparge si dispare. Fumătorilor li s-a cerut să-si imagineze că se lasă purtati de val, în loc să lupte împotriva lui, dar în acelasi timp fără să-i cedeze. Bowen le-a cerut apoi fumătorilor să pună în practică această tehnică atunci când apărea pofta.

O oră si jumătate mai târziu, după încheierea supliciului, toti fumătorii au fost eliberati din camera de tortură. Bowen nu le-a cerut să reducă fumatul si nici măcar nu i-a încurajat să aplice tehnica "studiind cu detasare dorinta" în viata cotidiană. Însă le-a dat o ultimă sarcină: să tină o evidentă a tigărilor fumate în fiecare zi din săptămâna următoare, precum si a stării de spirit zilnice si a intensitătii impulsurilor de a fuma.

În primele douăzeci si patru de ore, nu a fost nici o diferentă în ceea ce priveste numărul de tigări fumate de cele două grupuri. Totusi, începând cu a doua zi si continuând apoi pe tot parcursul săptămânii, grupul căruia i s-a spus despre tehnica "studiind cu detasare dorinta" a fumat mai putine tigări. (pag. 280-281)


24.06.2019

Arta fericirii

manual de viată

de Dalai Lama, Howard C. Cutler

Vorbind cu Dalai Lama, mi-am dat seama destul de repede că trebuie să depăsim unele obstacole în efortul de a aduce la un numitor comun perspectivele noastre diferite: a lui, cea de călugăr budist, iar a mea, cea de psihiatru occidental. De exemplu, la începutul uneia dintre primele sedinte, am adus în discutie unele probleme cu care ne confruntăm frecvent, ilustrate cu câteva studii de caz stufoase. După ce i-am descris situatia unei femei care continua să manifeste comportamente autodistructive, desi aveau un impact negativ enorm asupra propriei vieti, l-am întrebat dacă are vreo explicatie pentru comportamentul acesta si ce sfat i-ar putea oferi. Am rămas descumpănit când, după o pauză lungă de reflectie, a spus pur si simplu "Nu stiu" si a dat din umeri, râzând senin.

Observându-mi expresia surprinsă si dezamăgirea că nu primisem un răspuns mai concret, Dalai Lama a spus:

- Uneori e foarte greu să explici de ce oamenii fac anumite lucruri... De multe ori, descoperi că nu există explicatii simple. Dacă ar fi să intrăm în detaliile fiecărei vieti, de vreme ce mintea omului e atât de complexă, ar fi foarte greu să întelegem ce se întâmplă, ce anume se petrece acolo.

Mi s-a părut un răspuns evaziv.

- Dar, ca psihoterapeut, sarcina mea e tocmai să aflu de ce oamenii fac ceea ce fac...

Din nou, Dalai Lama a izbucnit în râsul acela care multora li se pare extraordinar - un râs plin de umor si bunăvointă, neafectat, lipsit de stânjeneală, care începe cu o rezonantă profundă si urcă fără efort câteva octave, sfârsind cu un sunet ascutit de încântare.

- Cred că ar fi extrem de greu să încerci să-ti dai seama cum functionează mintile a cinci miliarde de oameni, a spus el râzând în continuare. Ar fi o sarcină imposibilă! Din punct de vedere budist, la fiecare eveniment sau situatie contribuie o multime de factori... De fapt, pot fi implicati atât de multi factori, încât, în unele cazuri, nu vei ajunge niciodată la o explicatie completă a situatiei, cel putin nu în termeni conventionali.

Simtind că nu eram tocmai în largul meu, a adăugat:

- Se pare că, în încercarea de a determina sursa problemelor individului, abordarea occidentală diferă în unele privinte de cea budistă. La baza tuturor modelelor de analiză occidentale se află o tendintă rationalistă foarte puternică - presupunerea că totul se poate explica. Pe lângă asta, există si constrângeri create de anumite premise considerate incontestabile. De exemplu, recent m-am întâlnit cu niste doctori de la o facultate de medicină. Discutau despre creier si afirmau că gândurile si sentimentele sunt rezultatul diverselor reactii si modificări chimice din creier. Asa că am pus întrebarea: "E posibil să concepem reactia inversă, în care gândul dă nastere secventei de evenimente chimice din creier?" Dar partea care mi s-a părut cea mai interesantă a fost răspunsul unui om de stiintă. A spus: "Noi pornim de la premisa că toate gândurile sunt produse sau functii ale reactiilor chimice din creier". Deci e vorba pur si simplu de un fel de rigiditate, de hotărârea de a nu pune sub semnul întrebării propriul sistem de gândire.

A tăcut câteva clipe, apoi a continuat:

- Mi se pare că în societatea modernă occidentală exista o conditionare culturală puternică, bazată pe stiintă. Dar, în unele situatii, premisele si parametrii fundamentali stabiliti de stiinta occidentală îti pot limita capacitatea de gândire... (pag. 38-39)

 

"Există pe lume o multime de oameni, dar interactionăm cu un număr relativ mic, iar dintre acestia si mai putini ne cauzează probleme. Asadar, când întâlnim o astfel de ocazie de a practica răbdarea si toleranta, trebuie s-o tratăm cu recunostintă. E rară. Asa cum ne-am bucura dacă am găsi pe neasteptate o comoară în propria casă, trebuie să ne bucurăm si să le fim recunoscători dusmanilor pentru că ne oferă această ocazie pretioasă. Fiindcă, dacă reusim să practicăm cu succes răbdarea si toleranta, factori esentiali în contracararea emotiilor negative, va fi multumită unei combinatii între eforturile noastre si ocazia oferită de dusman.

Desigur, se poate să gândim că "De ce să-mi venerez dusmanul sau să-i recunosc contributia, când el nu a avut nicio intentie de a-mi oferi ocazia aceasta pretioasă de a practica răbdarea si nicio intentie de a mă ajuta? Ba, pe lângă faptul că nu are de gând să mă ajute, are intentia deliberată si răuvoitoare de a-mi face rău! Asadar, e normal să-l urăsc - în niciun caz nu merită respect".

Dar, de fapt, tocmai prezenta stării acesteia de spirit încărcate de ură, intentia dusmanului de a răni, îi face actiunile unice. Altfel, dacă ar fi vorba doar de actul de a ne produce durere în sine, am urî doctorii si i-am considera dusmani, fiindcă uneori adoptă metode dureroase, cum ar fi interventiile chirurgicale. Dar actele lor nu le considerăm la fel de rele precum cele ale unui dusman, fiindcă doctorii au intentia de a ne ajuta. Asadar, tocmai intentia aceasta constientă de a ne face rău îl face pe dusman unic si ne dă ocazia aceasta pretioasă de a practica răbdarea".

Sugestia lui Dalai Lama de a ne admira dusmanii pentru că ne oferă ocazii de a ne dezvolta poate fi cam greu de înghitit la început. Dar situatia se aseamănă cu aceea a unei persoane care vrea să-si tonifice si să-si întărească organismul ridicând greutăti. Bineînteles, la început ridicările sunt neplăcute - efortul e greu. Ne face să ne fortăm, să transpirăm, să ne luptăm. Dar tocmai fortarea aceasta împotriva rezistentei ne dă, în cele din urmă, putere. Apreciem un bun antrenament de fortă nu pentru plăcerea imediată pe care ne-o oferă, ci pentru beneficiile de care ajungem să ne bucurăm în cele din urmă.

Poate nici afirmatiile lui Dalai Lama cum că Dusmanul e ceva "rar" si "pretios" nu sunt simple explicatii confortabile si fanteziste. Îmi dau seama de asta foarte clar când îmi aud pacientii cum îsi descriu problemele cu cei din jur - la drept vorbind, majoritatea oamenilor nu se luptă cu o hoardă întreagă de dusmani si oponenti, cel putin nu la nivel personal. De obicei, conflictul se limitează la câteva persoane. Eventual un sef sau un coleg de serviciu, o fostă sotie sau un fost sot, o rudă. Din punctul acesta de vedere, Dusmanul e, într-adevăr, "rar" - nu îl întâlnim la tot pasul. Iar lupta, procesul de rezolvare a conflictului cu Dusmanul - prin învătare, analiză, găsirea de căi alternative - duce, în cele din urmă, la o dezvoltare reală, la o mai mare întelepciune si la un rezultat psihoterapeutic pozitiv.

Să ne imaginăm cum ar fi să trecem prin viată fără să întâlnim nici măcar un singur dusman si niciun fel de obstacol, dacă din fasă până în mormânt, toti oamenii pe care i-am cunoaste ne-ar răsfăta, ne-ar îmbrătisa, ne-ar pune mâncarea în gură (o mâncare moale si fără gust, usor de digerat), ne-ar amuza cu strâmbături si chicoteli de bebelus. Dacă am fi purtati de colo-colo, încă din copilărie, în cosulet (iar mai târziu, poate, într-o litieră), dacă n-am întâlni nici o provocare... (pag. 208-209)

Arta de a fi fericit într-o lume zbuciumată

de Dalai Lama, Howard C. Cutler

Nu era nevoie decât să faci un pas pe oricare stradă din Beijing ca să fii martorul glorificării colectivismului în acea societate. Era ceva tulburător, să te plimbi pe o stradă dintr-un oras cu milioane de locuitori si toti cei pe care îi vezi, toti, să fie îmbrăcati în acelasi costum maoist albastru-închis - mă rog, cu exceptia rară a vreunui renegat care îndrăznea să-si manifeste nonconformismul arborând un costum maoist cenusiu-închis în loc de albastru-închis.

Amintindu-mi această vizită, m-am gândit la ghidul nostru chinez, un tânăr simpatic care abia terminase facultatea. Nu era ghid profesionist, primise misiunea să fie ghidul grupului nostru datorită faptului că stăpânea limbile engleză si franceză, si printre noi se numărau si câtiva canadieni francofoni. Fiind convins că grupul nostru o să se tină cu strictete de programul alcătuit cu grijă de autorităti, nu se astepta să aibă de-a face cu un grup format din indivizi cu propriile preferinte în privinta lucrurilor pe care voiau să le vadă sau să le facă. La putin timp după sosire, grupul nostru avea în program petrecerea câtorva ore prin niste grădini. După ce am căzut de acord să ne întâlnim la autobuz la o anumită oră, grupul s-a despărtit în unităti mai mici, si câteva perechi si oameni singuri au pornit să colinde de capul lor prin grădini. Imediat ghidul a început să strige: "Vă rog să rămâneti împreună! Vă rog să rămâneti ÎMPREUNĂ!" Alerga de colo-colo, încercând să ne adune la un loc, dar, cum membrii grupului se îndepărtau în toate directiile, a început să se agite si mai tare. Când si-a dat seama că n-o să fie în stare să ne adune si să ne conducă în formatie prin grădini, s-a prăbusit de-a binelea. Împroscând cu salivă si fierbând de mânie si exasperare, a zbierat: "HABAR N-AVETI DE ADEVĂRATUL SPIRIT AL COLECTIVITĂTII!" - ca si cum ar fi fost cea mai urâtă, cea mai rusinoasă insultă cu care putea să azvârle în noi.

Rezumând această viziune, Dalai Lama a conchis:

- Cred că e posibil ca o societate să încurajeze dezvoltarea individuală si să recunoască drepturile individuale si, în acelasi timp, să acorde atentie bunăstării si binelui comunitătii sau societătii în ansamblul ei. La urma urmei, pentru a aduce la nivelul maxim fericirea umană, trebuie să ne ocupăm de ambele niveluri - cel individual si cel social. Acum, la nivel individual, de vreme ce fericirea este întotdeauna o stare de spirit subiectivă, ca să putem crea o societate mai fericită, trebuie să pornim de la nivelul mintii individului. La urma urmei, o societate fericită este alcătuită din indivizi fericiti. Prin urmare, toate acestea sunt argumente puternice în favoarea atentiei acordate bunăstării indivizilor. Totusi, mai trebuie să examinăm si nivelul societătii ca întreg si să acordăm atentie intereselor grupului pentru a crea conditiile în care indivizii si grupurile pot să prospere, în care există un sentiment general de sigurantă, grijă fată de ajutorul social etc. Asadar, avem nevoie de o perspectivă mai amplă, holistică, în care să existe ambele conceptii. Si, în cele din urmă, este o chestiune de echilibru.

Pot să existe o multime de factori care afectează nivelul mediu al fericirii unei natiuni, dar care tip de societate e mai fericit? Răspunsul la această întrebare ne aliniază perfect cu viziunea lui Dalai Lama! Cercetând trăsăturile celor mai fericite natiuni de pe pământ, descoperim un tipar care pare să urmeze principiul-cheie al lui Dalai Lama: echilibrul. Găsim aici o conceptie echilibrată, care evită extremele independentei si interdependentei, individualismul si colectivismul, însă încorporează ambele perspective. De exemplu, în tările scandinave, găsim o cultură industrializată occidentală, care este în mod traditional mai individualistă, cu traditia tipic occidentală a respectului fată de drepturile individuale si gândirea individuală. În acelasi timp, găsim si valori colective...  (pag. 62-63)

 

Pentru a întelege în ce fel educatia poate cu adevărat să învingă prejudecata, este de folos să ne mai aplecăm o dată asupra corespondentelor neurologice dintre prejudecată si ceea ce se petrece în creier atunci când aflăm mai multe despre un grup oprimat. Mai devreme, spuneam că prejudecata este rezultatul unor trasee neurale cu care este dotat genetic creierul uman - ca să zicem asa, venim pe lume echipati deja cu predispozitia la prejudecată. Asa cum am discutat, aceasta este o trăsătură foarte veche a functionării creierului normal, care face apel la părtile mai vechi, mai primitive ale creierului - cum sunt sistemul limbic si afurisitul de corp amigdalian, care poartă vina pentru producerea reactiilor emotionale negative fată de out-group-uri.

Acesta poate să pară un fapt deprimant al existentei umane, însă, din fericire, nu este decât jumătate din poveste. Creierul nostru vine pe lume deja echipat si cu capacitatea de a învinge prejudecata. Acest lucru este posibil deoarece există trasee neurale între regiunile mai noi, mai avansate, ale creierului, cortexul prefrontal - sediul gândirii superioare - si regiunile vechi, mai primitive, cum este corpul amigdalian. Aceste circuite neurale permit comunicarea dintre regiunile gândirii rationale si regiunile emotiei din creier. Asadar, dacă ne folosim capacitatea de rationare, logică si analiză critică pentru a ne combate credintele false, viziunile distorsionate si prejudecătile, aceasta poate avea ca rezultat trimiterea de mesaje din cortexul prefrontal de-a lungul traseelor neurale către corpul amigdalian, inhibându-i activarea. Acesta este mecanismul care permite învătării si educării să ne modifice reactia negativă instinctivă la out-group-uri si, astfel, să ne învingem prejudecătile.

Cu cât contactul nostru cu membrii out-group-urilor este mai extins, cu atât vom culege mai multe informatii despre ei. Cu cât avem mai multe informatii, cu atât creste probabilitatea să-i privim pe ceilalti în moduri individualizate si personalizate, ca persoane unice, nu ca pe un reprezentant unidimensional al grupului. Aceasta duce la următoarea metodă a lui Dalai Lama de învingere a prejudecătilor: membrii out-group-ului stereotipat să fie priviti ca indivizi.

PERCEPEREA INDIVIZILOR: METODA LEGUMELOR

Până nu demult, oamenii de stiintă credeau că reactiile noastre negative sunt evocate în mod automat atunci când întâlnim un membru al unui out-group, însă această reactie poate fi redusă prin învătare, educatie si metode cum ar fi atacarea credintelor noastre false despre acel grup. Dar se credea că nu se poate face nimic pentru a preveni însăsi producerea reactiei negative - se petrece prea repede. Cu alte cuvinte, după ce au fost activate reactia negativă sau credintele stereotipe, există metode de dezactivare a reactiei negative si de prevenire a actelor de prejudecată sau discriminare fătise. Dar nu se poate face nimic pentru prevenirea activării ei spontane.

De ce? Regiunile cerebrale primitive ale creierului care evocă emotiile, cum este corpul amigdalian, au fost construite de natură ca să ne ajute să reactionăm rapid si eficient la amenintări sau pericole. Asadar, când întâlnim o persoană, analiza care se petrece în acele regiuni ale creierului este foarte rudimentară, având în vedere doar o trăsătură - prieten sau dusman, in-group sau out-group. Aceasta se întâmplă foarte repede, într-o fractiune de secundă. Dacă este caracterizat ca "dusman", se dă alarma de pericol, evocând emotii negative, ca teamă sau ostilitate. În schimb, regiunea "gândirii" din creier, neocortexul, regiunea care produce gândurile noastre constiente, credintele, ideile, rationamentul etc, analizează persoana mai profund, evaluând nu una singură, ci mai multe trăsături si atribute ale ei. (pag. 113-114)

 

Consensul, sprijinit de clinicieni din domeniile psihologiei si psihiatriei, arată importanta simplului fapt de a intra în contact cu ceilalti si de a le împărtăsi ceea ce ne frământă.

Cercetările au arătat că dezvăluirea propriilor probleme favorizează legăturile sociale, care, la rândul lor, reduc stresul si, totodată, îi încurajează pe ceilalti să facă la fel, iar aceasta se poate înrădăcina în societate, reducând tensiunea socială generală. Există un fond amplu de dovezi despre nenumăratele binefaceri aduse de legăturile sociale si de sentimentul apropierii, de la binefacerile pentru sănătatea fizică până la efectele nemijlocite asupra cresterii sentimentului de bunăstare si a nivelului fericirii. Studiile au confirmat un lucru pe care cei mai multi dintre noi îl putem vedea în vremurile de criză: oamenii îsi deschid în mod firesc inima în fata altora, iar hotarele sociale se topesc atunci când oamenii au conversatii profunde nu doar cu familia si prietenii, ci, adesea, si cu persoane complet străine - la cozile din supermarket, în lift sau în statia de autobuz. Rezultatul este un sentiment de solidaritate, care poate fi un antidot puternic al amenintării colective. De fapt, studiile au arătat că simplul fapt de a fi împreună cu altii si de a crea un sentiment al unitătii poate să ne reducă teama, chiar si atunci când nivelul amenintării rămâne acelasi.

Studiind efectele pozitive ale comentării evenimentelor traumatice, cercetătorii au examinat urmările unor evenimente cum sunt cutremurul din nordul Californiei, din 1989, Războiul din Golf sau bombele din Oklahoma City, si au identificat câteva faze predictibile prin care trec comunitătile când se confruntă cu situatii foarte stresante sau traumatice. Au descoperit că, la trei-patru săptămâni după eveniment, oamenii discutau liber despre el, vorbind deschis cu oricine despre ceea ce trăiseră, iar rezultatul era că, în general, toti făceau fată destul de bine. Însă, începând cam din a patra săptămână si până într-a opta după evenimentele traumatice, oamenii simteau adesea că ar fi trebuit să depăsească momentul si să nu mai vorbească atât de mult despre evenimentul respectiv. Problema era că cei mai multi dintre ei încă se mai gândeau foarte mult la cele întâmplate si mai voiau să vorbească despre ele, dar n-aveau chef să asculte povestile celorlalti. De exemplu, la câteva săptămâni după cutremurul din 1989, locuitorii din zona Palo Alto au început să poarte tricouri pe care scria: "Multumesc pentru că nu împărtăsesti cele trăite la cutremur". Asadar, acest conflict între nevoia de a vorbi despre dezastru si refuzul de a-i asculta pe altii vorbind despre el duce adesea la o crestere bruscă a stresului general, a problemelor de sănătate, iritabilitătii, certurilor si, în unele cazuri, chiar a ratei atacurilor mai grave într-o comunitate. În cele din urmă apare, în general, o "fază de adaptare", la opt-douăsprezece săptămâni după eveniment, si la sfârsitul acelei perioade, majoritatea celor afectati de traumă revin la normal - amintindu-ne din nou de imensa flexibilitate a omului.

În privinta identificării beneficiilor pe care le aduce dezvăluirea propriilor temeri, un studiu efectuai la UCLA a identificat alt fenomen fascinant: simpla etichetare a sentimentului de teamă îi scade intensitatea. În studii care au folosit tehnologia IRMf, cercetătorii le-au arătat subiectilor o serie de fotografii ale unor fete care exprimau diferite emotii si li s-a cerut să identifice cu glas tare emotia respectivă. Când subiectii au spus "teamă", scanarea creierului a indicat activarea unei regiuni din cortexul prefrontal despre care se crede că are efect de amortizare sau de inhibare a corpului amigdalian (regiunea care generează teama), precum si o reducere a activitătii corpului amigdalian!

