<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


Exerciţii liber alese

panseuri de Răzvan A. Petre (publicate iniţial în Esoterika 2019)

24.12.2019

NUMERE ÎN OGLINDĂ

Î: Ce părere aveți despre numere în oglindă? 10.10, 13.13, 16.16, 20.20, 22.22. Zilnic se întâmplă să văd cel puțin unul.

R: Li se întâmplă multor oameni să-şi arunce privirea pe numere simetrice sau, pur şi simplu, să privească ceasul la o oră oarecare, dar mereu aceeaşi. Este un semn personal de la Spiritul lor. El le atrage atenţia când acestea apar în cale. Este un SEMN din altă lume. Un mod de a te face să pricepi că realitatea nu se mărgineşte la lumea fizică. Acelaşi rol, dar la scară globală, îl au şi cercurile din lanuri, acele figuri geometrice apărute din senin în lanurile de cereale sau chiar pe gheaţa lacurilor. Sunt un SEMN şi o CHEMARE din altă lume. Ca oamenii să se desprindă puţin din încleştarea simţurilor fizice. Şi apoi să studieze mai profund acest domeniu al transcomunicărilor cu fiinţele invizibile sau pentru a medita mai profund la ce este viaţa.

 

MINUTUL DE TRANSFIGURARE

De multe ori am scris că raţiunea şi credinţa merg mână în mână, argumentând copios acest punct de vedere. Acum însă spun invers: credinţa şi raţiunea sunt incompatibile!

Putem avea credinţă adevărată doar în acele momente în care transfigurăm. Când Isus îi spune acelei femei disperate “Credinţa ta te-a vindecat”, atunci fusese minutul ei de aur.

Transfigurarea nu este un procedeu mental, cum ne învaţă unii falşi maeştri spirituali. Această putere vine de altundeva. Poate chiar de la spiritul interior. Poate e potenţată de emoţii puternice.

Când transfigurăm, nu putem gândi, şi reciproc. În marea majoritatea a timpului gândim, ne folosim mintea cea neastâmpărată, deci nu avem credinţă. Credinţa reală este intermitentă, apare în foarte rare momente. Chiar şi un crez religios absurd ar putea declanşa minutul de transfigurare. De aceea, niciun crez nu trebuie batjocorit, chiar dacă el desfide raţiunea.

 

RECUNOŞTINŢĂ CĂ NU-I MAI RĂU

Când vezi că oamenii din jurul tău suferă de diverse necazuri, tu te bucuri că, deşi mai ai şi tu probleme, nu sunt ca ale lor. Sunt acelea ale tale, cu care eşti obişnuit şi la care ai făcut faţă şi le vei face faţă în continuare. De aceea, eşti recunoscător Vieţii că necazurile tale sunt doar astea, minore în comparaţie cu ale altora. Şi că le-ai putut duce până acum. Te mulţumeşti cu micile bucurii ale zilei de astăzi, ştiind că mâine ar putea fi mai rău. Eşti recunoscător pentru ziua de azi, aşa cum este ea. Nu ai pretenţii de la Viaţă, căci deja eşti mulţumit cu ce ai deja. Viaţa ţi se poate schimba în rău într-o clipă, pe neaşteptate.

 

IMPERFECŢIUNILE ÎŢI AMINTESC DE DUMNEZEU

Când observi în jurul tău imperfecţiunile societăţii, ale oamenilor, ale mersului lucrurilor, ale obiectelor, tu te bucuri instantaneu. Cum?! Da, te bucuri instinctiv pentru că îţi dai seama că fiecare neplăcere, fiecare imperfecţiune pe care o vezi, îţi aminteşte că nimic nu este perfect pe lume şi, chiar dacă ceva pare perfect, nu o să dureze. Doar Dumnezeu este perfect şi spre El trebuie să ţinteşti în fiecare clipă. Neplăcerile îţi aduc aminte care ţi-e Scopul vieţii. Eşti recunoscător pentru micile neplăceri pe care le vezi în jurul tău, care sunt nişte marcaje ale cărării bune şi drumului drept ce duce la Fericirea adevărată şi permanentă.

Iranienii au un obicei religios străvechi. Ţesând manual vestitele lor covoare persane, intenţionat, lasă mici defecte ale covorului. Este modul lor de a-şi aminti, când le observă, că nimic nu este perfect, în afară de Dumnezeu...

 

FORME-GÂND ŞI IDEI-SEMINŢE

Gândurile sunt de cel puţin două categorii: idei-seminţe şi gânduri cu formă (sau forme-gând). Primele sunt doar nişte impulsuri “abstracte”, care necesită a fi modelate de un intelect pentru a căpăta astfel o formă şi a se manifesta în spaţiul subtil cu forţă. Celelalte sunt deja nişte obiecte materiale de sine stătătoare, aproape ca nişte minuscule fiinţe vii.

Mintea omului este supusă la cel puţin trei surse de gânduri: Spiritul, memoria şi societatea.

Din exterior ne sosesc gânduri deja formate de mintea altor semeni, care se cuibăresc în creierul nostru primitor. Sunt gânduri exprimate formal în scris sau verbal sau vizual, ori neexprimate, adică telepatice.

Din memorie, ne este servită “experienţa” personală, pe baza căreia luăm decizii conştiente. Tot în memorie, într-un strat mai ascuns, se află tiparele de gândire. De aici răsar fără ştirea noastră idei-seminţe provocate de diverse întâmplări şi emoţii pe care nu ni le mai amintim. Ridicându-se la nivelul conştientului, acesta le dă automat o nouă formă, o repunere în scenă a vechilor traume, obsesii, emoţii, obiceiuri mentale.

De la Spirit ne vin numai idei-seminţe de bună calitate, cărora intelectul nostru trebuie să le dea un aspect elegant, îngrijit. Aceasta este adevărata gândire. Prin urmare, minte omenească, egouţule, nu te teme că, în urma Trezirii spirituale, vei rămâne fără activitate! Vei avea mult de lucru din partea Spiritului.

Sarcina omului actual este să recunoască gândurile venite de la alţii, acceptându-le sau respingându-le cu discernământ. Apoi, să nu se lase aşa de uşor condus de propriile prejudecăţi venite de la ego (tiparele mentale). Aici este mult de lucru cu sine, pentru că ego-ul are propriile mecanisme de apărare. Dar cu perseverenţă şi aspiraţie spirituală, omul va reuşi să rămână transparent doar la minunatele gânduri sau idei-seminţe venite de la propriul Spirit. Iar aceasta va fi încununarea unei vieţi de aspiraţie către Dumnezeu, o învingere a forţei oarbe a materiei, supusă acum Voinţei Divine din om.

