<  Înapoi la Cristos şi nondualitatea

Întrebări şi răspunsuri cu Maestrul Isus

Mesaj din seria de transmisii live "Master Jesus Speaks", publicat pe data de 07/02/2021.

Spiritul Maestrului Isus ne vorbeşte prin vocea mediumului Erin Michelle Galito, răspunzând la întrebări din public legate de practica spirituală bazată pe principiile NONDUALITĂŢII. Mesajul în limba engleză este subtitrat în româneşte, iar videoclipul este încorporat la sfârşitul acestei transcrieri.

Cuvintele care-i aparţin moderatorului din off au litere înclinate.


Textul şedinţei filmate din 7 februarie 2021

– O după-amiază bună tuturor! Suntem cu voi. Şi am vrea ca toţi să ne reunim în acest moment acum, amintindu-ne că acesta este singurul moment care există. Centraţi-vă în Acum. Fiţi pe pace, aici şi acum.

Aşa. Suntem cu voi. Suntem aici. Aşa cum v-am explicat şi vom mai repeta încă o dată, pentru că oricui îi prinde bine un memento, tu eşti o minte şi nu un corp. Asta înseamnă că eşti visătorul visului şi nu personajul din el. Deci, este responsabilitatea ta cum răspunzi sau reacţionezi în viaţa de zi cu zi, în experienţele tale cotidiene.

Aminteşte-ţi, eşti la o oră de clasă. Iar experienţa ta va depinde întotdeauna de care profesor asculţi. Nu ai decât două alegeri. Fie ego-ul, fie Sfântul Spirit. Fie ego-ul, care provoacă mereu conflicte, comparaţii, sentimente de disperare, chiar de entuziasm uneori, orice este perturbator. Fie Spiritul Sfânt, care este întotdeauna pace, iubire, lumină, bucurie, iubire. Deci acestea sunt cele două opţiuni reale ale tale. Şi te afli aici, pe Pământ, pentru a deveni mai atent, ca să nu mai fii doar un corp fără minte care rătăceşte prin lume.

Pentru că, nu uita, nu eşti cu adevărat un corp. Doar se pare că eşti într-un corp, dar – vom merge chiar mai departe – nici măcar nu eşti într-un corp, corpul nici măcar nu există. Este doar o idee. O idee, care nu eşti tu. Înţelegi?

Tu eşti mintea care gândeşte. Un corp nu poate gândi. Doar mintea gândeşte. Şi, cu adevărat, poţi alege întotdeauna gânduri care să fie aliniate cu Mintea ta superioară, care este întotdeauna calmă, paşnică, iubitoare, unificatoare sau poţi alege gânduri de conflict, care sunt ale ego-ului, mintea ego-ului: vina, ura, ostilitatea, separarea şi aşa mai departe. Acestea sunt posibilităţile voastre de alegere. Aşa că vă cerem, şi voi înşivă vă cereţi să fiţi mai conştienţi cu care minte operaţi în viaţă.

Acestea fiind spuse, suntem aici, ca şi voi. Şi suntem pregătiţi pentru orice întrebare.

– Prima întrebare. Studiez “Cursul de miracole” de aproape doi ani. Cartea mi-a sosit când fostul meu soţ m-a părăsit pe neaşteptate în ianuarie 2019. S-a recăsătorit imediat. Eu îmi fac practica de iertare, dar exact când simt că l-aş putea ierta, primesc mesaje foarte neplăcute de la el despre rolul meu de mamă. Am decis să nu mai vorbesc cu el, ci cu soţia lui, dar totuşi mesajul lui este clar. Oare ce proiectez? Mă acuză că sunt o mamă foarte indisciplinată şi că ar trebui să le mulţumesc pentru că sunt părinţi mai buni decât mine. Sunt o mamă singură care trăieşte în statul foarte costisitor California şi lucrez cu normă întreagă, fără alt ajutor. Lucrez zile foarte lungi şi mă lupt cu viaţa. Nu pot fi o mamă care stă acasă făcând mâncare. Vreau să ştiu ce să fac. Să mă iert că am impresia pentru că nu sunt o mamă bună?

– Trebuie să-ţi aminteşti că iertarea este dincolo de corp. Este dincolo de această experienţă. Deci adevărata iertare priveşte dincolo de ceea ce se arată. Înţelegi ce spun? Pe de o parte, există versiunea ego-ului de iertare, adică a ierta pe cineva pentru că ţi-a făcut ceva sau pe tine însăţi pentru că ai făcut ceva. În schimb, Duhul Sfânt priveşte dincolo de ceea ce crezi că ai făcut şi îţi arată ceea ce este cu adevărat acolo, adică nimic. Înţelegi ce zic?

– Aşteptăm un răspuns… Da.