De fapt, forta dezvăluirii gândurilor si sentimentelor noastre este atât de mare, încât chiar si atunci când cineva nu are pe nimeni cu care să vorbească, simpla constientizare, rostire si etichetare a sentimentelor si emotiilor sale negative pare să aibă beneficii substantiale, atât fizice, cât si mintale. (pag. 216-217)

 

Alte cercetări din ultimul deceniu au arătat mecanisme neurale fascinante care leagă "sinele" cu "altul". Există un fond considerabil de cercetări demne de încredere si dovezi experimentale care sustin o teorie despre "modelul perceptie-actiune", despre care se crede că joacă un rol în empatie - si, iarăsi, poate că reprezintă corelativul neural (cerebral) al suprapunerii partiale dintre sine si altul. Această teorie postulează că, atunci când o persoană priveste altă persoană care trăieste o emotie, creierul celui care priveste activează automat regiunile care răspund de producerea aceleiasi emotii. Se crede că acest sistem este răspunzător de faptul că privitorul recreează în sine starea persoanei pe care o priveste, ajutându-l să "intre în rezonantă" cu cealaltă persoană. Creierul privitorului activează regiuni asociate cu formarea intentiei de a actiona într-un anumit fel - ca si cum privitorul s-ar pregăti să activeze aceleasi miscări si procese fiziologice pe care le vede la cealaltă persoană - cu alte cuvinte, ca si cum privitorul ar fi una cu persoana privită.

Studii care au monitorizat, cu ajutorul aparaturii IRMf, ceea ce se petrecea în creierul subiectilor atunci când priveau o secventă în care cineva primea un stimul dureros, au arătat că simpla vizionare a cuiva care simte durere activează în creierul celui care priveste câteva regiuni asociate cu trăirea nemijlocită a durerii; cu alte cuvinte, aceleasi circuite neurale au prezentat activitate sporită atunci când cineva simtea durere, ca si atunci când cineva privea altă persoană care simtea durere. Aceasta reprezintă un fel de "împărtăsire a experientei" în mod direct la nivel neural, un fel de "unicitate" a sinelui cu altul - o suprapunere partială dintre sine si altul la nivel neural.

Din fericire, atunci când un subiect vede alte persoane care simt durere, această "suprapunere partială" nu include stimularea regiunilor cerebrale implicate în codificarea aspectelor senzoriale ale durerii, adică partea creierului care ne spune că acea trăire produce durere fizică. Regiunile activate în mod obisnuit implică aspectele "motivational" si "afectiv" ale durerii. Aceasta înseamnă că regiunile cerebrale implicate în pregătirea persoanei de a se îndepărta de sursa durerii (de exemplu, retragerea mâinii din foc) si regiunile cerebrale implicate în producerea senzatiei emotionale neplăcute sunt activate atât la cel care priveste, cât si la cel care simte. Indiferent ce trăire privim, "suprapunerea" este partială; dacă ar fi activate toate regiunile cerebrale similare, s-ar produce un fel de halucinatie care ar recrea realitatea trăirii la care suntem martori.

Desigur, este limpede de ce există diferente între trăirea nemijlocită si trăirea ca privitor - sau de ce există doar o suprapunere partială a sistemelor neurale care produc durere, si nu o suprapunere totală. Dacă toate sistemele neurale răspunzătoare de producerea unei trăiri ar fi activate atunci când privim comportamentul cuiva, am crede că trăim cu adevărat acel comportament; s-ar produce un fel de halucinatie care recreează realitatea oricărei trăiri.

Cultivarea unui grad mai mare de empatie

Asadar, am văzut că practicarea empatiei aduce beneficii imense - atât o solutie specifică pentru învingerea problemelor societătii, cât si un antidot la nivelul vietii de zi cu zi, care facilitează functionarea socială obisnuită. Chiar dacă fiecare om vine pe lume cu un anumit nivel firesc de empatie, există studii stiintifice serioase conform cărora capacitatea noastră de empatie (la fel ca multe alte aptitudini) poate fi sporită prin antrenament si efort deliberat.

Cea mai obisnuită modalitate de practicare si întărire a empatiei, asa cum am văzut, este prin practicarea deliberată a perspective taking, când ne imaginăm că suntem în pozitia celuilalt. Cultivarea empatiei prin perspective taking este eficientă, dar are câteva limitări naturale. (pag. 390-391)

 


23.05.2019

ADAM SI EVA (fragment)

de Liviu Rebreanu

Toma Novac îi dădu o zi si o oră, mai mult în glumă. Era hotărît să nu meargă. N-avea vreme de pierdut cu discutii zadarnice despre lucruri zadarnice. Totusi, la data stabilită, bătu la usa bătrînului, care-l întîmpină cu o bucurie zgomotoasă:

― Stiam că ai să vii! Trebuia să vii! Ai vrut să mă ocolesti, dar...

După vreun ceas de vorbărie, Toma Novac îl întrebă:

― Adică d-ta crezi că ai dezlegat taina cea mare?

Tudor Aleman răspunse repede, cu o convingere aproape ostentativă:

― Încă de-acum sapte ani! Si de-atunci moartea nu mă mai spăimîntă, căci viata adevărată e una si neîntreruptă, dincolo de viata si moartea pămîntească. Viata e Dumnezeu!

― Un cuvînt explică alt cuvînt si asa mai departe ― glumi Novac. Ceea ce arată că filosofia n-a vrut să te părăsească, desi d-ta ai părăsit-o!

Atunci batrînul întrebă scurt, aspru:

― D-ta ai văzut cum mor oamenii?

― Cum mor?... Da... cred că da... ― îngînă Toma, nesigur din pricina uimirii.

― Ei bine, eu am văzut murind sute, sute de oameni! zise Aleman cu o înflăcărare subită, în care fîlfîia credinta pătimasă. Si în ochii multora am zărit străfulgerările ce luminează si lămuresc misterul. În clipa mortii de-abia omul e dezlegat să explice ceea ce n-a putut întelege pe pămînt: începutul si sfîrsitul, între care se însiră cele sapte vieti ale sufletului. Cele mai cumplite chinuri ale mortii trupesti nu sunt în stare să înăbuse licărirea în care trăieste, în afară de timp si spatiu, scînteia divină. Am sovăit mult, si eu, pînă să înteleg. Stiintele pozitive m-au obisnuit să-mi impun multiple verificări înainte de a crede.

― Un fel de metempsihoză împrospătată ― murmură profesorul, ridicînd din umeri.

― Poate că da... Fiindcă tinem negresit să tălmăcim prin vorbe o realitate pe care numai sufletul o poate pătrunde. O, Doamne, ce usor e să iei în rîs chiar pe Dumnezeu! adăugă bătrînul cu imputare.

― Dar omul care gîndeste nu se poate multumi cu realităti sufletesti nelămurite! D-ta zici că ai pătruns rostul vietii si al lumii, întelegerea d-tale totusi nu înseamnă nimic dacă nu e accesibilă tuturor.

Toma Novac dorea o explicatie clară, rotundă, ca un sistem în care toate părtile se potrivesc între ele spre a alcătui împreună un întreg. Aleman însă parcă se ferea de o expunere, obiectînd în răstimpuri că legile sunt o născocire omenească si deci incapabile să îmbrătiseze esenta lucrurilor. Se pierdea în amănunte si digresiuni, iar cînd îsi dădea seama, revenea, începea altă idee.

― D-ta ai călătorit mult ― zise batrînul deodată vesel, ca si cînd ar fi găsit ce căuta. Nu ti s-a întîmplat să ai impresia că ai mai umblat prin unele tinuturi, desi stiai bine că le vedeai întîia oară în viata asta? Sau n-ai întîlnit niciodată vreo persoană absolut necunoscută si pe care totusi să simti precis că o cunosti?

― Da... Exact! răspunse Toma înviorat. Chiar si d-ta... Din clipa cînd te-am văzut la Brebenaru, mă bate mereu gîndul că te-am mai întîlnit si mă întreb: unde?

― Aceeasi sigurantă o am si eu ― zîmbi Aleman. Parcă am fi fost buni prieteni, cîndva, demult, poate în altă viată.

― Dacă cumva n-o fi la mijloc vreo sugestie ― adăugă profesorul, gînditor.

― Nu, nu! Asta nu se lichidează cu o vorbă goală! se împotrivi batrînul. Sugestie! Iar o vorbă! Îndată ce lipseste explicatia, vine un cuvînt sec s-o înlocuiască.

Se plimba agitat de ici-colo, cu mîinile la spate, bufnind. Apoi, parcă supărarea i-ar fi rînduit gîndurile, urmă:

― Cine vrea să explice totul prin cuvinte, ajunge curînd să nu poată explica nimic! Eroarea începe din clipa cînd vrem să identificăm cuvîntul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a întelege. Sufletul comunică direct cu lumea spirituală, cu lumea lumilor. Si doar spiritul e esenta, spiritul etern, infinit, cuprinzător a toate, însăsi lumea materială nu poate fi decît o fată a esentei divine. Vesnica materie e implicată de esenta ei. De altfel, materia si toată lumea materială există numai în functie de perceptia omenească. Densitate, culoare, căldură, toate atributele materiei există numai pentru om. În fond, nu e nici o deosebire între eterul sideral si corpurile ceresti: toate sunt, în ultima analiză, o formă de manifestare a spiritului. Modificările aparente alcătuiesc si întretin atributele fără număr. Precum materia se transformă neîncetat, dobîndind, prin aceasta, o existentă efectivă, si spiritul are să-si asigure echilibrul atributelor printr-o perpetuă regenerare. Licăririle spirituale trebuie să se îmbine permanent cu schimbările din planul material. Regenerarea spiritului nu se poate săvîrsi decît prin identificarea cu materia. Transformările materiei sunt astfel înfătisări diverse ale spiritului animator, începînd cu cele mecanice si pînă la cele biologice. Deosebirea e numai de grade, încît gradul suprem ar fi omul în care spiritul se recunoaste pe sine însusi dincolo de scoarta materială.

Dacă materia e aceeasi în atomii ei, spiritul cuprinde virtual toată dumnezeirea, întreg si parte sunt identice. Ca si atomii materiali, miliardele de miliarde de atomi spirituali se află într-o miscare eternă între lumea materială si cea spirituală. Viata unui atom e însăsi viata universului. Unul e totul si totul e unul.

Dacă atomul material e echilibrul dintre două energii, în atomul spiritual echilibrul îl formează două principii. Echilibrul principiilor e spiritualitatea. Cînd atomul se rupe în planul spiritual, echilibrul i se frînge, principiile se diferentiază si se prăbusesc în planul material. Timpul si spatiul devin realităti pentru părtile întregului, începe viata materială. Cele două principii însă rămîn esenta spirituală si în transformările pe care le îndură ca animatori materiali. Spiritul pur palpită în ele ca un ideal spre care rîvnesc necontenit, întoarcerea în planul spiritual totusi e imposibilă pîna ce nu vor redobîndi, prin unire, echilibrul pierdut. Rîvna lor spre idealul spiritual se concretizează astfel în penibila încercare de a se regăsi si de a se reuni.

În planul material, cele doua principii reprezintă infinitele forme ale pozitivului si negativului, care, pe treptele mai de sus ale scării vietii, se numesc masculin si femenin. Cînd principiul îsi recunoaste originea, apare sufletul si omul! Iată acuma un atom spiritual pierzîndu-si echilibrul. Cele două principii se diferentiază îndată în două suflete, bărbat si femeie, sortite de-acum vietii materiale. Urmează căi diferite spre aceeasi tintă. Trebuie să treacă prin toate planurile existentei pămîntesti, purtînd pretutindeni dorul lor de unire si permanentă nostalgie după lumea spirituală; în clipa cînd sufletul gol se întrupează, începe viata omului. Pentru suflet e încercarea supremă, încătusat complet în coaja materială, trebuie să-si recucerească anevoie cunostinta de sine, să urmeze supus legile vietii materiale. Mereu trează stăruie doar trebuinta de-a găsi perechea lui de echilibru. Bărbatul si femeia se caută în vălmăsagul imens al vietii omenesti. Un bărbat din milioanele de bărbati doreste pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur si una singură! Adam si Eva! Căutarea reciprocă, inconstientă si irezistibilă, e însusi rostul vietii omului. Pentru a înlesni căutarea aceasta se fac, se refac si se desfac toate legile si conventiile morale si sociale, tot ceea ce se numeste emfatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminiscenta originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul bărbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituală. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii trăieste în om.

Iubire si Dumnezeu, constient sau inconstient, trebuie să alcătuiască suprema preocupare a sufletului omenesc. Fără de ele, omul nici n-ar putea exista!

O viată omenească nu ajunge însă pentru a prilejui întîlnirea bărbatului cu femeia. Spatiul si timpul sunt piedici de care sufletul strîns în obezile materiale numai treptat le poate învinge. Apoi chiar cînd le-a învins, intervin obstacolele conventiilor sociale care, de multe ori, sunt mai puternice decît puterile oricărui om. Avîntul sufletului se sfarmă în clipa prăbusirii trupesti. Moartea materială descătusează sufletul fără a-i înlesni posibilitatea de unire cu sufletul pereche. Unirea lor numai în viata materială poate fi mîntuitoare. Asa sufletul slobozit după întîia incarnare va pluti în alte planuri ale lumii ca o sărmană constiintă pură, asteptînd prilejul unei noi întrupări omenesti. A doua viată pe pămînt începe, si moartea o curmă iar, si sufletul tot nu si-a dobîndit perechea adevărată. Apoi urmează a treia viată, secerată de a treia moarte. Apoi alta si iar alta. Poate că, în timpul unei reîncarnări, celălalt suflet a rămas în vreo sferă îndepărtată; atunci omul simte cumplit zădărnicia vietii pămîntesti si a tuturor zbuciumărilor sale, încercînd să se apropie de Dumnezeu prin singurătate si meditatie.

Cîte vieti terestre alcătuiesc o viată adevărată?... Sapte!... De ce tocmai sapte? O, Doamne, Doamne, de ce sapte? Dar pentru că sapte e numărul sfînt! A fost sfînt totdeauna, în toate sufletele!

Fiecare moarte materială pecetluieste regretul zădărniciei. În ochii muribundului, în lumina ultimei clipe, tremură durerea neputincioasă a sufletului. A trăit în zadar.

A saptea viată aduce de-abia fericirea unirii cu celalalt suflet. De aceea, a saptea moarte cuprinde revelatia. Fiindcă moartea a saptea înseamnă sfîrsitul existentei materiale si începutul întoarcerii în lumea spirituală, sufletul retrăieste într-o străfulgerare toate vietile anterioare pentru a se putea bucura mai deplin de strălucirea vietii noi, eterne, ce-l asteaptă. De-acuma nu va mai rătăci în sferele lumii materiale, ci, transformat în principiu pur, echilibrat iarăsi în atom spiritual cu celălalt suflet, redevenit de asemenea principiu, îsi va relua existenta divină în planul spiritual.

Si iată cercul închis! Spiritul regenerat prin materie, materia animată prin spirit! Unitatea desăvîrsită prin dualitate. Aleman se oprise de mult în fata lui Toma, care asculta cu ochii în pămînt. Glasul bătrînului avea inflexiuni ciudate. Cînd tăcu Aleman, Toma tresări, parcă tăcerea l-ar fi desteptat dintr-un vis. Ridică fruntea. Aleman îsi mîngîia barbisonul cu amîndouă mîinile pe rînd, zîmbea plin de încredere.

― Pe d-ta te multumeste aievea sistemul? întrebă Novac cu o sfială neobisnuită.

― Care sistem? se minună Aleman. Nu, nu! Nici un sistem! Sistem înseamnă o compozitie savantă, pe cînd eu ti-am povestit doar o evolutie sufletească!

― Dar evolutia d-tale, trebuie să recunosti, e o simpla combinatie metafizică, domnule Aleman! zise Toma iar, putin ironic. Pe de o parte dispretuiesti filosofia ca pe o creatie hibridă a mintii, de altă parte însă clădesti pe o revelatie îndoielnică un adevărat labirint arbitrar.

Bătrînul se posomorî si întrerupse cu o amenintare:

― Ai să te convingi totusi odată că vorbele sufletului merită mai multă încredere!

― Încrederea nu vine decît prin verificarea directă!

― Verificarea directă e rezervată pentru clipa supremă! reluă Aleman mai patetic. Atunci ai să-ti aduci aminte! Eu sunt mai întelept ca d-ta; am priceput din moartea altora si am învătat. Cei multi nu se cumintesc decît prin moartea lor.

― În orice caz, verificarea în clipa supremă e cam tardivă, asa că...

― Bine... bine... bine ― repetă bătrînul, mohorît, drept încheiere. Nu mai stăruim!... Bine... bine... bine...

Totusi se împrieteniră. Se întîlneau des. Vorbeau mereu despre aceleasi lucruri. Aleman găsea vesnic amănunte noi care credea că lămuresc mai bine ceea ce nu se poate pătrunde dintr-o singură ochire. Pe Toma însă îl interesa mai mult omul decît constructiile lui. Uneori, gîndindu-se la el, se tulbura si-i bătea inima, roasă parcă de o teamă. Atunci îndoiala îi soptea: „Dar dacă?"... O alunga îndată. Se rusina că el, profesor de filosofie, poate fi zdruncinat de închipuirile unui bătrîn exaltat...

NOTĂ: Spiritul se reîncarnează de sute de ori, nu doar de sapte ori. Totusi, am redat acest fragment pentru frumusetea si înăltimea scriiturii acestui maestru al literaturii române, la nivelul de cunoastere metafizică al epocii, mai limitat decât al nostru, cei de astăzi. (R.P.)


11.05.2019

Cum să-ti linistesti zbuciumul mintii

legătura dintre meditatie si starea de spirit

de Osho

Există metode similare de paralizie a mintii. Poti să postesti. Mintea spune că trupului i-e foame, dar tu nu-l alimentezi, nu asculti de minte. La un moment dat, mintea se plictiseste. Corpul continuă să simtă foamea, dar mintea nu raportează nimic. Ce rost ar avea? Nu e nimeni să asculte, nu e nimeni să răspundă. Apoi are loc o anumită paralizie a mintii. Multi oameni care tin posturi lungi cred că au atins starea de meditatie. Nu e meditatie, e doar un nivel scăzut de energie, paralizie, insensibilitate. Se miscă asemenea unor cadavre. Nu sunt vii. Nu uita că meditatia îti va aduce si mai multă inteligentă, o inteligentă infinită, o inteligentă care radiază. Meditatia te va face mai plin de viată si mai sensibil; îti va îmbogăti viata.

De exemplu, ascetii: viata lor a devenit ca si cum n-ar fi viată. Acesti oameni nu meditează. Poate că sunt masochisti, torturându-se singuri si plăcându-le această tortură... mintea e foarte vicleană, face lucruri si le rationalizează. În mod obisnuit, esti violent fată de ceilalti, dar mintea e foarte vicleană - poate învăta non-violenta, poate predica non-violenta. Apoi violenta e îndreptată către sine. Iar violenta pe care o ai fată de propria persoană e respectată de oameni, pentru că trăiesc cu ideea că a fi ascet înseamnă a fi cucernic. Ăsta e pur nonsens.

Dumnezeu nu e ascet, altfel n-ar exista flori, n-ar exista pomi înverziti, ci doar desert. Dumnezeu nu e ascet, altfel n-ar exista cântec, nici dans - doar cimitire si iar cimitire. Dumnezeu nu e ascet; lui Dumnezeu îi place viata. Dumnezeu e mai epicurian decât îti închipui. Când te gândesti la Dumnezeu, fă-o în termenii lui Epicur. Dumnezeu e o căutare constantă a unei fericiri, a unei bucurii, a unei beatitudini cât mai mari. Nu uita asta!

Dar mintea e foarte vicleană. Ea poate rationaliza paralizia ca meditatie; poate rationaliza plictiseala ca transcendentă; poate rationaliza mortăciunea ca renuntare. Ai grijă! Nu uita niciodată că dacă te deplasezi în directia potrivită, vei continua să înfloresti. Vei răspândi tot mai mult parfum si vei fi creativ. Si vei fi sensibil la viată, la iubire si la orice îti pune la dispozitie existenta.

Să ai în minte un ochi pătrunzător - vezi care sunt motivatiile acesteia. Când faci ceva, caută imediat motivatia, pentru că, dacă îti scapă motivatia, mintea se apucă si te prosteste, spunându-ti că alta era motivatia. De exemplu: vii acasă nervos si îti iei copilul la bătaie. Mintea va spune: "E doar pentru binele lui, ca să fie cuminte". Asta e o rationalizare. Caută mai adânc... Erai nervos si voiai pe cineva pe care să te răzbuni. Nu poti să fii nervos pe seful tău de la birou, el e prea puternic pentru asta. Si e riscant si periculos din punct de vedere financiar. Nu, aveai nevoie de cineva neajutorat. Copilul e perfect neajutorat, el depinde de tine; nu poate să reactioneze, nu poate să facă nimic, nu-ti poate plăti cu aceeasi monedă. Nu poti găsi o victimă mai bună. Ia, vezi. Esti nervos pe copil? Dacă da, atunci mintea te prosteste.