 

CE NU E NONDUALITATEA

Nondualitatea nu e religie, pentru că e tolerantă cu păcatul. Nondualitatea nu e coaching de dezvoltare personală, pentru că nu te învaţă cum să ai succes. Nondualitatea nu e psihologie, pentru că te învaţă să fii impersonal. Nici filosofie nu-i, pentru că îţi răstoarnă logica şi este eminamente practică. Dar, după ce ai trecut prin toate, poţi aprecia ce-ţi oferă nondualitatea: FERICIRE.

În schimb, poţi filosofa ca să justifici de ce are dreptate nondualitatea. Poţi înţelege avantajele psihologice ale atitudinii nonduale. Poţi vedea cum îţi vin succesele pe tavă practicând nondualitatea. Şi te apropii cu viteza luminii de scopul religiei: unirea cu Dumnezeu.

 

OPRIREA PRACTICII SPIRITUALE

Cazul poate cel mai răspândit de evoluţie spirituală este acela când Sinele se arată treptat, umbrind influenţa ego-ului asupra conştiinţei. Simţim că se petrece ceva spiritual cu noi, suntem preocupaţi de purificarea minţii de zgura egotică, ne preocupă serios spiritualitatea înaltă.

Există chiar o posibilă probă obiectivă a acestei transformări spirituale. Cei care ne sunt foarte apropiaţi (ei în primul rând!) încep să ne reproşeze că ne-am schimbat, că nu mai suntem cei pe care îi ştiau ei. Realitatea este că suntem chiar mai buni, mai amabili, mai toleranţi, pentru că ne transformăm conştient în bine. Dar ego-ul lor se simte în pericol, din cauza radiaţiei spirituale. Şi atunci inventează tot felul de poveşti fanteziste despre schimbarea noastră „în rău”. Trebuie să fim înţelegători cu ego-ul lor (sau demonul care vorbeşte prin ei), să încercăm să neutralizăm minciuna cu vorbe blânde sau cu tăcere înţeleaptă. Până la urmă, va trece şi criza lor spirituală. Sau este criza noastră, un test pe care trebuie să-l trecem?! Adică, încercăm să fim mai buni, dar încă ţâşneşte răutatea din noi, care provoacă reacţia negativă a ego-ului lor...

Dacă vom crede că mergem spre prăpastie, ne vom opri cu practica interioară. Dar ar fi doar o capcană în care am căzut prosteşte. Căci totul a fost o încercare pentru hotărârea noastră de a merge până la capăt – acolo unde este Dumnezeu, adică AICI.

 

JOCURI DE CUVINTE CU TÂLC

green Doctore, daţi-mi ceva pentru ego iritabil şi egoroizi!

yellow Omule, în loc să trăieşti viaţa, tu-ţi târăşti viaţa!

red Măi, egoşel, măi, egoiţă, măi, egouţule! Lasă-neee, lasă-neee!

blue Atunci, Nimeni a creat pe Cineva. Acum, apare maestrul Nimeni, iar Cineva îi devine discipol. Învaţă să observe că nu există Cineva, doar Nimeni. Maestrul îi spune să păstreze tăcerea. Aşa apare autismul spiritual: mai bine taci decât să spui că cineva e nimeni. (Swami Minunanda)

green Conjugarea corectă a lui A FI

INCORECT: Eu sunt, tu eşti, el este.

CCORECT: Totul este, totul este, totul este. Totul este un ghem energetic din multe fire. Fiecare fir este un destin. Firele sunt încâlcite, dar uneori se separă neaşteptat, alăturându-se altora.

ego
(sursa: internet)

 < sus >


16.12.2019

«Împărtăşeşte-ţi cunoştinţele. Este un mod de a atinge nemurirea.» (Dalai Lama)

CURS DE VISARE COORDONATĂ

Viaţa este o visare în comun, organizată de Dumnezeu (GOD). Ne naştem cu ochelarii de Virtual Reality deja fixaţi pe cap, iar GOD e la butoane. Cine poate să-şi dea casca jos va vedea realitatea aşa cum o vede şi Dumnezeu.

life is virtual reality

 

DUMNEZEU E GELOS

Terapeutul S.N. Lazarev spune, foarte tranşant, că dacă iubeşti enorm o persoană, mai mult decât pe Dumnezeu, viaţa îţi va lua acea iubire la un moment dat, pentru că trebuie să-L iubeşti numai pe El. În Biblie scrie că „Domnul este gelos”. Dacă nu înţelegi acest mesaj, ai putea căuta apoi acea iubire minunată în altă persoană. Rezultatul s-ar putea repeta sau ai putea constata că iubirea nu mai apare deloc, şi atunci poate că te vei gândi mai profund la Dumnezeu. La fel spune şi misticul Marius Ghidel.

Şi iluminatul Eckhart Tolle: «Ceea ce, în mod convenţional, numim „iubire” este o strategie a ego-ului de a evita abandonul de sine. Cauţi pe cineva care să-ţi dăruiască ceva ce nu poţi avea decât în starea de abandon. Ego-ul foloseşte acea persoană ca înlocuitor, pentru a evita necesitatea de a se abandona [în faţa Divinului – n.n.]. Atunci când ego-ul spune „te iubesc”, este vorba despre o încercare inconştientă a sa de a acoperi sau de a îndepărta sentimentele ce-l însoţesc întotdeauna: lipsa de conţinut, nefericirea, sentimentul că nu e de ajuns. Pentru un timp, această iluzie chiar funcţionează. Apoi, la un moment dat, în mod inevitabil, persoana pe care am făcut-o specială în ochii noştri încetează să mai funcţioneze ca o acoperire pentru durerea, ura, lipsa de conţinut sau nefericirea noastră – care îşi au toate originea în acel sentiment de "nu e suficient" sau "nu e complet" [pe care numai cunoaşterea Spiritului ni-l poate alunga – n.n.]»

Deci iubirea adevărată, cu forţa ei de neoprit, există temporar, ca o lecţie pe care ne-o adresează Dumnezeu. O putem înţelege de la început sau pe parcurs.

Oricum, e clar că iubirii adevărate nu te poţi opune când apare nici aici, nici în lumea de dincolo. Iubirea este suprema putere, una foarte concretă. (De aceea, diavolii fug de îngeri, care sunt plini de Iubire: necuraţii simt că se înmoaie şi nu mai pot lupta împotriva voinţei Iubirii.) Trebuie doar să înţelegi şi sensul corect al iubirii, spre ce arată ea...