– Aşadar, chiar dacă îi treci cu vederea greşeala, nu înseamnă că celălalt îşi va schimba comportamentul faţă de tine. Sarcina ta este să priveşti din mintea păcii şi, prin urmare, nu vei avea nicio reacţie. Deoarece atacurile sale sunt orientate, de fapt, spre o identitate falsă. Înţelegi ce zic?

– Da, am încercat asta, dar el nu reacţionează.

– Nu contează, chiar nu contează dacă nu reacţionează. Urmăreşti ce spunem? Numai mintea ta poate păstra pacea. Şi pe măsură ce îţi menţii pacea, ea îi va cuprinde, în cele din urmă, şi pe alţii. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Deci, continuă să practici liniştea sufletească, adică iertarea, în loc să încerci să-l determini să se schimbe. Nu el este cel care trebuie să se schimbe, ci tu trebuie să-ţi modifici mintea. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Pentru că nu vei dobândi niciodată pacea adevărată, dacă ai nevoie să schimbi pe altcineva pentru ca tu să te linişteşti. Ţi-ai încredinţa puterea minţii tale cuiva din exterior, când toată puterea este în propria ta minte. De fapt, totul este în mintea ta, prin urmare, singura ta responsabilitate este să decizi să-ţi transformi mintea. Deci, ţi-am răspuns la întrebare?

– O, da.

– Minunat.

– Mulţumesc.

– Nu fii dură cu tine, iubeşte-te şi conştientizează, când reacţionezi la ceea ce spune el, că atunci se agită falsa ta identitate, fiindcă numai falsa ta identitate poate fi jignită în vreun fel. Ego-ul a creat o identitate din tine, care ar trebui să fie într-un anumit fel, iar când ea este deranjată, provoacă tulburări. Aşa că, ce trebuie să faci este să te detaşezi de acele sentimente. Şi doar observă: „OK. Ego-ul meu este activ acum. Dar eu nu sunt ego-ul.” Înţelegi ce zic?

– Da. Mulţumiri. Ajută foarte mult să gândesc aşa.

– Da. Te vei distanţa de o idee falsă. Iar asta va fi foarte vindecător pentru tine şi pentru toţi. Mulţumesc.

– Următoarea întrebare. Uneori, când cer îndrumare Duhului Sfânt sau când meditez, gâtul începe să-mi tremure. Dacă nu intervin, ar putea continua şi 20 de minute. Odată ce începe, nu-l pot opri când vreau. Ce înseamnă asta? Ce ar trebui să fac când se întâmplă? Să mă concentrez pe mişcarea gâtului sau să mă concentrez pe meditaţie sau să fac altceva?

– Este energia Spiritului care te cuprinde. Deci este Spiritul care interacţionează cu tine, cu forma ta fizică. Şi vrem să-ţi spunem să nu încerci să opreşti fenomenul. Ci continuă cu meditaţia şi ia seama la energie şi spune-i: „Mulţumesc. Te observ. Te observ.” Înţelegi ce zic?

– Aşteptăm un răspuns…

– Nu încerca să i te împotriveşti.

– Da. Mulţumesc.

– Minunat. Este dragostea. Aşa că, îmbrăţişeaz-o.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc.

– Următoarea întrebare. Poţi vorbi despre a fi integrat în lume versus a fi detaşat de ea? Dacă nu dăm atenţie la lume, apare pericolul de a nu ne mai descurca. Remarcile tale despre a fi conştient cred că au legătură cu această întrebare. Mulţumesc.

– Da, într-adevăr. Absolut. A fi conştient nu înseamnă să te prefaci că lumea nu există – dacă încă mai crezi în lume. Totuşi, poţi ieşi din ea până când te desprinzi de ea şi doar să o observi cu mintea corectă, care este mintea păcii. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Ţi-am răspuns la întrebare?

– Da. Mulţumesc.

– Minunat. Cu plăcere şi mulţumesc.

– Următoarea întrebare. Tot văd profeţi şi mediumi spunând „Lumina a câştigat” şi să nu disperăm când întunericul pare să acopere lumea, aproape ca în “Stăpânul inelelor”. Oare afirmaţia „Lumina a câştigat” se aplică planului nostru de existenţă, unde este o realitate, sau este posibil, nu neapărat probabil, ca această planetă să se scufunde în permanentul întuneric orwellian, iar „Lumina a câştigat” să se refere doar la Adevărul Suprem?

– O să-ţi spunem că întunericul este o iluzie. Prin urmare, scufundarea mai adâncă în întuneric nu este decât o iluzie. Lumina este mereu aici. Este important să-ţi concentrezi mintea asupra luminii, care este pacea, care este iubirea şi toate acestea. Dar observă când mintea se scufundă în ceea ce percepi ca fiind întuneric şi opreşte-te. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Minunat. Şi aduceţi-vă aminte ce am spus, că Dumnezeu a pus o limită capacităţii voastre de a crea în mod greşit, aşa că nu există aşa ceva, ca vreo lume să se scufunde permanent în întuneric. Ideea asta în sine este o iluzie. Deci nu aveţi de ce să vă faceţi deloc griji cu privire la treaba asta. Numai în acest plan al existenţei, în această lume, poate fi întunericul perceput. De fapt, percepţia aparţine doar de acest plan de existenţă. Când eşti în ceruri, nu percepi. Nu este nevoie să percepi, totul doar ESTE. Și totul este lumină, totul este iubire şi totul este bucurie. Acestea nu dispar niciodată. Doar voi le conştientizaţi mai puţin, ici şi colo, în măsura în care vă hipnotizează iluzia. Dar puteţi oricând să vă răzgândiţi. Am răspuns la întrebare?

