<  Index "Ascensiunea 2021 cu Isus"

Mesajul 10b

Sistemul bancar actual este foarte corupt şi nu va supravieţui ascensiunii în 5D. Două alte sisteme aşteaptă să-i ia locul. Primul este un sistem cu monedă digitală care este pus la punct în strădania de a creşte controlul tranzacţiilor, ca să nu mai existe bani cash. Totuşi, mai există un altul mai echitabil, îl vom numi sistem financiar cuantic, care şi el se profilează la orizont. (Isus)

Mesajul nr. 10b, "Întrebări şi răspunsuri cu Isus şi Ananda", preluat de la un eveniment regulat al comunităţii ChannelingJesus, fluxul live #120, publicat pe data de 19/03/2021 şi înregistrat la începutul lunii martie. Este intercalat în seria curentă "Ascensiunea 2021 cu Isus". Spiritul lui Isus ne vorbeşte prin vocea mediumului Tina Spalding. Mesajul în limba engleză este subtitrat în româneşte, iar videoclipul este încorporat la sfârşitul acestei transcrieri.

Cuvintele care-i aparţin Tinei şi lui Carol sunt marcate printr-o culoare şi un fundal diferite.


Textul mesajului video 10b

TINA: – Suntem live. Bună ziua tuturor! Vă mulţumesc că sunteţi cu noi astăzi, ce o zi o fi, oh 28 februarie, ultima zi a lunii. M-a cam luat prin surprindere, mă gândeam că ar fi 30 sau 31. Nu, este 28. Vine primăvara în Columbia Britanică, ceea ce este minunat. Nu am avut deloc o iarnă grea aici. Deci ce noutăţi avem Carol? Bine, avem evenimentul nostru cu channeling pe data solstiţiului din 21 martie. Este pregătit şi puteţi să faceţi rezervări. Avem invitaţi trei mediumi. Carol Morgan este unul dintre mediumii invitaţi. O avem, de asemenea, pe Antoinette Fuimos. Iar alt medium, i-am uitat numele… Britney. Brittany Hiskings. Îmi pare rău, reţin doar prenumele oamenilor. Deci va fi o zi interesantă. Voi face channeling o oră şi jumătate la început, apoi vor urma cei trei mediumi la mijlocul zilei şi voi termina eu evenimentul cu încă o oră şi jumătate de channeling. Şi să sperăm că, de data aceasta, nu se va întrerupe curentul.

CAROL: – Te rog, nu!

T: – Bine, nu va fi cazul, de dragul lui Carol, ca să nu aibă probleme cu inima. Să sperăm că nu se opreşte curentul. Încă un anunţ: Carol va fi într-o mică excursie la începutul lunii martie, aşa că vom face evenimentul pe data de 21, care este un eveniment live streaming plătit. Iar cel de-al doilea eveniment din martie va avea loc în aprilie. Aşa că vom face trei fluxuri live în aprilie şi două evenimente în martie, dintre care unul va fi un eveniment cu plată. Ca să fie clar, nu vom renunţa la acel flux live din martie, ci doar va fi mutat în aprilie. Iar Carol va putea face mica sa călătorie. Mai vrei să spui ceva Carol înainte să începem?

C: – Dacă aveţi o întrebare, vă rugăm să apăsaţi tasta Q, există o pictogramă Q în partea de jos. Sau dacă doriţi să fiţi introduşi live, ridicaţi mâna, care este o altă pictogramă în partea de jos a ecranului.

T: – Bine, gata. Să vedem ce are să ne spună Isus astăzi.

ISUS:

«Cu adevărat, sunteți ființe binecuvântate. Eu sunt acela pe care îl ştiţi ca Isus.

Pe măsură ce începe primăvara în emisfera nordică, apare un fel de mâncărime în tălpile multora, este o dorinţă de schimbare, o dorinţă de expansiune, o dorinţă de libertate. Asta simţim în conştiinţa voastră colectivă. Simţim o dorinţă foarte puternică ca lucrurile să se aşeze.

Când analizăm frecvenţa colectivă generală, simţim multă frustrare şi nemulţumire cum stau lucrurile, simţim multă furie faţă de sistem, care foloseşte în mod clar frica pentru a manipula. Şi asta devine tot mai evident în multe minţi, multe minţi care, poate, cu şase luni în urmă, consimţeau toate măsurile care se luau în lume, dar acum oamenii încep să vadă că au apărut câteva fisuri pe faţada acestui regim care învârte treburile pe planeta voastră. Deci vedem că încep să curgă multă creativitate.

Când oamenii intră într-o stare de frenezie, când oamenii devin pasionaţi, capacitatea lor de a crea creşte. De pildă, când vedeţi un artist că aruncă cu pasiune vopsea pe pânză sau loveşte cu pasiune tastele unui pian, ceea ce vedeţi este manifestearea Energiei. Se vede cu ochiul liber cum curge creativitatea prin ei. Şi se simte puterea, se vede că, de fapt, intră într-o altă lume. Ei bine, cam asta se întâmplă acum cu omenirea, dincolo de aparenţe.

Aşa că, un lucru pe care vrem să vi-l spunem tuturor celor care vă simţiţi frustraţi de situaţia socio-politică prezentă – şi este foarte uşor de înţeles că sunteţi frustraţi – primul lucru pe care-l dorim de la voi este să fiţi recunoscători pentru ceea ce aţi învăţat, pentru ceea ce aţi înţeles despre voi înşivă şi pentru ceea ce aţi remarcat la stilul vostru de viaţă şi, poate, unele lucruri pe care le făceaţi pentru că aţi fost condiţionaţi să le faceţi.

De exemplu, mulţi oameni care acum fac şcoală la domiciliu cu copiii lor îşi dau seama cât de stresantă era pregătirea copiilor pentru şcoală în fiecare zi la ora şapte dimineaţa, cu hainele şi pacheţelul de mâncare şi toate acele activităţi. Iar mulţi părinţi vor deveni mult mai flexibili cu copiii lor. Vedem ca pe un beneficiu extraordinar la nivel global când părinţii spun: „Acest sistem nu este sigur, nu este iubitor, nu este bun”. Amintiţi-vă ce v-am tot repetat, că sistemul şi-a pus cărţile pe masă. Şi vrem să acceptaţi ceea ce v-a arătat sistemul. Acesta este un mare beneficiu, să zicem, al lucrurilor negative din ultimul an, anume că vedeţi cât de puţin respect au guvernele pentru voi.

