<  Înapoi la Mesajele lui Isus prin Erin

Maestrul Isus răspunde la întrebări prin Erin

Mesaj din seria de transmisii live "Master Jesus Speaks", publicat pe data de 02/05/2021.

Spiritul Maestrului Isus ne vorbeşte prin vocea mediumului Erin Michelle Galito şi ne oferă răspunsuri la întrebări din public legate de practica spirituală şi probleme de viaţă, bazate pe principiile Nondualităţii şi pe "Cursul de miracole". Mesajul în limba engleză este subtitrat în româneşte, iar videoclipul este încorporat la sfârşitul acestei transcrieri.

Cuvintele care-i aparţin moderatorului din off au litere înclinate.

Textul şedinţei filmate din 2 mai 2021

ISUS:

Bună ziua tuturor. Este minunat să fim din nou împreună cu voi, ca întotdeauna. Acum vă vom cere să vă liniştiţi mintea şi să vă cufundaţi în acest moment prezent de acum. Eliberaţi-vă de toate gândurile despre trecut, toate previziunile despre viitor, toate lucrurile care vă distrag atenţia. Lăsaţi-le pe toate să se ducă şi centraţi-vă în acest moment de acum, singurul moment care există cu adevărat. Şi respiraţi.

Este o zi bună, noi suntem aici, şi voi la fel, şi suntem aici pentru a vă conştientiza, amintindu-vă că aceasta este vremea trezirii. Adică să treceţi de la mintea adormită la mintea trezită. Sau de la lipsa de la neatenţie la vigilenţă, sau de la inconştienţă la conştienţă.

Vrem să vă reamintim câteva lucruri despre trezire, anume că trezirea este un proces blând, pas cu pas, nu un efort grăbit, agitat, ci o conştientizare de sine blândă, clipă de clipă, că sunteţi o minte, nu un corp. Şi, de asemenea, să observaţi când uitaţi asta şi vă credeţi a fi un corp.

Amintiţi-vă: mintea voastră are două părţi. Pe de-o parte, aveţi mintea corectă, unde locuieşte Duhul Sfânt. Această minte are un sistem de gândire bazat numai pe iubire, pace, iertare, lumină, bucurie etc. Dar pe de altă parte, aveţi şi o minte incorectă, care are un sistem de gândire bazat numai pe conflict, suferinţă, întuneric, frică, ură etc. Şi puteţi şti oricând cu care dintre ele gândiţi sau după care vă luaţi, în funcţie de cum vă simţiţi şi după rezultatele acţiunilor voastre.

Deci, dacă vă simţiţi agitaţi sau iritaţi în vreun fel, atunci veţi şti că ascultaţi de vocea greşită, de mintea cea incorectă. Iar în acel moment puteţi să alegeţi din nou cum să vă simţiţi. Acesta este un proces de constantă alegere din nou. Este un proces în care observaţi când aţi luat-o la vale pe calea ego-ului şi vă spuneţi: „Hei, dar nu acolo vreau să merg”, vă iertaţi şi alegeţi din nou. Şi apoi, aveţi răbdare ca procesul să se desfăşoare. Nu înseamnă neapărat că veţi obţine o schimbare instantanee, mai ales dacă nu practicaţi de mai mult timp. Este ceva pe care îl construiţi clipă de clipă, pas cu pas şi, la un moment dat, este bun construit. A înţeles toată lumea?

Aşa că trebuie să aveţi răbdare cu voi pe parcursul acestei treziri, ca şi în orice altceva. Un aspect al trezirii este răbdarea. Asta înseamnă iubirea, adică să fii bun cu tine, în loc să asculţi de poruncile dure ale sistemului de gândire egotic, care spun: „Grăbeşte-te, fă odată asta, ia trezirea în serios!”. Vă reamintim că aşa a apărut lumea, a luat în serios această mică idee nebună, sistemul de gândire al ego-ului, uitând să mai râdă. Sau, cum ne place s-o mai spunem, amintindu-şi să nu râdă. Sesizaţi diferenţa subtilă!

Dar, chiar aşa, nu mai luaţi lucrurile în serios! Asta-i trezirea. Chiar am vrea să simţiţi asta. Trezirea nu înseamnă să deveniţi serioşi şi să vă puneţi bărbia pe genunchi, încercând să descoperiţi cum să vă treziţi din vis, atâta timp cât nici măcar nu credeţi că acesta ar fi un vis. De aceea, procesul este blând, pas cu pas. Este o destrămare treptată a minţii, nu o demolare. A înţeles toată lumea?

Suntem aici pentru a vă ghida în orice mod posibil înspre trezire. Vă iubim şi iată-ne, suntem pregătiţi pentru prima întrebare, ca să purtăm o conversaţie.