Mintea te prosteste 24 de ore din 24, iar tu cooperezi la asta. Si, în cele din urmă, te trezesti nefericit... (pag. 43-44)

 

Mintea are logoree

Mintea nu e decât un computer bio. La nastere, copilul nu are minte; în el nu are loc niciun fel de monolog. Durează undeva între trei si patru ani pentru ca acest mecanism să înceapă să functioneze. Vei vedea că fetele încep să vorbească mai repede decât băietii; ele sunt mai logoreice, au un computer bio mai bun!

Acesta are nevoie de informatie; de aceea, dacă încerci să-ti amintesti viata ta de la coadă la cap, te vei bloca undeva la vârsta de patru ani dacă esti bărbat sau la vârsta de trei ani dacă esti femeie. Mai departe de asta e blank. Erai prezent; probabil că s-au întâmplat o grămadă de lucruri, au avut loc tot felul de întâmplări, dar se pare că nu s-a întipărit nimic în memoria ta, asa că nu-ti poti aminti. Dar după vârsta de trei sau patru ani îti amintesti foarte clar.

Mintea îsi adună datele de la părinti, de la scoală, de la alti copii, vecini, rude, societate, biserică... sursele sunt peste tot. Probabil că ai văzut copii mici care, atunci când încep să vorbească, repetă acelasi cuvânt de mai multe ori. Ce bucurie! - un nou mecanism a început să functioneze în ei.

Când sunt în stare să alcătuiască propozitii, o fac atât de bucurosi, iar si iar. Când ajung să poată pune întrebări, atunci te întreabă despre orice. Nu uita că pe ei nu-i interesează răspunsurile. Uită-te la un copil când pune o întrebare; nu-l interesează răspunsul tău, asa că te rog să nu-i dai unul din Encyclopedia Britannica. Pe copil nu-l interesează răspunsul tău; el se bucură, pur si simplu, de faptul că poate să pună întrebări. În el a luat fiintă o nouă aptitudine.

Si uite asa, continuă să adune; apoi va începe să citească... si mai multe cuvinte. Iar în societatea noastră, tăcerea nu se plăteste; cuvintele se plătesc si, cu cât esti mai articulat, cu atât vei fi mai bine plătit. Cine sunt liderii tăi? Cine sunt politicienii tăi? Cine sunt profesorii tăi? Cine sunt preotii, teologii, filosofii tăi? Redusi la un singur lucru, sunt foarte bine articulati. Ei stiu să se folosească de cuvinte cu sens, cu semnificatie, coerent, pentru a-i putea impresiona pe oameni.

Rareori se observă că întreaga noastră societate e dominată de persoane articulate verbal. Se poate ca acestea să nu stie nimic; se poate să nu fie întelepte; se poate chiar să nu fie nici inteligente. Dar un lucru e sigur: stiu cum să se joace cu cuvintele. E un joc, iar ei l-au învătat bine. Le aduce recunoastere, bani, putere - orice - asa că toată lumea încearcă, iar mintea se umple cu multe cuvinte, cu multe gânduri.

Orice calculator poate fi pornit si oprit - însă mintea nu o poti opri. Nu are întrerupător. Nicăieri nu e mentionat, nu e nicio referintă care să spună că, atunci când Dumnezeu a făcut lumea, când a făcut omul, a făcut si un întrerupător pentru minte, ca să o poti porni si opri. Nu există întrerupător, asa că ea e activată de la nastere până la moarte. (pag. 83-84)

 

Când esti în functie, esti pe prima pagină a fiecărui ziar. Nu tu esti important - functia e importantă.

Astfel, cei care sunt săraci pe dinăuntru sunt mereu în căutarea unei functii, în căutarea voturilor, a părerilor celorlalti. Doar asa ajung să aibă un suflet - un fals suflet, desigur.

Psihologii au ajuns la miezul problemei. Ei afirmă că oamenii care încearcă să ajungă superiori suferă de un complex de inferioritate, iar cei care sunt cu adevărat superiori - nu-si bat capul. Sunt superiori într-atât, încât nici măcar nu-si dau seama că sunt superiori. Numai cineva inferior se poate gândi că e superior - si e un subiect foarte sensibil pentru el. Dacă-i dai fie si numai un indiciu că "nu esti chiar atât de grozav pe cât te crezi", se va enerva. Doar un om superior poate să rămână în urmă ca ultimul om. Toti inferiorii se grăbesc să iasă în fată, căci dacă rămân în urmă, sunt niste nimeni. Trebuie să stea în fată. Trebuie să fie importanti. Trebuie să aibă multi bani. Trebuie să umble într-o masină mare. Trebuie să fie asa si pe dincolo. Oamenii inferiori încearcă mereu să-si dovedească superioritatea prin posesiunile lor.

Dă-mi voie să rezum: cei care nu au o fiintă proprie încearcă să obtină una prin detinerea de bunuri - functii, nume, faimă.

Uneori se întâmplă si asa: un american a ucis sapte oameni. Nu cunostea pe niciunul dintre ei. La tribunal a fost întrebat de ce. El a spus:

- Nu aveam cum să devin faimos, asa că m-am gândit să devin măcar cunoscut. Trebuia să fiu cineva. Mă bucur că poza mea e pe prima pagină ca ucigas. Acum puteti să faceti cu mine ce vreti. Simt acum că sunt cineva. Tribunalul se preocupa de mine, guvernul se preocupă de mine, oamenii se preocupă de mine, iar ziarele vorbesc despre mine - îmi imaginez cum vorbesc oamenii despre mine în fiecare hotel, restaurant, peste tot. Am devenit si eu faimos, măcar pentru o zi.

Toti oamenii politici sunt criminali. Nu-ti dai seama, pentru că în adâncul tău si tu esti om politic. Toti oamenii politici sunt criminali, pentru că nu le pasă de tine. Le pasă de ce simt ei: că trebuie să fie cineva. Crima dacă le dă acest sentiment, atunci, foarte bine. Violenta dacă le dă acest sentiment, atunci, foarte bine.

Am citit o carte despre Lenin. Cineva l-a invitat să asculte simfoniile lui Beethoven. El a refuzat si a făcut-o foarte emfatic. De fapt, a devenit chiar agresiv în refuzul său. Celui care-l invitase nu-i venea să creadă - de ce era asa de mânios?

Îl întrebă: - Dar de ce? Simfoniile lui Beethoven sunt printre cele mai frumoase creatii ale lumii.

Lenin răspunse: - Poate, dar toată muzica bună e împotriva revolutiei, pentru că îti oferă o multumire atât de profundă, te linisteste. Eu sunt împotriva oricărei muzici. Dacă muzica bună se răspândeste în lume, revolutiile vor dispărea.

Această logică spune ceva! Lenin spune ceva valabil pentru toti politicienii. Acestora nu le va plăcea muzica bună a lumii, acestora nu le va plăcea marea poezie a lumii, acestora nu le vor plăcea mari maestri ai meditatiei din lume, acestora nu le vor plăcea oamenii în extaz, în euforie, nu - căci atunci ce se va întâmpla cu revolutiile? Ce se va întâmpla cu războaiele? Ce se va întâmpla cu toate felurile de prostii care se petrec în lume? (pag. 119-120)

 

Se poate să fii absorbit în ceva cu intensitate - de exemplu, în efectuarea tehnicilor dv. de meditatie dinamică - si în acelasi timp să rămâi în afară, ca martor?

Tu crezi că un martor e ceva în afară, separat. Nu este. Intensitatea ta, integritatea ta este acel martor. Asa că, atunci când esti martor si faci ceva, nu esti doi - cel care face e cel care observă.

Să spunem, de exemplu, că dansezi. Dansezi - dansatorul si observatorul nu sunt doi, nu există separatie. Separatia e doar în limbaj. Dansatorul e observatorul. Iar dacă dansatorul nu este si observatorul, atunci nu esti total implicat în dans, căci observatorul are nevoie de niste energie si vei fi nevoit să te împarti. O parte va rămâne martor, iar restul se va implica în dans. Nu poate fi total, va fi împărtit. Si nu acesta e scopul, căci asta e de fapt starea unui schizofrenic - împărtit, disociat. E patologic. Dacă esti doi, esti bolnav.

Trebuie să rămâi unul. Trebuie să te implici total în dans, iar totalitatea ta va deveni martoră. Nu va fi ceva separat, integritatea ta e constientă. Asa stau lucrurile.

Asa că nu încerca să devii separat în două. Când dansezi, să devii dansul. Rămâi vigilent: nu adormi, nu fi inconstient. Nu esti sub influenta vreunul drog, esti treaz, pe deplin treaz. Dar această vigilentă nu e ceva ce stă la distantă; este totalitatea ta, întreaga ta fiintă.

Doar în limbaj apari ca doi, dansatorul si martorul, dar în sinea ta esti unul. Dansatorul e întru totul treaz. Si atunci vei fi cuprins doar de pace, echilibru, liniste. Dacă esti separat, va fi tensiune, iar acea tensiune nu-ti va da voie sa fii întru totul aici si acum, să te unesti cu existenta.

Asa că, retine: nu încerca să te împărti în două. Fii dansator si fii constient. Asa stau lucrurile. Îti spun asta din experienta mea. Îti spun asta din experienta multora care au lucrat cu mine. Asa va fi si cu tine. Asa cum a fost si cu multi altii înaintea ta. Însă retine asta: nu te disocia. Rămâi unul si, totusi, constient.

Se pare că înainte reuseam să meditez - asa cred. De undeva venea o stare frumoasă, linistitoare, transparentă; am presupus că era meditatie. Acum nu mai vine decât o minte care goneste. Ce s-a întâmplat?

Întotdeauna aproape se întâmplă asa. Zilele în care simteai că intri într-un fel de meditatie erau zilele în care nu o căutai - apărea singură. Acum încerci să o faci să apară, iar asta face toată diferenta. Toate lucrurile cu adevărat valoroase în viată apar de la sine; nu le poti face să apară, nu le poti produce tu. Poate să fie meditatie, poate să fie iubire, poate să fie beatitudine, poate să fie liniste... Orice e dincolo de mintea ta, e dincolo de capacitatea ta de a produce; poti produce doar acele lucruri care intră pe teritoriul mintii. (pag. 178-179)

 

Calea spre eliberare

de Osho

Nu există doar cinci corpuri, există multe corpuri, pentru că între două corpuri există un al treilea care le uneste si asa mai departe. Sunteti ca niste cepe, straturi peste straturi, dar acestea cinci sunt suficiente. Acestea sunt corpurile principale, cele importante. Nu vă faceti prea multe griji în privinta asta - pentru că budistii spun că există sapte corpuri si jainistii spun că există nouă corpuri. Nu este nimic gresit nicăieri si nu există nicio contradictie, pentru că acestea sunt doar hărti. Dacă studiati harta întregii lumi, atunci până si orasele mari dispar, până si râurile mari dispar. Dacă studiati harta unei natiuni, atunci apar multe lucruri noi care nu erau pe harta lumii. Si dacă studiati harta unei provincii, atunci apar multe alte lucruri.

Jainistii spun nouă. Buddha spune sapte. Patanjali spune cinci. Există scoli care spun doar trei. Si toti spun adevărul, pentru că nu dezbat nimic, doar vă oferă câteva instrumente cu care să lucrati.

Si eu cred că, dacă e vorba de cinci, e aproape perfect, pentru că mai multe corpuri sunt prea multe, mai putine corpuri sunt prea putine. Cinci pare să fie un număr aproape perfect si Patanjali gândeste foarte echilibrat. (pag. 14-15)
   

Dacă trăiti clipă de clipă toate provocările oferite de viată si dacă folositi toate oportunitătile pe care vi le aduce viata si dacă îndrăzniti să vă avântati în necunoscut - acea viată vă cheamă si vă invită -, atunci bătrânetea este o maturitate. Altfel, bătrânetea este o boală.

Din nefericire, multi oameni doar îmbătrânesc, ajung bătrâni fără să se maturizeze în mod corespunzător. Atunci bătrânetea este o povară. Ati îmbătrânit fizic, dar constiinta voastră a rămas imatură. Ati îmbătrânit fizic, dar nu v-ati maturizat în viata interioară. Lumina interioară lipseste si moartea se apropie în fiecare zi; normal că veti tremura si că vă va fi teamă si veti simti o mare angoasă.

Cei care au trăit corect, ei acceptă bătrânetea cu o mare deschidere, pentru că bătrânetea spune doar că acum încep să înflorească, ajung la împlinire, acum vor putea să împărtăsească tot ceea ce au reusit.

În mod normal, bătrânetea este urâtă, pentru că este, pur si simplu, o boală. Organismul vostru nu s-a maturizat, a devenit doar din ce în ce mai bolnav, mai slăbit, mai impotent. Altfel, bătrânetea este cea mai frumoasă perioadă a vietii. Toată prostia copilăriei a dispărut, toată febra si pasiunea tineretii au dispărut... apare o seninătate, o tăcere, o meditatie, un samadhi.

Bătrânetea este foarte frumoasă si asa si trebuie să fie, pentru că întreaga viată merge spre ea. Ar trebui să fie vârful.

Cum poate vârful să fie la început? Cum poate vârful să fie la mijloc? Dar dacă voi credeti că, de fapt, copilăria este vârful vostru, asa cum cred multi, atunci normal că întreaga viată va fi o suferintă, pentru că deja v-ati atins vârful - acum totul va fi un declin, o coborâre. Dacă voi credeti că tineretea este vârful, asa cum cred multi oameni, atunci normal că după treizeci si cinci de ani deveniti tristi, deprimati, pentru că în fiecare zi veti pierde, si veti pierde, si veti pierde, si nu veti câstiga nimic. Energia se va pierde, veti deveni mai slabi, bolile vă vor pătrunde si moartea va începe să vă bată la usă. Căminul va dispărea si va apărea spitalul. Cum puteti fi fericiti? Nu, dar în Orient nu am crezut niciodată că tineretea sau copilăria sunt vârful. Vârful asteaptă să vină finalul.

Si dacă viata curge cum trebuie, atunci pas cu pas ajungeti pe vârfuri din ce în ce mai înalte. Moartea este ultimul vârf atins de viată, crescendoul.

Dar de ce ne ratăm viata? De ce îmbătrânim si nu ne maturizăm? Undeva, ceva n-a mers cum trebuie, undeva, ati pornit într-o directie gresită - undeva, ati fost de acord să mergeti în directia gresită. Acel acord trebuie să dispară; acel contract trebuie ars. Asta numesc eu sannyas: o întelegere a faptului că, până acum, ati trăit într-un mod gresit; ati făcut compromisuri, nu ati trăit cu adevărat.

Când erati copii mici, ati făcut compromisuri. V-ati vândut fiinta. Pe nimic - ceea ce ati obtinut este, pur si simplu, nimic, sunt doar gunoaie. Pentru niste lucruri mărunte, v-ati pierdut sufletul. Ati fost de acord să fiti altcineva decât voi însivă; acolo v-ati ratat calea. Mama a vrut ca voi să deveniti cineva, tatăl a vrut ca voi să deveniti cineva, societatea a vrut ca voi să deveniti cineva; si voi ati fost de acord. Si pas cu pas, ati decis să nu fiti voi însivă. De atunci încoace, ati tot pretins că sunteti altcineva.

Nu vă puteti maturiza, pentru că acel altcineva nu se poate maturiza. Este fals. Dacă eu port o mască, masca nu se poate maturiza. Este moartă. Fata mea se poate maturiza, dar nu masca mea. Si masca voastră doar îmbătrâneste. În spatele măstii, ascunsi, nu cresteti. Puteti creste doar dacă vă acceptati; doar dacă sunteti voi însivă si nimeni altcineva. (pag. 93-94)

 

Tot ceea ce este frumos, profund si măret trebuie trăit.

Încrederea este unul dintre cele mai mărete lucruri din viată. Este mai mare decât iubirea, pentru că iubirea stie de ură. Încrederea nu stie nimic despre ură. Iubirea este încă o dualitate. Partea cu ura rămâne ascunsă; nu a renuntat la ea. Voi puteti să urâti persoana iubită într-o secundă. Poate să se întâmple orice lucru din cauza căruia partea cu ura să se ridice si partea cu iubirea să coboare. În iubire se află doar jumătatea căreia îi spuneti iubire; exact sub suprafată, ura asteaptă să sară deasupra si să vă posede. Si vă posedă. Iubitii continuă să se certe: un conflict continuu. Cineva a scris o carte despre iubire. Titlul este frumos: Dusmanul intim. Iubitii sunt si dusmani.

Dar încrederea este superioară iubirii; este non-duală. Nu cunoaste ura. Nu cunoaste polaritatea, opusul. Este pur si simplu una. Este cea mai pură iubire - iubirea purificată de ură, iubirea care a renuntat complet la latura de ură, iubirea care nu se poate transforma într-o experientă amară, dureroasă; iubirea care a devenit aproape nepământească, spirituală.

Deci, doar cei care iubesc pot avea încredere. Dacă vreti să evitati iubirea si să aveti încredere, încrederea voastră va avea un statut foarte scăzut, pentru că va continua să aibă latura de ură. Trebuie să vă duceti energia întâi prin iubire ca să puteti deveni constienti de dualitatea iubirii si a urii. Atunci apare frustrarea care vine din zona urii, apoi întelegerea prin experientă, apoi renuntati la latura urii. Atunci supravietuieste iubirea pură, chiar esenta. Nici măcar floarea nu există acolo, doar parfumul; atunci vă ridicati în încredere.

Bineînteles că acestea nu au nimic de-a face cu întelegerea ratională. De fapt, cu cât dispare mai mult întelegerea ratională, cu atât mai mult creste încrederea. Într-un anumit sens, încrederea este oarbă; într-un fel, încrederea este singura claritate a viziunii care există. Dacă vă gânditi prin ratiune, încrederea va părea oarbă. Rationalistii vor spune întotdeauna că încrederea este oarbă. Dacă voi priviti prin experienta încrederii, veti râde; veti spune: "Am ochi pentru prima oară." Atunci încrederea este singura claritate care există. Viziunea este atât de clară, fără niciun nor de furie si de ură, atât de transparentă. (pag. 159-160)

 

Deci care este diferenta dintre un bărbat si o femeie? Diferenta este doar... acolo sunt două monede, ambele sunt exact la fel, dar o monedă este cu capul în sus, cealaltă este cu banul în sus: ambele sunt exact la fel. Diferenta este unde se pune accentul. Diferenta nu este de calitate, diferenta nu este de energie, diferenta este doar de accent. Un bărbat este constient bărbat, inconstient femeie; o femeie este în mod constient femeie, în mod inconstient bărbat.

După ce stiti cum să jucati jocul cu femeia exterioară - si asta insist eu, că trebuie să învătati întâi jocul exterior - puteti să începeti să jucati jocul cu femeia interioară subtilă sau cu bărbatul interior subtil. Întâi trebuie să seduceti bărbatul sau femeia din exterior si să jucati jocul acolo, pentru că este foarte grosier - poate fi învătat usor. Este doar o pregătire pentru un joc mai mare. Apoi pătrundeti în interior. Atunci începeti să-l căutati pe celălalt, care se ascunde undeva în fiinta voastră, îl găsiti si atunci are loc un orgasm profund în voi.

Acel orgasm devine din ce în ce mai înalt, din ce în ce mai mare. Si orgasmul suprem are loc în sahasrara, în coroană, în ultimul centru al fiintei voastre - unde constienta ultimă se întâlneste cu natura ultimă, unde două supreme se întâlnesc si se amestecă una cu cealaltă, unde constiinta se întâlneste cu materia, purusha se întâlneste cu prakriti, unde vizibilul se întâlneste cu invizibilul si are loc extazul ultim.

Acesta este un joc. Trebuie să continuati să-l jucati, pe cât de frumos posibil. Si trebuie să învătati arta lui.

Asa că, dacă reprimati, trebuie să reprimati în continuu. Dacă reprimati, trebuie să fiti constant în alertă si nu vă puteti relaxa. Relaxarea este posibilă doar când nu aveti niciun dusman interior; doar atunci vă puteti relaxa. Cum vă puteti relaxa altfel? Relaxarea este o stare mentală fără reprimări, fără nicio urmă de reprimare.