Este, de asemenea, o idee bună să vedeţi cum aţi învăţat să trăiţi fără anumite lucruri. Aţi învăţat să trăiţi fără shopping permanent, aţi învăţat să trăiţi fără a ieşi în oraş după mâncare, aţi învăţat să trăiţi fără multe lucruri şi v-aţi concentrat mintea să trăiţi într-un mod mai simplu şi mai calm. Acestea sunt beneficii imense pentru evoluţia voastră spirituală, vrem să înţelegeţi acest lucru. Când vă daţi seama că nu trebuie să cheltuiţi 400 de dolari pe lună ieşind la restaurant de plictiseală, că aţi reuşit să vă gestionaţi plictiseala într-un mod mai puţin costisitor, acesta este un lucru bun. Acei bani vor putea fi investiţi de-a lungul anilor în sistemele mai sănătoase pe care tocmai le descoperiţi.

De exemplu, mulţi oameni îşi descoperă grădinile, descoperă bucuria de a fi în natură şi de a săpa în noroi şi de a planta plante comestibile şi îşi dedică mai mult timp acestor activităţi recreative. Şi îşi dau seama cât de bine este să poată ieşi afară ca să culeagă pe loc nişte roşii crescute organic în grădină şi să rupă nişte salată proaspătă ca s-o mănânce după câteva minute. Deci să nu spuneţi că toată această experienţă a fost negativă! Nu a fost.

Seamănă mult cu acele poveşti despre cineva care a făcut un atac de cord sau a divorţat şi, în timp ce procesul este în desfăşurare, în timp i se trage preşul de sub picioare şi au loc toate acele schimbări, există un sentiment de confuzie. Dar mulţi oameni, după ce au tras o sperietură soră cu moartea, îşi vor schimba viaţa în bine. Îşi vor spune: „Am privit moartea în faţă şi mi-am dat seama că lucram la o slujbă care nu-mi plăcea, nu îmi petreceam timpul prea creativ, nu eram fericit, iar această criză de sănătate m-a făcut conştient”. Acelaşi lucru cu divorţul. Uneori, divorţul este foarte dureros, distruge familiile, întrerupe obiceiurile de viaţă şi financiare şi chestiuni de genul ăsta, dar, pe de altă parte, se poate simţi ca un nou început. Iar noi asta vedem că se apropie.

Vrem să înţelegeţi că ceea ce vi se tot arată şi vi se tot spune (în mass-media) nu este, de fapt, ceea ce creează omenirea. Aşa că, atunci când vedeţi aceste feţe mascate la mall sau în magazinul alimentar, vă spunem că 50% dintre acei oameni sunt ca voi. 50% dintre acei oameni nu vor asta. 50% dintre aceşti oameni doresc libertate. 50% dintre acei oameni sunt destul de iritaţi. Vrem să înţelegeţi cum funcţionează creaţia, care apare din această pasiune pe care o simţiţi. Şi asta detectăm când luăm pulsul planetei voastre: o dorinţă de libertate, o dorinţă pentru un sistem mai bun, o dorinţă de a da jos de la putere pe acele persoane care au arătat că nu vă iubesc sau nu vă respectă. Asta simţim noi.

Această mânie, spunem noi, se ridică la fel cum se va ridica seva în copaci foarte curând. Asta va curge prin omenire în primăvara ce vine în emisfera nordică. Şi veţi vedea că se va manifesta. Veţi începe să vedeţi rezistenţa. Tacticile care au fost folosite asupra omenirii până în acest moment sunt foarte năucitoare, pentru că minţile care le-au inventat au făcut multe cercetări. Anumite strategii folosite îi menţin pe oameni în confuzie, instabili şi temători. Iar cei care au conceput aceste strategii, în mod clar nebuneşti, ştiu cum funcţionează mintea voastră. Dar şi cei dintre voi care studiaţi “Un curs de miracole” ştiţi cum vă funcţionează mintea.

Aşadar, în această primăvară, în următoarele două sau trei luni, nu vă lăsaţi înşelaţi de ceea ce credeţi că se întâmplă. Înţelegeţi că valul de creativitate emanat de inimile şi minţile voastre este legat de libertate, de posibilitatea de a alege, şi veţi începe să vedeţi consecinţele la sfârşitul primăverii. Deci, nu renunţaţi la credinţa în bine, nu reunţaţi la a vă decide propriile vieţi, continuaţi să vă concentraţi pe lucrurile pe care le iubiţi, care sunt benefice pentru familia voastră, asta însemnând o alimentaţie sănătoasă, cultivarea propriilor alimente.

Iar când spunem să vă cultivaţi propriile alimente, nu înseamnă că veţi cultiva tot ce mâncaţi. Dar pentru lunile de vară, vă puteţi creşte singuri cultura de salată, puteţi planta tufişuri cu fructe de pădure, puteţi să spuneţi, privind la peluza goală din spatele casei: „În loc să cheltui 400 de dolari pe lună ca să mănânc la restaurant, mai bine să investesc în nişte tufe de zmeură, care îmi vor oferi zmeură toată vara. Voi planta nişte căpşuni şi o voi face cu bucurie, o voi face cu entuziasm, o voi face cu fericire, înţelegând că aceasta este lecţia pe care am învăţat-o, că e bine să te poţi întreţine singur, e bine să ai la dispoziţie fructe organice ori de câte ori vrei, e bine să te poţi duce să culegi o frunză de varză şi să o bagi în gură, ştiind că forţa vitală a acelei plante străbate corpul imediat, în loc să stea într-un magazin timp de trei săptămâni.”

Acestea sunt câteva dintre lecţiile de bază pe care le-aţi învăţat, din cauză că societatea voastră le-a uitat în ultimele decenii de industrializare alimentară şi de dezvoltare a acestor incredibil de complexe şi, totuşi, foarte instabile sisteme de transport alimentar. Începeţi să faceţi cumpărături la nivel local, să vă sprijiniţi fermierii locului. Aceşti fermierii locali vor fi cei care vor avea hrană atunci când în alte locuri va lipsi. Dacă vă cunoaşteţi de câţiva ani şi le-aţi cumpărat produsele, când veţi ajunge la poartă spunând „Magazinul e închis, nu au conopidă acolo”, ei vor spune „Păi, avem noi nişte conopide, uitaţi aici unele faine. Ne sprijiniţi de atâta timp, aşa că vă putem ajuta acum”. Aşa era pe vremuri, colaboraţi cu vecinii, conlucraţi cu comunitatea, susţinându-vă reciproc, când unora le lipsea ceva, ceilalţi îi ajutau şi viceversa.