– Da, mulţumesc.

– Minunat.

– Cum putem discerne între ego şi entuziasm? Oare ghidarea interioară mă conduce spre proiecte interesante sau este oare ego-ul, care vrea să fie băgat în seamă?

– În primul rând, nu luaţi ego-ul prea în serios. Dorim întotdeauna să vă reamintim asta. Ego-ul pare real doar când îl luaţi în serios. Este doar un gând care poate fi oricând schimbat. Ştim că am spus ceva despre entuziasm mai devreme. Nu este nimic în neregulă cu entuziasmul, dar nu te baza pe entuziasm. Adică, nu te baza pe ceva din afara ta pentru a-ţi aduce acel sentiment de entuziasm, asta am vrut să spunem. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Aşa că, dacă ai un sentiment de entuziasm, uneori asta este inspiraţia. Deci nu judeca entuziasmul. Înţelegi ce zic?

– Da, deci, să mă bazez pe ghidarea interioară.

– Absolut. Şi aminteşte-ţi că scopul tău este pacea minţii. Dar nu te judeca dacă simţi o nuanţă de entuziasm.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc mult.

– Întotdeauna, cu plăcere.

– Parcă te-am auzit spunând în comentariile de deschidere că entuziasmul vine de la ego, iar bucuria vine de la Spiritul Sfânt.

– Am spus, am spus-o.

– Şi apoi ai explicat diferenţa.

– Da.

– Mulţumesc.

– Absolut. Nu uitaţi că bucuria este, de fapt, linişte şi face parte din pace. Entuziasmul, emoţia vine de la ego, dar nu-l judecaţi. Înţelegeţi ce zic?

– Da.

– Minunat. Sperăm că este clar.

– Da, este. Mulţumesc.

– Minunat şi mulţumesc. Este vorba să nu judeci sentimentele pe care le ai. Dacă ai un sentiment de entuziasm, nu începe să-l judeci. Acceptă-l, observă ce se petrece şi întoarce-te la calmul solemn dinlăuntru, unde domneşte pacea supremă. Iată cheia. Entuziasmul este temporar, iar pacea interioară este eternă. Înţelegi ce zic?

– Oh, da. Mulţumesc.

– Minunat. Cu plăcere. Aşadar, să preferi mai degrabă eternul decât efemerul. Dar cât timp încă te mai afli aici, fii foarte iertător cu tine însuţi, iubeşte-te şi nu te judeca. Acesta este mesajul nostru, fă un pas înapoi şi renunţă la rolul de judecător. Lasă lucrurile să fie şi lasă Duhul Sfânt să-ţi călăuzească drumul şi să judece El pentru tine, pentru că numai Sfântul Spirit poate judeca corect. Tu nu ştii, dar Sfântul Spirit ştie. Înţelegi ce zic?

– Absolut da, are noimă. Entuziasm şi bucurie.

– Absolut.

– Un răspuns perfect, cu adevărat.

– Minunat.

– Cum aflu care este scopul vieţii mele? Chiar vreau să dau ceva înapoi comunităţii şi, în acelaşi timp, să-mi câştig existenţa, dar nu-mi recunosc vocaţia. Am fost educatoare la o creşă, dar eram stresată. Oricât de mult îi iubeam pe copii, eram epuizată din punct de vedere emoţional şi aşa că nu sunt sigură dacă mi se potrivea.

– OK. Primul lucru despre care vrem să vorbim este scopul tău. Scopul tău adevărat este întotdeauna acela să răspândeşti iubirea, să răspândeşti pacea şi să exemplifici adevărul, care este iubire. Înţelegi ce zic? Întrebi şi despre carieră, dar scopul vieţii şi cariera nu sunt acelaşi lucru. Scopul vieţii tale este o stare a minţii. Nu contează ce pare că faci în lume. Dar contează din ce stare a minţii o faci. Înţelegi ce zic?

– Aşteptăm răspuns… Da, puţin.

– Nu-i nimic în neregulă dacă te preocupă diverse cariere şi poţi să-ţi dai seama ceea ce rezonează cu tine după cum simţi. Aşadar, vrem să spunem să nu faci din carieră scopul vieţii. Deoarece cariera este efemeră. Iar cel care eşti tu cu adevărat nu are nevoie de o carieră. Cine eşti tu cu adevărat, pur şi simplu, ESTE.