– Ieri, sora mea a avut două crize de epilepsie. M-am străduit să-mi ridic moralul şi apoi mi-am amintit de lecţia din “Cursul de miracole” a zilei respective, în care se afirmă „Voia lui Dumnezeu pentru tine este fericirea perfectă, iar rolul tău este să fii fericit”. Am hotărât să aleg din nou, întrebând Duhul Sfânt cum vede situaţia şi să aleg bucuria, în măsura posibilităţilor din acel moment. Când m-am trezit în această dimineaţă, amintindu-mi de evenimentele de ieri, m-am iertat că am uitat temporar şi i-am cerut încă o dată Duhului Sfânt să-mi arate punctul său de vedere asupra situaţiei. La scurt timp după aceea, am început să simt un miros puternic de sulf, care mi-a provocat o durere de cap intensă în zona frunţii. Ştiu că sorei mele i s-a spus că mirosul periodic de cauciuc ars pe care îl simte de 30 de ani este cauzat de convulsile de epilepsie, care i-au fost provocate de un accident de maşină pe când era la liceu. Oare senzaţia mea puternică de miros de sulf şi durerea de cap au fost legate de sentimentele mele legate de sora mea? Neurologul meu crede că acel miros şi durerea de cap ar fi putut fi cauzate chiar de o criză epileptică. Oare este vorba tot de confuzia dintre formă şi conţinut? Dacă da, care ar fi conţinutul? Oare conţinutul este întotdeauna doar o binecuvântare şi trebuie să mă mulţumesc să practic mai mult, menţinându-mi armonia, amintindu-mi să aleg din nou? Oare este un aspect al „darului” meu de a fi senzitivă, pe care trebuie să-l returnez Duhului Sfânt pentru a-l folosi el?

– Bun. Te vom ajuta să înţelegi ce se întâmplă de fapt în mintea ta, reamintindu-ţi că adevărata cauză a tuturor acestor lucruri este decizia propriei tale minţi de a le experimenta. Înţelegi?

– Da.

– Şi da, într-adevăr, este vorba de confuzia dintre formă şi conţinut. La bază, nu are nimic de-a face cu convulsiile, deşi este exprimat în această formă. Înţelegi?

– Da.

– Întrebarea era dacă are legătură cu confuzia dintre formă şi conţinut. Şi am răspuns că da. Celălalt lucru pe care îl vrem de la tine este să nu te mai iei aşa de în serios, pe tine şi tot restul, ci să te relaxezi. Înţelegi?

– Da.

– Şi iată ceva interesant la întrebarea ta, care de fapt este o afirmaţie. Mă urmăreşti? Ceri Duhului Sfânt să-ţi arate cum vede el situaţia, dar înainte de asta, ai luat deja decizia ce înseamnă pentru tine. Înţelegi?

– Aşteptăm… Mă întreb dacă au legătură între ele.

– Sunt legate, fiindcă tu luai deja totul în serios. Duhul Sfânt nu priveşte chestiunea decât ca pe o simplă greşeală. Deci el te îndrumă să ieşi din situaţie, trecând dincolo de ea. Înţelegi?

– Da.

– Adică, cu ajutorul minţii. Numai că sistemul de gândire a ego-ului vrea să te concentrezi asupra a ceea ce el a decis că este o problemă. Iar ceea ce vrem să realizezi este că singura problemă este întotdeauna numai ideea că ai putea fi separat de iubire. Înţelegi?

– Da.

– Care se exprimă sub forme aparent diferite, cum ar fi problemele de sănătate şi aşa mai departe. Dar ceea ce solicită cu adevărat aceste situaţii este chemarea la dragoste. Înţelegi?

– Da, da.

– Aminteşte-ţi că nu ai decât două conţinuturi în minte, anume, dragostea şi frica. Şi poţi ştii oricând pe care l-ai ales după felul cum te simţi. Dacă simţi mai multă confuzie, înseamnă că asculţi vocea fricii, ai ales conţinutul de frică. Dar dacă simţi pacea şi calmul sau claritatea, înseamnă că ai ales dragostea. Dragostea nu zăboveşte deloc pe ceea ce este perceput ca fiind o problemă, pentru că dragostea se vede doar pe ea însăşi. Înţelegi?

– Deci nu am predat cu adevărat problema Duhului Sfânt?

– Exact, exact. Nu i-ai predat-o deloc. Iată şmecheria ego-ului. Zice: „Da, să apelăm la Duhul Sfânt pentru a ne spune că problema este criza de epilepsie şi apoi să ne spună că pe asta trebuie s-o analizăm”. Aminteşte-ţi că ce acceptă Duhul Sfânt, aceea analizează ego-ului. Înţelegi?

– Da.

– Nu uita să iei toate astea în mod lejer. Uşurează-te de toate! Iar dacă vei întreba un doctor despre chestiune, nu lua nici asta în serios. Pentru că atunci ego-ul îţi va spune că aici este o problemă ştiinţifică, serioasă. Să te orientezi mereu spre ceea ce îţi aduce liniştea sufletească. Bine?

– Deci dacă simt ceva, să ignor, pentru că vine întotdeauna de la ego?

– Dacă simţi ceva, da. Dar priveşte prin ochii Duhului Sfânt, adică să-ţi dai seama că, de fapt, tot ce simţi vine din sistemul de gândire al ego-ului. Duhul Sfânt doar-este. Dar poţi avea o sensibilitate la anumite energii care par să se deruleze în minte. Iar când sunt neplăcute, fii conştient că vine de la ego. Şi atunci, poţi alege din nou, fără să te judeci. Înţelegi?

– Da.