Deci, când vorbim despre întoarcerea la ceea ce era acum 200 de ani, majoritatea vă gândiţi doar la asta: „O, fără electricitate”. Dar nu la asta ne referim. Ne referim la ideea de comunitate, la grădini care vă dau mâncare, la ajutorarea vecinilor şi prietenilor, să fiţi responsabili pentru comportamentul vostru, să nu fiţi nesăbuiţi, neţinând cont de mediu. Nu aşa făceau oamenii acum 200 de ani. Îşi iubeau pământul, îşi iubeau animalele, îşi iubeau comunităţile, căci altfel n-ar fi supravieţuit.

Ceea ce vrem să faceţi este să începeţi să folosiţi binele pe care l-aţi învăţat în acest an, dar de bunăvoie, nu dintr-un sentiment de disperare, nu dintr-un sentiment de frică, ci dintr-o profundă apreciere pentru lecţia primită.

Deci începeţi să vă gândiţi la asta odată cu intrarea în acest anotimp de primăvară. Scoateţi cataloagele de seminţe, comandaţi seminţe online, scoateţi lopata, marcaţi unde veţi pune noul strat de sol suplimentar sau primul pat germinativ din grădina voastră şi pregătiţi-vă cu nerăbdare pentru munca fizică, aşteptaţi cu nerăbdare să staţi afară în soare, să staţi acolo cu păsările, viermii şi prihorii care vor veni să fure viermii când răscoliţi solul, şi deveniţi astfel din nou parte a naturii. Deveniţi din nou parte a naturii, care se trezeşte în emisfera nordică.

Ne vom întoarce în scurt timp.»

< Sus >

C: – Mi-a plăcut.

T: – Şi mie mi-a plăcut.

C: – Există atât de multe lucruri bune care au apărut în acest an şi, eu, în special, simt că trebuie să trec de la „O, Doamne ce s-a întâmplat cu lumea!”, la “Hai să vedem ce oportunităţi avem aici!”.

T: – Da, să apreciem ceea ce avem. Te cunosc Carol, şi suntem amândouă norocoase că avem proprietăţi rurale. Am vorbit cu mulţi oameni în sesiuni şi cred că se trimite un mesaj repetat oamenilor să iasă în grădinile lor. Eu am o mică parte împrejmuită, aceasta este o proprietate închiriată unde mă aflu acum. Dar am îngrădit o zonă mică, şi, sinceră să fiu, dacă aş pune plante acolo, ar fi multă mâncare, chiar dacă este doar un spaţiu relativ mic. Mă voi muta la sfârşitul lunii într-un loc mai mare, dar acesta este cât o curte suburbană obişnuită. Şi sunt, cu siguranţă, multe lucruri pe care oamenii le pot face chiar şi într-un mediu suburban.

C: – Da, da.

T: – Bine, avem o primă întrebare.

C: – Prima întrebare vine de la Lisa, care spune aşa: „Una dintre activităţile care îmi aduce bucurie şi pace este să alerg pe lungi cărări de munte, pierdută în natură. Mi-am rupt piciorul vineri în timpul unei alergări şi mă străduiesc să înţeleg lecţia. Acum şase ani mi s-a întâmplat acelaşi lucru, dar la celălalt picior. Este clar că nu învăţ ceea ce trebuie. Cum să pot interpreta mai bine semnele şi mesajele pe care mi le dă Spiritul?”

T: – În primul rând, îţi voi împărtăşi mica mea experienţă când mi-am rupt piciorul, ca să afli şi versiunea mea. Nu înseamnă că este şi versiunea ta. Zugrăveam o casă ca să mai câştig nişte bani, dar şi ca să evit să scriu cartea lui Isus, din cauză că mă simţeam copleşită de acea misiune. Şi când puneam, literalmente, ultima pensulă pe un tavan foarte înalt, scara a alunecat şi am căzut pe scară şi mi-am rupt călcâiul de la un picior. Şi uite-aşa am stat într-un scaun cu rotile timp de şase luni, în faţa computerului, lucrând la cartea lui Isus. Aşa am terminat-o. Nu aveam voie să fac altceva. Nu puteam face altceva. Aşadar, prima chestiune la care să te gândeşti ar fi: Oare nu eviţi să observi ce trebuie reglat în viaţa ta, prin faptul că te dedici acelor alergări montane? Din experienţa mea, a rezultat că ceea ce trebuia eu să fac nu era să zugrăvesc case, cocoţată pe o scară.

C: – Stephanie scrie că şi ea şi-a rupt piciorul joi, aşa că mulţumeşte pentru că s-a pus această întrebare.

T: – Da, la câteva persoane li s-a pus frână. Interesant, bine. Să vedem ce are de spus Isus.

ISUS:

«Cu adevărat, sunteţi fiinţe binecuvântate. Eu sunt cel pe care îl ştiţi ca Isus.

Când eşti oprit de la o activitate pe care o iubeşti sau de care te ocupi mult sau care îţi dă un fel de dependenţă... menţionăm aceste trei lucruri diferite, deoarece unora le place să alerge, pentru că le alungă gândurile de la ceva ce trebuie schimbat în viaţa lor. Unora le place să alerge, pentru că le opreşte gândurile. Atunci când corpul este angajat într-o acţiune extrem de plăcută, care ar putea fi mâncarea excesivă sau alergarea – pot fi multe alte acţiuni, dar cu acelaşi efect – poate însemna că îţi alini suferinţa, deoarece mintea nu poate face două lucruri simultan. Dacă se concentrează cu adevărat pe alergare şi unde să pună piciorul pe o cărare cu bolovani, atunci nu se va mai gândi la lucrurile la care se gândeşte în mod normal şi, astfel, alergarea poate aduce o uşurare extraordinară pentru o minte tulburată sau suferindă. Există întotdeauna un beneficiu dintr-o experienţă.

