--- desene cu explicaţii sintetice ---
din articole de Răzvan A. Petre
MINTEA este inconştientă, dar inteligentă (precum un computer performant). Este supusă influenţelor exterioare şi propriilor automatisme.
CONŞTIINŢA este o parte autonomă, detaşată temporar din „perispirit”. Ca şi Spiritul, este conştientă, are voinţă proprie şi simţul identităţii proprii.
SPIRITUL etern este temeiul psihicului, continuând să existe şi după moarte.
În termeni psihologici:
InConştientul e un vulcan imprevizibil,
SupraConştientul e un aisberg,
al cărui vârf vizibil este Conştientul.
din articolul Modelul trinitar al psihicului: minte, conştiinţă, spirit (2009)
Orientarea I (obişnuită, comună)
Conştiinţa conferă obiectului din minte eticheta "Eu/meu/mine", poleind gândul cu un fals sentiment personal. Aceste obiecte mentale etichetate similar se reunesc sub numele de "Ego".
Orientarea II (înţelepciune şi non-ataşament)
Gândurile rămân "pure", fără a mai primi eticheta "Eu/meu/mine". Conştiinţa este martorul detaşat al obiectelor mentale. Ego-ul se diminuează natural.
Orientarea III (transa mistică)
Stare specială de conştientizare exclusivă a realităţilor spirituale. Necesită captarea unei mari energii mentale, devoţionale, spirituale.
din articolul Despre ego-ul uman (2009)
"Voinţa" semnifică intenţia conştientă de a realiza ceva, iar "dorinţa" sau imaginaţia înseamnă autosugestia subconştientă aplicată emisiei mentale: fie pozitivă, amplificatoare, fie negativă, distructivă.
Relaţia dintre Voinţă şi Dorinţă
1) Acţiunea mentală eficientă pleacă de la un scop stabilit de "voinţa" raţională, alimentat cu energia "dorinţei" emoţionale. Deci emisia mentală (yang) trebuie însoţită de o dorinţă POZITIVĂ (+). Abia apoi urmează analiza rezultatelor, proces receptiv (yin), care trebuie să fie cât se poate de NEUTRU şi sceptic.
2) În acţiunea mentală ineficientă, "dorinţa" nu sprijină energetic scopul, ci i se opune prin autosugestie NEGATIVĂ (scepticismul, rezerva, îndoiala, respingerea etc). Apare conflictul între voinţă (intenţia conştientă) şi dorinţă/imaginaţie (intenţia nemanifestă, ascunsă).
3) În gândirea deziderativă, "dorinţa" (emoţiile, prejudecăţile, credinţele) stabileşte scopul, iar "voinţa" (raţionamentul) o slujeşte. Aceasta este "WISHFUL THINKING": o distorsiune perceptivă sau o eroare logică sau respingerea iraţională a argumentelor.
Orice emoţie pozitivă are la bază energia Fericirii Pure, neataşate de lucrurile acestei lumi efemere, provenind din sferele cele mai înalte ale Creaţiei, din Dumnezeire.
Orice emoţie negativă (sau tulburare psihică) rezonează cu energia suferinţei. Răul nu este lipsa binelui, ci are o realitate proprie, simetrică.
FERICIREA ÎN STARE PURĂ
Iniţial, orice obiect psihic (idee/imagine a unui obiect, persoane, eveniment, gest, concept abstract etc) este neutru emoţional (de aceea l-am colorat în gri în desenul de mai jos) şi-l putem privi la adevărata sa valoare. Dacă însă îl contaminăm cu emoţia fericirii, pentru noi, OBIECTUL devine sinonim cu FERICIREA. La fiecare reapariţie a sa, ne vom comporta compulsiv, ca în prezenţa fericirii. De fapt, este o falsă fericire, doar o sugestie a ei, tot aşa cum fotografiile cu mâncare nu ţin de foame.