– Da. Înţeleg, mulţumesc.

– Cu plăcere. Deci, pur şi simplu, fii atent la interior şi vezi ce rezonează cu tine. De aici începe. Îţi răspunde asta la întrebare?

– Da. Mulţumesc.

– Cu plăcere şi mulţumesc.

– Aceasta poate fi o întrebare prostească, dar ce să facem atunci când nu mai suntem preocupaţi sau entuziasmaţi de corp, minte, emoţii conduse de simţuri şi nu mai avem nevoie să aflăm răspunsuri la întrebările de ce, cum şi când, cu privire la evenimente sau întâmplări? Să stăm doar liniştiţi şi să aşteptăm orice vine?

– Ceea ce vei face (tocmai asta voiam să spunem), este că vei începe să te mişti în sensul răspândirii iubirii. Pricepi ce vrem să spunem? Dintr-o stare de pace, poţi cu adevărat să răspândeşti iubirea, orice ar fi.

– Deci, să arăt lumii ce simt?

– Ei bine, nu să arăţi lumii ce simţi, asta nu-i responsabilitatea ta. Treaba ta este doar să fii un exemplu de om care operează din dragoste. Deci nu contează ce face corpul tău, dar contează din ce minte operezi. Deci, dacă demonstrezi dragoste, ai o minte a iubirii. Şi ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla. Extensii ale iubirii. Înţelegi ce zic?

– Slavă Domnului! Trebuie doar să stăm liniştiţi şi să aşteptăm orice ar veni, trebuie să mergem spre casă sau suntem deja acasă?

– Toată lumea va ajunge Acasă. Asta se întâmplă, cu adevărat. Nimeni nu-ţi interzice să ajungi Acasă, cu adevărat, decât propriile tale gânduri. Deci... continuă...

– Scuze!

– Continuă.

– Sau suntem deja Acasă şi asta-i tot, şi doar aşteptăm să vedem dacă va veni ceva care să ne tulbure pacea?

– Nu-i deloc aşa. Când eşti liniştit, atunci eşti pe pace indiferent de ceea ce pare că observi. A fi liniştit nu înseamnă să părăseşti lumea şi să te comporţi ca şi cum lumea nu ar exista. Înţelegi ce zic?

– OK, da.

– Nu înseamnă să opreşti ştirile şi să te prefaci că nu se întâmplă nimic – deşi tu crezi că se întâmplă ceva. Înţelegi ce zic?

– Da, la asta mă refeream.

– Da, într-adevăr. Dar a fi liniştit nu înseamnă să stai nemişcat într-o poziţie pentru tot restul vieţii tale. Înseamnă doar să fii în pace şi să răspândeşti pacea mereu şi să alegi pacea în locul conflictului în orice situaţie. Înţelegi ce zic?

– Aa, ce bine! Că am cam început să mă îngraş.

– Atunci, ridică-te şi mişcă-te. Ridică-te şi mişcă-te. Pentru că liniştea nu înseamnă să devii depresiv. Înţelegi?

– Da, mulţumesc.

– Absolut. Liniştea nu înseamnă să te stingi şi să te prefaci că lucrurile lumii nu-ţi mai atrag atenţia.

– Sau să te retragi într-o peşteră.

– Da, absolut. Unii oameni o pot face, doar că asta nu-i pentru tine.

– Deci lucrurile sunt bune. Să ne simţim bine.

– Da. Cât timp sunteţi aici cel puţin, profitaţi la maximum de ele.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc. Ne bucurăm să te putem elibera de ideea seriozităţii. Când stai nemişcat şi asta te face să devii depresiv, înseamnă că iei lucrurile prea în serios. Şi, de fapt, nu uita că lumea însăşi a luat naştere din luarea ei în serios. Aţi luat-o atât de în serios, aţi crezut că este reală, aţi reacţionat la ea şi aşa aţi făcut-o reală pentru voi. Iar acum, în acest timp al trezirii, vă desfaceţi mintea de credinţa în existenţa lumii, ceea ce vă face disponibili să luaţi lucrurile lejer şi să n-o mai luaţi prea în serios. Zâmbiţi puţin, pentru că ştiţi că este doar un vis. Înţelegi ce zic?

– Da. Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o aici de la Isus şi Erin este să iau lucrurile mai uşor.

– Minunat.

– Mulţumesc tuturor.

– Mulţumesc. Este de ajuns o singură lumină pentru a lumina mintea tuturor. Iar când te luminezi şi devii mai uşor, atunci te alături. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Minunat. Şi vom mai spune ceva. Ce înţelege ego-ul prin a fi alături este că eşti alături de suferinţă, eşti alături de depresie, aşti alături de disperare. Nu asta-i adevărata alăturare. Asta-i doar la nivelul formelor, iar formele nu sunt reale. Deci unirea adevărată înseamnă a te alătura în lumină, în bucurie şi pace, în cine eşti cu adevărat. Adică în iubire, aceea este adevărată alăturare şi unificare.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc.