Un copil mic se relaxează. Cu cât îmbătrâniti mai mult, cu atât mai dificil devine cum să vă dati drumul... Copilul mic se relaxează atât de profund. Uitati-vă doar. Un copil mic poate să adoarmă când mănâncă, fix pe masa din bucătărie. El poate adormi în timp ce se joacă cu jucăriile lui. Poate adormi oriunde. Si adultilor le este din ce în ce mai greu - cum să doarmă, cum să se relaxeze, cum să iubească, cum să se unească. Atât de multe reprimări. Si voi toti duceti povara; sunteti foarte împovărati.

Si această povară este si foarte complexă; nu este simplă. Dacă reprimati sexul - încercati să întelegeti - va trebui să reprimati multe alte lucruri împreună cu el, pentru că totul este interconectat. În interior, lucrurile sunt foarte complicate. Dacă reprimati sexul, va trebui să reprimati si respiratia. Nu puteti respira bine, profund, pentru că respiratia profundă vă masează centrul interior al sexului. Dacă respirati cu adevărat bine, vă veti simti sexuali. Va trebui să vă reprimati respiratia; nu puteti respira profund. Dacă reprimati sexul, va trebui să reprimati multe lucruri din mâncarea voastră, pentru că sunt câteva mâncăruri care vă oferă mai multă energie sexuală decât altele. Atunci va trebui să vă schimbati mâncărurile. Dacă reprimati sexul, nu puteti dormi bine, pentru că dacă dormiti bine si vă relaxati perfect, veti avea vise sexuale. Puteti să ejaculati în somn. Teama va fi acolo. Nu veti putea dormi bine. Acum întreaga voastră viată va deveni un lucru încâlcit, o complexitate, un nod.

Puteti reprima sexul, dar va trebui să deveniti foarte, foarte tensionati, aproape înnebunitor de tensionati. (pag. 285-286)

 

Libertatea - curajul de a fi tu însuti

de Osho

Rebeliune, nu revolutie

Omul nu a ajuns la punctul în care guvernul să poată fi dizolvat. Anarhisti precum Kropotkin au luptat împotriva guvernului, a legii. El a vrut să le dizolve. Si eu sunt un anarhist, dar în opozitie totală cu Kropotkin.

Vreau să înalt constiinta omului la punctul în care guvernul devine inutil, tribunalele rămân goale, nimeni nu este omorât, nimeni nu este violat, nimeni nu este torturat sau hărtuit. Vezi diferenta? Kropotkin voia să dizolve guvernul. Eu vreau să înalt constiinta omului până la punctul în care guvernul devine, din propria-i dorintă, inutil; la punctul în care tribunalele încep să se închidă, politia începe să dispară, deoarece nu este treabă pentru ea, judecătorilor li se cere să îsi găsească altă slujbă. Eu sunt un anarhist de cu totul altă dimensiune. Mai întâi, oamenii trebuie să fie pregătiti, si guvernul va dispărea de unul singur. Nu sunt în favoarea distrugerii guvernului; el răspunde unei anumite nevoi. Omul este asa de barbar, asa de urât, încât, dacă nu este împiedicat cu forta, toată societatea va deveni haos.

Nu sunt în favoarea haosului. Vreau ca societatea umană să devină un întreg armonios, o comună vastă peste tot în lume: oameni care meditează, oameni fără vină, oameni de o mare seninătate, liniste; oameni fericiti, dansând, cântând; oameni ce nu au nicio dorintă să se întreacă cu nimeni; oameni ce au renuntat la ideea că sunt speciali si trebuie să o demonstreze devenind presedintele Americii; oameni ce nu mai suferă de niciun complex de inferioritate, deci nimeni nu vrea să fie superior, nimeni nu se laudă cu măretia lui. (pag. 113-114)

 

Întreaga lume poate fi plină de lumină, dar în adâncul fiintei tale, trăiesti în întuneric. La ce îti foloseste lumea plină de lumină dacă tu nu ai în tine nici măcar o flăcăruie, încercând, usor-usor, să întelegi că orice ti-a fost adăugat după nastere nu este adevărata ta realitate?!

Si, pe măsură ce fragmentele din ego dispar, începi să devii constient de un cer enorm, la fel de întins precum cerul de afară... deoarece Firea este mereu în echilibru. Exteriorul si interiorul sunt în armonie si în echilibru. Sinele tău nu este acela care îti este întemnitat de trup; adevăratul tău suflet este acela care nu va arde, chiar dacă trupul îti este ars.

Krishna are dreptate când spune: "Nicio armă nu mă poate măcar atinge si nici focul nu mă poate mistui". Nu vorbeste despre corp, despre creier, despre ego - toate acestea vor fi distruse -, dar există ceva în tine care este indestructibil, nemuritor, vesnic. A fost cu tine dinainte de nasterea ta si va fi cu tine după nasterea ta, deoarece esti tu, esenta fiintei tale.

A sti înseamnă a fi liber, liber de toate închisorile: ale trupului, ale mintii, cele care există în afara ta.

Pur si simplu, trăieste-ti viata ca pe o enormă bucurie si sărbătoare, ca pe un dar al Firii. Dansează cu copacii în soare, în ploaie, în vânt. Nici copacii nu au vreo scriptură, nici animalele nu au vreo scriptură; nici stelele nu au vreo scriptură, si nu au nici sfinti. Cu exceptia omului, nimeni nu este obsedat de morti. Această obsesie o consider una dintre cele mai mari greseli comise de-a lungul mileniilor. A sosit momentul să se termine complet cu ea.

Pentru fiecare nouă generatie, lasă spatiul deschis ca să caute, să afle adevărul, căci aflarea adevărului este cu mult mai putin fericită decât căutarea lui. Pelerinajul este adevărat, nu mersul la templu. Ajută-ti copiii să fie mândri, nu supusi, nu sclavi. Ajută-i să fie liberi. Învată-i că nu există valoare mai înaltă decât libertatea de a trăi si libertatea de exprimare. Fă-i capabili... în caz de nevoie, este mai bine să moară decât să accepte orice fel de sclavie.

Dar nu asta se face. Si dacă nu se face, nu poti salva lumea de un Adolf Hitler, de un Iosif Stalin, de un Mao Zedong, de un Ronald Reagan - nu poti salva omenirea de tirani, de dictatori. De fapt, în adâncul fiintei tale, ti-i doresti. În adâncul fiintei tale, vrei să îti dicteze cineva termenii si stilul în care să trăiesti. Te temi atât de mult să comiti greseli... pentru că, dacă esti liber, fireste că vei comite multe greseli. Dar tine minte, asa e viata.

De multe ori vei cădea. Nu e niciun rău în asta. Ridică-te iar si învată să nu cazi. Fii mai vigilent. Vei comite greseli, dar nu repeta aceeasi greseală.

Astfel devine omul întelept. Astfel devine omul individ, mândru precum cedrul ce se întinde spre cer, spre stele.

Nu fi pigmeu. Încearcă să atingi cea mai mare înăltime de care esti capabil. (pag. 200-201)

 


15.04.2019

Medicina sufletului, mintii si a trupului

un sistem complet de vindecare a sufletului pentru atingerea unei stări optime de sănătate si de vitalitate

de Zhi Gang Sha

IUBIREA DIZOLVĂ ORICE BLOCAJ

Toate religiile si toti maestri spirituali recomandă iubirea. Aceasta este principala cheie a oricărui demers spiritual.  Mai mult,  ea este însăsi cheia vietii si a universului.

Principalul exemplu de iubire neconditionată este cel al mamei pentru copilul ei. Învătăturile religioase vorbesc adeseori despre iubirea neconditionată, dând numeroase exemple de sfinti sau de Buddha-si care o aplică. Toti acestia se consideră slujitori ai universului. Multi oameni se închină de pildă cu veneratie în fata lui Guan Shi Yin Buddha (Kuan Yin), zeita compasiunii. Guan înseamnă "a observa", Shi înseamnă "lume", Yin înseamnă "actiune sau voce". Asadar, Guan Shi Yin înseamnă literal: "Observă actiunile lumii si ascultă vocea ei".

Guan Yin, zeita sau principiul care îsi oferă iubirea neconditionată lumii întregi, este venerată de milioane de adepti. De-a lungul istoriei, foarte multi oameni au invocat-o pe zeită atunci când s-au aflat în pericol, bucurându-se de binecuvântarea ei. Desi Guan Yin face parte din panteonul budist, nu trebuie să aderi neapărat la acest sistem de convingeri pentru a o putea invoca cu succes. Indiferent cărei religii îi apartii, dacă o vei invoca, te vei bucura automat de iubirea ei maternă, neconditionată, si de ajutorul ei.

Orice religie si orice sistem de convingeri are în centru o ipostază a Divinitătii sau un panteon de zei, dar în realitate nu există decât un singur Dumnezeu sau creator al universului. Puntea de legătură care uneste toate religiile si toate învătăturile spirituale este iubirea neconditionată. Atunci când îti oferi iubirea neconditionată, toti Buddha-sii, toti sfintii taoisti, toti profetii evrei, toti îngerii vindecători, Iisus si Maria - toti te vor ajuta. Altfel spus, nenumărate fiinte spirituale vor fi imediat dispuse să te ajute.

Milioane de oameni îl adoră pe Iisus Christos. Acesta obisnuia să spună: "Păcatele tale sunt iertate. Fii vindecat", după care se petreceau adevărate miracole. Ce tehnică de vindecare folosea Iisus? El nu făcea altceva decât să îsi reverse iubirea sa neconditionată si puterea iertării sale. În acest fel, revărsa asupra oamenilor puterea divină, făcând miracol după miracol.

Mama, Guan Yin si Iisus Christos - toate sunt exemple ale puterii născute din iubire si îndeosebi din iubirea neconditionată. Contemplând aceste exemple, putem întelege cu usurintă imensa putere de vindecare si de binecuvântare, deopotrivă fizică si spirituală, a iubirii. De aceea, oferă-ti întotdeauna iubirea neconditionată! (pag. 72-73)

 

 Atunci când te lupti să îti opresti mintea, tu încalci o lege universală foarte importantă, aceea de "a urma cursul naturii". Dacă mintea ta doreste să se gândească, las-o să se gândească. La urma urmelor, gândirea este tot ce stie ea să facă.

Doresc să-ti împărtăsesc un aspect unic al Meditatiei Universale, care îti va schimba complet viziunea asupra gândirii în timpul meditatiei. Atunci când practici, foloseste-ti mintea pentru a crea tot felul de imagini si plasează-le în regiunea abdomenului. În timpul acestui proces, multe alte gânduri îti vor trece prin minte, legate sau nu de obiectul meditatiei tale. Nu-ti face griji. Gândeste-te că toate sunt gânduri bune.

Dacă prin minte îti trece un gând "rău" (negativ), transformă instantaneu negativitatea lui. Foloseste-ti mintea logică pentru a corecta pe loc gândul: "Îmi pare rău. Îmi cer scuze. Acest gând este incorect. Te rog, iartă-mă". În continuare, plasează plin de iubire gândul în regiunea abdomenului. Repetă acest proces cu toate gândurile care îti trec prin minte. Tratează-le pe fiecare cu iubire, cu bucurie si cu apreciere, apoi plasează-le la nivelul abdomenului. Spre exemplu, dacă esti supărat pe cineva, spune-ti în sinea ta: "Îmi pare rău. Te iert". Nu lăsa mânia să te tulbure. În mod similar, dacă esti trist dintr-un motiv oarecare, spune-ti: "Îmi pare rău". Lasă apoi gândul să treacă. Transformă pe loc orice gând negativ.

Dacă ai dificultăti în a-ti transforma gândurile negative, "salută" si invocă pe loc Lumina Divină, sau roagă-te Buddha-silor, sfintilor si îngerilor vindecători să te ajute. Oricare ar fi rezultatul obtinut, nu fii frustrat sau supărat pe tine însuti. Gândurile negative au uneori nevoie de timp pentru a se transforma. Continuă să practici cu multă răbdare. În timp, gândurile negative îsi vor reduce frecventa. Atunci când vei obtine o minte pozitivă, plină de pace si de bucurie interioară, te vei afla într-o stare cu totul specială.

Vei descoperi atunci că această tehnică reprezintă un instrument extrem de eficace pentru antrenarea si calmarea mintii. Dacă vei continua să plasezi imaginea fiecărui gând la nivelul abdomenului, tot mai putine astfel de gânduri vor pătrunde în mintea ta. Cu cât vei reusi să elimini mai bine gândurile negative si să eviti gândurile logice, cu atât mai profundă va deveni starea ta de relaxare si de calm interior. Vei putea pătrunde astfel în starea de vid interior, de liniste meditativă.

Vidul este un punct de tranzitie care poate debloca toate secretele Puterii Mintii si Puterii Sufletului. Abia după ce vei trece de această poartă va putea puterea ta interioară să prindă aripi. Mintea ta subconstientă si sufletul tău vor începe să opereze la unison, iar cel de-al treilea ochi si celelalte canale spirituale vor începe să se deschidă. Cu cât te vei bucura mai mult de starea de vid, cu atât mai mari vor fi beneficiile care se vor revărsa asupra ta si cu atât mai rapid ti se vor dezvolta puterile spirituale.

Acesta este marele secret al meditatiei: închide-ti mintea logică si savurează starea de vid interior. Cu cât vei practica mai mult Meditatia Universală, cu atât mai usor si mai rapid vei dobândi această stare. (pag. 126-127)

 

CERE-TI IERTARE

Principala cheie a arderii karma-ei este iertarea plină de iubire. Cele două aspecte ale acestei întelepciuni secrete constau în a fi iertat si în a-i ierta pe ceilalti. Începe prin a-ti cere iertare de la cei fată de care ai gresit.

Atunci când faci acest lucru, fii sincer si umil. Începe prin a vizualiza toate sufletele pe care le-ai rănit vreodată, în mod constient sau inconstient. Invocă aceste suflete si plasează-le în interiorul abdomenului tău: "Dragă suflet, minte si corp al oricărui om si al oricărui obiect fată de care am gresit vreodată, pe care l-am rănit sau de care m-am folosit în avantajul meu egoist, în această viată sau într-o viată anterioară, te rog să vii în abdomenul meu. Te iubesc. Te rog cu toată sinceritatea să mă ierti pentru toate greselile mele din toate vietile pe care le-am trăit până acum. Te rog, iartă-mă. Îmi pare rău".

Roagă lumina divină să coboare în abdomenul tău si să binecuvânteze acest act de iertare. Repetă încontinuu: "Lumina lui Dumnezeu, lumina lui Dumnezeu, lumina lui Dumnezeu, lumina lui Dumnezeu, sau lumină universală, lumină universală, lumină universală, lumină universală". Roagă lumina să te binecuvânteze pe tine si pe toti cei pe care i-ai rănit vreodată. Repetă acest proces timp de cel putin un minut. După ce ai terminat, multumeste-le luminii si sufletelor pentru iubirea si binecuvântările lor. În final, adresează-te plin de respect sufletelor, lăsându-le să plece de unde au venit: " Vă multumesc. Vă multumesc. Vă multumesc. Gong song. Gong song. Gong song".

În functie de sinceritatea si onestitatea ta, multe din sufletele pe care le-ai invocat în abdomen te vor ierta. Dacă vei primi iertarea lor, vei fi binecuvântat. Cu cât sufletele care te iată sunt mai numeroase, cu atât mai puternice si mai rapide vor fi rezultatele terapeutice pe care le vei obtine. Chiar dacă unele suflete nu te vor ierta pe loc, asta nu înseamnă că ele nu o vor face niciodată. Important este să practici mai mult. Poate că trebuie să le ceri din nou iertare. Poate că trebuie să oferi mai multe servicii pentru a-ti plăti o parte mai mare din datoria karma-ică pe care o ai.

Dacă ai făcut o greseală foarte mare, provocând o durere teribilă sau chiar omorând pe cineva, este posibil ca simpla solicitare a iertării să nu fie de ajuns. În astfel de cazuri, este necesar să îi dăruiesti sufletului rănit o parte din virtutea ta pozitivă, respectiv din înregistrarea faptelor tale bune (karma ta pozitivă). (pag. 179-180)

 

   Starea de pace interioară reprezintă cheia construirii unui sistem imunitar puternic, a dinamizării energiei si a amplificării vitalitătii. Păstrează întotdeauna această întelepciune în mintea ta si proiectează starea de pace interioară asupra tuturor aspectelor vietii tale. Nimeni nu poate realiza acest lucru fără practică si fără antrenament. Ori de câte ori te trezesti agitat sau iritat, calmează-te pe loc si repetă în sinea ta: "Iubire, pace si armonie". Repetă aceste patru cuvinte până când simti că te cuprinde din nou starea de pace interioară. Această practică este foarte simplă, dar este fundamentală.

 

PURIFICAREA

Cu totii trebuie să ne purificăm sufletul, mintea si corpul. Multi oameni încearcă să îsi purifice corpul prin diete alimentare, cu ajutorul plantelor, al exercitiilor fizice si al diferitor tratamente. Fiecare dintre aceste remedii are importanta sa. Nu sunt putini nici cei care meditează ca să-si purifice mintea. Si acest lucru este important. Câti oameni încearcă însă să îsi purifice sufletele? Câti dintre ei sunt măcar constienti de importanta acestui proces?

Asa cum am afirmat de atâtea ori pe parcursul acestei lucrări, purificarea sufletului este absolut vitală. Ea echivalează cu arderea karma-ei, respectiv a greselilor comise în actuala viată si în vietile anterioare. Secretul arderii karma-ei constă în aplicarea iertării. În capitolul 5, intitulat "Meditatia Universală", ti-am dăruit o anumită întelepciune si anumite practici de oferire a iertării personale. Aceasta este cheia de aur a purificării, vindecării si călătoriei spirituale a sufletului. Oferă iubirea universală, iertarea, pacea, vindecarea, binecuvântarea, armonia si iluminarea, fără a cere nimic în schimb.

Actul de dăruire reprezintă întotdeauna o onoare. Atunci când îti oferi serviciile umanitătii, este posibil să nu primesti pe loc o răsplată materială sau alte beneficii fizice, dar te vei bucura de o răsplată spirituală uriasă, pe care nu o vei constientiza pe loc. Aceasta te-ar putea salva de la un accident grav, de o boală majoră, de esecul într-o relatie sau de un faliment financiar. Fisele Akasha-ice înregistrează toate activitătile, comportamentele si gândurile tale. Cerul este de o corectitudine absolută. Atât timp cât vei continua să-ti oferi serviciile, vei avea garantia că vei primi de la Dumnezeu cele mai mari binecuvântări. Străvechea zicală: "A dărui înseamnă a primi" reprezintă una dintre cele mai importante legi spirituale. De aceea, purifică-ti sufletul oferindu-ti serviciile universale neconditionate.

 

IUBIREA Sl IERTAREA

Iubeste-te pe tine însuti. Iubeste-i pe ceilalti. Iartă-te pe tine însuti. Iartă-i pe ceilalti. Acestea sunt cheile de aur ale vindecării. Aplică legea iubirii si a iertării din toată inima. (pag. 429-430)

 

Întelepciunea sufletului

comori ale sufletului si sfaturi practice care îti pot transforma viata

de Zhi Gang Sha

   Instrumentul preferat de comunicare în Lumea Sufletelor este Limbajul Sufletului. Această comparatie te poate ajuta să întelegi mai usor răspunsul sumar dat la întrebarea: "Ce este Limbajul Sufletului?"

În plus, Limbajul Sufletului reprezintă o mantra. O mantra este un sunet special, care include un anumit mesaj spiritual. Atunci când spunem "mesaj spiritual", acest lucru înseamnă că ea contine ceva mai mult decât niste simple informatii. În cazul de fată, cuvântul mesaj poate fi schimbat cu conceptul de spirit sau de suflet. Altfel spus, Limbajul Sufletului reprezintă un suflet special. El are asadar un suflet al lui, care face legătura între toate sufletele ce folosesc acest limbaj. Acest aspect al Limbajului Sufletului este foarte important si nu trebuie uitat.

Acest rol al Limbajului Sufletului si abilitatea lui de a face legătura între toate sufletele care există si care doresc să comunice unele cu altele este unul foarte special. Este o calitate unică a Limbajului Sufletului, care ne poate ajuta să întelegem mai bine puterea si capacitatea iesite din comun ale acestui instrument de comunicare. Sunetele exprimate în Limbajul Sufletului nu se conectează doar între ele, ci asigură în acest fel si conexiunea între suflete, întrucât ele chiar sunt expresii ale acestor suflete. Altfel spus, între sufletele care utilizează acest instrument de comunicare se naste o unitate si o armonie specifică, extrem de pură si extrem de autentică.