FALSA FERICIRE (condiţionată de obiectele psihice)
Să presupunem că o imagine, un fapt sau o persoană ni se pare că ne va aduce fericirea (sau nefericirea). Urmarea este că vom deveni selectivi şi receptivi de fiecare dată când acea imagine/fapt/persoană răsare printre printre multe altele. Nu vom mai putea fi indiferenţi la ea, trezindu-ne automat emoţia corespondentă (pozitivă, bucuria sau negativă, frica), care ne va îndemna la o acţiune impusă. Practic, ne vom fi pierdut libertatea, căci vom depinde de nişte scheme de gândire (prejudecăţi) şi comportamentale (reflexe condiţionate).
Dependenţa se manifestă atât prin ataşamente (emoţii pozitive - exemplificate mai sus), cât şi prin repulsii ori frici (având acelaşi mecanism psihic, dar pe baza emoţiilor negative). Ambele sunt obstacole de percepere a adevărului.
din articolul DEZAMĂGIREA SPIRITUALĂ (2014)
Sinele este nucleul Conştiinţei, el ne dă continuitatea şi stabilitatea identităţii. Sinele creează intenţia, Voinţa pune în fapt, Atenţia informează.
Procesele mentale superioare diferenţiază conştiinţa reflexivă (a omului conştient de sine şi de lume) de conştiinţa pre-reflexivă (a copiilor mici şi a animalelor, care sunt conştiente doar de lume). Conştiinţa propriu-zisă este aceeaşi (fig.2).
TULBURAREA DISOCIATIVĂ DE IDENTITATE
sau personalitatea multiplă
EUL corespunde Personalităţii, iar SINELE, Identităţii.
Psihologii presupun (eronat) că personalitatea secundară (EU-2) a fost creată ca urmare a unei traume (fig.3). În cazul personalităţii multiple, Sinele „ar dezvolta un mijloc de apărare împotriva experienţelor traumatice din copilărie”…
În realitate, schimbarea identităţii este produsă de substituirea Sinelui iniţial cu un altul, având o altă identitate, ajuns la „pupitrul de comandă” al psihicului (fig.4).
Substituirea patologică a Sinelui se face printr-un
- transfer al informaţiei-conştiinţă în alt creier-gazdă (similar cu mutarea datelor de pe un computer pe altul)
- pe calea câmpului noesic - purtător al informaţiilor psihice, după academicianul Eugen Macovski (fig.5).
DISONANŢA cognitiv-afectivă constă într-un
- disconfort (nelinişte, vină, ruşine, mânie, jenă, stres)
- din cauza unui conflict logic dintre
- o cogniţie interioară preexistentă - numită şi atitudine -
- şi o cogniţie exterioară - care poate fi un fapt, o idee, un sentiment sau propriul comportament (fig.1)
ADAPTABIL
Modificarea vechii atitudini conform noii cogniţii exterioare |
CONSERVATOR
Respingerea (fără argumente), ignorarea sau uitarea noii cogniţii exterioare |
SPECULATIV
Adoptarea unei noi atitudini consonantă cu cogniţia exterioară, păstrând vechea atitudine |
IMAGINATIV
Înlocuirea noii cogniţii exterioare cu o alta care consonează cu vechea atitudine |
Cele 4 (şi singurele) MODURI de reducere a disconfortului
produs de disonanţa cognitiv-afectivă
Fig.1 Cele trei Minţi ale psihicului uman
Fig.2 Ecourile celor trei Minţi în Mintea Fizică
Fig.3 Sistemul Psiho-Spiritual Uman (S.P.S.U.)
Fig.4 Verigile lanţului psiho-spiritual şi fluxul decizional pe ramura fizică a S.P.S.U.