 

TRANSFIGURAREA

Pentru că saltul de la iubirea personală la iubirea impersonală poate părea cam brusc, indienii au încercat, în urmă cu secole, o cale de mediere. Este aşa-zisa transfigurare. Prin ea, discipolul spiritual este învăţat să vadă în fiinţa iubită un zeu sau zeiţă. Cum este obişnuit să adore zeităţile, indianului poate nu i se va părea greu, deşi nu e la îndemâna chiar oricui. Astfel, de la erosul personal, va trece, poate, mai uşor spre devoţiune (bhakti) către o zeitate transpersonală, dar umanizată ca Iubit sau Iubită, sau ca Mama sau Tatăl universului, iar mai apoi spre Brahman cel abstract şi impersonal. Desigur, apar astfel etape intermediare care poate nu vor reuşi să îl salte către Ţelul Suprem, ci doar îl vor rătăci şi mai mult în mirajul Mayei. Dar acesta a fost scopul iniţial al înţelepţilor indieni care au inventat acest procedeu psihologic.

În creştinism, se spune că călugăriţele ar fi „miresele lui Cristos”. Este posibil ca unele să realizeze cu succes tocmai această transfigurare intermediară. Iar în ceea ce priveşte călugării creştini, ei ar putea să o transfigureze pe Maica Domnului ca Mama universală, dacă li se permite de canoanele bisericeşti...

 

SFÂNTA TREIME: IUBIRE – ÎNŢELEPCIUNE – PUTERE

Spune Autorul Divin în „Viaţa impersonală”: Sfânta Treime este Iubire – Înţelepciune – Putere.

Iubitul sau iubita ideală este Sinele Divin din interior. Nu e nevoie să mai căutăm un presupus suflet-pereche. Îl avem deja în noi şi ne aşteaptă blând şi răbdător.

Maestrul autentic pe care îl căutăm prin tărâmuri exotice este Înţelepciunea Sinelui Divin din noi înşine. Cele mai bune sfaturi ne pot veni de la Spiritul interior, care ne ştie cel mai bine, dar îşi cunoaşte şi propriile ţeluri pe care trebuie să le împlinim.

Cea mai mare comoară şi sursă de Putere este... Sinele Divin. În Sinele Divin interior găsim tot ce dorim mai mult în viaţa pe Pământ. Banii şi puterea sunt droguri de care omul nu mai poate scăpa decât obligat. Dar când te mulţumeşti cu puţin şi te smereşti, ce nevoie mai ai de puterea şi averile pământeşti?! Le vezi cum corup ele sufletul omului slab. E puternic interior numai cel fortificat spiritual, care, vrând să facă binele, numai atunci primeşte avuţie şi putere exterioară, dar nu pentru el însuşi, ci pentru faptele întru Domnul.

 

BANALITATEA ŞI PLICTISEALA

Mai puţină compulsivitate ne aduce mai multă conştientizare.
Mai puţină stimulare psihică ne aduce mai multă sensibilitate.

Oamenii aleg diverse moduri stimulative prin care fug de plictiseală: consumă alcool sau droguri; se implică în acţiuni periculoase, ce le ridică adrenalina; caută divertisment, sexualitate excesivă, chiar şi artă, preocupări intelectuale etc. Dar ce este plictiseala? Este faza acută a unui simţ difuz şi domol pe care l-am putea numi sentimentul banalităţii. Banalitatea e atât de ştearsă, că omul obişnuit n-o conştientizează, dar totuşi este apăsat de ea.

Omul spiritual începe să fie deranjat de această senzaţie cu mult înainte să apară plictiseala. Adică are un prag de sensibilitate mai coborât la banalitate. Asta poate însemna respingerea vulgarităţii, a discuţiilor inutile, a platitudinilor. Ce-i banalitatea? Sunt fragmente din viaţa obişnuită, normală, dar pe care aspirantul începător o percepe ca fiind opusă vieţii „spirituale”. Este minunat să citeşti ceva frumos, sa ai senzaţii elevate, să simţi că pluteşti, să ai revelaţii... Dar e o distanţă aşa de mare până la lucrurile obişnuite! Parcă cobori rapid cu liftul la subsol. Când trebuie să faci treburi banale prin casă, să stai la coadă, să înduri aglomeraţia din autobuz, să rabzi atmosfera de la serviciu etc., degeaba repeţi „Divinul e-n toate”, că n-o prea simţi.

Cel care a apucat pe o cale spirituală se simte încorsetat de legile materiei şi ale traiului comun, ca o pasăre în colivie. Aşa este spiritul încarnat în materie. Senzaţia de banalitate este expresia MATERIALITĂŢII. E ca şi cum ai fi ţintuit la pământ de un bocanc invizibil: te mai poţi mişca în limite strânse, dar nu te poţi ridica, nu poţi merge, nu poţi alerga. Materia este greoaie, fără graţie, fără strălucire, apăsătoare ca o corvoadă, indiferentă, fără intensitate.

Indiferenţa ucide spiritul. S-a făcut un experiment cu trei plante identice. Prima era lăudată zilnic, a doua era batjocorită, iar ultima nu era băgată în seamă deloc. După o lună, cea mai slab dezvoltată plantă era... tocmai cea tratată cu indiferenţă.

Totuşi, în momentul trezirii spirituale, acel prag de sensibilitate de care am amintit explodează la infinit. Iluminatul pierde simţul banalităţii, toate lucrurile, evenimentele capătă o aură sacră şi pot fi contemplate timp îndelungat fără plictiseală. E un salt radical în perceperea lumii şi vieţii. Materia nu mai e percepută ca un chin, ci ca o capodoperă.

Eckhart Tolle spune că indiciul sigur că nu eşti în Prezenţă/Spaţiu/Nemişcare este dacă eşti plictisit, iritat sau furios. Ego-ul e mereu nemulţumit. Orice ar realiza, repede se plictiseşte sau nu se simte fericit cum credea că va fi după ce obţine ce îşi doreşte. Nemulţumirea este caracteristica ego-ului, care te îndeamnă să alergi mereu după altceva.

Dar banalitatea poate fi uneori şi o binecuvântare. După o traumă, o suferinţă, fiecare clipă de normalitate ne ajută să ne recuperăm. Atunci suntem recunoscători pentru orice lucru mărunt pe care îl avem. Cum se întâmplă acest miracol? Prin suferinţă, ardem o mare cantitate de energie negativă şi astfel se eliberează canalele de comunicare cu Spiritul. Pacea Lui devine mai uşor accesibilă.

 

CUM TREBUIE SCRISĂ O CARTE, UN ARTICOL

SIMPLU – terminologie consacrată, până la limita clarităţii. E nevoie de o minimă terminologie de specialitate, în lipsa căreia ne-am lungi în explicaţii repetitive şi plictisitoare.