– Minunat. Ţi-am răspuns la întrebare?

– Aşteptăm… Deci întotdeauna, totul este numai în mintea mea.

– Da, nu există nimic care să fie în afara minţii tale. Dar îţi atragem atenţia că ego-ul vrea să crezi că totul este în afara minţii tale, că nu are nimic de-a face cu ea, ci are mereu de-a face cu altceva. El vrea să te pună în postura de victimă, sugerându-ţi ideea că ţi se pot face anumite lucruri rele. Înţelegi?

– Deci niciodată nu are legătură cu ceilalţi.

– Absolut. Nu are nicio legătură cu ceilalţi, ci numai cu tine. Şi nu uita încă ceva: toate minţile sunt la fel. Adică, toate cred că sunteţi separaţi. Prin asta, sunteţi toţi la fel. Înţelegi?

– Dar atunci, în ce scop am primit darul de a fi senzitiv?

– Scopul este să observi când ceva este în neregulă şi atunci să alegi din nou. Dar nu-l lua în serios. Fă un pas înapoi, întoarce-te la dragostea din tine, care este mintea corectă, şi lasă dragostea să te conducă în tot ceea ce, aparent tu, faci. Înţelegi?

– Da, deci a fi senzitiv înseamnă să ştii cum să răspândeşti dragostea?

– Nu are de-a face cu răspândirea iubirii. Ceea ce trebuie să faci este să alegi din nou, adică, aşa cum am menţionat, să faci un pas înapoi, să te aliniezi cu dragostea din mintea ta şi să laşi dragostea din mintea ta să te ghideze înainte, dar nu ca o entitate separată din afară, ci care-i una cu tine. Şi, în adevăr, eşti chiar tu.

– O, da.

– Deci ţi-am răspuns la întrebare? Înţelegi ceea ce vrem să spunem: poţi simţi lucrurile care sunt eronate şi ceea ce faci este că le aduci înapoi în minte şi îţi priveşti mintea cu dragoste. Iar apoi mergi înainte din acel punct. Când spunem să mergi înainte, vorbim despre gândirea înţeleaptă. Înţelegi?

– Perfect, mulţumesc mult.

– Cu plăcere. Minunat.

– Următoarea întrebare. Când îmi este greu să mă concentrez pentru a medita, trebuie să nu o iau atât de în serios şi să încerc din nou mai târziu? Sau nu trebuie să fiu atât de tolerant cu vagabondajul minţii?

– Minunat. Ambele. O iei mult prea în serios şi, de fapt, asta-i o formă de vagabondaj al minţii. Înţelegi?

– Aşteptăm…

– Meditaţia este când vrei să te acordezi la energia Aceluia care vrea să mediteze. Este o iubire spontană şi o dorinţă spontană de doar-a-fi. Ceea ce nu implică niciun fel de efort. Ceea ce diferă de „trebuie să meditez pentru a obţine aia şi aia” sau „trebuie să meditez pentru a fi aşa şi aşa”. Înţelegi?

– Asta-i o lecţie pe care tocmai o învăţ.

– Bine. Aminteşte-ţi asta: Cine eşti cu adevărat nu trebuie să obţină nimic, ci doar-este. Deci spui că în această perioadă înveţi meditaţia, asta spui.

– Da.

– Bine. Fii blând cu tine şi dacă devine prea obositor, ridică-te, fă altceva, revino la ea când ai o minte mai clară să faci meditaţia. Înţelegi?

– Da.

– Minunat. Şi din nou, nu o lua în serios. Ştim că, în parte, limbajul “Cursului de miracole”, sună foarte grav, dar dorim, de asemenea, să observaţi şi lejeritatea mesajului. Este menit să vă ajute să ieşiţi din sistemul de gândire al seriozităţii şi să intraţi în uşurinţa fiinţării.

– Da.

– Minunat. Altceva?

– Nu.

– Deci să ai dorinţa de a o lua în serios, dar să nu faci un efort serios. Urmăreşti ce vrem să spunem? Simţi diferenţa dintre cele două? Sau, cum am mai spus înainte fără a folosi cuvântul seriozitate, ci accentuare: este ceva ce chiar vrei să faci, înţelegi? Aşadar, pune un pic mai mult accent pe „Da, vreau să fac asta”, în loc să ai atitudinea ego-ului: “O iau în serios şi fac din asta ceva cu adevărat grav.” Iar dacă nu reuşeşti, te vei simţi foarte rău şi vinovat şi tot restul – care, desigur, este scopul ego-ului în toată treaba asta. Aşa că trebuie cu adevărat să te debarasezi de greutate şi să spui doar: „Chiar vreau să fac asta, aşa că voi face tot ce pot, şi mă voi ierta când voi uita să fac tot ce pot”.

– Mulţumesc. Este adevărat, nu mă simt bine când nu reuşesc să meditez.

– Şi atunci îţi dai seama că asta-i o judecată. Relaxează-te şi spune: „Te-am observat, sistemule de gândire al ego-ului, iar acum te voi ignora”.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc.

– Îmi place partea din Curs în care se spune că “dând atenţie greşelii, asta îi dă putere”.

– Ego-ului.

– Ego-ului.