Fig. 5 Influenţele benefice şi malefice asupra comportamentului uman
Animaţie: Omul este influenţat de corp, dar şi de spirit
Fig.6 Comunicarea psiho-spirituală la copiii foarte mici
Fig.7 Comunicarea psiho-spirituală la copiii mai mari
Fig.8 Mecanismul hipnozei
din articolul Sistemul Psiho-Spiritual Uman (S.P.S.U.) (2017)
Fig.5 Începutul şi sfârşitul etapei 2 (specifică hipnozei)
În momentul începerii dedublării locale (etapa 2), memoria conştientă rămâne în corp, iar Conştiinţa se depărtează uşor. Totuşi, paradoxal, Conştiinţa păstrează statutul privilegiat de deţinătoare a memoriei corporale de bază. Lipsa temporară a suportului de memorie ar fi cauza amneziei naturale din perioada hipnozei.
Abia la finalul etapei 2, memoria conştientă se disociază şi ea de corp, însoţind Conştiinţa, cu întârziere. Din acest moment, statutul privilegiat de deţinătoare a memoriei corporale de bază se atribuie automat Pseudo-conştiinţei. De acum încolo, în etapa 3 (proiecţia astrală), Conştiinţa va avea propria memorie, în care va înmagazina amintiri diferite, necorporale, astrale.
Comanda hipnotică se interpune într-o regiune superioară a Minţii (o zonă în proximitatea pre-conştiinţei sau pseudo-conştiinţei) şi suprascrie fluxul de informaţii, făcând posibile următoarele fenomene:
1 - Modifică semnalul primit de Conştiinţă de la nervii senzoriali
2 - Modifică elaborarea psiho-mentală normală
3 - Modifică indicaţiile trimise nervilor motori.
Psihicul omului este alcătuit, la modul general, din Spirit şi Minte.
SPIRITUL are (cel puţin) trei etaje distincte: Nucleul Absolut, Conştiinţa şi învelişul Cauzal (unde se găsesc tiparele minţii).
1. Nucleul Absolut este Însuşi Dumnezeu „redus” la un anumit Atribut Unic al Său, dar tot Dumnezeu Absolut este. La asta se referă zicerea cristică „Împărăţia Cerurilor este în voi înşivă”.
2. Conştiinţa permite Spiritului să fie conştient de realitatea creată. Ea se poate impurifica pe parcursul existenţei terestre, ceea ce va „murdări” aura omului în care spiritul este încarnat. Deci are şi funcţia de conştiinţă morală (o morală universală, o cosmo-etică).
3. Din învelişul Cauzal, Spiritul preia informaţii cu care îi creează viitorului copil cele trei etaje ale minţii (fizic, astral şi mental). În Cauzal se află şi seminţele karmice purtate de Spirit de la o încarnare la alta. Unele seminţe karmice vor rodi în noua minte creată de Spirit.
Conştiinţa, Cauzalul şi alte energii formează Perispiritul, stratul ce înconjoară Nucleul Divin. Perispiritul ar fi sufletul Spiritului, după cum cele trei minţi (şi conştiinţa asociată fiecăreia) ar fi sufletul omului.
MINTEA TOTALĂ are trei etaje distincte, dar întrepătrunse, care colaborează. Ele corespund celor trei planuri de manifestare: fizic (material, terestru), astral şi mental.
În centrul fiecărei minţi se află o Conştiinţă. Conştiinţa umană este un fragment desprins din Conştiinţa spirituală. Cele trei conştiinţe umane au aceeaşi identitate cu cea a Spiritului şi, la moarte, se vor întoarce de unde au fost desprinse la crearea omului. Dacă Conştiinţa Spiritului este impură (demonică) când se întrupează, aşa va fi şi Conştiinţa umană. Dar şi invers, dacă faptele omului sunt bune, Conştiinţa umană se luminează, având un efect benefic şi asupra Conştiinţei Spiritului.
Mintea totală a omului acumulează experienţe care, la moarte, vor fi „vărsate” în învelişul Cauzal al Spiritului, sub formă de informaţii. Restul particulelor energetice ale celor trei etaje mentale (conţinând informaţii neimportante sau energie inutilă existenţei pur spirituale) se vor disipa în atmosferă, contribuind la formarea ulterioară a altor minţi omeneşti.