Printre altele, Limbajul Sufletului promovează această unitate si această armonie si datorită faptului că suprapunerile si confuziile specifice limbajului conventional nu sunt prezente în cazul lui. Acest limbaj este extrem de pur, fiind complet eliberat de atitudinile si de convingerile asociate subiectiv cu anumite cuvinte, expresii si forme particulare de vorbire specifice limbajului conventional. Aceste atitudini si convingeri limitatoare sunt complet evitate în cazul Limbajului Sufletului. Aceasta este o altă caracteristică importantă si absolut specială a Limbajului Sufletului, care nu trebuie uitată. De altfel, voi mai insista asupra ei în diferite sectiuni ale acestei cărti, pentru a o asocia si cu alte aspecte ale Limbajului Sufletului. Pe măsură ce o vei aprofunda, întelegerea ta legată de semnificatia profundă a Limbajului Sufletului se va amplifica. Vei întelege astfel această caracteristică si din alte perspective, mai înalte, aflate pe alte frecvente de vibratie. Acesta este unul din marile beneficii ale citirii acestei cărti, pe care le voi detalia mai târziu în acest capitol.

Ar fi bine să recitesti de mai multe ori această sectiune din carte, referitoare la faptul că Limbajul Sufletului reprezintă o mantră, care reprezintă ceva mai mult decât un simplu sunet special. O mantră reprezintă inclusiv un mesaj special. Pentru multi oameni, ideea că o mantră reprezintă inclusiv un suflet special reprezintă o noutate absolută. Mantrele au capacităti cu totul iesite din comun, datorate faptului că reprezintă simultan si sufletele speciale, înzestrate cu facultăti ce depăsesc cu mult simplele caracteristici ale sunetelor în sine. Cunoasterea faptului că Limbajul Sufletului reprezintă inclusiv o mantră specială te poate ajuta să întelegi mai bine cât de important si de puternic este acest dar. (pag. 61-62)

 

Simplul act de oferire a unui dar reprezintă un serviciu foarte important. Dacă vei ajunge să întruchipezi prin prezenta ta învătătura potrivit căreia: "Tu ai puterea de a te vindeca singur", tu vei oferi acest dar celor din jurul tău, chiar si fără cuvinte. Dacă un număr din ce în ce mai mare de oameni le vor oferi celor din jurul lor acest dar, lumina si vindecarea asociate cu el se vor înmulti. Va veni astfel o zi când oamenilor nu li se va mai părea nimic neobisnuit să manifeste prin viata lor adevărul acestei învătături.

Tot ce am afirmat mai sus în legătură cu vindecarea sufletului este valabil si pentru vindecarea mintii. Odată cu vindecarea sufletului, vechile tipare mentale, atitudini si convingeri vor începe să se transforme de la sine. Treptat, tu vei începe să renunti la tiparele mentale si la limitările pe care le-ai manifestat până recent în actuala ta viată. Această eliberare va genera beneficii pe toate nivelele fiintei tale. Experientele si senzatiile pe care le vei trăi vor fi uluitoare. Cei din jurul tău vor sesiza rapid această nouă flexibilitate mentală de care dai dovadă, asa că vei deveni un model pentru ei. Acesta este un alt serviciu pe care li-l oferi. În plus, virtutile pe care le vei primi în urma acestui proces vor fi desăvârsite.

Doresc să fac însă o mentiune: atunci când actionezi cu scopul deliberat de a acumula virtuti, acestea refuză să vină la tine. Dacă motivele care stau la baza actiunilor tale nu sunt pur altruiste, tu creezi automat bariere si blocaje, întrucât nu actionezi neconditionat. Marile virtuti nu vin decât la cei care îsi oferă serviciile neconditionat.

Unii oameni nu reusesc să facă diferenta între constientizarea unei virtuti care le este oferită si intentia lor de a dobândi această virtute. Acest lucru se datorează gândirii lor logice. Dacă încerci să întelegi lucrurile din această perspectivă, nu vei ajunge prea departe. Dacă te afli în această situatie, sfatul meu este să te conectezi cu sufletul confuziei tale. Îti propun să facem împreună acest lucru, chiar acum!

 "Dragă suflet al confuziei mele, te iubesc.
   Dragă suflet al mintii mele, te iubesc.
   Stiu că voi aveti puterea de a vă vindeca singure.
   Dragă Sferă de Lumină Divină Aurie si drag Izvor Auriu ale Limbajului Sufletului Divin; de asemenea, dragul meu Limbaj al Sufletului, vă iubesc.
   Vă rog, binecuvântati mintea mea si ajutati-o să se elibereze de tiparele mentale, atitudinile si convingerile care nu îmi sunt benefice mie, vindecării mele si călătoriei sufletului meu.
   Vă sunt profund recunoscător.
   Vă multumesc."

În continuare, vorbeste în Limbajul Sufletului (sau repetă foarte rapid suita numerică 3396815) timp de câteva minute. Când vei termina, vei experimenta probabil o stare de pace si de liniste interioară. Starea ta de confuzie va fi astfel transformată. Desigur, ea nu va dispărea pentru totdeauna, căci confuzia reprezintă întotdeauna un semnal că trebuie să te eliberezi de alte tipare mentale, atitudini si convingeri.

Marele dar al confuziei este tocmai constientizarea faptului că trebuie să te eliberezi de aceste tipare. Din fericire, tu ai la dispozitie un instrument simplu si practic, care îti poate usura mult procesul de eliberare. (pag. 152-153)

 

   Aceste rezonante extrem de profunde continuă să dăinuiască mult timp după ce evenimentul s-a încheiat, întrucât sunt integrate chiar în vibratia personală a celui care a trăit experienta. Atunci când devine manifestă prin intermediul Cântecului Sufletului, această vibratie influentează fiinta pe toate nivelele, până la ADN-ul si la ARN-ul celular. Altfel spus, ADN-ul si ARN-ul celulelor încep să vibreze pe frecventa bucuriei.

În acest fel, bucuria este integrată pe toate palierele fiintei, până în profunzime. De aceea, acest dar este absolut nepretuit, îndeosebi pentru cei care suferă de depresie, de anxietate, de griji, durere, teamă sau mânie. Rezonantele Cântecului Sufletului pot schimba cu totul cursul călătoriei sufletului si pot vindeca mintea, emotiile si trupul fizic. Mai mult, această calitate a bucuriei care emană din întreaga ta fiintă reprezintă un mare serviciu.

Dacă suferi de depresie sau de alte stări psihomentale negative, îti recomand cu tărie să faci tot ce îti stă în puteri pentru a-ti revela Cântecul Sufletului. Mai mult, te sfătuiesc să cânti cât mai des acest cântec de-a lungul fiecărei zile. Încă si mai util ar fi să faci acest lucru cu voce tare. În acest fel, bucuria si desfătarea divină se vor manifesta din plin în viata ta, accelerând astfel transformarea depresiei tale. Este uimitor cât de profunde pot fi transformările produse de un lucru atât de simplu cum este cântecul. De bună seamă, nu vorbim aici de un cântec obisnuit, ci de o expresie a sufletului tău. Toate aceste manifestări ale Divinului sunt extrem de puternice. Cei care le experimentează, nu le emană doar în imediata lor apropiere, ci în întregul univers. Acest mecanism reprezintă o altă manifestare a generozitătii divine, întrucât aceste calităti (vibratii) emanate reprezintă în acelasi timp servicii de înaltă tinută. Orice serviciu reprezintă prin excelentă o manifestare si o expresie primordială a Divinului. De fapt, una din cele mai bune modalităti de a descrie Divinul constă în a-L defini pe acesta ca un slujitor universal neconditionat. De aceea, ori de câte ori te manifesti ca un slujitor universal neconditionat, tu întruchipezi astfel unul din principalele aspecte ale Divinului. Cu alte cuvinte, Divinul devine prezent în toate actiunile tale care pot fi definite ca servicii. Acest privilegiu depăseste capacitatea de întelegere a mintii limitate.

Unii cititori au rămas probabil surprinsi să audă această definitie a Divinului: de slujitor universal neconditionat. Acest concept este inedit, dar numai din perspectiva învătăturilor noastre anterioare. Gândirea logică nu îl poate întelege cu usurintă. Diferitele traditii si învătături religioase au oferit cele mai variate descrieri ale Divinului, dar niciuna nu îl prezintă pe acesta ca un slujitor universal neconditionat. De aceea, acest concept poate zdruncina multe prejudecăti.

Dacă te afli în această situatie, ai acum oportunitatea perfectă de a te elibera de vechile tipare mentale, de atitudinile si de convingerile care ti-au fost inoculate de mic. Cu cât vei accepta si vei integra mai plenar în viata ta adevărul acestei descrieri a lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi sansa de a te afla în prezenta Divinului devenind tu însuti un slujitor universal neconditionat. Dacă vei ajunge pe acest nivel de constiintă, tu vei ajunge să percepi toate activitătile din viata ta ca pe o formă de serviciu. (pag. 245-246)

 

Tot ce trebuie să întelegem noi este că Dansul Sufletului reprezintă o modalitate prin care ne putem manifesta devotiunea fată de Divin.

Manifestarea devotiunii prin intermediul Dansului Sufletului adaugă o dimensiune nouă si un aspect calitativ aparte acestui dans. În plus, ea elimină anumite bariere si anumite limitări asociate cu manifestarea devotiunii fată de Dumnezeu. Unii oameni au idei preconcepute legate de maniera în care ar trebui să îsi manifeste această devotiune, pe care o consideră un act extrem de solemn. Dacă vor practica Dansul Sufletului, ei vor putea elimina multe tipare, atitudini si convingeri mentale preconcepute.

Atunci când Dansul Sufletului este practicat cu scopul de a te închina în fata Divinului, miscările si ritmurile sale exprimă un mare respect, o mare apreciere si foarte multă recunostintă. De aceea, nu ar trebui să îti faci griji, întrebându-te dacă este normal sau nu să practici Dansul Sufletului cu această intentie. Dacă îti propui să consacri Dansul Sufletului tău slăvirii lui Dumnezeu, dansul tău va exprima exact acest lucru, întrucât el dispune de propria sa întelepciune. De fapt, atunci când practici Dansul Sufletului, nu trebuie să te întrebi niciodată dacă acesta corespunde sau nu intentiei tale, oricare ar fi aceasta. Dansul Sufletului stie cel mai bine ce se cuvine si ce nu. El stie perfect cum să exprime recunostinta si devotiunea fată de tot ceea ce este sacru. Îti reamintesc în această directie că el reprezintă o punte de legătură cu Divinul.

Atunci când practici Dansul Sufletului cu scopul de a-l slăvi pe Dumnezeu, tu te conectezi automat cu lumile celeste si cu cei mai mari sfinti. În dansul tău intră foarte multe aspecte ale creatiei. De aceea, amploarea acestui tip de dans depăseste orice imaginatie. Este un mare dar să îl poti slăvi pe Dumnezeu în acest fel. Fată de alte aspecte ale devotiunii, Dansul Sufletului aduce în plus o calitate a umorului, a bucuriei si a desfătării, care este extrem de importantă. Multi oameni îsi manifestă cu respect devotiunea fată de Dumnezeu, dar putini stiu să integreze în ea bucuria si desfătarea, desi aceste calităti nu contravin cu nimic conceptului de devotiune. Atunci când practici Dansul Sufletului cu scopul de a te închina lui Dumnezeu, tu manifesti automat aceste calităti. De aceea, actul tău devotional se dovedeste mult mai complet si mai echilibrat decât alte forme de devotiune.

Între altele, această metodă de exprimare a devotiunii fată de Divin reprezintă si un exemplu pentru ceilalti oameni, pe care îi îndeamnă să facă la fel. Atunci când te închini lui Dumnezeu în această manieră, schimbarea tiparelor, atitudinilor si convingerilor tale mentale se repercutează inclusiv asupra celorlalti oameni, care încă se mai luptă cu prejudecătile. Cu cât vei slăvi mai mult Divinul în acest fel, cu atât mai mult îi vei ajuta pe cei care refuză încă să accepte această nouă învătătură.

Atunci când practici Dansul Sufletului pentru a-l slăvi pe Dumnezeu, tu stabilesti o punte de legătură cu totul specială cu Divinitatea. Practic, tu intri în comuniune cu ea. Frecventa vibratiei tale urcă la o cotă foarte înaltă, apropiindu-se din ce în ce mai mult de armonia si de vibratia divină. (pag. 438-439)

 

Miracole vindecătoare ale sufletului

învătături ale întelepciunii si cunoasterii sacre antice si recente, plus tehnici practice pentru vindecarea corpului spiritual, a celui mental, a celui emotional si a celui fizic

de Zhi Gang Sha

Corpul este alcătuit din jing qi shen. Un sistem fiziologic este alcătuit din jing qi shen. Un organ este alcătuit din jing qi shen. O celulă este alcătuită din jing qi shen. ADN-ul si ARN-ul sunt alcătuite din jing qi shen.

Medicina conventională se focalizează asupra materiei. Testele de sânge măsoară schimbările biochimice din interiorul celulelor. Scanările CT si MRI detectează tumorile din interiorul corpului. Chirurgia elimină anumite părti din corp, cum ar fi tumorile, chisturile, pietrele etc. Medicamentele modifică materia corpului.

Medicina chineză traditională se focalizează asupra qi-ului. Qi-ul este energia sau forta vitală a corpului. Tratatul Intern Clasic al Împăratului Galben, una dintre cele mai importante cărti de medicină chineză traditională, afirmă că: "Dacă qi-ul curge, omul este sănătos. Dacă qi-ul este blocat, omul este bolnav." Această teorie a stat la baza medicinei chineze traditionale timp de 5.000 de ani. Eliminarea blocajelor energetice în scopul vindecării a adus mari beneficii multor milioane de oameni de-a lungul istoriei. Medicina chineză traditională foloseste plante, acupunctura si masajul chinezesc pentru a stimula fluxul de qi în vederea vindecării.

Cu mai multi ani în urmă, Divinul m-a călăuzit să creez Medicina Sufletului, Mintii si Corpului, si vindecarea sufletului. După mai bine de 40 de ani de studiu al energiei si spiritului, la care s-au adăugat masteratul meu în medicina occidentală si doctoratul în medicina chineză traditională, am înteles că sufletul, mintea si corpul pot colabora. Medicina conventională si medicina chineză traditională pot colabora la rândul lor.

Medicina conventională se focalizează asupra materiei din interiorul celulelor. Medicina chineză traditională si multe alte metode de vindecare se focalizează asupra energiei care impregnează celulele. Asa cum le spune si numele, tehnicile de vindecare a sufletului se focalizează asupra sufletului.

Un suflet este o fiintă de lumină aurie. El este un spirit, un mesaj si esenta vietii. Sufletul este cel care guvernează fiinta umană.

Întelepciunea si practica ce stau la baza vindecării sufletului pot fi sintetizate într-o singură frază: Vindecă-ti mai întâi de toate sufletul, iar acesta va avea grijă să îti vindece mintea si corpul.

 

Doresc să îti împărtăsesc un alt secret extrem de profund exprimat într-o singură frază, pe care foarte putini oameni îl înteleg:

Când cineva se îmbolnăveste, cel care se îmbolnăveste primul este sufletul lui, după care urmează îmbolnăvirea mintii si a corpului său.

Spre exemplu, înainte de aparitia unui chist, a unei tumori sau a unui cancer la nivelul corpului fizic, putem spune că sufletul organului sau părtii corporale afectate a suferit un blocaj. Sufletul este un mesaj. Mesajul tumorii există pe un nivel invizibil. Dacă el nu este eliminat, în corpul fizic apare o tumoare.

Dat fiind că sufletul este cel care guvernează mintea si corpul, boala apare întotdeauna mai întâi la nivelul sufletului. Abia apoi se transferă ea mintii si corpului. Vindecarea începe la rândul ei la nivelul sufletului, si abia mai târziu se produce la nivelul mintii si corpului. De aceea, Divinul m-a călăuzit să creez Medicina Sufletului, Mintii si Corpului. Milioane de oameni vorbesc despre corp, minte si spirit. Medicina Sufletului, Mintii si Corpului afirmă cu tărie că cel care guvernează mintea si corpul este sufletul.

Orice om are un suflet, o minte si un corp. Toate trei sunt alcătuite din jing qi shen. Shen include sufletul si mintea. Corpul include qi (energia) si jing (materia). Un sistem fiziologic, cum ar fi cel cardiovascular sau cel digestiv, are un suflet, o minte si un corp. Fiecare celulă si fiecare ADN si ARN au un suflet, o minte si un corp, respectiv jing qi shen. Tot ceea ce există are un suflet, o minte si un corp, respectiv jing qi shen.

Vindecarea sufletului afirmă că orice boală se datorează unui blocaj la nivelul sufletului, mintii si corpului. Blocajele mentale includ gândurile, atitudinile si convingerile negative, precum si egoul si atasamentele sale. Blocajele corporale sunt blocaje energetice si ale materiei. (pag. 16-17)

 

   Vindecarea Sufletului, Mintii si Corpului cu ajutorul Divinului si al lui Tao si Sistemul de Transmisie a Sufletelor Divine si ale lui Tao

Am început să ofer comori divine umanitătii în anul 2003. În 2008 am primit onoarea si autoritatea de la Tao de a oferi inclusiv comori ale acestuia.

Ce înseamnă Vindecarea Sufletului, Mintii si Corpului cu ajutorul Divinului si al lui Tao si Sistemul de Transmisie a Sufletelor si a lui Tao? Am explicat acest sistem extraordinar de vindecare si beneficiile sale în cartea mea din seria "Puterea sufletului": Vindecarea Sufletului, Mintii si Corpului cu ajutorul Divinului si Sistemul de Transmisie a Sufletelor Divine: Calea divină de a te vindeca pe tine, umanitatea, pe Mama Pământ si toate universurile.

În cartea de fată îti voi explica din nou acest sistem, dar pe scurt.

În cei peste 20 de ani de predare a întelepciunii, cunoasterii si tehnicilor practice ale sufletului, am afirmat adeseori că tot ceea ce există este alcătuit dintr-un suflet, o minte si un corp. În vremurile de demult exista o afirmatie foarte renumită, care spunea:

Wan wu jie you ling

"Wan" înseamnă zece mii, o expresie metaforică chineză ce se referă la totalitate sau la tot ceea ce există. "Wu" înseamnă lucru. "Jie" înseamnă toate. "You" înseamnă are. "Ling" înseamnă suflet. Asadar, Wan wu jie you ling (se pronuntă wan uu jie iou ling) înseamnă tot ceea ce există are un suflet.

Fiintele vii au un suflet. Spre exemplu, oamenii, animalele, insectele, bacteriile, virusii, copacii si florile au suflete. Wan wu jie you ling insistă însă că si obiectele neanimate au un suflet.

Spre exemplu, un munte, un râu, un copac, o casă, o stradă, numele unei afaceri, o relatie, planetele, stelele, galaxiile, universurile si această carte - toate au suflete.

O fiintă umană este alcătuită dintr-un suflet, o minte si un corp. Un animal este alcătuit dintr-un suflet, o minte si un corp. Un copac este alcătuit dintr-un suflet, o minte si un corp. Un ocean este alcătuit dintr-un suflet, o minte si un corp. Mama Pământ si toate celelalte planete, stele, galaxii si universuri sunt alcătuite dintr-un suflet, o minte si un corp.

Sufletul este spirit. Mintea este constiintă. Corpul include energia si materia. Ce este în aceste conditii Vindecarea Sufletului, Mintii si Corpului cu ajutorul Divinului si al lui Tao si Sistemul de Transmisie a Sufletelor si a lui Tao? Acest sistem vindecător al sufletului divin include Transplanturile Sufletului, Mintii si Corpului. Un Transplant al Sufletului, Mintii si Corpului presupune crearea unei noi fiinte de lumină de către Divin sau de către Tao. Această fiintă de lumină este un nou suflet divin sau al lui Tao care înlocuieste sufletul original al unuia din organele tale, al unui sistem fiziologic, al unei părti corporale, al unui centru energetic, al unei Case a Sufletului, al unui spatiu precum Wai Jiao, al unei celule, al ADN-ului, ARN-ului, materiei infime si spatiilor dintre celulele unui organ, unui sistem fiziologic, unei părti corporale, unui centru energetic, unei Case a Sufletului, unui spatiu precum Wai Jiao etc, pentru a vindeca si transforma aceste suflete. Vindecă si transformă mai întâi sufletul, iar vindecarea si transformarea mintii si corpului vor urma de la sine.

Vindecarea Sufletului, Mintii si Corpului cu ajutorul Divinului si al lui Tao si Sistemul de Transmisie a Sufletelor si a lui Tao sunt oferite adeseori pentru diferite boli. Divinul si Tao oferă astfel un Transplant al Sufletului necesar pentru recuperarea stării de sănătate.

Voi explica mai târziu în această carte Transplanturile Mintii si Corpului.