– Da, într-adevăr, absolut, tot scopul lui este ca tu să te concentrezi pe greşeală. De aceea nu reuşeşti să treci niciodată peste ea. Am mai vorbit cu acest medium despre chestiunea asta, despre acest tip de gânduri pe care le-am numit „gânduri lipicioase”. Aţi simţit aşa? „O, acest gând se simte foarte lipicios, de parcă aş fi prins într-un fel de pânză de păianjen, din care simt că îmi este greu să ies”. Dacă simţiţi aşa, acesta este un gând lipicios. Respiraţi şi daţi-i drumul. Înţelegeţi?

– Ce frumos! Mulţumesc.

– Cu plăcere. Şi astfel nu mai formaţi sau nu perpetuaţi un ataşament. Tot acel ataşament de cuvinte lipicioase şi toate chestiile alea. Aşadar, la pânzele de păianjen lipicioase – daţi-le un zâmbet şi un salut, un uşor ghiont!

– Deci să trec mai departe la lecţia de a doua zi.

– Da, într-adevăr, sau la orice simţi că ar fi cel mai înălţător în acel moment.

– Perfect.

– Minunat. Mulţumesc.

– Mulţumesc. Iată încă o întrebare: Vă rugăm să ne explicaţi ce se înţelege prin expresia „Dumnezeu este o idee” din “Cursul de miracole”. S-ar părea că Dumnezeu este mai mult decât doar o idee.

– Ei bine, Dumnezeu este o idee, aşa cum şi tu eşti o idee. Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, de fapt, Dumnezeu nici măcar nu are un nume în Adevăr. Dumnezeu doar-este. Dar acel Dumnezeu de care aţi învăţat de când sunteţi în dualitate, în acest vis, este o idee. Înţelegi?

– În aşteptarea unui răspuns…

– Tot ce este aici este o idee. Totul. Lui Dumnezu nu-i pasă de ideea voastră despre El. Pur şi simplu, ESTE. Înţelegi?

– Da. În aşteptarea unui răspuns…

– Vom continua spunând că Dumnezeul despre care vorbim în Curs este o idee, deoarece Dumnezeu, în adevărata sa natură, nu are niciun nume. Este mai presus de orice concept. Nu are nicio definiţie, doar ESTE. Înţelegi?

– Da.

– Minunat. Şi asta ţi-a răspuns la întrebare?

– Aşteptăm… Da.

– Minunat.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc.

– Întrebare: Chiar dacă nu se aplică în cazul meu, totuşi mă deranjează atunci când un bărbat sau o femeie îşi înşală partenerul, dar încă rămân căsătoriţi. Care este motivul? Oare de ce mă simt deranjat personal, din moment ce nu trec prin asta, dar mă enervez când aud astfel de poveşti? Care este viziunea „ego versus Duhul Sfânt” despre acest subiect? Mulţumesc şi te iubesc.

– Şi noi te iubim. Mai întâi de toate, vom spune că faptul că eşti enervat şi priveşti lucrurile în felul acesta este viziunea ego-ului. Iar în al doilea rând, ne-a plăcut când ai spus: „Asta nu are legătură cu mine, nu este despre mine, ci despre alţii”. Vrem să ştii că se referă chiar la tine, pentru că nu te-ai fi enervat dacă nu avea nimic de-a face cu tine. Adică, cu ego-ul tău. Înţelegi?

– Nu vreau să mi se întâmple, doar reclam faptul.

– Iar Duhul Sfânt nu vede nimic. Nu vede nicio problemă, nu vede nimic în treaba asta. Ego-ul arată cu degetul spre greşeală, greşeala celorlalţi, în aparenţă. Înseamnă că în mintea ta există gândul că ai putea fi înşelat. Înţelegi?

– Da.

– Iar aceasta este starea de separare, de a fi separat, de a fi un individ, nu parte a Unimii. Însă acea idee este falsă. Nu există nicio separare în Adevăr, iar tu eşti însăşi Unimea, cu adevărat. Dar ego-ul vrea să-ţi distragă atenţia de la Unime şi, de aceea, arată cu degetul la cuplurile infidele.

– Da.

– Te uiţi la aceşti oameni separaţi care fac pe ascuns aceste lucruri care-i separă şi apoi te enervezi în legătură cu asta. Vrem să fii conştient că s-a luat deja o decizie în mintea ta, anume că aceste subiecte sunt acelea care te vor supăra. Nu are nimic de-a face cu subiectul propriu-zis, ci e vorba de decizia de a te supăra pe ei, care arată că ai făcut alegerea de a-ţi asculta mintea cea incorectă, mintea ego-ului. Iar ceea ce spune Duhul Sfânt este: „Schimbă-ţi gândul, alege din nou. Nu trebuie să mergi la vale pe acel drum. Te poţi elibera de toate astea. Nu-i nimic acolo”. Înţelegi?

– Aşteptăm... Dacă scap de această convingere, atunci voi putea fi liber?