Cele trei minţi au grade diferite de libertate. Mintea fizică este cea mai limitată şi condiţionată. Libertatea de acţiune se loveşte de limite materiale, iar libertatea de gândire este blocată de prejudecăţi şi tipare sociale.
din eseul Critica nondualităţii pure (2019)
Putem vizualiza ce ne dorim de la creierul nostru ca să scăpăm de supărătorul ego. Iată, mai jos, schiţa grafică a intenţiei noastre. Văzut de sus, creierul este foarte activ, treaz (colorat în galben). Excepţie face zona prefrontală, care este total inhibată neurologic (colorată în negru). Desenul simbolizează deci eliberarea de ego, cu păstrarea integrităţii tuturor funcţiilor cerebrale. Această yantră are un rol motivaţional, de vizualizare a unui ţel abstract.
Ne putem concentra mental asupra acestei yantre, menţinându-ne mintea fără alte gânduri. Intelectul fiind mort, gândurile nu au unde intra. Sau închidem ochii şi ne plasăm conştiinţa în spatele frunţii. Pentru că gândul înseamnă ego, ne golim de gânduri. Menţinem ferm unul singur: „Vreau să mă golesc de ego” sau, mai concis, „Mă egolesc - să rămână doar Divinul”.
din eseul Eliberarea din închisoarea egoului (2019)
În spiritualitate, unii folosesc, în loc de "ego", cuvintele minte sau personalitate sau intelect. Acest lucru nu este greşit, dar ar putea introduce anumite confuzii. Voi reprezenta, în planşa de mai jos, cum sunt incluse unele în altele aceste noţiuni.
Cel mai larg concept este cel de MINTE, care le include şi pe celelalte. În plus, MINTEA se ocupă cu simţurile biologice, homeostazia organismului, instinctele etc.
Cuprinsă în minte este PERSONALITATEA, care deţine în plus faţă de celelalte incluse în ea: temperamentul, caracterul moral, aptitudinile.
În personalitate este inclus INTELECTUL, din care inteligenţa operativă şi creativitatea (pentru rezolvarea de probleme) îi sunt specifice numai lui.
În intelect se ascunde EGO-ul sau inteligenţa personală. Un exemplu binecunoscut ar fi gâdirea deziderativă (din limba engleză, wishful thinking), prin care noi nu gândim la rece, ci prin prisma dorinţelor noastre, care pretind de la minte o justificare, o "raţionalizare" şi nicidecum o critică lucidă.
În virtutea celor dezbătute mai sus, ne referim la Hard-ego, partea considerată dăunătoare în spiritualitate, deoarece este agresivă, în scopul autoapărării ego-ului însuşi. Inteligenţa personală se poate purifica, „îmblânzi” prin autoobservaţie, autocontrol, autoeducaţie. Poţi ajunge să ai un ego spiritual blând, mânăstiresc, dar căruia îi va sări ţandăra când cineva „apasă pe butonul sensibil”.
Soft-ego sunt particularităţile personale nedăunătoare, acceptabile în relaţiile umane şi în spiritualitate – în general, reunite sub termenul pozitiv de „personalitate”.
Scopul spiritualităţii este să micşoreze agresivitatea nucleului mental definit ca Hard EGO, care iradiază în aproape toate gândurile şi emoţiile noastre. Unii consideră că acesta ar fi aşa-zisa „minte critică” (în limba engleză, judgemental).
Fig. Minte > personalitate > intelect > ego
Deci, ego-ul este o parte din intelect; ego-ul este o parte din personalitate; ego-ul este o parte din minte.
din eseul Egoul iluminatului (2019)
Cum să foloseşti ego-ul pentru destructurarea ego-ului, învingându-i puternicul scut de autoprotecţie?!