– În prezent, studiez pentru a-mi îmbunătăţi perspectivele pentru un loc de muncă, dar am dificultăţi de concentrare. Sunt atât de copleşit şi îngrijorat de temele pe care trebuie să le scriu. Aş vrea să pot studia mai concentrat şi cu încredere. Ieri, într-una din conferinţele tale de pe YouTube, te-am auzit menţionând să cerem ajutor Duhului Sfânt. Am încercat, dar trebuie să meditez la asta? Poţi explica mai mult?

– Ei bine, ar fi o idee bună să-ţi asculţi interiorul. Şi asta poate fi o formă de meditaţie. Doar să asculţi ceea ce simţi. Deci spui că devii foarte neliniştit şi copleşit de ceea ce se pare că faci. Există ceva în tine care nu este în armonie cu ceea ce vrei să faci sau cu ceea ce crezi că vrei să faci. Înţelegi ce zic?

– Aşteptăm un răspuns... Da, mulţumesc.

– Cu plăcere. Deci trebuie să te întrebi “Ce îmi doresc cu adevărat? La ce bun sunt toate acestea?” Înţelegi ce zic?

– Da.

– Şi vezi ce-ţi apare în minte. Şi, desigur, cere Sfântului Spirit să te ajute în problema asta, în locul ego-ului. Ego-ul înseamnă judecată. Iar Sfântul Duh înseamnă claritate. Totul îţi va deveni clar, dacă te adresezi Sfântului Spirit pentru a te ajuta. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Şi nu-i nevoie decât de intenţia ta şi de un moment în care să stai deoparte, lăsând Spiritul Sfânt să te îndrume.

– Într-o altă conferinţă ai menţionat că este posibil să dobândim cunoştinţe de la propria noastră conştiinţă, că nici măcar nu trebuie să folosim Google. Îmi poţi spune cum să fac asta?

– Da, am spus asta. Pentru că, cu adevărat, tu şi Cunoaşterea sunteţi una. Dar când vorbim de cunoaştere, ne referim la Cunoaştere cu majusculă, care este Tot-ceea-ce-există. Nu cunoaşterea care aparţine lumii. Înţelegi ce zic? Deci nu-i nimic în neregulă cu căutarea pe Google, dar, într-adevăr, ai potenţialul de a accesa orice informaţie pe care o doreşti, doar stând puţin deoparte, cerând şi permiţându-i acelei informaţii să-ţi răsară în minte. Dar, aşa cum am spus, nu este nimic în neregulă să cauţi pe Google, dacă nu ai ajuns la acel nivel. Adică nu fă din treaba asta un scop. Repet, scopul tău este pacea interioară. Dacă acest scop îţi creează conflicte interioare, atunci te îndemnăm să foloseşti doar Google. Înţelegi ce zic? Din nou, apropo de seriozitate, ia lucrurile mai lejer! Iar când vei fi mai relaxat, atunci vei putea primi informaţii. Înţelegi ce zic?

– Da, mulţumesc.

– Cu adevărat. Greutatea vălului (iluziei) vine din seriozitate, adică faptul că te strădui atât de tare să afli aceste informaţii, că vei încerca din răsputeri să nu foloseşti Google. Dar Cunoaşterea este înnăscută în tine. Iar conştiinţa acestui fapt îţi va răsări în minte pe măsură ce te relaxezi şi devii mai uşor.

– Mulţumesc mult.

– Mulţumesc.

– Recent, am început să cresc fluturi monarh şi ador să văd cum se transformă în ceva radical diferit. Dar ei nu pot fi simultan atât omizi, cât şi fluturi. Simt că suntem chemaţi către o stare de glorie pură radical diferită, care nu poate coexista cu trupul.

– Absolut.

– Oare noi existăm simultan şi într-o formă luminoasă cerească de slavă?

– Ei bine, uite cum stau lucrurile. Cine eşti tu cu adevărat doar ESTE. Înţelegi ce zic? Deci nu are vreun concurent sau rival. Doar ESTE. Înţelegi ce zic? Aşa că da, poţi trăi starea cât timp pari că te afli aici, dar ea este dincolo de aici. Înţelegi ce zic?

– Da, dincolo de timp şi spaţiu.

– Da, într-adevăr. Fluturii sunt un simbol minunat al trezirii. Puteţi privi aşa. Staţi de atâta timp în coconul iluziei. Ei bine, acum vă treziţi. Aripile încep să se întindă. Zburaţi!

– Parcă se întâmplă cu adevărat. Îi iubesc.

– Frumos.

– Te iubesc şi îţi mulţumesc.

– Şi noi te iubim şi îţi mulţumim.

– Ego-ul meu este doar un sistem de gândire, nu-i o fiinţă. Nu-i real.

– Da.