...Deci când stai acolo, dorind să alergi, dar piciorul e pus în ghips şi ridicat pe un scaun, de abia reuşeşti să scoţi brânza din frigider – căci cum poţi scoate brânza din frigider când eşti în cârje? este foarte greu. Draga noastră a trebuit să renunţe la cumpărături şi la tot felul de lucruri când a avut piciorul rupt. Dar a rezistat, pentru că este o bună elevă a „Cursului de miracole”. Şi a decis să se adâncească în acele lucruri pe care era întotdeauna prea ocupată să le facă. Draga noastră este foarte activă, foarte ocupată, dimineaţa la prima oră merge la sală şi face tot felul de lucruri. După cum vă imaginaţi, este o persoană harnică. Dar când a fost smulsă din obişnuinţe, a trebuit să facă unele lucruri pe care nu le-a mai făcut niciodată. Iar unul dintre lucrurile pe care ea le-a făcut... – nu spunem că ar fi aceeaşi situaţie pentru tine, dar gândeşte-te ce lucruri ai mai putea învăţa pe care nu le-ai putut învăţa când erai activă şi capabilă de acele lungi alergări.

...Un lucru pe care draga noastră a trebuit să-l facă a fost să-şi trimită fiul la cumpărături, pentru că ea nu putea s-o facă. Era într-un scaun cu rotile, nu putea căra obiecte. Aşa că îi dădea o listă de lucruri de care avea nevoie: mere, roşii şi ce mai avea nevoie. Iar el venea cu o pungă mare de mere şi o pungă mare de roşii, câte cinci sau şase în fiecare. Iar ceea ce a realizat draga noastră a fost că, de fiecare dată când ea mergea la cumpărături se întorcea cu două mere, două roşii. Aşa că trebuia să meargă la magazin zilnic sau la fiecare două zile, pentru că avea frică de sărăcie şi punea o limită de câţi bani va cheltui la magazinul alimentar, din această frică de sărăcie. Iar acum şi-a dat seama că, datorită faptului că nu putea merge la cumpărături, brusc, dispăruse o parte foarte stresantă din viaţa ei cotidiană. Înainte nu-şi dădea seama cât de stresante erau pentru ea cumpărăturile. Nu-şi dădea seama că trăia un continuu stres financiar când mergea la cumpărături. Aceasta era atitudinea pe care mama ei a învăţat-o când era mică. Mama ei nu avea niciodată bani destui şi o trimitea pe draga noastră să pună lucrurile la loc pe raft, pentru că la casa de marcat nu îi ajungeau banii. Iar draga noastră a învăţat să socotească costul total, ca să nu mai repete această traumă. Dar ea era complet inconştientă că ducea în spinare acest comportament foarte stresant, învăţat pe când era copil.

Aşadar, şi-a dat seama că felul în care făcea cumpărături îi provoca anxietate în fiecare zi. Când a reuşit să meargă din nou la cumpărături – adică, trei luni mai târziu, a avut destul timp să reflecteze la asta – şi-a schimbat modul în care cumpăra. A făcut ca fiul ei: cumpăra şase mere, cumpăra şase roşii, cumpăra mai multe alimente şi nu mai număra banii, nu se mai stresa ca înainte. Ştia că are bani în bancă şi are de unde plăti. Şi se străduia să nu se mai uite la total. S-a străduit să întrerupă tiparul comportamental inconştient pe care mama ei a instruit-o să îl urmeze în copilărie.

Deci aceasta a fost o consecinţă directă pozitivă a faptului că se afla într-un scaun cu rotile, că nu se putea mişca. A fost de ajuns această singură revelaţie ca să-i schimbe complet comportamentul financiar.

Aşa că, cei dintre voi care au acum piciorul rupt şi staţi cu el în sus, încercaţi să observaţi ce nu mai puteţi face şi dacă nu este, de fapt, chiar o uşurare că nu mai puteţi face acel lucru. Poate că tu eşti cea care face toate cumpărăturile şi toate treburile casnice şi face toate treburile şi tu menţii casa în funcţiune, poate ai doi copii şi un soţ, iar acum te privesc stând cu piciorul în sus: „Ce ne facem fără tine? Ce ne facem fără tine?” Iar tu spui: „Nu ştiu, cred că va trebui să vă descurcaţi singuri”. Acesta ar putea fi beneficiul acestei experienţe.

S-ar putea ca problema care te deranjează, chestiunea mentală care te deranjează, chestiunea pe care ai tot amânat-o pentru că trebuie să ieşi la alergări, acum nu o mai poţi evita. Stă acolo lângă tine pe canapea cu piciorul în sus. Analizează ce anume te deranjează şi ai evitat să observi până acum!

Când aveţi astfel de crize, aceste crize fizice care vă întrerup comportamentul normal, un comportament de coping sau uneori de evitare, ele pot fi foarte, foarte benefice. S-ar putea să vă spuneţi: „Wow, cred că acum voi putea citi acea carte pe care nu am avut timp să o citesc”. Aţi avut destul timp să citiţi cartea, numai că aţi decis să n-o faceţi, lăsând alte lucruri să vă împiedice.

Deci când aveţi astfel de leziuni, gândiţi-vă: „Ce evit eu ieşind mereu la alergări? Cu ce mă confrunt eu, iar această pacoste mă face să observ fără ocolişuri? Şi ce lucruri îmi voi permite să fac acum, pe care nu le făceam în mod normal?”. Poate fi tricotarea unui pulover, citirea unei cărţi, pictarea unghiilor de la picioare, nu contează ce este, totul este să te simţi entuziasmat, pentru că acum te poţi justifica de ce stai şi citeşti o carte căreia trebuie să-i dai atenţie.

Va fi altfel pentru fiecare dintre voi. Dar credeţi-ne că acest lucru se întâmplă dintr-un motiv şi că veţi învăţa ceva ce trebuie să aflaţi despre propriul vostru subconştient, despre propriul comportament de coping şi de evitare, pe măsură ce treceţi prin acest proces de vindecare. Nu-l grăbiţi, nu-l negaţi, nu fiţi supăraţi, ci acceptaţi într-un mod profund şi radical ceea ce are loc şi atunci nu veţi suferi.

Vom reveni în scurt timp.»