CLAR – lipsă de ambiguitate, până la limita intrării în detalii. Să fii clar nu înseamnă să te lungeşti la vorbe nesfârşite şi nici să te complici în explicaţii savante.

CONCIS – până la limita clarităţii şi a esteticii. Uneori „scumpul mai mult păgubeşte, leneşul mai mult aleargă”. Să nu ne sabotăm singuri, ce este prea puţin poate fi de neînţeles.

ORIGINAL – prin idei, unele noţiuni neputând fi regăsite în literatură. Numai Dumnezeu poate fi absolut original. Oamenii adaptează ideile venite de nu se ştie unde. În asta constă creativitatea umană şi în receptarea acelor idei novatoare.

 

CE SĂ NU FACĂ REIKISTUL (TRADIŢIONAL USUI)

1) Nu te îndoi niciun moment că eşti un adevărat specialist Reiki. Ai încredere în metodă, în profesor şi în puterea sfântă a acordajului. Verifică mereu rezultatele, astfel te vei convinge de eficacitatea tehnicilor şi de puterea personală indubitabilă.

2) Nu te descuraja în caz de insuccese. Rezultatele depind uneori şi de alţi factori pe care nu-i putem controla. Stabileşte-ţi obiective realizabile şi efectul va fi mai sigur.

3) Nu te autolimita. Încearcă tehnicile de gradul II pentru cele mai diverse scopuri şi în cele mai diverse ocazii. Nu există limite pentru progresul în Reiki. Regăseşte-ţi entuziasmul recitind cursul sau orice carte de Reiki ori discutând cu alţi practicanţi.

4) Nu transforma Reiki într-o obsesie. Du-ţi viaţa normal şi foloseşte Reiki când ai nevoie, dar rămâi suveran asupra propriei existenţe. Fă-ţi autotratamentul zilnic, dar nu ca obligaţie, ci doar ca plăcere. Adaugă exerciţii fizice şi plimbări în aer curat, pentru a-ţi onora corpul.

5) Nu fă din Reiki o superstiţie. Tehnicile de gradul II au valoare doar în anumite condiţii.

6) Nu te considera a fi un supraom. Deţii, într-adevăr, puterea de a face lucruri ieşite din comun, inexplicabile poate, dar rămâi un om printre oameni. Nu te îngâmfa cu realizările tale neobişnuite şi, mai ales, nu îţi folosi abilităţile pentru a-i umili pe alţii.

 

ADNOTĂRI DIN YOGA

SANTOŞA = împăcare, mulţumire cu ce ai. Nu-ţi dori să fii supraom (din orgoliu spiritual), ci om normal. Altfel, vei fi mereu nemulţumit. Bucură-te că eşti un om obişnuit şi nu-ţi propune ca ideal extraordinarul, supraomenescul.

Gândeşte-te că „răul” nu este problema ta personală, ci una cosmică – toată lumea trăieşte între bine şi rău. Priveşte detaşat problema răului, fiindcă nu e ta personală. Nu încerca să distrugi răul din oameni distrugând oamenii. Ei nu se schimbă când şi cum vrei tu. Fă cât poţi şi nu cere prea mult nici de la tine. Fii natural, fără pretenţii exagerate, mesianice.

blue ball

SAMSKARA = întipărire mentală a unui eveniment trăit sau cunoscut, concentrând sentimente, atitudini, imagini şi comportament virtual în jurul acestei urme. Memoria diferă de samskara. Îţi poţi aminiti ceva cu detaşare. Prin samadhi distrugi samskaras, dar nu şi memoria.

blue ball

Concentrarea pe un obiect (samyama) duce la samprajnata samadhi. În SAMADHI se opresc modificările minţii (citta vritti nirodha). Din acesta, trecând în asamprajnata samadhi, concentrarea e fără obiect. În acest stadiu pot ieşi la iveală samskaras în legătură cu acel obiect anterior, ele epurându-se şi apoi psihismul putându-se restructura. Cu cât samskaras sunt mai puţine, cu atât gradul de libertate creşte şi epurarea se accelerează. În fazele finale ale meditaţiei, ceea ce suprimă (nirodha) oricare alte conţinuturi mentale (vritti) este o întipărire fundamentală care se consolidează prin meditaţie, numită nirodha-samskara („întipărirea opritoare”) – este valabil pentru oricare stadiu de samadhi.

Apropo de limitările din nirvikalpa samadhi: Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi

În urma stării continue de samadhi (SAHAJA SAMADHI), Prajna (înalta cunoaştere) rămâne permanent în conştiinţă; ea e câştigul de nezdruncinat ce face conştiinţa să vadă şi să înţeleagă altfel lumea. Prin Prajna, relaţia cu un obiect este directă, nemediată de cuvinte sau logică.

blue ball

VAIRAGYA (detaşarea) nu înseamnă alienare, izolare, ci regăsire a adevăratului Stăpân al fiinţei. Apoi, nu viaţa e refuzată, ci dorinţa chinuitoare de a o experimenta (kama). Paravairagya (cunoaşterea lui Purusha) – adică iluminarea spirituală – apare prin practica lui nirbija (asamprajnata/nirvikalpa) samadhi, dar nu şi în sabija (samprajnata/savikalpa) samadhi.

blue ball

De ce oare e nevoie de păstrarea secretului într-o practică personală sau o acţiune focalizată? Verbalizând, mintea îşi închipuie că deja a „făcut” şi văzând că se poate „ajunge” mai uşor astfel, poate pierde puterea de a parcurge drumul până la capăt. Pe de altă parte, îţi poţi alege incorect confesorul (bârfitor, răuvoitor, prost etc), care te va bloca prin acţiunea lui mentală, mai mult sau mai puţin conştientă.

 

CU SAU FĂRĂ “DĂ-NE, DOAMNE!”

„Doamne, miluieşte! Doamne, dă-ne!”. Oare, dacă nu cerem mereu ajutorul Providenţei, nici nu îl vom primi? Oare trebuie să plângem mereu, ca nişte puişori flămânzi, ca „mămica” să nu uite să ne hrănească? Dacă ar fi aşa, atunci ceva n-ar fi în regulă cu Dumnezeu. Dar nu, totul e bine armonizat în univers. Primim mereu ce, cât şi cum merităm ori avem nevoie. Poate că ar fi mult mai potrivit să schimbăm acest slogan cu altul asemănător: „Doamne, întăreşte-ne!” Astfel nu mai cerem o pomană imposibilă, ci putere de a îndura încercările inevitabile ale vieţii.

Fiecare om este bombardat cu sfaturi bune de la îngerii săi păzitori. Problema noastră este că nu le auzim, nu le înţelegem corect, nu le punem în aplicare cu îndrăzneală sau le confundăm cu sfaturile rele. Domnul ne-a „miluit” deja, dar noi, fiind ocupaţi cu cerşitul, n-am observat asta...