– Singura mea responsabilitate este să aleg pacea oferindu-mi Sfântului Spirit gândurile, mintea, faptele, viaţa. Este corect?

– Da, este. Absolut.

– Excelent. Deci este pacea, bucuria, abundenţa cine suntem noi cu adevărat? Sunt ele moştenirea noastră?

– Da, într-adevăr. Exact asta-i cine şi ce eşti cu adevărat. E dincolo de forme. Adică, este în afara Iluziei. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Şi da, se poate materializa şi în Iluzie, ca o reflexie a cine şi ce eşti cu adevărat. Înţelegi ce zic?

– Da. Şi totuşi, dacă simţim că ceva de genul ştirilor ne îndepărtează de bucurie, ar fi mai bine să ieşim din cameră?

– Da, dar iartă-te! Chestia este că, dacă apare o tulburare a păcii interioare, aceasta este un îndemn către iertare, o chemare la dragoste. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Deci nu fugi de ştiri, pentru că, astfel, de fapt, le transformi în ceva real pentru tine. Înţelegi ce spunem? Asta ar veni cam aşa: „Nu voi privi acel lucru care nu este real, dar care cred că este real, pentru că mă sperie sau îmi tulbură pacea. Nu voi intra acolo, pentru că vreau să rămân în pace”. Dar noi vrem să te adânceşti în tine, tu cel adevărat, indiferent de ce pare că se întâmplă în jurul tău. Poţi menţine în continuare acea stare de pace. Aceea este mintea păcii, indiferent de ceea ce se pare că observi cu simţurile tale. Înţelegi ce zic?

– Da, dar mă simt mereu în dizarmonie.

– Păi, întreaga lume este în dizarmonie. Lumea, în general. Dar îţi poţi modifica mintea în privinţa asta. Doar recunoşti că nu poate fi aşa. „Pot vedea pacea în loc de asta”. Înţelegi ce zic? „Nu trebuie să las acest lucru să-mi tulbure pacea”.

– Deci trebuie să ajung într-o stare de acceptare, să nu mă critic sau învinovăţesc.

– Absolut, absolut. Nu trebuie să te critici deloc. De fapt, critica vine din sistemul de gândire al ego-ului. Pentru că este o judecată. Este întotdeauna o judecată. Aşadar, pur şi simplu iubeşte-te pe tine însuţi şi spune-ţi: „Ei bine, m-am cam necăjit puţin. Dar trebuie să renunţ. Mă iert şi las lucrurile în plata Domnului şi voi învăţa din asta”. Înţelegi ce zic? Pentru că chiar nu trebuie să judeci ceea ce vezi. Adică, nu trebuie să dai vina pe cineva sau să-ţi provoci sentimente de nelinişte. Înţelegi ce zic?

– Da, wow!

– Aşadar, când observi că ceva te agită sau te nelinişteşte, ceva perceput ca fiind în afara ta, aminteşte-ţi că ceea ce vezi este, de fapt, ceva activ în propria ta minte. Ai luat decizia de a avea acea reacţie. Şi astfel, în acel moment poţi decide iarăşi. Dar trebuie să spunem că este posibil ca sentimentele tale să nu se schimbe în acelaşi moment în care te răzgândeşti, dar vor începe să se disipeze şi apoi se vor linişti. Înţelegi ce zic?

– Interesant.

– Ia încearcă! Încearcă! Pentru că mintea este puternică. Şi toate experienţele pe care le ai provin din deciziile tale de a le avea. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Încercăm, de fapt, să vă facem să recunoaşteţi că toate acestea provin din mintea voastră. Acestea sunt conţinutul minţii voastre. Reacţiile voastre vi-l arată. Dar când apar reacţiile, atunci puteţi spune: “Treaba asta nu trebuie să rămână aşa”. Un alt lucru pe care dorim să-l subliniem este că, cu cât reacţionezi mai mult la ceva în mod negativ, spunem doar atât, negativ, cu atât vei avea mai multe experienţe care-ţi produc aceeaşi reacţie. Pentru că, prin acea reacţie, de fapt, tu spui Universului, spui Sursei: „Asta vreau”. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Ai o reacţie puternică faţă de o situaţie care pare să nu aibă legătură cu tine, care pare să vină spre tine din afara ta, şi nu din propria decizie. Iar astfel, ceea ce spui este „Da!”. Înţelegi ce zic? În schimb, mai bine doar ai observa reacţia, spunându-ţi: „Iar a venit, reacţia aia! Ego-ul este din nou activ. Ei bine, o voi lăsa să treacă.” Şi îi întorci spatele, începând să urmezi Duhul Sfânt, care te va călăuzi spre pace. Înţelegi ce zic?

– Deci să încerc să rămân în armonie, dar, dacă este necesar, să plec din cameră. Sau ca şi cum aş trece prin furtună, dar rămânând liniştit în centrul ei.