< Sus >

C: – Acum o introducem pe Kim Severin. Eşti acolo?

– Sunt aici, mă poţi auzi?

T: – Te putem auzi Kim, ce mai faci?

– Grozav. Sunt atât de recunoscătoare că vorbesc cu tine.

T: – Unde locuieşti, Kim?

– Sunt în Virginia.

T: – Mi s-a părut că ai puţin un accent din sud. Nu ştiu unde este plasată Virginia pe coasta de est. Este cam la jumătate?

– Corect, cam la jumătate, da. Am un accent intermediar. M-am născut în New Jersey, am petrecut ceva timp în Cincinnati, Ohio şi acum mai în sud. Mama s-a îngrozit când m-am întors şi nu mai aveam accentul din New Jersey.

T: – Ce ne propui azi, Kim?

– Am două întrebări pentru Isus. Prima este: cine sau ce ne şterge memoria când intrăm în corp şi de ce? Iar a doua este: am auzit unii oameni spunând că, dacă urmăm lumina după ce ne părăsim corpul, vom continua procesul de reîncarnare iar şi iar. Şi că, nu numai de lumină suntem ademeniţi, ci şi când vedem membrii familiei care au decedat. Deci cred că întrebarea ar fi: este adevărat? şi trebuie doar să ne reamintim că suntem lumină, dar nu trebuie să urmăm lumina?

T: – Ambele întrebări, excelente. Să vedem ce are de spus Isus în privinţa asta.

ISUS:

«Cu adevărat, sunteţi fiinţe binecuvântate. Eu sunt cel pe care îl ştiţi ca Isus.

Primul lucru pe care vrem să-l înţelegeţi este că puteţi avea întotdeauna încredere în lumină. Lumina nu vă va înşela niciodată, lumina este întotdeauna adevărată, în acest sens. Când se transmite cealaltă poveste pe internet – că nu ar trebui să urmaţi lumina, că ar fi o înşelăciune – există şi un pic de adevăr în ea, în sensul în care oamenii spun în glumă: „Lumina de la capătul tunelului este când ieşi dintr-un vagin şi intri încă o dată în ciclul reîncarnării.” :)

Dar nu ce gândiţi în momentul morţii determină decizia reîntrupării. Cum va fi următoarea încarnare pe care o veţi trăi se stabileşte prin fiecare decizie pe care o luaţi în această întrupare. Se stabileşte zilnic. Alegeţi în permanenţă cum va fi următoarea experienţă, dacă va fi o experienţă de înaltă frecvenţă sau o experienţă de joasă frecvenţă. Asta nu înseamnă o recompensă şi pedeapsă, ci ideea că veţi culege ceea ce aţi semănat.

De exemplu, dacă practicaţi iertarea, acesta este cel mai puternic mecanism cu care vă puteţi schimba viitorul. Iar când spunem viitorul, nu ne referim doar la această încarnare, ci la viitorul vostru absolut. Atunci când v-aţi alungat din minte nevoia de separare, nu va mai trebui să vă întoarceţi într-un corp fizic. Aşadar, veţi sări în ciclul karmei, dacă vreţi să-l numiţi aşa, sau ciclul reîncarnării atâta timp cât este nevoie să aveţi experienţa separării şi să simţiţi separarea.

La ce foloseşte separarea? Ca să simţiţi ce înseamnă să credeţi în ea. Acesta este motivul pentru care această lume este plină de încercări şi necazuri. Voi aveţi – nu tu Kim, ci voi ca şi colectiv – aveţi o frecvenţă destul de similară încât să aveţi cu toţii judecăţi şi frici, şi proiectaţi această lume din imaginaţia voastră, încercând să scăpaţi de vina pe care o simţiţi pentru că v-aţi separat de Dumnezeu. Asta este cu adevărat acest loc, este un ecran de cinema pe care vă proiectaţi credinţele şi prin care vă experimentaţi credinţele. Şi aceasta este, desigur, ideea fundamentală a “Cursului de miracole”, anume că nu eşti o victimă a lumii, ci lumea îţi reflectă înapoi ceea ce crezi a fi adevărat despre ea.

Deci, când spunem că puteţi avea încredere în lumină, este la fel ca şi cum puteţi avea încredere în soare. Puteţi avea încredere că soarele vă aduce vitalitate, soarele vă aduce energie, menţine lucrurile în mişcare, este forţa care permite viaţa pe Pământ în această experienţă fizică tridimensională. Dacă soarele s-ar stinge, după trei zile, Pământul ar fi terminat. În trei zile, va fi atât de frig, încât nu veţi mai exista. Deci lumina este un simbol foarte, foarte puternic. Puteţi avea încredere în lumină.

Vrem să înţelegeţi că puteţi avea totală încredere în lumină în practica voastră de zi cu zi, în viaţa de zi cu zi, când luaţi acele decizii care determină cum va fi următoarea experienţă. De pildă, când am ajutat-o pe draga noastră să transmită cartea “Great Minds Speak to You”, erau acolo nişte poveşti despre fiinţe care s-au pierdut în întuneric din cauza alegerilor făcute în încarnarea lor fizică. Nu au fost întâmpinate cu lumină, ci cu umbrele propriei lor minţi. Deci, ar trebui să vă amintiţi asta când lucraţi asupra propriilor umbre, umbrele care apar în timpul acestei accelerări galactice prin care treceţi cu toţii. Mulţi dintre voi vă veţi vedea sinele-umbră, acele părţile din voi care sunt nestăpânite, care sunt temătoare, care sunt focalizate intens pe separare, care sunt frustrate. Pe toate acestea e bine să le vedeţi, deoarece astfel puteţi lucra asupra lor, să le înmuiaţi şi să le domoliţi puţin, căci, cu adevărat, acesta este scopul acestei încarnări.

Mesajul care te-a buimăcit – pe care îl vom numi "lumina falsă" – este o parte integrantă a sistemului de propagandă din reţelele de socializare.

S-a statornicit ideea că, dacă cineva pozează ca profesor spiritual sau medium sau clarvăzător sau senzitiv, atunci este cu adevărat ceea ce spune.