Invocaţia „Doamne, miluieşte!” trebuie înţeleasă şi aplicată ca o cerere de sprijin împotriva demonilor tentaţiilor lumeşti şi nu pentru împlinirea acelor tentaţii, cum facem noi de obicei...

 < sus >


06.12.2019

CREATIVITATEA SUPRACONŞTIENTĂ

Supraconştiinţa sau Conştiinţa Spiritului nostru este o realitate care poate fi demonstrată prin creativitatea literară de care au dat dovadă unii iluminaţi. Imboldul de a scrie în versuri şi inspiraţia poetică aparţin Spiritului, tocmai pentru a arăta lumii câte sunt cu putinţă când El este lăsat să se manifeste prin om. Iată câteva exemple:

Sri AurobindoPoemul spiritual Savitri

Gopi Krishna – Trei cărţi scrise în versuri, dintre care:

Citate din „The Way to Self-Knowledge”

Integral: „The Shape of Events to Come”

Citate din „The Present Crisis”

Ilie Cioară – sute de versuri, strânse în cărţile:

"Cunoaşterea lui Dumnezeu prin cuvinte potrivite"

"Minunata călătorie spre adâncurile propriei fiinţe"

"Murim şi înviem în fiecare clipă"

Toate aceste opere în versuri de mai sus au o mare profunzime filosofică şi pătrundere psihologică, imposibil de imaginat de o simplă minte omenească. În plus, există mărturia personală a autorilor, care se consideră simpli scribi ai unor inspiraţii măreţe de dincolo de orizontul imaginaţiei.

Lumea creată este Poezia lui Dumnezeu-Creatorul. Cum aşa? Poezia impune reguli clare legate de cadenţă şi rimă, dar lasă inspiraţia să se manifeste liber. Tot aşa, Dumnezeu respectă legile naturale atunci când intervine în desfăşurarea unor evenimente macrocosmice sau microcosmice. El urmează regulile Jocului, nu acţionează discreţionar, iar rezultatele sunt mereu minunate. Ca o poezie reuşită.

Poate că exprimarea în proză ar fi mai uşoară, dar satisfacţia poetului este mai mare. Dumnezeu face din Creaţia Sa o capodoperă care să-i placă şi Lui, nu alege calea mai uşoară. Desigur, etapele intermediare prin care trece opera pot fi mai puţin reuşite, dar în final totul arată magnific.

 

DUMNEZEU FĂRĂ CURENT ELECTRIC

Cum vede Spiritul un IT-ist

(1) Sufletul, adică Sistemul de operare (ex. Windows) ţi-l dă Dumnezeu şi Spiritul tău.

(2) Programele terţe (ex. Program Files) ţi le instalează părinţii şi lumea.

(3) Tu foloseşti toate astea, mai instalezi şi tu nişte programe terţe, ca să creezi fişierele personale (ex. Documents).

VISUL este ca atunci când rulează automat nişte programe pe fundal (Background), fără să le fi deschis tu şi fără să ştii ce fac ele.

DEDUBLAREA ASTRALĂ e ca şi cum ai avea instalate programe terţe stand-alone, ce funcţionează în afara sistemului de operare.

 La MOARTE, treptat, dar destul de repede, îţi sunt dezinstalate programele terţe (2). Este etapa imediată după destrupare, similară cu „Safe Mode” din Windows.

La un moment dat, Sufletul şi Spiritul devin una, adică dispare şi sistemul de operare (1). Rămân doar fişierele personale (3) pe care le-ai creat în timpul vieţii. Ele sunt stocate de Spirit în arhiva lui infinită.

Prin urmare, Sufletul viu = 1 + 2 + 3, din care rămâne numai (3) după moarte. Conştiinţa autonomă a Sufletului echivalează cu sistemul de operare (1).

Spiritul are propriul sistem de operare veşnic (OS 1’), adică o conştiinţă eternă. Spiritul are (OS 1’) versiune de Desktop (PC) pe care programează, din când în când, un (OS 1) pentru Mobile (smartphone). Fiecare om, cu mobilul lui.

Cine e Dumnezeu? Dumnezeu este programatorul, care trăieşte şi fără curent electric. Dumnezeu există în Spirit după cum inteligenţa programatorului trăieşte în sistemul de operare (1).

 

MÂNDRU CĂ SUNT ROMÂN smiley

- Sunt mândru că sunt român!

- Bravo, frate!

- Sunt mândru că am pielea albă!

- Hm, înţeleg...

- Sunt mândru că mă cheamă Răzvan!

- Păi, ăsta-i nume ţigănesc.

- Faci mişto de mine? Credeam că-i nume de voievod.

- Stai, nu te şucări, frate! În India şi Pakistan, mulţi bărbaţi poartă numele de Rizwan. Ţiganii sunt indieni aduşi de hoardele mongole. Erau pricepuţi la toate, ascultători şi paşnici, aşa că mongolii i-au înrobit, în loc să-i căsăpească.

- Ce gest umanitar! La fel de miloşi sunt acum liderii occidentali, care primesc milioane de imigranţi ca să-şi împrospăteze naţia şi economia.

- După ce mongolii s-au retras, indienii au rămas aici fie ca robi la boieri, fie ca nomazi liberi (obicei mongol, nu indian). În comunităţi strânse, şi-au păstrat toate obiceiurile. Sunt o etnie foarte conservatoare, de aia se şi integrează greu.

- La fel de greu se integrează şi musulmanii în civilizaţia occidentală. De fapt, nici nu au de gând, preferă să-i schimbe pe aborigeni.

- Apropo, şi musulmanii au numele Rizwan. Sunt curios ce vei spune dacă vor cuceri cultural Europa...

- Ce-o să spun? Sunt mândru că mă cheamă Rîzvan!

 

SCURTĂTURA SPRE DUMNEZEU

- Unii afirmă că tantra sexuală este o cale mai potrivită de iluminare pentru omul modern în comparaţie cu meditaţiile ascetice…

- Nu există nicio metodă prin care poţi păcăli Inteligenţa Divină. Abandonează visul unei scurtături către Idealul Transcendent! E o capcană a ego-ului. Totuşi, există multe căi rapide pentru ca omul să se piardă, să se depărteze de Graţia Divină. Din start, ego-ului îi convine de minune orice este complicat.

Energia sexuală este foarte puternică, ea susţinând viaţa biologică. Neofitul ce crede că o poate controla, va sfârşi în batjocură. De unde ştim asta? Din statistica neagră a sufletelor pierdute prin tantra sexuală. Energia grosieră amplificată poate fi foarte uşor pervertită chiar şi pe calea spirituală. Desigur, în principiu, orice miracol Îi este cu putinţă lui Dumnezeu... Dar să fim lucizi!