– Treaba asta necesită practică, dar da, da. Dacă nu poţi altfel, ieşi din cameră, nimeni nu-ţi spune să nu faci asta. Dar după ce ieşi din cameră, îndreaptă-ţi spatele şi aminteşte-ţi că asta vine din propria ta minte. Înţelegi ce spunem? Vorbim despre reacţiile pe care le ai, nu despre comportamentul altora, nu despre acţiuni.

– Da.

– Vrem să fie clar.

– Da, este ceva de practicat.

– Da. Va fi distractiv, pentru că vei vedea schimbarea pe măsură ce vei practica, dar trebuie să fie o practică consecventă.

– Excelent!

– Şi practică cu inima uşoară. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Minunat.

– Este adevărat că unele muzici sau frecvenţe ne mută conştiinţa pe o dimensiune superioară, iar altele fac contrariul?

– Există unele frecvenţe sonore care vă pot ajuta să vă ridicaţi energia vibraţională. Înţelegi ce zic?

– Aşteptăm un răspuns… Da. da te iubesc. Mulţumesc.

– Cu plăcere. Şi noi te iubim. Dar din nou, lasă lucrurile să curgă. Înţelegi ce zic? Nu spune: „Aia îmi scade vibraţia, asta îmi ridică vibraţia”. Asta este o judecată. Înţelegi ce zic? Poţi rămâne complet neafectat. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Minunat.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc.

– Nu sunt în stare să recunosc când îmi vorbeşte intuiţia, aşa că am luat multe decizii greşite şi acum mi-e frică să mai iau vreo decizie. Mă poţi ajuta cu asta?

– Ei bine, singurul lucru pe care ţi-l vom spune este să ceri întotdeauna Duhului Sfânt ajutor în acest sens. Şi îţi poţi da seama cu ce ai de a face după cum simţi. Înţelegi ce zic? Intuiţia înseamnă claritate. Intuiţia ta este pacea minţii. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Astfel că poţi spune după ce simţi dacă auzi intuiţia sau altceva. Deci dacă simţi o energie care spune: “Dacă nu faci acest lucru chiar acum, lumea se va sfârşi”, atunci fă un pas înapoi şi alege din nou. Aia nu-i intuiţia ta. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Minunat. Ţi-am răspuns la întrebare sau mai ai nişte detalii de dat, în privinţa cărora te putem ajuta?

– Mulţumesc. Da. Nu, e bine.

– Minunat. Minunat.

– Soţul meu a murit de cancer în 2000. Nu voia să moară şi sunt tristă, pentru că îl dezamăgisem. După ce a murit, am fost foarte deprimată şi nu am reuşit să-mi întreţin copiii şi a trebuit să vând casa. Mă întrebam dacă este supărat pe mine. După ce oamenii trec dincolo, mai păstrează legătura cu familia?

– Ţin legătura, cu siguranţă, şi nu, nu este supărat. Odată ce treci dincolo, toate acestea dispar. Înţelegi ce zic? De asemenea, vrem să-ţi spunem, deşi părea să fie aşa sau chiar dacă a spus că nu vrea să moară, totuşi Mintea superioară ştia că îi venise timpul. Înţelegi ce zic?

– Aşteptăm un răspuns... Da, mulţumesc.

– Cu plăcere. El este liber, şi tu eşti liberă, dar nu pentru că este el liber, ci eşti liberă prin natura ta. Şi el este liber prin natura lui. Fii alături de el în libertate. Înţelegi ce zic?

– Da. Mulţumesc.

– Cu plăcere. Te iubeşte, este mereu alături de tine, şi vrea să ştii că supărarea este doar un concept al acestui plan de existenţă. În realitate, nu există. O poţi lăsa să se ducă.

– Oh, mulţumesc.

– Cu plăcere şi mulţumesc.

– Oare jucăm un rol în procesul iertării ca parte a conştiinţei de grup sau trebuie să ajungem la iertare în mod individual şi apoi conştiinţa de grup se va apropia de iubire? Trebuie să ne ajutăm unii pe ceilalţi pentru a ajunge la iertarea faptelor oribile comise de atâţia ani împotriva nevinovaţilor?

– Îţi vom vorbi despre asta într-un mod puţin diferit. Eşti aici ca să practici iertarea în mod constant. Iar harul mântuitor este propria ta minte, pentru că cu ea trăieşti. Înţelegi ce zic? Adică, nu trebuie să aştepţi ca ceilalţi să-şi facă lucrarea de iertare. Depinde de tine. Mintea ta are nevoie de iertare, cu mintea ta poţi alege iertarea. Înţelegi ce zic?

– Aşteptăm un răspuns...

– Şi am mai spus-o, am mai vorbit despre cea de-a suta maimuţă. Oare trebuie să aştepţi cea de-a suta maimuţă? Şi am spus că nu, tu eşti cea de-a suta maimuţă. Aşa că implică-te. Pentru că este nevoie de mintea ta. Înţelegi ce zic?

– Oh, da. Da, mulţumesc.