Un lucru de care suntem foarte încântaţi în privinţa dragei noastre este consistenţa şi onestitatea lucrării pe care a permis-o să fie realizată prin intermediul ei. Dacă o urmăriţi de ani de zile, observaţi că a avut foarte puţine fluctuaţii în channeling, că nu prea au apărut chestiuni care să vă facă să gândiţi: „Păi, asta nu sună bine”. Sunt informaţii care vă fac să vă simţiţi bine, sunt informaţii care vă împuternicesc, sunt informaţii care, deşi s-ar putea să credeţi că sunt „negative” – uneori vă avertizăm că există o punte în faţă şi s-ar putea să fie nevoie să vă schimbaţi puţin direcţia, nu vă supăraţi pe noi pentru asta, tocmai vă ajutăm – aţi putut vedea de-a lungul timpului că această persoană a transmis informaţii pline de iubire foarte consistente, care vă ajută să vă duceţi o viaţă mai bună.

Dar unele fiinţe care transmit informaţii nu au trecut printr-un proces de limpezire mentală precum această fiinţă – mulţi ani de zile practicând foarte sârguincios “Un curs de miracole”. Ele transmit informaţii care nu provin neapărat de la cine cred ele. Nu vrem, în niciun caz, să le insultăm sau să fim dispreţuitori în vreun fel. Dar există ideea că, dacă ceva vine de la un spirit, trebuie să fie neapărat adevărat şi bun. Nu este neapărat aşa. Există entităţi de frecvenţă mai joasă care se pretind a fi fiinţe de înaltă frecvenţă şi încep să strecoare informaţii care nu prea sunt corecte.

Şi de aceea ai pus această întrebare. Ceva ţi se pare în neregulă cu mesajul acela. Ai auzit despre multe mii de relatări ale unor experienţe din preajma morţii NDE, iar poveştile sunt foarte similare: drumul spre lumină, întâlnirea cu cei dragi şi aşa mai departe. Şi, dintr-o dată, apare această altă poveste că ar fi ceva de rău. Trebuie să-ţi foloseşti mintea logică în astfel de situaţii şi să gândeşti aşa: „Păi, există mii şi mii de experienţe aproape de moarte în care oamenii par să aibă aceeaşi experienţă. De unde vine acum această noutate şi de ce mi se pare ciudată şi cam deplasată?” Pentru că chiar este. Sistemul tău de ghidare s-a cam blocat, e puţin oprit.

V-am atras atenţia, ca grup, că vă parvin multe informaţii prin ecrane şi media socială şi trebuie să vă folosiţi discernământul în privinţa lor. Iar dacă urmaţi învăţăturile cuiva, dacă vreţi să ascultaţi de el, verificaţi-i istoria: De cât timp face asta? Sunt mulţi disidenţi în familia lui de adepţi? Sunt unele lucruri pe care acea persoană le spune şi care nu vă sună bine? E în regulă să o faceţi, e în regulă să verificaţi oamenii şi să vă întrebaţi: “De unde este această persoană? Cu ce se ocupă? De cât timp face asta? A scris cărţi pe care să le pot citi? Poate că, mai întâi, îi voi citi cartea şi voi vedea ce simt despre acele informaţii”.

Desigur, există şi oameni care nu rezonează cu informaţiile noastre, şi asta-i în regulă. Dar dacă analizaţi cantitatea şi calitatea informaţiilor care vin prin draga noastră de mult timp, se poate vedea că sunt foarte consistente şi de încredere. Acesta ar fi un lucru pe care v-aş sugera să-l cercetaţi atunci când încercaţi să vă daţi seama dacă ar trebui să aveţi încredere într-o informaţie sau nu.

Atunci când intraţi în separare, motivul pentru care nu vă amintiţi nimic este că ar fi prea copleşitor să vă amintiţi. Ar fi prea copleşitor. Când intraţi în separare, când veniţi aici pentru o altă încarnare, o nouă încercare de a învăţa cum să fiţi iubitori, pentru a avea nişte experienţe concrete bazate pe liberul-arbitru, experienţe din care să învăţaţi, trebuie să uitaţi majoritatea lucrurilor pe care le ştiaţi. Dacă aţi păstra amintirea tuturor celor 634 de vieţi pe care le-aţi trăit deja sau pe care le trăiţi, aţi avea prea multe informaţii, nu v-aţi putea concentra asupra acestei încarnări.

Aţi fost proiectaţi să trăiţi în acest complex corp-minte, care este simbolul separării – forma fizică umană pe care o folosiţi ca dovadă că sunteţi separaţi, o folosiţi tot timpul ca probă că sunteţi separaţi. Corpul-minte este conceput pentru a vă face să vă simţiţi separaţi. Cele cinci simţuri sunt concepute pentru a vă focaliza într-un spectru foarte îngust de frecvenţe, astfel încât să experimentaţi o aparentă separare, pentru că asta v-aţi dorit.

Pe măsură ce conştiinţa evoluează, pe măsură ce meditaţi, pe măsură ce vă ridicaţi vibraţiile prin toate practicile despre care vorbim noi şi ceilalţi învăţători, veţi observa că conştiinţa voastră va începe să se extindă. Şi la aceasta asistaţi pe planeta voastră în acest moment. Oamenii au fost atraşi către materialism într-un asemenea grad, au fost copleşiţi de simţuri într-un asemenea hal, încât nu mai au o conştiinţă multi-dimensională. Dacă guvernul spune „Sări în prăpastie!”, ei zic „Bine, când vrei să sar?”. Ei nu au acces la mai multe tipuri de informaţii, din cauza programării la care au fost supuşi în ultimii ani. Şi acesta este unul dintre motivele pentru care Spiritul intervine pe planeta voastră în acest moment, din cauza faptului că programarea vă face orizontul tot mai îngust şi mai îngust şi vă face să vibraţi la o frecvenţă tot mai mică şi mai mică şi mai mică, ca să nu accesaţi resursele multidimensionale.

Nu visaţi, pentru că beţi cafea şi alcool în fiecare zi. Nu citiţi nimic, pentru că staţi tot timpul pe telefon. Nu faceţi parte dintr-o comunitate, pentru că locuiţi singuri într-un apartament. Toate aceste lucruri au fost implementate de-a lungul timpului şi la asta aţi ajuns. Asistaţi la faptul că oamenii şi-au îngustat foarte mult capacitatea de a înţelege şi de a interacţiona cu alte dimensiuni la care pot avea acces. Oamenii primesc informaţii doar dintr-o zonă foarte îngustă.