– Da, pentru că eşti liber. Dar nu este vorba de a scăpa de convingere, pentru că ea nu-i altceva decât ego-ul care-ţi spune că acolo e ceva. Iar dacă te lupţi cu ea, vei întări convingerea că ego-ul este real. În schimb, o poţi ignora şi spune „Asta-i o prostie, nu asta am văzut” şi apoi mergi mai departe. Sau: „Ştiu din ce sistem de gândire vine asta şi, pur şi simplu, nu mă voi mai lăsa corupt. Nu-i de niciun folos nici pentru mine, nici pentru nimeni”. Tot ce face este să perpetueze falsa idee de separare. Înţelegi?

– Da.

– Şi, de asemenea, el vrea să iei lucrurile în serios. Vom continua să vă amintim asta fiecăruia astăzi, el vrea să-l luaţi în serios, să-l faceţi real pentru voi, să-i întăriţi validitatea existenţei sale, deşi el nu există deloc. Înţelegi?

– Da, da. Mulţumesc mult.

– Cu plăcere. Relaxează-te. Din nou spun, nu te lua în serios, nu lua în serios nimic din toate astea. Relaxează-te şi lasă-le să treacă.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc. Altceva?

– Iată o altă întrebare.

– Continuă.

– Se pare că un scop al lecţiilor Cursului este să ne ajute să ne formăm noi obiceiuri de gândire. Oare ar trebui să luăm în serios dezvoltarea unor astfel de obiceiuri de gândire, în sensul să le facem un obiectiv central? Desigur, fără să ne necăjim când uităm de ele sau nu le facem perfect? Întreb, pentru că unele relatări pe care le-am citit despre căutarea „iluminării” par să implice focalizarea pe un singur obiectiv. Sau este vorba despre construirea dorinţei prin trăirea păcii lăuntrice?

– Bun. Să o luăm de la început. Trebuie să faci din aceasta un punct central? Da, desigur. Deoarece lucrurile se construiesc prin focalizarea pe un singur obiectiv. Şi încă o focalizare puternică. Pentru asta sunt lecţiile, să pui cărămidă peste cărămidă, pas cu pas, întărind adevărul tot timpul. Şi, aşa cum am spus mai devreme, dacă ţi se pare prea gravă expresia să abordezi treaba cu seriozitate, atunci doar accentuează pe intenţie: “Da, vreau să mă trezesc! Chiar vreau asta! O voi face!”. Şi apoi păşeşte uşor înainte, cu îndrumarea de la Duhul Sfânt, adică cu dragoste nu cu judecată. Înţelegi?

– Da.

– Minunat. Şi, încă o dată, să devii foarte conştient cu care dintre minţi operezi. Pentru că, îţi garantăm că ego-ul va fi mereu de acord cu orice iei în serios. Şi te poate îndemna într-acolo. De fapt, el foloseşte uneori chiar şi Cursul. Spune: „O, ce bine, uite ceva care este luat în serios, aici îmi pot aduce şi eu contribuţia, opinia mea de doi bani, care să sune de parcă ar vorbi Sfântul Duh”. Dar îţi reamintim că Sfântul Duh aduce claritate, dragoste, bucurie şi pace, lumină. Bine? Dacă însă simţi că e ceva forţat, aspru, ca sub conducerea unui dictator, alege din nou. Aminteşte-ţi, iluminarea înseamnă despovărare. Înţelegi?

– Da.

– Iluminarea înseamnă să afli şi să conştientizezi şi să creşti în realitatea Adevărului, aici-şi-acum, că nimic din toate astea nu înseamnă nimic. Că toate astea nu-s decât un vis. Şi atunci vei înceta să le mai iei în serios: “Nu-i mare lucru. Nu au niciun efect real asupra mea, pentru că Cel ce sunt cu adevărat nici măcar nu se află aici. Ci este complet în afara ideii false de separare, în afara visului.” Atunci poţi râde într-un mod natural şi uşor, nu într-un mod forţat, nu încercând să faci haz de necaz, nu. Când te simţi uşurat şi fără griji, râsul apare în mod natural. Nu este acel râs ca atunci când te gândeşti la ceva amuzant, este doar o bucurie blândă care izbucneşte în tine şi din tine, nu din ceva exterior. Înţelegi?

– Da, mulţumesc.

– Cu plăcere. Deci, o parte din acest proces, dacă nu chiar întregul proces, este să ai o atitudine lipsită de griji, să te uşurezi de toate, punând accent pe trezirea din acest vis, în sensul că este ceva ce îţi doreşti şi eşti dispus să continui până la capăt, dar uşurel, pas cu pas. Aminteşte-ţi mereu să revii la blândeţe, la ce este bun, ce este plin de iubire, plin de lumină. Înţelegi?

– Da, numai că este greu să fii fără griji când lucrurile nu merg bine.

– Ei bine, ce zici tu are sens şi tocmai de aceea spunem că trebuie să te ridici deasupra câmpului de bătălie. Când eşti pe câmpul de luptă, adică chiar în el, este foarte greu să vezi cum e viaţa şi să te simţi relaxat. Asta înseamnă că eşti profund adormit. Aşa că, în loc să vezi Adevărul, te-ai înconjurat cu toate calamităţile, tot haosul, tot conflictul. “Cum să ies din conflict? Nu văd cum aş putea, pentru că nu reuşesc să-mi abat atenţia de la conflict”. Bineînţeles, dacă sunteţi mereu concentraţi pe conflict, cum v-aţi putea simţi fără griji şi relaxaţi? V-aţi îngropat sub această aparentă grămadă de durere. Nu-i uşor să vedeţi lumina când v-aţi acoperit până peste cap şi e atât de întuneric. Şi atât de tare v-aţi claustrat, că nici nu mai puteţi respira.