 

AURA BIŢILOR

În parapsihologie se ştie că poţi obţine informaţii despre o persoană folosind un obiect de-al său personal, un fir de păr sau fotografia sa. Principiul teoretic ar fi că aceste obiecte păstrează urme de biocâmp, iar clarvăzătorul "ia urma" persoanei cu ajutorul acestei legături subtile, care nu se pierde.

În privinţa fotografiei clasice, putem presupune că biocâmpul se imprimă direct pe pelicula fotografică cu ajutorul fotonilor din ambient, iar la trecerea imaginii pe hârtie, se preiau şi particulele bioenergetice personale. Deci, tot cu ajutorul fotonilor din aparatura de developare, bioenergia este imprimată pe hârtie... Să zicem că aşa ar fi!

Dar cum explicăm că şi fotografiile digitale pot fi folosite, de exemplu cele trase la imprimantă. Astfel de fotografii digitale sunt recompuse pixel cu pixel pe baza unui şir de cifre 1 şi 0. Nu mai funcţionează principiul analogic, care copiază realitatea. În spaţiul digital, adică virtual, totul este recompus de la zero folosind doar cei doi biţi, 1 şi 0. Prin urmare, aici nu mai găsim nicio fărâmă de explicaţie.

Cum de o fotografie digitală păstrează aura? De unde o preia? Că energia invizibilă nu este încifrată în acei biţi, ci se codifică numai ceea ce se vede cu ochiul liber (şi de senzorul fotografic). E adevărat că în poze se pot surprinde şi forme subtile, precum globii luminoşi, deci spectrul senzorului fotografic este mai larg decât al ochiului omenesc. Dar aici vorbeam de ceva absolut invizibil prin orice aparatură sau tehnologie. Dacă aura subtilă nu este percepută de senzorul foto, ea nu va fi făcută vizibilă şi nici încifrată digital.

Iată un experiment imaginar. Ia două obiecte identice, aparţinând la două persoane diferite. Fă-le o poză cu aparatul digital în exact aceeaşi poziţie şi trimite-o la imprimantă. Imaginile fizice sunt identice, iar fişierele lor digitale conţin aceiaşi biţi. Dar, bineînţeles, biocâmpul lor este cu totul diferit, fiindcă au avut posesori diferiţi. Iar un clarvăzător poate face diferenţa. Cum?

Oare asta nu înseamnă că trebuie să căutăm o altă explicaţie parapsihologică sau spirituală?!

 

AKASHA ÎNREGISTREAZĂ NUMAI EVENIMENTELE FIZICE?

Se spune că lumile astrale sunt clădite din gândurile fiinţelor care le populează. De îndată ce fiinţele nu mai întreţin acele gânduri, pentru că nu mai au niciun interes pentru ele, atunci întreaga atmosferă şi obiectele generate de acele gânduri dispar, pur şi simplu. Este deci invers decât se întâmplă în lumea fizică, unde mediul există independent de fiinţele conţinute de el.

«Când un lucru nu mai este important, când nu mai are niciun sens, când şi-a încetat scopul, el încetează să existe. Dar [asta nu se întâmplă] atâta timp cât un spirit se gândeşte sau îşi aminteşte sau are dorinţe în legătură cu o viaţă a sa trecută sau o anumită formă sau orice...» Leslie Flint - Dialog cu spiritul lui Chopin

Dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, se pune întrebarea următoare: Oare memoria universală Akasha înregistrează numai evenimentele fizice, iar cele astrale sau mentalo-cauzale dispar definitiv? Sau este Akasha o proprietate numai a lumilor cu forme (nama-rupa), respectiv cea fizică, eterică şi astrală, dar nu şi a lumilor fără forme (arupa)?

Dumnezeu are o Memorie în chiar structura Sa transcendentală. Akasha este un produs creat în lumea materiei subtile pe baza modelului preexistent în sânul Divinităţii. Akasha este format din particule vii care înregistrează evenimentele universale. Presupunând că, la un moment dat, Creatorul ar dori să resoarbă întreaga Sa Creaţie, bineînţeles că Akasha ar dispărea şi ea, ca orice lucru creat. Totuşi, nimic nu se va pierde din Memoria Divină. În aceasta se conservă perfect tot ce exista în Akasha, precum se păstrează codul genetic în toate celulele vii. Şi de aceea, în Akasha este imperios necesar să se înregistreze absolut toate evenimentele din toate lumile create, inclusiv din cea mai rafinată, lumea mentalo-cauzală.

În Memoria Divină, înregistrările sunt arhivate condensat, comprimat. Putem face o paralelă cu modul în care informaţiile sunt comprimate în computere. De exemplu, un fişier imagine este format din pixeli coloraţi. Dacă mai mulţi pixeli alăturaţi au aceeaşi culoare, atunci informaţia se poate comprima menţionând culoarea şi numărul de pixeli consecutivi care au această culoare. Dacă avem un şir de câteva sute sau mii de pixeli identici, este clar că se face o mare economie de spaţiu la înmagazinarea fişierului imagine. Cam aşa se petrece cu Memoria-sămânţă ce există în Dumnezeu.

SAHDGURU afirmă că, până în prezent, Dumnezeu a creat 84 de Universuri, noi trăind în a 84-a Creaţie. Fiecare din Universurile anterioare au pus bazele următorului Univers, care a preluat experienţele respective şi le-a perfecţionat. (Parallel Universes Exist. Here's How They Affect You)

 < sus >


30.11.2019

Care e lecţia mea de viaţă?

N-ar fi păcat să fii nevoit să înveţi o singură lecţie în 70-80 de ani de viaţă? Ar însemna că restul timpului curge degeaba... Lecţia aia poţi să o înveţi într-o lună, de exemplu, sau într-o singură zi. Şi gata, poţi să mori, că ţi-ai învăţat lecţia de viaţă!

Ce simplist gândesc cei ce susţin că omul are una sau câteva lecţii de învăţat. Dimpotrivă, în fiecare zi poţi să înveţi câte ceva din viaţă, milioane de lecţii de viaţă. Şi tot nu sunt de ajuns ca să devii perfect...

 

„Un nebun aruncă o piatră în baltă, iar 1000 de înţelepţi se chinuie s-o scoată.”