Pe măsură ce conştiinţa voastră evoluează şi vă ridicaţi vibraţiile – precum aceste fiinţe care fac channeling şi pe care le vedeţi aici – aveţi acces la mai multe informaţii. Iar acea informaţie este cunoaştere, acea informaţie provine din Conştiinţa colectivă infinită, înregistrările akashice – tot ce s-a întâmplat vreodată, tot ce se întâmplă, tot ce se va întâmpla vreodată – vă devin accesibile. Şi aşa începe să vă revină memoria. Începeţi să vă amintiţi alte încarnări, începeţi să remarcaţi „O, primesc mesaje mediumnice”, începeţi să vă acordaţi la adevărata voastră natură. Când oamenii nu erau „civilizaţi” cum vă consideraţi voi acum, când dansau în jurul focurilor noaptea, cu şamanii care invocau spiritele, când foloseau ierburi şi remedii naturale şi aveau comportamente naturale pentru societăţile indigene, atunci oamenii erau în contact cu aceste alte tărâmuri, erau în legătură cu strămoşii lor, îşi aminteau de alte încarnări.

Ceea ce se întâmplă aici, mai ales în Occident – şi se întâmplă de câteva decenii, această îndoctrinare în materialism – este o experienţă foarte intensă a societăţii voastre, din care învaţă multe. Aşa cum spuneam în introducere, dacă sunteţi atenţi la ceea ce aţi învăţat din aceste carantine şi restricţii, veţi vedea că sunt lecţii spirituale importante. Iar ceea ce învaţă societatea voastră din capitalismul extrem şi concentrarea totală asupra trupului, acest materialism extrem este o lecţie spirituală pe care o veţi lua cu voi în alte încarnări. Şi vă veţi aminti cum capitalismul sălbatic şi materialismul şi obsesia pentru trup, toate acestea pot provoca probleme. Vă veţi aminti consecinţele pe care le trăiţi în aceste timpuri.

Prin urmare, acum primiţi o lecţie foarte, foarte importantă, trăind consecinţele de a vă preda puterea altora, de a spune întotdeauna: „Da, este în regulă, vom semna hârtiile, vom face ceea ce doriţi”. Spiritul rebel a dispărut din mulţi dintre voi şi tocmai acest spirit rebel, acest spirit de pionier, această forţă vitală puternică va fi resuscitată în voi toţi prin experienţa carantinelor, restricţiilor şi pierderilor. Şi o veţi duce cu voi în următoarea încarnare.

Prin urmare, uitarea este în parte amplificată de societatea voastră. O altă parte este consecinţa naturală a faptului că vă aflaţi în ciclul karmic, în ciclul reîncarnărilor, în care trebuie să aveţi multe experienţe de viaţă într-o formă fizică, ca să puteţi avea o experienţă clară şi curată, un joc nou, ca să zic aşa, o bucată de hârtie imaculată. E la fel ca atunci când desenezi: nu vrei să foloseşti o bucată de hârtie cu mâzgălituri şi care a tot fost ştearsă cu guma şi sunt găuri în hârtie pentru că ai şters prea tare – pur şi simplu, nu e frumoasă, nu te inspiră. O bucată de hârtie veche şi murdară, cu toate aceste amprente şi pete de cafea – cine ar vrea să deseneze o piesă de artă frumoasă pe aşa ceva? “Daţi-mi o foaie de hârtie curată! O, acum sunt inspirat, acum mă simt bine, am foaia de hârtie curată şi va fi distractiv!”

Exact de asta se întâmplă aşa: Ca să vă puteţi scufunda în noua creaţie, care este această încarnare, şi să rezolvaţi unele lucruri care vi s-au dat să le rezolvaţi în planul fizic.

Acesta a fost răspunsul nostru.»

< Sus >

T: – Îmi place ideea de coală de hârtie curată, sună bine.

C: – Este un răspuns minunat. Ca şi întrebarea. Acest concept mi s-a părut dificil când am început să ascult materialele tale, după patru decenii de îndoctrinare catolică. Acesta a fost unul dintre conceptele pe care m-am străduit cel mai mult să-l înţeleg. De ce uităm, care ar fi scopul? Şi, chiar dacă am primit nişte răspunsuri, nu mi se legau în cap, până când, în cele din urmă, am înţeles. Dacă trebuie să creştem şi am avea toate acele cunoştinţe, aşa cum a spus el, nu numai că ar fi copleşitor, dar nici nu am creşte. Un răspuns frumos.

T: – Imaginea a îngheţat, Carol. Opreşte şi reporneşte accesul video şi să vedem dacă se schimbă ceva.

C: – Ciudat. Mă întreb ce se întâmplă. Imaginea e tot îngheţată sau şi-a revenit?

T: – Acum şi-a revenit.

C: – Bine, bine. Este ciudat.

T: – O mică problemă tehnică, dar şi-a revenit.

C: – Bine, hai să o introducem pe Lucia. Lucia, te rog, să dai drumul la microfon.

– Hello!

T: – Salut, Lucia. Ce mai faci?

– Minunat. Mulţumesc că mi-aţi preluat apelul.

T: – Eşti binevenită. Unde locuieşti, Lucia?

– Sunt aici, în California, Los Angeles.

T: – Ce mai face California?

– Este o zi frumoasă, stau cu ciorile şi animalele şi veveriţele afară în parc.

T: – Ce frumos! California are mereu o vreme frumoasă. Sunt mereu invidioasă. Dacă ar fi să trăiesc undeva – şi dacă aş putea elimina guvernul – aş locui în California. Un loc foarte frumos. Care e întrebarea ta, Lucia?