Atunci când Atman-Spiritul consideră că a venit timpul, îşi foloseşte influenţa de elevare (numită Buddhi) pentru a concentra un grup de vrittis „magnetizate” (ego-ul) la baza minţii-Manas, ridicând-o spre suprafaţa lacului Chitta. Sunt acele idei şi dorinţe personale de îmbunătăţire, de înnobilare, de ieşire din mediocritate, de a obţine percepţii extrasenzoriale etc. În momentul când Aham-Eul iese la suprafaţă, încetează legătura „nepotrivită” cu Chitta şi astfel începe „demagnetizarea” automată a vrittis-urilor – adică, dispariţia ego-ului. Vezi fig. I-2.
Fig. I
Fig. II
0. Percepţia primară a Spiritului este prezentă în fiecare strat intermediar. Din adâncul fiinţei este emanată o putere a Conştiinţei care animă fiecare observator în parte. Fiecare se simte, la nivelul lui, ca fiind centrul universului şi supremul martor. Abia când, printr-un proces yoghin, se produce acea „dedublare” repetată a conştiinţei, se dezvăluie faptul că niciun observator nu este deţinătorul conştiinţei, ci doar a împrumutat-o de la Spirit, Sursa ei.
1. În mod obişnuit, în Manas se ascunde Aham, în care se ascunde Atman, adevăratul Văzător. Puterea de percepţie (lumina interioară) a lui Manas vine tocmai de la Atman din interior.
2. Prin activarea intensă a lui Ajna chakra (al treilea ochi), Aham-Eul va continua să se ridice deasupra lui Manas ca într-o dedublare, o vedere detaşată a propriei persoane. Acum apare triada Martor (Aham-Eu) – Observator (Manas-mintea conştientă) – obiect perceput. Chiar este o dedublare, o dedublare a corpului mental-fin (nu a celui astral-energetic).
3. Procesul evolutiv continuă: din Aham-Eu va ieşi Atman-Spiritul şi rămâne relaţia Martor (Atman) – Observator (Aham-Eu).
4. În final, Atman rămâne să se perceapă doar pe Sine - este pura Percepţie (Nirvikalpa samadhi).
din eseul Jnana Marga, Laurenţiu Marga (2019)
Arborele sept-egotic semnifică cele 7 (sept) ramuri ale ego-ului:
1. Ego Fizic: „Doar trupul există. Trupul e Dumnezeu şi trebuie slujit.” - MATERIALISM
2. Ego Psihic: „Numai eu am dreptate. Şi pretenţii.” - INDIVIDUALISM
3. Ego Bogat: „Banul e Dumnezeu” - AVERE
4. Ego Dictator: „Cine are puterea e Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu aici.” - PUTERE
5. Ego Artist: „Talentul meu este divin, adoraţi-mă!” - FAIMĂ
6. Ego Intelectual: „Mintea mea e unicul Dumnezeu” - CUNOAŞTERE
7. Ego Spiritual: „Dumnezeu mă iubeşte şi îmi aparţine” - SPIRITUALITATE
din eseul Arborele septegotic (2020)
Corpul-minte este un pachet de informaţii
din eseul Doar clipa prezentă există (2020)
din eseul Nondualitate pentru uz intelectual (2020)
Fig.1 Modelul clasic al minţii
Fig.2 Modelul ştiinţific al minţii
Fig.3 Mintea animalelor
Fig.4 Ego-ul stimulează dezvoltarea intelectuală
Fig.5 Reîntregirea Conştiinţei
Fig.6 Evoluţia prin conştienţa-de-sine şi ego
Fig.7 Cadrul nondual al minţii
din eseul CADRUL NONDUAL AL MINŢII ŞI HIPNOZAl (2020)
Mintea e broasca, Spiritul e cheia, iar Dumnezeu este mâna.
din eseul NONDUALITATE SPIRITUALISTĂ (2020)
Fig.1 Influenţa ego-ului subtil aham asupra activităţii minţii
Fig.2 Minte egotică vs. Minte eroică (spirituală)
Fig.3 Ponderea ego-ului în oameni de calităţi diferite
din eseul EROUL ŞI EGOUL (2020)
Fig.1 Sfânta Treime Satcitananda
SAT – existenţa absolută, Nemanifestată, Creatorul şi voinţa sa pură.