Înainte de a oferi Transplanturi ale Sufletului, Mintii si Corpului pentru un organ, un sistem fiziologic, o parte corporală sau o boală, Divinul si Tao oferă o purificare a karmei care a condus la boală. Karma care a condus la boală este o karma negativă rămasă dintr-o altă viată si care stă la baza actualei boli. Prin purificarea karmei care a condus la boală, Divinul si Tao ard această karma. Greselile comise în trecut de persoana bolnavă sunt iertate de Divin si de Tao, fapt care reprezintă o binecuvântare uriasă. (pag. 80-81)


 

19.03.2019

Deplina constientă

dezvăluirea întelepciunii înnăscute a fiintei

de Gaylon Ferguson

DE CE NU STĂ LOCULUI MINTEA MEA?

Întrebare: reusesc să-mi focalizez atentia asupra procesului de respiratie al corpului, dar ea nu rămâne locului, cel putin nu pentru multă vreme. Nu pare să conteze dacă stau în picioare sau asezat - câteva momente de vigilentă si de prezentă si apoi o ia iar la goană. Lucrul acesta e frustrant pentru mine; dacă mintea e, prin natura ei, stabilă, limpede si puternică, atunci de ce nu stă locului? Asa cum spune Sakyong Mipham în "Turning the Mind into an Ally" (în traducere: Transformând mintea într-un aliat): "Mintea omenească e, prin natura ei, plină de bucurie, calmă si foarte limpede." Bun, atunci de ce hoinăreste asa? Dacă e atât de firesc calmă si toate cele, de ce nu rămâne de la sine focalizată pe respiratia corpului?"

Răspuns: Natura, în contextul practic al instruirii noastre, reprezintă adevăratul teren de încercare al adevărului învătăturilor. Sakyong Mipham comentează: "Din perspectivă budistă, fiintele umane nu sunt în mod intrinsec agresive; noi suntem în mod inerent pasnici. Lucrul acesta este, uneori, greu de crezut." La fel de incredibilă este si învătătura care spune că mintea noastră are o stabilitate inerentă, incredibilă, mai ales atunci când o asezăm pe o temelie solidă si vedem că face orice altceva în afară de a sta locului. Se miscă, sare, aleargă încolo si-ncoace. Uneori, ne întrebăm dacă învătăturile legate de meditatie nu fac cumva referire la stabilitatea mintii oricui altcuiva în afară de a noastră.

Mintea hoinăreste din cauză că asta a fost ea educată să facă. În perioada în care am trăit în sânul populatiei Yoruba din Africa de Vest, am observat accentul pe care îl puneau oamenii aceia pe "educatia de acasă", în special în cazul familiilor traditionale. Un copil care se purta urât când era în vizită la altcineva acasă - care nu saluta oamenii cum trebuie sau nu le arăta celorlalti respect si amabilitate - era imediat etichetat ca fiind produsul "proastei educatii de acasă". Bătrânii dădeau dezaprobator din cap si repetau domol: "Proasta educatie de acasă, lipsa educatiei". La fel e si cu mintea. Atunci când o trimitem de-acasă să facă diverse lucruri, ea îsi va dezvălui această instruire timpurie pe care i-am dat-o, de fi în altă parte, de a căuta neîncetat plăceri de moment, una după alta. Din moment ce ne-am instruit atât de viguros si vreme atât de îndelungată (cine stie cât de îndelungată) să ne abatem atentia de la prezent, de ce-ar trebui să ne asteptăm ca, la fel ca în cazul proverbialului bulgăre de zăpadă care se rostogoleste la vale, mintea să schimbe brusc directia si să o ia înapoi, în sus?

Asadar aceasta este vestea proastă: instruirea în directia abaterii atentiei si neastâmpărului durează de mai multă vreme decât ne putem noi aminti, iar rezultatul acelei întregi instruiri anterioare, în agitatie mentală, e cât se poate de evident, zi de zi. De ce stau lucrurile astfel? Asa cum spune o veche zicală: "După faptă, si răsplată". Ne-am lăsat mintea să hoinărească încolo si-ncoace obligând-o să acorde numai atâta atentie câtă era necesară ca să ducem o treabă la capăt - să conducem o masină sau să trecem de la un website la altul sau să ascultăm un anunt important.

Vestea bună este că, din moment ce mintea a fost instruită să plece, ea poate fi instruită să stea. Învătăturile fundamentale ale traditiei meditatiei spun că instruirea noastră în directia stabilitătii va fi încununată fără îndoială de succes, în parte, fiindcă disciplina meditatiei e în acord cu natura fundamental stabilă a mintii. Instruirea noastră merge pe firul naturii noastre interioare, chiar dacă natura aceasta nu e prea vizibilă la început, din cauza multor straturi de praf... (pag. 87-88)

 

Dakpo sugerează să ne privim gândurile ca pe niste aliati ai practicii noastre, tovarăsi pe cale. De fapt, nu putem practica vigilenta fată de activitatea mintii dacă gândurile nu sunt prezente; ele sunt precum un combustibil pentru focul vigilentei, fie că folosim ulei, benzină sau lemn: cum vom aprinde flacăra vigilentei dacă nu avem ceva de pus pe foc?

Exercitiu: vigilenta fată de minte

1. Luati postura asezată, pentru meditatie. Mai întâi, aduceti atentia în corp, simtind tălpile pe covor, picioarele, fundul turtit pe scaun sau pe perna de meditatie, trunchiul, umerii, bratele, mâinile, gâtul, capul si fata. Acordati-vă timpul necesar pentru a relaxa orice tensiune pe care o descoperiti. Apoi, simtiti întreg corpul în acelasi timp, aplicând vigilenta fată de corpul asezat. Apoi, ca o prelungire directă a acelei vigilente fată de corp, includeti senzatiile respiratiei, corpul inspirând si expirând. Mentineti atentia relaxată asupra ritmului blând, linistitor, de du-te-vino, al respiratiei.

Dacă atentia se abate de la respiratie la sunetul claxoanelor masinilor si al traficului de afară sau la imaginea unui trandafir galben din glastră, constatati această abatere si apoi readuceti blând atentia la corpul care respiră. Meditatia vigilentei e uneori denumită practica aducerii aminte. Denumirea aceasta a practicii ne reaminteste: rezidă o fortă reală în faptul de a ne aminti să rămânem cu respiratia si să ne întoarcem la ea.

2. Apoi, stând astfel asezati, respirând si fiind atenti la respiratie, observati-vă în mod deliberat si gândurile. Includeti în vigilenta voastră si o anumită constientizare a gândurilor. Sunt prezente numai câteva gânduri, tâsnind când ici, când colo? Sau, dimpotrivă, sunt prezente atât de multe gânduri, care se înmultesc atât de repede, încât ar fi imposibil să le numeri, asemenea puzderiei de stele de pe cerul noptii? Observati.

Fiti atenti în special la miscarea gândurilor - e rapidă, de viteză medie sau înceată? O imagine traditională e aceea că mintea poate fi plină de gânduri care năvălesc ca o cascadă iute de munte. O altă imagine e aceea că gândurile pot pluti lent, asemenea unui râu lin, domol. Nu se pune problema că una dintre acestea e mai bună decât cealaltă; esentialul, în vigilenta fată de minte, constă din a observa miscarea activitătii mentale, oricum ar fi ea - rapidă, înceată sau alternând între cele două. Recomandarea principală este aceea de a destepta o constientizare alertă a mintii în miscare, în acelasi fel în care am mentinut initial vigilenta focalizată asupra gustului unei portocale, acum aducem atentia goală asupra gândirii discursive.

Continuati cu practica meditatiei, timp de câteva minute, incluzând orice senzatii si gânduri care apar, în acelasi timp continuând să asigurati vigilentei o stabilitate, mentinând focalizarea ei relaxată asupra respiratiei. Atentia la respiratie este ca un fir sclipitor de argint, care străbate întregul labirint. Pura plictiseală sau lucruri uimitoare pot apărea, tot soiul de stări plăcute si neplăcute pot apărea, dar noi includem tot ceea ce se iveste în platforma fermă, vastă, a atentiei bine înrădăcinate la corpul care respiră. (pag. 147-148)

 

 Începem de-acolo de unde suntem, după cum spune o faimoasă călugărită budistă americană, si ne împrietenim cu noi, asa cum suntem, ca punct de pornire pentru extinderea bunătătii către ceilalti.

Practica contemplativă tine în fata noastră o oglindă clară, luminoasă, care reflectă cu precizie starea noastră mentală si sufletească. Ne-am putea simti demoralizati să vedem cât de adânc înrădăcinate în realitate sunt tendintele noastre egoiste. Asa cum spune Sakyong Mipham: multi dintre noi sunt sclavii mintii. Propria noastră minte e cel mai mare dusman al nostru. Încercăm să ne concentrăm, iar mintea începe să hoinărească, încercăm să tinem stresul în frâu, dar nelinistea ne tine treji în noapte. Încercăm să fim buni cu oamenii pe care îi iubim, dar apoi uităm si ne punem pe noi mai presus de ei. Egoismul acesta "amnezic" nu e tocmai întâmplător; descoperim obiceiuri ale inimii adânc înrădăcinate. Recunoasterea fortei elanului generat de ego reprezintă un prim pas către înlocuirea acestor tendinte cu obiceiuri armonioase, mai aliniate cu natura noastră plină de compasiune.

 

PRACTICA CU ADEVĂRAT AVANSATĂ A VIETII COTIDIENE

Practica de zi cu zi constă, pur si simplu, din a dezvolta o acceptare si o deschidere totală fată de toate situatiile si emotiile. - Trungpa Rinpoche

După trezirea unei minti si a unei inimi cărora le pasă de ceilalti, trecem la păstrarea în viata de zi cu zi a acestei motivatii, a acestei dorinte puternice de a le fi de ajutor celorlalti. În cele din urmă, curentul acesta ne poartă către actiune, ca si cum am fi luati pe sus de un râu năvalnic: să oferim încurajare si sprijin material, să fim răbdători, să ne expansionăm pentru a usura povara cuiva - si apoi să ne expansionăm din nou. Pentru cei mai multi dintre noi, nu se întrevede vreo criză a oportunitătilor de a lucra cu suferinta, durerea si disperarea din jurul nostru. Abordarea iscusită constă din a folosi provocările de zi cu zi din cadrul relatiilor de familie sau de serviciu ca pe modalităti de trezire a inimii, ca primi pasi pe calea compasiunii. De la cea mai mică iritare de acasă ("Fir-ar să fie, cine a lăsat iar usa frigiderului deschisă?"), până la intensificarea agresivitătii în spatiile publice (furia soferilor blocati în trafic), toate interactiunile noastre cu ceilalti presupun comunicare. În felul în care facem naveta dimineata, în felul în care vorbim, în felul în care înmânăm cuiva un dosar - exprimăm fie neatentie, nepăsare si viteză, fie atentie si respect fată de ceilalti.

Fiintele umane sunt sensibile la purtarea celor din jurul lor. În unele locuri de muncă abundă muscatul pe la spate si remarcile meschine, resentimentele si gelozia, ascunse cu greu. Ne e groază să ne întoarcem într-un astfel de mediu, nu din cauza volumului de muncă (care într-un astfel de mediu ne pare adesea amenintător, mai mare decât este în realitate), ci din cauză că urâm atmosfera aceea, care radiază descurajare si disperare mută.

A merge pe calea trezirii inimii înseamnă a păsi, în orice mediu, cu motivatia puternică de a ne păsa de ceilalti si a le arăta apreciere. Dacă avem contact cu inima noastră, felul nostru de a fi e de natură să le aducă încurajare firească celorlalti, să le sprijine bravura si sinceritatea. Cuvântul frantuzesc coeur înseamnă "inimă". El stă la originea cuvântului englezesc "curaj". Se spune că învătătorul tibetan Patrul Rinpoche îi saluta pe oameni nu cu "Ce mai faci?", ci cu "Bună îti este inima?" O contemplare, ce merită făcută la sfârsitul fiecărei zile, constă din a reflecta la faptele din ziua respectivă si a vedea dacă ceea ce am făcut sau spus a fost descurajant sau încurajator pentru cei din jurul nostru. (pag. 198-199)


06.03.2019

Zen adevărat

introducere în Shobogenzo

de Taisen Deshimaru

6. ZAZENUL ESTE ÎNTELEGEREA ADEVĂRATULUI NOSTRU EU

Zazenul nu înseamnă nimic altceva decât a te aseza în tăcere si de a te observa pe tine în mod obiectiv. Ce este "eul"? Maestrul meu, Kodo Sawaki spunea: "Trebuie să ne cunoastem adevăratul si purul nostru eu. Trebuie să devenim intimi cu noi însine."

Putem oare spune că cel care priveste este eul subiectiv si cel care este privit este eul obiectiv? Chiar dacă această relatie de "privitor" si "privit" e împinsă foarte departe, este imposibil să se găsească, să se descopere în ea eul adevărat, cel care nu este nici obiectiv si nici subiectiv. Acest veritabil eu poartă numele de "subiectul pur". El guvernează totul; iar acesta nu este subiectul asa cum îl întelegem noi în general, ci un "suprasubiect" individual. El se află într-un raport strâns cu întreg universul. Aceasta este, asa cum spunem noi, "mintea de Buddha". Zazenul înseamnă, cu alte cuvinte, a privi în mod obiectiv manifestarea subiectivă.

De exemplu: avem nevoie de o oglindă pentru a ne cunoaste propriul chip. Astfel, privind cu atentie ceea ce este subiectiv, putem vedea în el ceea ce este obiectiv, pentru că în noi obiectivitatea este subiectivă si invers, subiectivitatea este obiectivă. Dacă practica acestei examinări este împinsă si mai departe, vom putea în cele din urmă să descoperim acel "subiect pur".

În viata noastră cotidiană noi suntem separati de acesta din urmă, din cauza faptului că suntem orbiti de dorintele noastre, numite "vointă". Însă, datorită zazenului, atunci când suntem asezati în tăcere, ne putem descoperi adevărata noastră natură, eul nostru superior si pur, păzindu-ne totusi de a face acest lucru în mod constient - adică, îl vom putea găsi doar dacă nu ne vom gândi la acest lucru, oprind orice activitate mentală ce este dirijată către acest soi de căutare. Este posibil ca unele fantezii spontane sau gânduri care ne preocupă să treacă prin fata noastră; nu trebuie să încercăm să le alungăm. Ele sunt ca niste bule de aer ce urcă la suprafata apei si care dispar, în timp ce fundul apei rămâne linistit.

În ocupatiile noastre zilnice noi nu suntem prea sensibili la diferitele aspecte care ne impresionează simturile - impresii care doar apar si dispar, însă în zazen acestea sunt percepute foarte puternic.

De aceea, în zazen noi ne putem observa mintea în mod obiectiv. Aflându-ne în intimitatea ei, noi îi putem percepe miscările, o putem observa în libertate, putem accede la propriul nostru eu, liber si deschis. Atunci când toate dorintele din viata noastră activă, obisnuită încetează, corpul si mintea noastră originare apar si suntem pusi într-o legătură directă cu adevărul absolut. Însă acest lucru se realizează nu prin intermediul constientizării perceptiilor noastre, ci doar prin antrenamentul corpului si mintii, care este zazenul.

Când suntem asezati în zazen, din punct de vedere obiectiv, tot ceea ce reprezintă lumea înconjurătoare, dincolo de timp si de spatiu, există si nu există. În mintea din zazen totul devine unitate. Acest lucru nu este altceva decât activitatea mintii noastre obiective si superioare. Iar acesta reprezintă apogeul filozofiei Zen aplicate în viata noastră.

Din timpurile cele mai vechi, morala occidentală si cea orientală au avut o multitudine de puncte de contrast. Atitudinea orientală este foarte calmă, fără o activitate exterioară, fiind lipsită de agresivitate; ea este negativă si pasivă. Fiind în căutarea linistii interioare, idealul omului oriental nu este acela de a deveni un erou vestit, ci mai degrabă de a fi un sfânt împăcat. Orientalului îi place mai mult să devină un Buddha decât un Hercule. Idealul oriental nu este puterea, ci armonia, nu este împlinirea dorintelor, ci absenta dorintei, asa cum se subliniază în Zen: "Fără dorintă; nimic." Orientalul aspiră la încetarea oricărei lupte, la armistitiul de pe câmpul de bătaie. (pag. 134-135)

 

Maestrul Dogen a scris: "A studia Calea lui Buddha înseamnă a se studia pe sine. A se studia pe sine înseamnă a se uita pe sine. A se uita pe sine înseamnă a fi certificat de toate existentele cosmosului."

Satori este aidoma lunii ce se odihneste pe apă - luna nu este udată de apă, iar apa nu se tulbură la contactul cu luna. Lumina lunii este vastă si profundă, însă ea se poate oglindi în apa unui iaz, într-o picătură de apă, pe firul ierbii ude...

În buddhism există trei puncte de vedere, trei moduri de a vedea lucrurile, de a le concepe:

1. Dacă privim în jurul nostru, vedem că totul există în univers: fiecare lucru există, iluziile, formele, satori, practica, viata, moartea, oamenii.

2. Nimic nu există, totul este ku (sunyata, vacuitate), totul este doar "vizibil" în acest moment, totul este iluzie. Acesta este punctul de vedere general din buddhism.

3. Adevăratul buddhism merge dincolo de aceste două conceptii, merge dincolo de "existentă si de non-existentă", dincolo de fenomene. De exemplu, "Viata si moartea există, însă moartea nu există, deoarece ea este inclusă în viată".

Aceasta este conceptia cea mai înaltă.

"Chiar dacă iubim florile, florile mor, chiar dacă nu iubim buruienile, acestea cresc."

Primul punct de vedere este un punct de vedere analitic, este cel al filozofiei relativitătii. El nu este doar punctul de vedere stiintific, ci este si cel al sensului comun. Toate lucrurile există.În buddhism, de asemenea. Este punctul de vedere rationalist si realist.

Cel de-al doilea punct de vedere este cel idealist, cel care face apel la sensul absolut, însă si el este un punct de vedere dualist, arătând un aspect negativ. Totul este vid, totul este "unul si acelasi lucru". Este o cale filozofică, însă ea nu reprezintă întregul adevăr.

Cel de-al treilea punct de vedere merge dincolo de toate acestea, făcându-ne să recunoastem în fiecare fenomen cele două conceptii precedente. El include toate lucrurile: binele si răul, adevăr si iluzie, activitate si pasivitate, formal si informal, viată si moarte, umbră si lumină...

Noi trebuie să unificăm contrariile, să unim eternul cu efemerul.

Pentru adevăratul buddhism, toate fenomenele constituie adevărul lui Buddha. (pag. 164-165)

 

IV. SHOBOGENZO SHOJI

CAPITOLUL 92 - Viată si moarte

Acest capitol a fost tinut secret pentru foarte multă vreme. Numai discipolilor adevărati le era permis accesul la el, în camera maestrului. Nu este un capitol foarte lung, dar este unul foarte important. El a fost scris cu scopul de a descrie atitudinea mintii din timpul zazenului.

Paragrafului care urmează trebuie să i se acorde o atentie deosebită:

"Când, pentru a intra în casa lui Buddha, uităm totul si abandonăm totul, si corp, si minte, în mod automat si natural putem abandona viata si moartea si putem, în mod inconstient, să devenim Buddha, fără să fie nevoie să actionăm noi însine prin mintea noastră. Eu sper ca nimeni să nu rămână fixat în mintea proprie. Dacă vrem să devenim Buddha, atunci noi vom găsi calea: aceasta este cea de a nu face rău, de a nu fi atasat de viată si de moarte, de a iubi toată omenirea, de a-i respecta pe cei superiori nouă, de a avea compasiune pentru cei inferiori, de a nu face rău niciunei existente, de a nu dori, de a nu gândi, de a nu fi anxiosi.

"A fi astfel înseamnă a fi Buddha. Nu există un Buddha de căutat în altă parte, si aceasta este Shobogenzo shoji."

Maestrul Kassan si Maestrul Josan spun:

"Dacă Buddha ar fi în viată si în moarte, atunci noi nu am fi putut avea idee despre sfârsitul acestora. Dacă Buddha nu ar fi în viată si în moarte, atunci viata si moartea nu ar constitui pentru noi o enigmă."

"Dacă dorim să părăsim ciclul vietii si al mortii, atunci trebuie să întelegem aceste fraze în profunzime. Să nu-l găsim pe Buddha în viată si în moarte este la fel de imposibil cu a face să meargă o barcă spre sud atunci când este întoarsă către nord, sau a vedea Steaua Polară privind către sud. Noi trebuie să întelegem că viata si moartea sunt Nirvana, si că nu trebuie să dorim să evadăm din viată sau din moarte, sau să dorim Nirvana. Si, dacă vom face asa, atunci vom înceta să ne mai frământăm din această cauză."