Comentariu: Unde găseşti tu 1000 de înţelepţi adunaţi la un loc? Ei sunt rari ca floarea-de-colţ. Stă fiecare acolo unde l-a aruncat Dumnezeu, fiindcă e nevoie de înţelepţi peste tot pe planetă. Nu se înghesuie la grămadă. Dimpotrivă, unde există deja unul, nu va veni altul peste el. Fiecare îşi ştie misiunea, dar şi limitele. Şi mai ştie că e nevoie de diversitate chiar şi printre înţelepţi.

 

Ignoranţa trage de înţelepciune

În starea de iluminare ţi se pare că ştii totul. În acelaşi timp, nu-ţi vine să pui nicio întrebare şi astfel atotştiinţa nu se manifestă în afară. E nevoie de o întrebare ignorantă ca să-ţi direcţioneze Cunoaşterea într-o direcţie particulară. Fără întrebările ignoranţilor nu există nici răspunsurile înţelepţilor. Cei din urmă preferă să tacă.

 

Adyashanti’s pun

«În orice moment pe calea spirituală nonduală, poţi ajunge la înţelegerea că adevăratul “vid” este cel de care vrei să scapi (look out of), nu Cel pe care vrei să-l experimentezi (look into).» (Adyashanti-Facebook)

Tălmăcire: Starea de extaz înseamnă intrarea în Vidul Beatific, care, de fapt, este o stare de Prea-plin. Dar cu totul alt fel de vid este goliciunea, deşertăciunea, sentimentul separării şi al banalităţii pe care ni-l insuflă ego-ul. Acest sentiment neplăcut este o motivaţie mai puternică pentru căutarea spirituală.

 

Jocul materiei

Materialismul înseamnă să îţi bazezi filosofia de viaţă numai pe ceea este SOLID şi SIGUR. Lucrurile materiale par a fi solide, deci şi sigure. Ele nu dispar peste noapte şi fără o cauză puternică. În schimb, creaţiile intelectuale par a fi VOLATILE şi INCERTE. Nu te poţi baza pe ele ca să-ţi duci viaţa. Sunt secundare vieţii materiale. Dar chiar aşa o fi?!

Poetul Ion Barbu spunea despre artă (în general, produsele intelectuale) că ar fi un „joc secund”. Ceea ce înseamnă că „jocul prim” este realitatea fizică – dar tot un JOC este! Adică are nişte reguli clare, dar în rest, este un exerciţiu de imaginaţie şi inteligenţă al Marelui Creator ludic. În fond, tot o operă intelectuală...

Mai mult, chiar şi existenţa lumilor invizibile tot un joc este: "jocul zero". Fiecare spirit este Dumnezeu cu o mască. Un joc în alt joc în alt joc. Ăsta-i un puzzle pe care numai Dumnezeu îl poate rezolva!

 

Originea numelui „Craiova”

Uite ce-am visat: Mă întrebam, apropo de alegerile prezidenţiale recent încheiate, cum se numea în vechime regiunea din sudul României, la nord de Dunăre. Şi mi-a venit răspunsul: Istrava (de la Istrum, Dunărea). Şi imediat mi-a venit ideea, tot în vis, că numele oraşului Craiova provine de la Is-trava > Is-crava > Cráiva > Cráiova. Dar la trezire, m-am uitat pe internet şi se dă ca sigură originea de la slavonul „Krai”, adică prinţ, crai.

Să mai crezi în vise!... smiley

 

Viaţa este ca mersul pe o şosea

În stânga, se desfăşoară câmpul lumii pământene, cu tot noroiul său. În dreapta, se perindă gazonul eternităţii, luminat de soarele blând al Divinităţii. Ca şoferi responsabili ce suntem, trebuie să ne uităm când la stânga, când la dreapta. Iar focusul este înainte, pe şoseaua nesfârşită, care este cursul destinului nostru, la îngemănarea Cerului cu Pământul.

 

Ieşirea din sita Spaţiului-timp

Spaţiul-timp este o sită sferică cu găuri mici. Mintea adună gânduri-grăunţe cu care le acoperă. Orice gând e mult mai mare decât minusculele orificii din spaţiul-timp. Astfel reuşeşte să ne ţină înăuntrul acestei Sfere.

Dacă n-ai mai aduna acest nisip de gânduri, ai fi liber să te mişti. Şi chiar ai putea aluneca printr-un orificiu al sitei, ieşind din spaţiul-timp cunoscut. Doar dacă vrei...

 

Dialog cu mintea în meditaţia "tăcută"

Mintea - Pst, pst, ce faci?
Eu - Meditez.
Mintea - Pentru ce?
Eu - ...
Mintea - Ce vrei să obţii prin meditaţie?
Eu - Vreau să scap de cicăleala ta.
Mintea - ...
Eu - Vezi că poţi să şi taci?!
Mintea - Uite cine vorbeşte acum!...

 

Cele două emisfere cerebrale

emisfera stanga si dreapta

Emisfera stângă (raţională, analitică) şi emisfera dreaptă (emoţională, creativă) - sursa: internet

 

Cât costă informaţiile din Akasha?

Unii spun că ce vine de la Dumnezeu este gratuit, deci nu trebuie plătit. O fi gratuit pentru spirite, dar este inaccesibil oamenilor. Deci când, totuşi, cineva le obţine, este un eveniment special. Iar organizarea de evenimente costă, nu?!

Adevărul este că lucrurile spirituale nu pot fi măsurate în bani, dar asta nu înseamnă că nu au valoare. Dimpotrivă, valoarea lor este deseori imposibil de plătit prin bani.

 

Universurile paralele

1. Sunt pomenite în documentare ştiinţifice de către savanţi argumentând prin matematică, mecanica cuantică, teoria stringurilor, astrofizica.

Link: "Existenţa UNIVERSURILOR PARALELE este posibilă, anunţă oamenii de ştiinţă"

2. Mărturia lui Mira Kelley, în articolul meu "Vieţi anterioare simultane (paralele)"

3. Fenomenul portal între universuri.

Link: "Portaluri misterioase activate în Carpaţii româneşti"

Link: Oameni care au călătorit în Universuri Paralele

4. Misterul zborului avionului sudamerican care a aterizat după 20 de ani, cafeaua caldă, dar pasagerii schelete în scaune.

Link: Un avion, decolat şi dat dispărut în 1946, a aterizat în 1993 (România TV)

sau: Un avion dispărut în ’46 a aterizat în ’93 în America de Sud (Cotidianul)

Şi alte experienţe ciudate: 10 Strange Experiences into Parallel Universes 

5. Vorbeşte despre ele entitatea Ande în transcomunicarea "Maria întreabă, spiritele răspund (3)" întrebarea nr.9.

Explicaţia mea:

AKASHA este o zonă specială a planului astral care înregistrează nu numai toate evenimentele, ci şi gândurile, emoţiile, dorinţele tuturor fiinţelor fizice. În această zonă există mai multe trecuturi (pentru că au fost cândva scenarii de viitor), precum şi toate variantele de viitor. De aici îşi extrag spiritele prognozele de viitor, alegând varianta cea mai probabilă. În acea zonă specială, aceste realităţi sunt identic reale, dar numai acolo. În planul fizic, se manifestă întotdeauna numai una singură. Desigur, observând universurile paralele, un spirit poate considera că toate sunt reale, în acel spaţiu. Dar când se focusează asupra planului fizic, observă o singură variantă, cea în desfăşurare.