CHIT (se citeşte cit) – pura conştiinţă, organul de percepţie prin care Creatorul percepe Creaţia.
ANANDA – fericirea divină, specifică Inimii spirituale (organul inteligenţei şi iubirii divine), prin care ia naştere şi este întreţinută Creaţia.
Fig.2 Cine se iluminează?
#1. La omul obişnuit mintea fizică este dominată de ego (roşu). Conştiinţa spiritului este complet coborâtă în mintea fizică (lipseşte culoarea galben din partea de sus). De aici, ideea că “Spiritul crede în iluzie”, mai bine spus, Conştiinţa este iluzionată că ar fi doar umană. În pofida acestui fapt, Inima spirituală este atotştiutoare, deoarece este în contact continuu cu Voinţa lui Dumnezeu (cele 3 săgeţi radiale de sus).
#2. La omul evoluat, mintea fizică este mult influenţată şi de Inima spirituală (albastru), la concurenţă cu ego-ul. Comunicarea este iniţiată de către Inimă (cele 2 canale), ea având libertatea de a alege momentul, cantitatea şi puterea informaţiilor sau trăirilor sublime transmise minţii fizice. Iar Conştiinţa percepe tot ce primeşte mintea fizică. Stările înalte de conştiinţă ar corespunde în acest grafic unei mai mari cantităţi de fluid albastru în mintea fizică.
#3. La omul iluminat, conştiinţa (galben) se distribuie şi în partea superioară. Acum Spiritul “se bucură că a priceput iluzia”, căci Conştiinţa îl revede pe Dumnezeu, nepierzând din vedere nici lumea fizică. Totodată, mintea fizică se umple aproape complet cu inspiraţie de la Inima spirituală, nemailăsând ego-ului aproape niciun spaţiu de manevră (doar puţin roşu la bază).
Fig.3 Percepţii extrasenzoriale
– În fenomenul percepţiilor extrasenzoriale, Conştiinţa are contact şi cu alte zone vibratorii, pe care le consideră absolut reale. Dacă Conştiinţa se împarte egal între planul fizic şi cel subtil, atunci omul le poate percepe simultan pe amândouă.
Fig.4 Psihicul animalului (fără ego)
din eseul INIMA SPIRITUALĂ sau SINELE SUPERIOR (2020)
Fig.1 Influenţa ego-ului subtil aham asupra activităţii minţii
Fig.2 Minte egotică vs. Minte eroică (spirituală)
Fig.3 Ponderea ego-ului în oameni de calităţi diferite
din eseul EROUL ŞI EGOUL (2020)
Figura: Diferenţa dintre supraego şi buddhi
din eseul 3-ime, 2-ime, 1-ime (2021)
Etapele ego-ului
Realitatea, din perspectiva unui iluminat
din eseul DUALITATEA EU-LUME (2022)
Dualitatea este visul Nondualităţii
din eseul POVESTEA EU-LUI ŞI A NON-EULUI (2022)
a) Agregatul psihic al omului (antahkarana) Din chitta (memoria) fac parte manas (minte senzorială şi emoţională), ahamkara (ego) şi buddhi (intelect, precum şi intuiţie spirituală). Toate sunt gestionate de atman (Spirit sau Sine Divin).
b) Ego-ul dispare temporar în multe stări de conştiinţă modificată: în somn, în reverie, în hipnoză, în meditaţie contemplativă şi iluminare nonduală. Eliberarea de ego este starea supremă, de seninătate continuă, care nu se mai pierde.
din eseul BUDDHI ŞI ILUMINAREA (2023)
Modelul arborescent al liniilor temporale simultane
din eseul NU SUNT ILUMINAT. MI-AM RATAT DESTINUL? (2023)