"Este o greseală să credem că viata provine din moarte si că moartea vine de la viată."

"O existentă durează putin, însă ea a existat si va exista. De aceea, în buddhism se spune că viata nu este viata; si se mai spune că ceea ce este muritor a fost asa si va fi asa, si că ceea ce este muritor este nemuritor. Aceasta înseamnă că, atâta vreme cât suntem vii, trebuie să servim viata, să ne concentrăm asupra vietii si că, atunci când suntem morti, trebuie să servim moartea, să ne concentrăm asupra mortii."

"Nu serveste la nimic să vrem să trăim sau să detestăm moartea, vrând să fugim de ea."

(Notă: acest lucru înseamnă că trebuie să trăim în momentul prezent: atunci când trăim, trăim; atunci când murim, murim.)

"Această viată si această moarte reprezintă adevărata viată a unui Buddha. Dacă le detestăm sau dacă vrem să fugim de ele înseamnă că pierdem de fapt adevărata viată de Buddha. Dar si a rămâne fixati sau a ne atasa de acestea înseamnă pierderea adevăratei vieti de Buddha."

"Noi trebuie doar să "urmăm" adevărata viată de Buddha. Dacă nu îl detestăm sau dacă nu suntem prea atasati de Buddha, atunci putem pătrunde adevărata sa minte. Nu trebuie să actionăm prin mintea noastră, nu trebuie să vorbim prin gura noastră." (pag. 250-251)

< sus >


08.02.2019

Motivarea prin hipnoză

succesul este o călătorie, nu o destinatie

de Dwight F. Damon, Patricia Macisaac

 Mintea subconstientă îti absoarbe convingerile si credintele. Îti directionează actiunile si motivele fără ca tu să fii măcar constient de acest lucru. De aceea, încredintarea si încrederea în sine pe care le plantezi în mintea ta subconstientă vor deveni cândva o realitate fizică în călătoria ta spre succes. Gândeste-te la succes - actionează cu succes - si vei fi o persoană de succes. Călătoreste la clasa întâi! Nu îti sugerez să cumperi cea mai scumpă masină, dar când cumperi pantofi, ia-ti pantofi buni, care strălucesc a succes. Pantofii vechi, ponositi, uzati, care îsi plâng singuri de milă, nu te vor ajuta să păsesti cu hotărâre, asa cum face o persoană pozitivă, de succes.

Dacă nu crezi în tine însuti, te poti astepta ca altii să aibă încredere si să creadă în tine? Te vor considera o persoană bună, dar plictisitoare. O modalitate de a emana altora o imagine pozitivă, de succes, este să te astepti să se întâmple lucruri bune, mereu. Ca furnizor de servicii, pregăteste-te pentru următorul client. Ca furnizor de servicii, esti pregătit si capabil să stabilesti o legătură si detii cunostintele necesare pentru a o pune în practică, spre beneficiul bunei stări a clientului tău. Când afisezi un aer de încredere, poti face un pas înainte si în viata ta personală: te poti astepta la lucruri neasteptate si acolo. Anticipează vesti bune chiar si atunci când ghinionul te scufundă într-un catalog lugubru al îngrijorării. Când te simti trist, adu-ti aminte că, dacă te astepti la lucruri neasteptate, situatia se va îmbunătăti. Nu sunt doar iluzii. Este vorba de gândire si credintă, sprijinită de actiune. Trebuie să faci loc lucrurilor bune alungând gândurile despre esec din mintea ta si înlocuindu-le cu idei pozitive care se pot traduce într-o actiune, apoi o realitate fericită si pozitivă.

Tu îti alegi sentimentele. De aceea trebuie să îti dezvolti gustul pentru atitudini de succes. Folosind regula GAF - Gândeste, Actionează si Fii! Îti creezi un mediu personal pentru a face acest lucru. Îti întipăresti în subconstient lucrul pe care vrei să îl realizezi. Îl consolidezi prin felul în care actionezi. Si acesta va deveni realitate. Dacă vrei să fii fericit, trebuie să gândesti si să actionezi fericit... si apoi vei fi fericit. Încearcă si vei vedea. E imposibil să fii nefericit când zâmbesti, când îti tii umerii drepti, pieptul în afară si ai ceva bun de spus oricui îti iese în cale.

Nu te deprima că ai de plătit facturi. Simte-te generos! Asa ajuti economia si faci pe cineva fericit când plătesti pentru serviciile furnizate. De asemenea, elimini un factor negativ din viata ta, indiferent de suma facturii.

Esti nefericit acasă sau la serviciu pentru că cineva este invidios? "Comportă-te de parcă" totul este în regulă. Această tehnică simplă va transforma un dezastru în succes în nouă din zece cazuri. Aplică acest principiu cu sinceritate si fără să încerci să o enervezi si mai tare pe cealaltă persoană implicată. Este foarte dificil ca cineva să rămână supărat pe tine când tu "te porti de parcă" totul ar fi normal.

Întocmeste o listă cu lucruri mărunte pe care să le faci pentru a deveni o persoană de succes în ochii altora. S-ar putea să fie vorba de unul sau mai multe lucruri fizice pe care trebuie să le schimbi. Îmbrăcămintea, felul tău de a vorbi, felul tău de a scrie - verifică-le si vezi dacă functionează spre binele sau împotriva ta. Poate că anturajul tău este un grup negativ care te trage în spate. De fapt, dacă le-ai spune toate aceste lucruri, poate că ar râde si si-ar bate joc de eforturile pe care le depui pentru a deveni mai bun, pentru că "celor nefericiti le place să aibă tovărăsie". Persoanele negative au nevoie de alte persoane negative de care să se agate si care să le ajute în ceea ce le place cel mai mult: să fie nefericite.

Încearcă să încorporezi mai multe "trucuri" mărunte care să te ajute să consolidezi regula GAF. Nu analiza această tehnică pentru a afla de ce nu va functiona. Aplic-o doar si vei sti că functionează! Multe principii pentru succes se bazează pe reguli metafizice vechi de când lumea si Pământul, care trebuie acceptate prin credintă si aplicate cu hotărâre.
   Lucrurile în care crezi îti afectează viata mai mult decât îti dai seama. Nu există nimic mai real decât credinta. Dacă îti schimbi credinta, ti se vor schimba si actiunile. (pag. 17-18)

 

PENTRU A DOBÂNDI ÎNCREDERE ÎN NOI ÎNSINE

Stim că trebuie să eliminăm anumite lucruri din personalitatea noastră, nu doar să adăugăm lucruri, pentru a face o schimbare. Nu există un plan, o metodă sau un sistem prin intermediul căruia să poti trăi o viată de succes dacă tu crezi că nu o poti face.

Din moment ce teama este o lipsă de încredere si o emotie iratională, trebuie să învătăm să ne controlăm această reactie la situatii necunoscute. Nimeni nu va fi un ratat doar pentru că uneori se teme, ci pentru că nu face nimic în privinta temerilor. S-a spus despre curaj că este o stare sufletească, iar că încrederea este o stare existentială; prin urmare, încrederea în sine devine un proces de conditionare mai degrabă decât unul de învătare. Trebuie să comunici si să fii entuziasmat si încântat, dar pentru a deveni încrezător trebuie să experimentezi fiorul pe care ti-l dă un lucru realizat.

Să trecem de la nivelul la care ne gândim că putem realiza ceva la nivelul la care stim că o putem face! Ne-am născut fără frică si, la început, aveam o credintă inerentă în necunoscut. Credinta înseamnă absenta fricii, dar am dezvoltat temeri pe măsură ce am crescut, bazându-ne pe reactia noastră constientă la situatiile vietii, nu pe cea subconstientă.

William James, un psiholog ilustru, a propus teoria despre faptul că experienta emotională este perceptia schimbărilor corporale. El a afirmat că dacă nu adopti postura tipică unei anumite emotii, nu poti experimenta emotia respectivă. Implicit, dacă adopti constant postura tipică unei emotii, vei experimenta emotia respectivă.

Am spus că teama este o lipsă de încredere si acest lucru se vede mereu din postura celor cărora le lipseste încrederea în sine. Să încercăm un experiment: Ridică-te... scoate pieptul în afară... relaxează-ti umerii... stai drept... nu te întinde... stai pur si simplu natural... bărbia sus... nu te pleosti... si acum, când păsesti... fă-o usor... de parcă ai aluneca... si zâmbeste plăcut... cu o sclipire în ochi. Dacă faci toate acestea în fata unei oglinzi, ce vei vedea? O imagine a încrederii în sine! Ai adoptat dintr-odată postura emotiei pe care vrei să o exprimi si îti va fi mai usor să gândesti si să actionezi cu încredere.

Continuă să gândesti că lucrurile "merg bine", adăugând constant mici sentimente de fericire, pozitivitate si optimism. Construiesti un reflex conditionat care te va face să reactionezi în mod automat la viată cu încredere în sine.

Lumea din jurul nostru se extinde si avansează încontinuu si trebuie să tinem pasul cu ea, umplându-ne locul curent din viată si apoi înaintând spre un alt platou. Adevăratul succes constă în călătorie, nu în destinatie; în luptă, nu neapărat în rezultatul final.

Avem oare nevoie de vreo inventie? lată cum defineste dictionarul Webster acest termen: "inventie - Un dispozitiv sau o schemă ingenioasă folosit pentru a atinge un scop, de obicei conceput cu pricepere". Există oare vreun dispozitiv sau vreo schemă care să te facă cu adevărat să te simti încrezător? Pentru unii, ar fi "ambalajul"... garderobă, coafură, inel cu diamant, masină prestigioasă, diplomat de clasa întâi, geantă, sau alte articole. Să stii că esti îmbrăcat corespunzător si că arăti foarte bine îti ridică incredibil de mult încrederea în tine însuti. Nu trebuie să te îmbraci prea exagerat sau prea scump dacă esti îmbrăcat corespunzător, cu haine care îti vin si care se asortează.

Cea mai grozavă inventie din lume este cunoasterea principiilor pentru succes, dacă vei face pasul practic si le vei aplica. O persoană din douăzeci va avea o viată de succes, iar tu i-ai depăsit deja pe ceilalti nouăsprezece. Stabilirea de obiective, realizarea obiectivelor si un entuziasm plin de încântare sunt doar trei din factorii eficienti care zidesc încrederea în sine pe care îi detii deja. (pag. 76-77)

< sus >


19.01.2019

Dansul neantului

de Adyashanti

Există în zen un aforism: "Atunci când realizarea spirituală este profundă, întreaga ta fiintă dansează". Pentru ca realizarea să fie completă, ea trebuie să atingă trei nivele: capul, inima si zona abdominală. Poti avea o minte clară si luminată, dar fiinta ta nu dansează. Abia când inima începe să se deschidă la rândul ei, fiinta începe să danseze. Întreaga realitate pare să învie atunci. Când se deschide si zona abdominală, apare o stabilitate uluitor de profundă, pe fundalul căreia prima deschidere, care este revelatia Eului profund, moare si se transformă într-o transparentă totală. În locul Eului nu mai rămâne decât Neantul – care dansează. (Adyashanti)

 

   Astfel că atunci începi să te desprinzi si chiar mai mult, să fii dezarmat de angajarea în jocul mai subtil al gândirii că esti un actor în spatele unui rol. Începi să vezi că aceasta nu este decât o altă povestire. Dacă privesti cu adevărat, ai atunci minunata sansă de a deveni complet dezarmat, pentru că nu vei mai găsi un actor, si nici pe altcineva.

Când se petrece această dezarmare, permiti experientei fără de cuvinte să vină de la sine. Aceasta este experienta fără de cuvinte a fiintării pe care o poti avea tu însuti. Vei realiza că nu este nici scenariu sau rol, nu are un plan si nu pretinde nimic de la acest moment. De asemenea, nu este nici actorul. Ceea ce esti, este anterior ideii despre tine.

Ceea ce tu esti, fără rolul tău, este adesea presupus a fi ascuns undeva. Astfel că, atunci când renunti la rolul tău, când treci dincolo de asa-numitul personaj „eu”, în căutarea adevărului fiintei tale, ai putea crede că se află cineva acolo, ascuns pe undeva. Dacă se întâmplă aceasta, când ajungi la această stare de deschidere, ai putea gândi: „Nu e nimeni aici, dar voi căuta oricum, voi căuta Sinele, Adevărul, eul iluminat.” Căutarea sinelui iluminat este tot un rol, tot un scenariu. Face parte din scenariul căutătorului spiritual. Dacă renunti la acest scenariu – ce esti tu acum?

Bineînteles, motivul pentru care te invit să cercetezi natura a ceea ce esti este faptul că, în acest moment, tu trăiesti realmente răspunsul. Nimic din ce as putea să-ti spun nu poate înlocui acea trăire vie, trăirea răspunsului. De aceea s-a spus de multe ori că doar cei care nu stiu cine sunt sunt cei sunt treziti. Toti ceilalti stiu cine sunt, un el sau o ea. Ei se identifică cu propriul scenariu, oricare ar fi acesta, chiar si acela că „eu nu sunt treaz”. Trezirea înseamnă a nu avea niciun scenariu, înseamnă a sti că, în ultimă instantă, un scenariu e doar un scenariu, iar o poveste nu-i decât o poveste.

Există o stare în care mintea spune „N-am idee cine sunt”, pentru că nu găseste scenariul potrivit. Trezirea este acea realizare care se petrece după ce mintea spune: „Renunt. N-am nicio idee cine sunt.” Când începi să întelegi aceasta, realizezi că, dacă lasi deoparte scenariul de a fi cineva care ascultă, dacă renunti la scenariul tău de a fi cineva care spune ceva, dacă renunti pur si simplu la aceste roluri pentru o clipă, atunci nu mai esti acela care credeai că esti. Venirea la un satsang (în compania înteleptilor) este ceva foarte revolutionar pentru această notiune de „eu”, pentru că acest „eu” crede că îsi va dobândi fericirea prin schimbarea scenariului, rolului, a identitătii sale – chiar dacă această identitate este să nu aibă niciuna. Egoul va face tot ce e necesar pentru a lăsa această bilă numită „eu” să se învârtă mai departe.

Cultura noastră spirituală a devenit foarte complicată. Avem din ce în ce mai multe concepte spirituale subtile de care să ne folosim în discutiile noastre. Multi oameni au înlocuit vechile notiuni de Dumnezeu si de păcat, prea încărcate, cu niste cuvinte precum constiintă si conditionare, care sună ceva mai bine. Persoana spirituală modernă are aceste concepte extrem de abstracte. Cu cât e mai abstract conceptul, cu atât e mai transparent. E greu să-ti faci o imagine a constiintei si să ti-o pui pe altar. Altarul va rămâne mereu gol. Dacă vrei să vezi Adevărul, nu mai pune nimic acolo. Cel mai bun altar dintre toate n-ar avea nimic pe el.

Chiar si conceptele abstracte, dacă te identifici cu ele, te pot prinde si pot împiedica mintea să fie dezarmată. Chiar si atunci când trăiesti o neasteptată experientă de trezire, mintii îi este foarte usor să intervină în acest spirit viu al treziei, să pună stampila pe el si să facă ceva din asta: „Aceasta este trezirea, luciditatea, constiinta sau Sinele.” Mintea îi va găsi un nume, atât cât să nu rămână dezarmată. Vedem asadar că până si cel mai sacru concept, dacă nu este folosit cu grijă, poate deveni o apărare subtilă împotriva acestei stări de fiintă care nu poate fi închisă într-un concept.

Dacă întrebăm „Cine sunt eu fără conceptul eu? Ce sunt eu fără eu?”, îndată se poate dezvălui ceva de necuprins în cuvinte; se poate dezvălui ceea ce este de neconceput. Permite acestei experiente să fie, pentru că ea este răspunsul viu la întrebările: „Ce sunt eu? Cine sunt eu?” (pag. 35-36)

 

   Această dependentă de concepte îti anulează accesul la mister. E ca si cum ai o bijuterie în buzunar, dar nu poti băga mâna în buzunar să o scoti. Atunci când, în adâncul tău, stii că esti misterul ce se trăieste pe sine, îti dai seama că în realitate este singurul lucru care se petrece mereu si mereu. Fie că numesti o experientă ca fiind un eu sau un tu, o zi bună sau una rea, frumusetea sau urâtul, compasiunea sau cruzimea, ea este încă acelasi mister ce se trăieste pe sine, se expansionează pe sine în timp si formă. Aceasta este tot ceea ce se petrece.

Dacă această întelegere se petrece doar în capul tău, se poate să stii despre mister, dar nu si să fii acesta. Capul îti spune: „Ah, stiu, sunt misterul”, si totusi corpul tău actionează ca si cum nu a preluat mesajul. El va spune: „Încă sunt cineva si am toate aceste gânduri temătoare, dorinte si nevoi.” Când trăiesti cunoasterea, întreaga fiintă primeste mesajul. Iar atunci când tot trupul primeste mesajul, e ca si cum se desumflă un balon. Atunci când orice contradictie, zbucium si căutare după un lucru sau altul, sunt scoase afară, apare experienta faptului că acest corp este o expresie a misterului. Atunci el poate fi purtat cu usurintă de către mister, de către spiritul pur.

Imaginează-ti că tu, misterul, păsesti într-un corp diferit de acesta pe care-l ai acum, poate într-unul care are o multime de conflicte interioare, multe nevoi, dorinte si atasamente în opozitie unele cu altele, ce se bat mereu între ele. Pe măsură ce simti acest „alt” corp, îti dai seama că acele concepte pe care le poartă nu sunt reale. Imaginează-ti că, pe măsură ce te instalezi în acest corp nou, acesta nu stie că este misterul si atunci tine mult la identitatea sa ca trup. Acum tu, misterul, doresti să însufletesti si să misti acest corp. Dar de vreme ce corpul crede că el este la comandă, se luptă cu tine la fiecare pas. De fiecare dată când încerci să misti bratul, există tensiune; de fiecare dată când deschizi gura, e o bâlbâială de cuvinte; de fiecare dată când tu, ca mister, doresti să experimentezi fascinatia, trebuie să treci de toate acele contradictii si rezistente ale trupului. Chiar dacă ai avea cele mai bune intentii din lume, iar acea energie ar curge prin tine si prin corp, singurul mod în care trupul ar trata acea iubire, ar fi să o transforme într-o contradictie. Va deveni atât de rigid în răspuns la energia misterului, că de-abia se va mai putea misca, merge, vorbi sau gândi.

Imaginează-ti acum că sari din acel corp si intri în altul care, la nivel celular, stie sigur că este misterul. Arată ca un corp, si face tot ceea ce face orice corp, dar nu e cu adevărat un corp; stie că, de fapt, el este doar misterul într-o formă. Astfel că, atunci când misterul păseste înăuntru, e ca si cum untul se amestecă cu un alt unt. „Ahh. Buun. Acum mă pot misca.” Si poti simti cam cum este să fii într-un asemenea corp, unul care stie că este misterul.

Pentru ca un asemenea corp să se abandoneze total adevăratei sale naturi, trebuie ca el să înteleagă total si profund că el este misterul, iar orice imagine de sine să fie lăsată să dispară. Dacă ar mai avea orice remanente ale vreunei imagini de sine, ar începe să întepenească. Imediat ce ar avea vreo judecată sau ar vedea ceva ca fiind diferit de el însusi, ar apărea rigiditatea, ca si cum încheieturile ar fi ruginit. Dacă s-ar îngrijora pentru ziua de mâine, s-ar rigidiza. Deci, ca acel corp să trăiască total cunoasterea misterului, ar trebui ca interesele lui personale să se dizolve complet.

Sistemul corp-minte nu poate dizolva această schemă personală de functionare, deoarece crede că este o idee bună, dar se poate petrece natural, pe măsură ce fiinta vede din ce în ce mai mult că, la modul total, singurul lucru care există este ea însăsi. Este un lucru profund. Poti să îl simti? Nu e nimic de păstrat. Niciun punct de vedere de păstrat. Nicio separare.

De aceea s-a spus mereu că adevărul te eliberează. Dar întreaga fiintă trebuie să realizeze adevărul. Trebuie să fie adevărul, trăit constient. (pag. 61-62)

 

Multi oameni mi-au împărtăsit presupunerea că, dacă există toate aceste lucruri, trebuie să existe si un tap ispăsitor, cineva sau ceva în ei însisi, pe care să dea vina. Aceasta este întelegerea comună despre ego. Dar aceasta nu este ego. Uneori, lucrurile sunt tot atât de simple pe cât par. Uneori, un gând este doar un gând, o emotie doar o emotie, o actiune doar o actiune, fără niciun ego în ele. Acum, egoul care există, dacă ar fi vreunul, este gândul că egoul este acolo. Dar nu există nicio dovadă, de niciun fel, despre existenta egoului. Totul se iveste spontan, iar dacă ar exista vreun ego, este de fapt doar această miscare specifică a mintii, care spune: „Este al meu.”