Asta pare să se întâmple acum-şi-aici, în acest plan al existenţei, în vis. Știţi că lucrăm cu acest medium de mai mulţi ani, dar în ultimul timp spune că parcă nici nu se mai poate respira din cauza tensiunilor. Chestiunea este că trebuie să ieşiţi din vis. Trebuie să-l lăsaţi puţin în treaba lui, în loc să staţi cu capul îngropat în el. Dacă staţi cu faţa îngropată în el, asta-i tot ce veţi vedea. Iar mintea va continua să vă ofere tot mai mult din ceea ce se vede fizic, dar asta, până când o abandonaţi, spunându-vă: „Asta-i mult prea mult, trebuie să existe şi o altă cale mai bună”. Şi atunci puteţi începe să o luaţi într-o nouă direcţie. Dar trebuie să ajungeţi în acel punct în care spuneţi: „Asta-i prea dureros, este prea mult, trebuie să existe o cale mai bună”.

– Da, are sens, dar trebuie să-mi amintesc şi să practic când lucrurile nu merg bine.

– Absolut şi tocmai acum practicile se dovedesc a fi cel mai de folos, când lucrurile nu par să meargă bine, acum poţi lua decizia conştientă de a alege din nou. Acum se verifică în realitate ceea ce ai învăţat, ca să zic aşa.

– Mulţumesc foarte mult.

– Cu plăcere. Trebuie să foloseşti tot ceea ce vezi pe ecranul conştiinţei ca o modalitate de a alege din nou, nu de a te adânci şi mai mult în iluzie. Dar foloseşte-te de ce vezi ca de un punct de sprijin. “Asta nu-mi dă o senzaţie plăcută, trebuie să existe o cale mai bună, asta nu poate fi adevărat, trebuie să existe şi altceva, trebuie să existe un alt mod de a privi lucrurile. Cum să privesc în Adevăr? Duhule Sfânt, tu cum vezi lucrurile?” Şi aminteşte-ţi că problema nu se află în ceea ce vezi cu ochii fizici, ci în modul în care percepi lucrurile cu care te întâlneşti în iluzie. Este vorba de o schimbare de percepţie, o schimbare de viziune. Înţelegi?

– Da.

– Şi vă vom ajuta şi noi puţin, dar asta nu înseamnă neapărat că, atunci când vă schimbaţi gândirea, se vor schimba toate în jur, da? Lucrurile vor rămâne relativ la fel în iluzie, dar mintea voastră se schimbă. Deci nu vă descurajaţi când voi vă schimbaţi în interior, dar revoltele continuă în exterior. Sau oamenii încă sunt ucişi. Înţelegeţi?

– Da, mulţumim.

– Cu plăcere. Vrem să vă mai ajutăm cu încă ceva. Atunci când vedeţi astfel de lucruri, vrem să vă reamintim că tot ceea ce trăieşte cineva vreodată, întotdeauna, este o decizie, o alegere luată în minte. Nimeni nu a luat-o fără vreun fel de conştientizare a alegerii. Deşi personajul din vis poate fi atât de profund adormit, încât nu este conştient că a luat decizia de a avea acea experienţă, totuşi, el a luat-o. Deci puteţi privi situaţia aşa: „Bun, sunt conştient că aceasta este o decizie luată de mintea sa şi că, dintr-un motiv sau altul, asta a fost cea mai bună cale pentru acest om.” E suficient să ştiţi asta şi să nu mai staţi cu sufletul la gură. Să nu vă simţiţi ca şi cum ar trebui să faceţi şi voi ceva, ci doar schimbaţi-vă gândirea.

Dar asta nu înseamnă că într-o situaţie în care, să zicem, cineva este rănit, tu să-ţi spui: „Bun, asta-i decizia luată în mintea acelei persoane, îi va curge sângele până va muri pe marginea şoselei, iar eu ar trebui să conduc liniştit mai departe.” Nu asta vrem să spunem. Ci faceţi tot ce puteţi pentru a ajuta, dacă vă aflaţi într-o astfel de situaţie, dar nu acţionaţi luând-o în serios. Acţionaţi ştiind că asta face parte din visul cuiva. Şi astfel, nu faceţi situaţia mai reală decât este, ci doar treceţi prin nişte emoţii. Acţionaţi normal, bine? Chiar şi în procesul trezirii, trebuie să fiţi normali, bine? Un om normal ajută pe cineva care moare pe marginea şoselei, dacă se întâmplă să fie acolo. Suni la 112 sau ieşi din maşină şi încerci să opreşti sângerarea sau ceva de genul acesta. Nu e cazul să “spiritualizezi” situaţia, spunându-ţi: „Bine, păi, omul şi-a ales asta, aşa că îmi voi vedea de drum”. Ar fi foarte ciudat. Uneori, asta se întâmplă când “spiritualizaţi” totul: „O, este doar un vis”. Nu-i nici prea de ajutor şi nici prea binevoitor. Dimpotrivă, veţi lăsa dragostea să vă conducă în toate. Adică vă puneţi întrebarea cum s-ar manifesta dragostea, faceţi un pas înapoi şi lăsaţi dragostea să iubească prin voi. Înţelegeţi?