– Cu plăcere. Până la urmă, întreaga colectivitate va ajunge astfel, dar trebuie să te focalizezi pe iertare în mintea ta, în loc să aştepţi ca ceilalţi să o capete în mintea lor. Înţelegi ce zic?

– O, da. Mulţumesc.

– Cu plăcere şi mulţumesc. Îţi răspunde asta la întrebarea ta?

– Da, da.

– Vrem să vă reamintim să nu luaţi această lume atât de în serios, deşi ceea ce pare să se întâmple în lume pare foarte grav. Vrem să nu uitaţi că acesta este doar un vis şi întotdeauna aveţi posibilitatea de a alege din nou. Nu faceţi lumea reală în ochii voştri întărind ceea ce este fals. Alegeţi întotdeauna să vă aliniaţi cu Duhul Sfânt şi urmaţi îndrumarea acestuia, decât îndrumările venite din lume. Înţelegeţi ce zic? Nu aşteptaţi să vă spună lumea ce să simţiţi, ci folosiţi-vă propria minte, ascultaţi-vă pe voi înşivă şi răspândiţi iubirea. Răspândiţi pacea, răspândiţi adevărul, care înseamnă că totul este iertare. Vrem să vă amintiţi acest lucru, indiferent de ceea ce se pare că vedeţi cu ochii fizici la ştiri sau de ceea ce se pare să simţiţi emoţional în experienţele voastre. Nimic nu este real. Sunt reale numai iubirea şi lumina şi pacea şi bucuria, libertatea şi iertarea.

– Încă o întrebare.

– Încă o întrebare.

– Două.

– OK.

– Este ego-ul doar un sistem de gândire, judecată, vină etc.?

– Da.

– Numai eu pot alege pacea şi să renunţ la frică?

– Da, într-adevăr. Trebuie să o alegi, nu o poate face nimeni pentru tine, pentru că tu eşti mintea care gândeşte. Tu eşti mintea care alege. Înţelegi?

– Da. Te iubesc.

– Şi noi vă iubim. Vă iubim pe toţi.

– Ultima întrebare. Uneori am văzut şi am filmat globi de lumină prin casă. Întotdeauna am considerat că acestea sunt suflete iubitoare care se lipesc de noi pentru a ne ajuta la nevoie. E adevărat?

– Absolut. Absolut. Toată lumina este lumină. Asta sunteţi.

– Mulţumesc.

– Cu plăcere.

– O ultimă întrebare.

– O ultimă întrebare.

– Înţeleg ce spui şi cred că această lume nu este reală. De asemenea, am fost învăţat despre utilizarea flăcării violete pentru a ajuta la transmutarea karmei. Mi se pare că utilizarea flăcării violete ar fi inutilă într-un vis. Dar chiar şi aşa, am citit undeva că oamenii te-au văzut când trăiai pe Pământ că erai înconjurat de o flacără violetă. Ai folosit flacăra violetă când ai trăit pe Pământ în corpul fizic?

– Uite ce-ţi vom spune. Nu am folosit nimic în mod special, ci doar gândirea cu mintea corectă. Şi astfel, pentru că am folosit doar mintea adevărată, exista doar adevărul. Deci, asta se poate întâmpla oricui. Nu are legătură cu utilizarea a nimic. Doar EŞTI. Înţelegi ce zic?

– Deci, păi, vorbeşti despre flacăra violetă, ce este nu este, cum să o foloseşti cel mai bine. Este Saint Germain cel care ne învaţă utilizarea flăcării violete, tu fiind în poziţia de Cristos al Epocii Vărsătorului?

– Cristos este în tine. Nu eşti separat de Cristos. Nu există un Cristos separat. Şi Saint Germain este tot Cristos, ca şi tine, cu adevărat. Cristos este potenţial în tine chiar acum, dar trebuie trezit prin practica de a fi conştient de el şi căutându-l să te îndrume, care se face cu Sfântul Spirit şi este Sfântul Spirit. Vrem să spunem că tu nu eşti separat de Tot-ce-eşti cu adevărat şi ar fi bine să priveşti spre Unime decât să cauţi în afara ta, ca şi cum toate acestea n-ar face parte din tine. Înţelegi ce zic?

– Da.

– Minunat.

– Mulţumesc.

– Mulţumesc. Ţi-am răspuns la întrebare?

– Da, mulţumesc.

– Cu plăcere. Deci, da, nu sunteţi separaţi, ci una cu iubirea, cu lumina, cu însăşi viaţa, care este pace şi bucurie şi libertate. Vă mulţumim pentru această minunată adunare de astăzi. O aşteptăm cu nerăbdare pe următoarea, dar apropo, noi suntem mereu cu voi. Trebuie doar să vă acordaţi atenţia la prezenţa noastră. Vă iubim şi, încă o dată, mulţumim. Namaste.

– Namaste.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
februarie 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=mCfDOzKXD6s