Acum, acest gând „Este al meu”, urmează de regulă ivirii unui gând sau unei emotii. Cum ar fi: „Simt confuzie – e a mea”, sau „Simt gelozie – e a mea”, sau vine ca răspuns la orice experientă prin care trece: „Asta îmi apartine.” Te gândesti că egoul era prezent si că el a cauzat acest gând, sau emotia, sau confuzia. Si totusi, de fiecare dată când ne uităm în urmă să-l găsim, constatăm că el nu a fost acolo anterior vreunui gând, ci a venit după aceea. Este interpretarea unui fenomen, a unui anumit gând, sau a unei emotii. Este presupunerea, de după faptul consumat, că „este al meu”. Egoul este de asemenea si interpretarea ulterioară, care spune „Nu este al meu”, adică respingerea unui gând sau sentiment. Este usor de văzut că o asemenea pozitie presupune că acolo există cineva căruia nu-i apartine ceva. Aceasta este lumea dualitătii. Este gândul meu, confuzia mea, sau orice ar fi, sau nu este gândul meu, nici confuzia mea, adică nu îmi apartine. Ambele sunt miscări sau interpretări la ceea ce este. Egoul este doar această interpretare, această miscare a mintii si de aceea nimeni nu-l poate găsi. E ca o fantomă. Este doar o miscare specific conditionată a mintii.

Din copilărie, noi primim mesaje ca: „Esti simpatic”, „Esti destept”, „Ai obtinut o notă mare, deci esti bun”, sau „Nu ai luat note mari, deci nu esti bun”. Imediat, copilul începe să creadă aceste lucruri, să le simtă, să-si însusească acea esentă emotională drept „eu”. În acelasi fel, cineva poate avea un gând, si foarte curând el sau ea va începe să simtă acel gând. Dacă se gândeste la o zi frumoasă, însorită, cât de curând, corpul va începe să intre in rezonantă cu acel gând, simtind ceva ce nu există. Bineînteles, acest lucru devine si mai dificil atunci când i se spune cuiva să scape de ego, deoarece cine va fi acela care să scape de ego? Ce anume încearcă să scape de ego? Asa se mentine egoul pe sine, gândind că trebuie să facă ceva cu el însusi.

Egoul este o miscare. Este un verb. Nu e ceva static. Este miscarea mintii de după fapt, în continuă devenire. Cu alte cuvinte, egourile sunt mereu pe o cale. Sunt pe calea psihologiei, pe calea spirituală, pe calea de a câstiga mai multi bani sau o masină mai bună. Acel simt al „eului” este în continuă devenire, în continuă miscare, în continuă dobândire. Sau altfel face invers – bate în retragere, respinge, neagă. Deci, pentru ca acest verb să existe mai departe, trebuie să existe miscare. Trebuie să mergem înainte sau înapoi, spre ceva sau să ne îndepărtăm de ceva. Trebuie să avem pe cineva pe care să dăm vina, de obicei pe noi însine. Trebuie să ajungem undeva, altfel nu devenim. Astfel că verbul – hai să-l numim „a egoi” – nu functionează dacă nu este devenire. Imediat ce verbul se opreste, nu mai e verb deloc. Imediat ce te opresti din alergare, nu mai există asemenea lucru numit alergare – s-a terminat; nu se mai întâmplă nimic. Simtul egoului trebuie să se miste continuu, deoarece, îndată ce se opreste, acesta dispare, întocmai ca atunci când ne oprim picioarele si alergarea dispare.

Atunci când renuntăm la această idee si începem să vedem că nu există ego, ci doar „a egoi”, atunci începem să vedem ceea ce este de fapt egoul. Aceasta produce încetarea firească din a urmări ceva sau din a ne îndepărta de ceva. (pag. 104-105)

 

Dar la modul esential, totul este numai experientă, interioară si exterioară; este acelasi lucru. Nu a mea si nici a altuia.

Prezenta linistii deschide corpul si pătrunde în tine ca într-un burete, dacă esti permeabil. Survine o întelegere tăcută, nu prin cuvinte, ci prin trăirea directă a ceea ce este. Permite-ti darul extraordinar de a nu mai căuta experiente alternative. Asadar, fără a rămâne pe gânduri, fără miscarea unui singur gând, ce anume este acela care are experienta aceasta? Ce anume face experiente?

Recunoaste că nu există nimic care experimentează acest moment, dar acest nimic este cunoscut si trăit. Există ceva misterios care stie, ceva misterios care trăieste experienta acestui moment, dar tu nu poti spune ce anume este, deoarece, dacă îl numesti, nu este real. Este ceva cu mult mai aproape. Imediat ce te gândesti la el, vezi că nu e acel gând. Este dinainte de gând. Nu e necesară nicio descriere, prin urmare rămâi pur si simplu pe culme, pe marginea abisului, în experienta directă, simtind direct faptul că nu existi si totusi stii că existi.

Si un singur gând despre acest mister stabileste raiul si iadul. Gândul împarte această unitate în bucătele care să fie analizate de minte. Dar tăcerea le unifică. Experienta acestui moment este prezentă, dar de necuprins, este cunoscută, dar de nedefinit. Acesta care este treaz este de neprins. Îl poti sacrifica în van încercând să îl definesti si să îl cuprinzi, dar mai bine renuntă la aceasta. Poate că tu nu esti tu la urma urmei. Poate că tu esti ceea ce este treaz în chiar această clipă a experientei. Găseste cumva aspiratia de a fi aceasta, mai degrabă decât a cunoaste asta. Pe măsură ce corpul se deschide, sunetele curg încă prin tăcere. Ce anume din tine însuti se cunoaste ca fiind tăcere? Este imposibil de definit. Dacă simti că te îndepărtezi de cale, ascultă din nou sunetele. Ele îti vor indica drumul înapoi către tăcere, care te va conduce către cel care cunoaste atât tăcerea, cât si sunetul. Nu te pierde în gânduri sau îti vei rata viata. Relaxează-te pur si simplu, relaxează-te, relaxează-te... Este cel mai simplu act de credintă si încredere.

Această stare de trezire care se trezeste în tine se cunoaste pe sine. Mintea nu o cunoaste, corpul nu o cunoaste, emotiile nu o cunosc. Numai această trezie se cunoaste pe sine ca atare. Acest adevăr e simplu, dincolo de orice întelegere. Este imediat, înaintea oricărei căutări. Este vesnic prezent, înfătisându-se sub fiecare fatetă în parte a acestei experiente, chiar acum.

Întotdeauna ai două alegeri. O alegere este cea bine cunoscută: să sacrifici această trezie misterioasă pentru altceva. A doua alegere este să nu sacrifici ceea ce este treaz si prezent, oriunde s-ar întâmpla să fii. Poti alege să nu sacrifici aceasta pentru următoarea promisiune a unui moment mai bun, sau a unui eveniment mai bun, sau a unei experiente mai bune. Aceasta este alegerea ta – să fii devotat adevărului sau nu. Iar acesta este Focul Adevărului. Acesta care este treaz acum, ca fiind tu, în tine, revelează absoluta lipsă de relevantă, oricare ar fi acesta. Cel care e treaz în sine face ca tot ceea ce nu este adevărat să fie irelevant. Această tăcere arde tendinta de a te agăta de orice altceva si eliberează viata pe care o întruchipezi, pentru a se trăi pe sine fără nicio negociere. Simte invitatia viscerală si imediată a celui care este trezit, de a lăsa orice altceva deoparte. Această invitatie te roagă să încetezi negocierea cu viata, cu clipa, cu tine, cu profesorul tău, cu prietenul tău, cu colegul tău. Încetează pur si simplu. Acest foc este nevăzut si necunoscut, si totusi el arde orice, dar nu se arde pe sine. Această trezie care există acum în centrul acestei întregi experiente a fiintei, ea este!

Fiecare are posibilitatea de a alege pentru ce îsi dedică viata. Poate că această alegere nu a fost constientizată până acum sau poate că această optiune nu a fost cunoscută. Acum este. Ce este important pentru tine? Cui îi vinzi sufletul? Mie nu-mi pasă de alegerea ta si nici lui Dumnezeu. Dar tie îti pasă, iar tu esti singurul care contează. (pag. 166-167)

 

Astfel că, într-o zi, când eram în camera mea si a apărut acest val de intensitate, m-am gândit: trebuie să descopăr ce este adevărat si trebuie să aflu asta chiar acum. Astfel că am mers în curtea din spate si m-am asezat în meditatie, făcând un efort incredibil să-mi linstesc mintea si să trec dincolo de unele bariere. Nici măcar nu am stiut care ar fi acestea. Dar, într-o clipă, a fost ca si cum as fi luat tot efortul depus în ultimii cinci ani si l-as fi condesat într-un minut. Am realizat brusc că nu pot să fac asta. Nu o pot face. Iar imediat ce am spus „Nu pot face asta”, în acelasi timp, am simtit cum totul se relaxează. Apoi, când totul s-a relaxat – e singurul mod în care pot să-l descriu – a existat o explozie interioară. Ca si cum cineva m-a băgat într-o priză. A fost o explozie interioară imensă, iar inima a început să bată mai repede, respiratia a devenit foarte dificilă, iar atunci m-am gândit că voi muri, deoarece inima mea bătea mai repede decât bătuse vreodată. Fiind atlet, cunosteam foarte bine limita inimii la efort. Iar acum era mult, foarte mult, dincolo de această limită. Simteam că-mi explodează inima. La un moment dat, a apărut gândul că acea energie, asa cum era, îmi va provoca moartea. M-am gândit că nu o s-o pot suporta prea mult. Iar următorul gând care a apărut a fost că, dacă acest lucru mă va face să descopăr adevărul, sunt dispus să mor chiar acum. Nu a fost un act de curaj sau o chestie macho, era pur si simplu un fapt. A fost doar atât: sunt dispus să mor. Punct. Asta era. Iar imediat ce mi-am spus aceasta, si am crezut-o total, energia s-a disipat brusc. Dintr-odată, m-am pomenit în spatiu... Am devenit pur si simplu spatiu. Tot ce era, era doar spatiu. Doar spatiu infinit. Iar în acel spatiu am putut simti ceva ca un transfer de intuitii, dar se derula atât de rapid, încât nici măcar nu am stiut ce erau. Parcă veneau cu o sutele pe secundă. Ca si cum instalezi un program într-un calculator. Am simtit că ceva se transferă în mine atât de repede, încât nu reuseam să înteleg niciun fragment, ci doar simteam străfulgerări de intuitie. Deci am stat acolo fiind spatiu si având aceste perceptii care se descărcau în sistemul meu, iar totul a durat o vreme, nu stiu exact cât... o vreme. Iar apoi totul a încetat, iar la un moment dat, a devenit evident faptul că trebuia să mă ridic de pe perna mea si am făcut ceea ce făceam mereu: m-am ridicat, m-am uitat la chipul lui Buddha pe care îl aveam pe un mic altar si m-am înclinat în fata lui. Iar imediat ce am făcut aceasta, am izbucnit în râs. A fost cel mai vesel râs pe care l-am avut vreodată. Iar lucrul cel mai comic a fost că am gândit: „Tu, mic hotoman ce esti”, referindu-mă la Buddha, „te caut de cinci ani”. Iar în acel moment am stiut ce era ceea ce căutam. Prinsesem ideea. Si nu-mi venea să cred. Era ceva de genul: aha, am căutat ceva ce eram deja. Asadar am râs cu poftă si am iesit afară. Aceasta a fost prima trezire.

Marea surpriză a venit iesind afară, când o voce usoară, pe care m-am obisnuit să o tot aud de atunci, a soptit în toiul acelei coplesitoare revelatii de fericire, de exaltare si de imensă usurare: „Nu e ceea ce cauti. Mergi mai departe.” M-a revoltat gândul că n-o să-mi găsesc un loc aici; nici măcar o clipă? Nici măcar pentru o clipă? Dar acea voce a spus: „Nu e aceasta. Mergi mai departe.” Si am stiut că asa era. Cumva, am stiut că această voce tinea cont de ceea ce se petrecea. Nu spunea: „Acest lucru nu are valoare, nu e real, nu e relevant.” Vocea spunea: „Există mai mult decât atât. Nu ai văzut totul. Ai văzut o parte însemnată, dar mergi mai departe. Nu te opri aici.”

Iar în acel moment, totul s-a schimbat. De atunci încolo, energia mea de căutător spiritual – acea goană disperată – a dispărut fără a mai reveni vreodată. Nu avea niciun sens să mă mai zbat să ajung la ceva ce aveam deja, încercând să devin ceea ce stiam că sunt. (pag. 223-224)

< sus >


08.01.2019

Calea renuntării: Letting Go

de David R. Hawkins

"Mecanismul renuntării este doar un instrument. îl puteti folosi pentru a îndepărta obstacolele din calea realizării unui milion de dolari sau îl puteti folosi pentru a elimina blocajele din calea dezvoltării constiintei spirituale. Cei mai multi oameni care renuntă constient declară că au descoperit ceva înăuntrul lor asemănător cu iubirea, care este independent de corp, emotii, gânduri si de evenimentele lumii. Ati auzit pe cineva care să fie nemultumit de o asemenea descoperire?" (David R. Hawkins)

 

Marele avantaj în a sti cum să renuntati este acela că se poate renunta la orice sentiment si la toate sentimentele într-o clipită, în orice moment sau loc, si că acest lucru se poate realiza în continuu si fără efort.

Ce înseamnă starea de renuntare? Înseamnă să fiti eliberati de sentimente negative, astfel încât creativitatea si spontaneitatea să se poată manifesta fără opozitia sau interferenta conflictelor interioare. A fi liberi de conflicte interioare si de orice asteptări înseamnă a le dărui persoanelor din viata noastră libertatea cea mai mare. Acest lucru ne permite să experimentăm structura de bază a universului, care, asa cum urmează a se descoperi, înseamnă manifestarea binelui cel mai înalt cu putintă în orice situatie dată. Poate că sună mai filozofic, însă când acest lucru se întâmplă, este faptic adevărat, el fiind confirmat inclusiv prin experienta personală.

Sentimente si mecanisme mentale

Noi abordăm sentimentele în trei modalităti principale: suprimare, exprimare si evadare. Le vom discuta pe rând.

1. Suprimare si reprimare. Acestea sunt modalitătile cele mai frecvente prin care ne îngropăm sentimentele si le dăm deoparte. În reprimare, acest proces este inconstient; în suprimare, procesul are loc constient. Nu vrem să fim deranjati de sentimente si nici nu stim ce altceva să facem cu ele. Cumva, ne lăsăm cuprinsi de suferintă si încercăm să functionăm, totusi, cum putem mai bine. Sentimentele pe care decidem să le suprimăm sau să le reprimăm sunt în acord cu programele constiente si inconstiente pe care le purtăm în interiorul nostru ca urmare a convenientelor sociale si a educatiei primite în familie. Presiunea sentimentelor suprimate se traduce mai apoi ca iritabilitate, schimbări bruste de dispozitie, tensiuni în muschii gâtului si spatelui, dureri de cap, crampe, tulburări ale ciclului menstrual, colită, indigestie, insomnie, hipertensiune, alergii si alte tulburări somatice.

Când reprimăm un sentiment, o facem pentru că poartă atât de multă vinovătie si teamă în el, încât acestea nici nu se mai resimt în mod constient. De fiecare dată când sentimentul respectiv amenintă să iasă la suprafată, el este aruncat din nou în inconstient. Sentimentul reprimat este apoi prelucrat în diverse moduri pentru a ne asigura că va rămâne reprimat si în afara constiintei. Dintre mecanismele utilizate de minte pentru a păstra un sentiment reprimat, negarea si proiectia sunt, poate, cele mai cunoscute, pentru că au tendinta să se manifeste împreună si să se consolideze reciproc. Negarea are ca efect blocaje emotionale si de maturizare majore. Este, de obicei, însotită de mecanismul proiectiei. Din cauza vinovătiei si a fricii pe care le resimtim, ne reprimăm impulsul sau sentimentul si negăm prezenta acestora în interiorul nostru. În loc să le simtim, le proiectăm in lumea exterioară si asupra persoanelor din jurul nostru. (pag. 36-37)

 

Alegerea pozitivului

Un efect surprinzător al acceptării de a renunta la negativitatea interioară este descoperirea existentei opusului sentimentelor negative. Există, în noi, o realitate interioară pe care am putea-o defini ca "măretie interioară" sau "Sine Superior". Acest Sine are o putere mult mai mare decât negativitatea interioară. În schimbul renuntării la recompensele pe care le primeam ca urmare a situării noastre în sfera negativitătii, acum suntem surprinsi de recompensele pozitive care izvorăsc din puterea sentimentelor noastre pozitive. Când renuntăm la învinuire, de exemplu, experimentăm iertarea.

Sinele nostru Superior, despre care putem afirma că este sinteza sentimentelor noastre cele mai înalte, dispune de capacităti aproape infinite. El poate crea cadrul necesar aparitiei oportunitătilor de angajare. Poate crea situatii care să ducă la vindecarea relatiilor interpersonale. Detine puterea de a crea conditii favorabile manifestării unor frumoase relatii sentimentale, oportunităti financiare sau vindecări în planul fizic. Pe măsură ce nu mai investim cu autoritate si energie toate programele negative care izvorăsc din propria noastră gândire, încetăm să lăsăm propria putere la dispozitia altora si începem să o revendicăm pentru noi. Aceasta are ca efect îmbunătătirea stimei de sine, revenirea creativitătii si manifestarea unei viziuni pozitive despre viitor, care înlocuieste teama dinainte. (pag. 106-107)

 

Posesivitatea si atasamentul apar ca urmare a orgoliului. De aceea, atasamentul este o cauză potentială a suferintei, pentru că dă nastere la teama de pierdere, iar odată cu suferirea unei pierderi, revenim la nivelul apatiei, al depresiei si al suferintei. Dacă suntem mândri de o masină si cineva ne-o fură, vom simti neliniste, durere si suferintă. Dacă, însă, detinem masina în mod degajat (sub aspect emotional), dacă ne bucurăm de frumusetea si de impecabilitatea ei, simtindu-ne recunoscători pentru că este a noastră, pierderea ei se va solda doar cu o usoară dezamăgire.

Recunostinta este unul dintre antidoturile mândriei. Dacă se întâmplă să ne fi născut cu un IQ mai mare, putem fi recunoscători pentru acest lucru, în loc să ne mândrim cu el. Aceasta nu este o realizare personală; asa ne-am născut. Dacă suntem recunoscători pentru ce am primit si pentru ce am realizat datorită talentelor pe care ni le-a dăruit Dumnezeu si prin încercările la care am fost supusi, atunci ne vom simti linistiti si vom fi invulnerabili la durere.

Constiinta umană urmăreste cu o curiozitate amuzată cum mândria se atasează de orice este considerat "al meu". Putem simti o mândrie absurdă fată de o multime de lucruri neînsemnate, însă în momentul în care ne dăm seama de acest lucru, nu este prea greu să renuntăm la acea mândrie.

Ironia face ca unele persoane să fie vulnerabile la reversul snobismului. Acestea se mândresc cu "chilipirurile" descoperite si cu articolele cumpărate din magazinele cu produse second-hand. În opinia lor, cei care plătesc preturi exorbitante pentru diverse lucruri sunt niste oi numai bune de tuns si pentru acestia s-a inventat zicala: "Un om prost rămâne repede fără bani". În snobismul celor care frecventează magazinele de mâna a doua, simbolul statutului superior îl constituie chilipirul care întrece orice închipuire. De fapt, acesti oameni se află adesea în competitie unii cu altii pentru a vedea cine găseste chilipirurile cele mai bune. Este amuzant să observi cum un articol de îmbrăcăminte care atârnă pe un umeras într-un magazin de second-hand este considerat a nu fi bun de nimic până în clipa în care devine "al meu". Din acel moment, el devine brusc foarte valoros.

Partea delicată a utilizării pronumelui "al meu" o constituie mândria care se asociază sentimentului de proprietate. Acesta din urmă ne face să ne simtim obligati să sărim în apărarea a tot ceea ce numim "al meu". Putem diminua această vulnerabilitate renuntând la dorinta de a poseda; în loc să spunem "al meu", putem folosi "un/o". Astfel, nu vom mai spune "cămasa mea" ci "o" cămasă. Dacă vom considera că unul dintre gândurile noastre reprezintă "o opinie" în loc de "opinia mea", tonul sentimentului va înregistra o schimbare. De ce sunt unii atât de înversunati când vine vorba despre opiniile lor? Exact din cauza acestui sentiment de "al meu". (pag. 218-219)

< sus >

Arhiva ESOTERIKA 2018  > >