– Da, ceea ce te-ar inspira să acţionezi.

– Absolut, absolut.

– Când te simţi împins.

– Da.

– Minunat.

– Altceva?

– Mulţumesc.

– Mulţumesc.

– Are sens, mulţumesc.

– Minunat.

– Următoarea întrebare. Afirmaţia „Sunt responsabil pentru ceea ce văd” s-o interpretăm ca „Răspunderea mea este să îmi amintesc că visez” sau asta înseamnă în mod particular „Cum văd lucrurile, prin judecată sau prin iertare?”. Poate amândouă? Ai putea, te rog, să clarifici acest lucru? Mulţumesc infinit.

– Nu-i aşa că-i amuzant că tocmai am vorbit despre asta?

– Da.

– Tot vă spunem că vrem să vă schimbaţi percepţia asupra lucrurilor. Înţelegeţi?

– Da.

– Minunat. Deci, da, are de-a face cu o schimbare în minte, nu cu ceea ce vedeţi fizic. Aşa cum spuneam mai devreme, doar pentru că v-aţi schimbat gândurile, nu înseamnă că ochii voştri fizici nu vor mai vedea anumite lucruri. Ci este vorba de modul în care reacţionaţi la ce vedeţi sau cum percepeţi lucrurile. Înţelegeţi?

– Mulţumesc. Am recepţionat.

– Cu plăcere. Perfect.

– Cum îmi pot aminti mai uşor că sunt Sinele meu spiritual etern?

– Ce frumos! Un lucru foarte bun ar fi să-ţi începi ziua cu dreptul, adică să te conectezi la Tine înainte de orice altceva. Deci, în loc să sări din pat şi să mergi de colo-colo şi să uiţi de Tine, mai întâi, vei intra în armonie cu Tine. Şi un lucru util ar fi să-ţi spui: „Cum aş vrea să mă simt în această zi?” şi apoi să rămâi cu asta în minte, cum ai vrea să te simţi, ce lucruri ai vrea să trăieşti în ziua respectivă, apoi nu te mai gândi la asta. Şi doar nu uita că: „În această zi Îl voi simţi cu adevărat – dacă ascult Sinele meu superior, Duhul Sfânt – pe Dumnezeu”. Înţelegi?

– Da, absolut.

– Aşadar, pe parcursul zilei, păstrează conştientizarea a ceea ce ţi-ai propus la începutul zilei, ia legătura cu Tine şi întreabă-te „Cum mă descurc?”.

– Prin urmare, îmi stabilesc intenţiile.

– Da, şi apoi pe tot parcursul zilei verifică „Cum mă descurc?”. Când pui întrebarea „Cum mă descurc?”, să fii conştient că te conectezi cu Tine, bine? Dar dacă apare un reproş, să ştii că te-ai acordat la vocea greşită. Deci, dacă apare un sentiment de dezamăgire: „O, nu am reuşit asta”, lasă-l să se ducă, iar tu revino la Sinele tău real, care este iubire şi este blând şi este bun.

– Mulţumesc.

– Cu plăcere.

– Dacă cineva îşi pierde locul de muncă, este propria sa acţiune, pentru că nu suntem niciodată victime şi totul este în mintea noastră?

– Da, este foarte adevărat. Dacă cineva îşi pierde slujba, este o decizie în minte. Şi ai dreptate, nu ţi se întâmplă nimic care să nu existe în mintea ta. Deci, dacă eşti concediat, asta se întâmplă pentru că, de fapt, cauza este mintea ta. Aşa că, te întorci la minte. Îţi analizezi mintea cu Duhul Sfânt. Decizia a fost deja luată înainte de a fi concediat. Înţelegi?

– Da.

– Minunat. Ţi-am răspuns la întrebare?

– Da, mulţumesc.

– Cu multă plăcere.

– Nepoata mea are patru ani şi mama tatălui ei i-a spus că oamenii sunt pedepsiţi şi merg în iad dacă sunt răi. Aceasta este credinţa bunicii ei din partea tatălui. Ce să-i spună fiica mea fiicei sale? NU vrea astfel de influenţe asupra copiilor ei. Se întâmplă asta pentru că fiica mea se focalizează pe ceea ce NU vrea? Ce să facă?

– Să vedem. O soluţie ar fi să-i spui fiicei tale să o înveţe adevărul pe fiica ei, adică nepoata ta care are patru ani. Că acesta este un vis şi că Dumnezeu este doar iubire. Dumnezeu nu pedepseşte, Dumnezeu doar iubeşte. Dar că există oameni în lume care au fost crescuţi în credinţa că Dumnezeu ar fi altceva decât iubire. Iar în acel sistem de gândire, au fost învăţaţi că există iadul şi că Dumnezeu pedepseşte. Şi spune-i nepoatei tale că acest lucru nu este adevărat. Ceea ce-i adevărat este că Dumnezeu este iubire şi că eşti întotdeauna nevinovat. Şi că cealaltă bunică a ei este puţin confuză, dar nu o instiga împotriva ei. Învaţ-o să se manifeste ca iubire, ceea ce înseamnă să fie foarte îngăduitoare, bună şi blândă, să facă aceşti paşi către bunătate şi să meargă în direcţia iubirii. Şi aşa, ea va deveni din ce în ce mai puternică şi va fi un model al Adevărului. Înţelegi?