 < sus >


19.11.2019

Maestrul BRACO, spune în Despre Rugăciune: «Starea unui suflet în rugăciune îl conectează cu mintea, iar mintea recunoaşte supremaţia sufletului asupra ei.»

Eu aş spune şi altceva: când mintea recunoaşte supremaţia Sufletului, înseamnă că, deja, o Graţie a poposit în minte. În această stare, omul renunţă la importanţa pe care o dă minţii limitate, căci iubirea pe care o simte în prezenţa Sufletului este atât de dulce şi se întinde în tot universul...

 

Jurnalul impersonal

Un jurnal personal este cel mai impersonal lucru pe care l-ai făcut vreodată. De ce? Când rămâi singur cu adevărul, punând reflectoarele pe ego, devii cel mai receptiv la impulsurile impersonale ale Spiritului tău.

Din contră, în activitatea zilnică, atât de plină de interese personale egotice, decizi mereu cu ego-ul şi nu prea eşti atent la vocea subţirică a Spiritului…

 

Dilema copacului (koan)

– Un copac ştie câte frunze are?

– Da.

– Şi cum le numără?

– De fapt, nu.

– Atunci cum are grijă de fiecare?

– ?!?

 

Dumnezeu se recunoaşte pe sine în faptele de compasiune

Persoana care se emoţionează când vede un act de compasiune făcut de alt om este Dumnezeu care se recunoaşte pe Sine acţionând prin celălalt om. Iubirea este semnul secret prin care Dumnezeul mascat se recunoaşte pe sine sub altă mască.

 

 Iluminarea este neagră, iluzia este albă

Pura Conştiinţă este precum un spaţiu infinit şi complet negru, precum cosmosul fără stele. În această imensitate vidă, lipsită de orice, rotindu-ţi privirea, vezi un punct mic şi alb-murdar. Este mintea ta. Dacă te laşi atras de luminiţa ei, reintri în Manifestare. Acel punct alburiu este portalul de absorbţie în Maya.

 

Hipnoza te scuteşte de efort?

Accesul la Supraminte se poate obţine şi prin tehnici de hipnoză. Numai că hipnoza este o ocolire a efortului personal de antrenare a Observatorului ca să blocheze vocea ego-ului.

Hipnoza este un pericol prin faptul că intervine o altă persoană în fineţea psihicului tău. Este mai bine să-ţi antrenezi propriul Observator să-ţi stăpânească atenţia şi gândirea egotică, decât să laşi alt ego "binevoitor" să te controleze.

Dar, până la urmă, câţi oameni, tot atâtea căi...

 

0 ... 1... ∞

1/0=∞

1/∞=0

Ecuaţiile de mai sus arată că 1 este la egală distanţă de zero şi de infinit.

Zero este sentimentul nimicniciei, smerenia. Infinitul este sentimentul că eşti toate fiinţele, temelia Iubirii necondiţionate. La mijloc este persoana, individul, o fiinţă printre altele. Înţeleptul parcurge toate aceste faze, dar omul comun este captiv în ultima.

 

În fiecare acţiune se exprimă, în mic, Dumnezeu cel mare

„Orice lucru pe care îl faci în viaţă va fi nesemnificativ, dar este foarte important să îl faci. Deoarece nimeni nu îl va mai face.” (Mahatma Gandhi)

 

Pricepi gluma?

 „Dumnezeu este un comedian jucând în faţa unei audienţe prea îngrozite ca să râdă” (Voltaire)

 

Creştinismul în Texas

„Viaţa în Texas m-a învăţat două lucruri. Primul este că Dumnezeu te iubeşte şi că vei arde în iad. Celălalt este că sexul este lucrul cel mai îngrozitor şi murdar de pe Pământ şi că ar trebui să-l păstrezi numai pentru persoana pe care o iubeşti.” (Butch Hancock, muzician country)

 

În vechiul stil al Upanişadelor

"A-ţi considera trupul drept „Eu” si „al meu” este echivalent cu a te mânji cu fecale şi urină în loc de cosmetice." (Maitreya Upanishad, II-9)

 

Breaking News: S-a dat drumul la umor

Înc-un abuz
de breiking niuz
s-a petrecut:
„Ştiţi ce-a făcut
un bumburez
de buburuz?
Un căcărez
în cucuruz!”

Da, râd, m-amuz
de ştiri în uz
gen „Breaking news!!!”
ce le REFUZ.

(R.P.)

 

Spiritul încarnat călătoreşte în astral în timpul somnului

Am zis, „Cum o voi recunoaşte? N-am fost niciodată acolo.”

Iar ei au zis, „Ba ai fost. De multe ori, când erai adormit. De fapt, o cunoşti foarte bine.”

Şi am început să mă gândesc, „Nu ştiu, aveam nişte vise. O dată sau de două ori, am visat despre un loc foarte drăguţ cu o grădină frumoasă şi era acolo bătrânul meu câine Rover, care a murit de mulţi ani. Mă gândeam că era doar un vis.”

Ei au zis, „Nu, nu visai, chiar erai cu noi pe timpul somnului. Când trupul era adormit, spiritul tău era liber şi putea călători ca să fii cu noi, înţelegi?” (Spiritele lui Leslie Flint: George Hopkins 11-04-1959)

 

Dispariţii de tineri deosebiţi, plecaţi cu extratereştrii

http://evz.ro/horoscop-sunt-9-romani-printre.html

https://playtech.ro/2017/barbat-obsedat-de-extraterestri-dispare-si-lasa-in-urma-14-carti-stranii/

 

Cele trei întrebări

Cele trei întrebări la care trebuie să reflectezi profund când vrei să te cunoşti bine:

1. Dacă ai şti că vei avea succes în orice ai face, ce ai face sau ai fi?

2. Dacă ai şti că ai 100 milioane de dolari în bancă, ce ai face sau ai fi?

3. Dacă ai şti că mai ai doar 6 luni de trăit, ce ai face sau ai fi? Răspunsurile personale la aceste întrebări îţi vor aduce multă claritate mentală şi vindecare emoţională.

(Dr Clint Rogers, minutul 10)

 < sus >