– Mulţumesc. Da, asta mă ajută.

– Minunat. Deci trebuie să fii binevoitor, pentru că cei care sunt adormiţi – şi toţi sunteţi, dar unii mai mult decât alţii – să zicem că unii au fost învăţat că Dumnezeu pedepseşte. Nu este cazul să te contrezi cu ei, pentru că asta este credinţa pe care o au ei acum. În schimb, vei acţiona doar ca iubirea şi le vei arăta doar iubirea, revărsând asupra lor doar iubire. Asta-i calea.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc.

– De asemenea, de multe ori am dificultăţi în a cere ajutor, ca şi a accepta ajutorul, dacă îmi este oferit. Mă simt cam incomod sau vinovat să accept cadouri. Încerc să înţeleg de ce sunt aşa. Cum pot să mă schimb?

– În primul rând, toate acele sentimente aparţin sistemului de gândire al ego-ului. Deci, dacă te simţi aşa, să ştii că este ego-ul. Pur şi simplu, fii milostiv şi acceptă cadoul şi nu-l lua în serios. Înţelegi?

– Aşteptăm...

– Ego-ul vrea să crezi că nu meriţi mai nimic, mai ales ajutor. Adică Ajutor, cu majusculă. Nu vrea să ştii nimic despre Duhul Sfânt. Nu vrea să ştii nimic despre dragoste. Nici nu cunoaşte dragostea. Şi, de fapt, nu ştie nimic nici despre Duhul Sfânt. Deci, ceea ce va trebui să faci este să te îndrepţi, în propria minte, doar spre dragoste şi bunătate. Vei accepta cadoul, pentru că acesta este lucrul cel mai binevoitor din partea ta. Înţelegi?

– Da.

– În această situaţie.

– Mulţumesc.

– Şi ne referim aici la cadourile care-ţi sunt oferite din bunătatea inimii, nu pentru a obţine altceva la schimb. Înţelegi?

– Da, înţeleg. Deci este ego-ul meu.

– Da, într-adevăr. Vei alunga acel sistem de gândire făcând exact ceea ce-ţi spune să nu faci.

– Mulţumesc mult. Asta mă ajută cu adevărat.

– Cu plăcere. Minunat.

– Simt că încrederea profundă în Sursa noastră comună de viaţă veşnică este fundamentală pentru a trăi ca o curgere lină visul de a fi o persoană, cât timp el încă se derulează. Ce rol joacă încrederea şi Sursa în acest proces de trezire?

– Încrederea şi Sursa înseamnă totul. Pentru că trezirea înseamnă trezirea la Sursă. Trezirea în Sursă, în loc să rămâi învălurit.

– Da, absolut. Mulţumesc.

– Cu plăcere. În procesul de trezire, te afli întotdeauna într-o mişcare ascendentă. Deci te mişti în sus, în loc să rămâi jos. Desigur, uneori este posibil să ai experienţe în care trebuie să intri în anumite situaţii din vis care par josnice, dar le percepi diferit. Te manifeşti diferit, pentru că aduci cu tine adevărul, care este iubirea. Nu iei în serios ceea ce are o vibraţie inferioară. A înţeles toată lumea?

– Da, aşa că încrederea în Creator este foarte naturală.

– Da, acesta este singurul lucru natural cu adevărat. Este complet nefiresc să nu ai încredere în Creatorul tău, Sursa ta, care este iubire. Deci este cel mai firesc lucru să fii doar ceea ce eşti cu adevărat, adică una cu dragostea. Aceasta este Sursa ta.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc foarte mult.

– Mulţumesc foarte mult.

– Vă iubim foarte mult.

– Şi noi vă iubim foarte mult. Vă iubim pe toţi atât de mult, că nu există cuvinte şi moduri prin care să ne putem exprima această iubire. Dar chiar aici, o puteţi simţi, dragostea noastră pentru voi creşte continuu în veşnicie. Tot-ce-există este întotdeauna cu voi. Vă mulţumim că v-aţi alăturat nouă astăzi. Să ştiţi că vă puteţi alătura nouă oricând, de fapt, chiar vă încurajăm să vă alăturaţi nouă în mintea voastră oriunde aţi fi. Oricând.

Şi un lucru bun pe care-l puteţi face este să vă începeţi ziua practicând această reunire cu noi. Care înseamnă să vă uniţi cu iubirea din mintea voastră, din mintea cea corectă, înainte de a trece la orice fel de acţiune în ziua respectivă.

Suntem mereu alături de voi. Ne-am bucurat foarte mult de această adunare de astăzi. Vă iubim. Sunteţi binecuvântaţi şi suntem mereu alături de voi. Namaste.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
17 mai 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=eaS901ZsxDc