– Da, voiam să vă spun că vizionam programul de videoclipuri pentru ascensiune, cele 40 de zile şi 40 de nopţi. În ziua 23, lecţia de dimineaţă, repetam programul de 40 de zile 40 de nopţi. Şi un paragraf de acolo a rezonat cumva cu mine, care vorbea despre familie şi copii şi despre programarea cu care sunt inoculaţi copiii în sistemul şcolar, în religie şi în familii, şi uneori se simt foarte blocaţi. După ce am terminat lecţia, am închis ochii şi au început să iasă la iveală emoţii legate de amintiri din propria mea copilărie. Nu mi-am putut reţine emoţiile şi l-am întrebat pe Isus: “Cum ar putea o carte ca aceasta, ACIM (A Course In Miracles - n.tr.), să ajute copiii să se simtă în siguranţă şi iubiţi?!”. Aşa că, în momentul în care am închis ochii, am văzut o carte ACIM pentru copii de Tina Spalding şi cu ilustraţii de Chelsey Foreign Brock, şi cum mamele discutau despre ea şi se găsea în toate bibliotecile şi centrele de resurse informative. Şi când am deschis ochii, m-am întrebat „Asta a venit din mintea mea sau de la Isus”? Aş vrea să-i pun lui Isus această întrebare.

T: – Bine, o întrebare foarte bună, deoarece este absolut sigur nu am scris cartea respectivă. Încă nu am făcut acea carte. Să vedem ce are de spus Isus.

ISUS:

«Cu adevărat, sunteţi fiinţe binecuvântate. Eu sunt cel pe care îl ştiţi ca Isus.

Ce ţi s-a întâmplat a fost o incursiune în, să-i spunem, conştiinţa colectivă, unde ai acces la posibilităţile nenumărate disponibile umanităţii. Acolo ai intrat în acel moment. Acea carte nu a fost scrisă de aceşti oameni, nici nu a fost încă planificată, dar vrem să înţelegi că, prin simplul fapt că ai scos această imagine din eter, i-ai mărit potenţialul de a deveni realitate.

Aşadar, atunci când primiţi idei... şi vrem să înţelegeţi că vă vin tot timpul idei din conştiinţa colectivă. Acest tărâm al cunoaşterii, această sursă infinită de informaţii, potenţialităţi şi posibilităţi, ceea ce s-ar numi câmpul cuantic, este disponibil pentru voi toţi. Iar când începeţi să urmaţi astfel de practici, începeţi să aveţi acces la acest gen de informaţii.

...Deci, când descoperi o imagine ca aceasta, o carte care ţi se pare că ar fi o idee bună şi o aduci în conştiinţa ta şi acum o împărtăşeşti în acest grup, tu faci o undă în câmpul cuantic. Faci un val în câmpul cuantic, care îl va influenţa. Atunci când ai astfel de idei aparent magice venite de aiurea, acesta este semnul, adresat numai ţie, că îţi ridici frecvenţa în mod semnificativ, deoarece poţi accesa ceva care, în acest moment, există doar potenţial. Această carte este doar un potenţial în acest moment.

Când draga noastră a început să transmită cărţi, habar nu avea ce cărţi va transmite. Nu îi spunem ce cărţi va scrie. Într-o zi – ar putea fi mâine – îi vom spune: “Cartea numărul 9, păzea că vine!”. Depinde de starea pe care o are, depinde de experienţele pe care le are, depinde de frecvenţa pe care o menţine, depinde la ce nivel se află, pentru că are propria ei viaţă prin care să treacă, credeţi sau nu. Nu face treaba asta tot timpul. Petrece o mare parte din timp făcând channeling şi sesiuni şi genul acesta de lucruri, dar mai are de trăit viaţa Tinei, în care trebuie să treacă prin lecţii care să o ţină în formă pentru a putea aborda următorul potenţial proiect pe care-l avem pentru ea.

Deci ceea ce ai accesat este doar un viitor posibil pentru ea şi Chelsey. Nu înseamnă că se va şi întâmpla. Înseamnă că este o posibilitate din oceanul posibilităţilor cuantice. Şi tu ai acest tip de posibilităţi. Când îţi urmezi practica spirituală şi începi să ai unele viziuni, s-ar putea să ai o viziune despre o casă: „Ce casă frumoasă! Mă întreb cui aparţine ea”, ar putea fi viitoarea ta casă. S-ar putea să nu fie o casă pe care să o poţi manifesta în această întrupare, din cauză că, trecând prin experienţele tale de viaţă, nu eşti capabilă să scapi de acele credinţe şi idei lipsite de iubire din minte, încât nu poţi să o cobori, să zicem aşa, din tărâmul cuantic în tărâmul material fizic.

Dar vrem să ştiţi că tot ceea ce vedeţi aici creat de om a fost adus din tărâmul cuantic în tărâmul fizic prin conştiinţa umană. Scaunul pe care staţi, computerul pe care îl folosiţi, maşina parcată în curtea din faţă, acoperişul de tablă de pe casă, acestea au fost doar idei, acestea au fost doar potenţialităţi în câmpul cuantic la un moment dat, dar o minte umană a reuşit să le acceseze şi să le aducă în lumea fizică materială. Ce proces pasionant!

Ca cea care a pus întrebarea, ne-ar plăcea să fii entuziasmată că ai intrat în câmpul cuantic. Să nu te obsedeze ideea de a face pe cineva să scrie cartea pe care crezi că ar trebui să o scrie, ci continuă-ţi practica ce ţi-a dat acea străfulgerare. Pentru că vor mai fi multe străfulgerări şi vor mai exista multe idei şi vor mai fi multe inspiraţii care vor veni la tine şi prin tine, iar pe unele dintre ele le vei aduce în lumea materială fizică.»

< Sus >

T: – În regulă, acesta a fost răspunsul lui. Este foarte interesant. Am citit o carte numită „Trezirea copilului interior” – care este o carte inspirată de „Un curs de miracole” scrisă de un autor numit Tara Singh, un bărbat, un domn sikh – şi mi-a schimbat complet modul în care mi-am crescut copiii. Kieran avea şapte ani când am citit acea carte şi el era cam neascultător, amândoi băieţii mei erau cam neascultători – de fapt, au fost cam neascultători tot timpul când i-am crescut eu. Dar acea carte mi-a schimbat complet modul în care mi-am crescut copiii. Nu era o carte pentru copii, era o carte pentru părinţi. Deci există câteva cărţi pentru părinţi. Dar cred că da, este şi aceea o posibilitate, cine ştie?! În fond, sunt un artist. Şi uite ce îmi vine acum în minte: În primele nopţi când începusem să citesc „Cursul de miracole”, am avut o viziune cu o carte pentru copii, poate că v-am mai spus povestea, nu mai ştiu. Cred că era, literalmente, prima noapte în care citeam “Un curs de miracole”, când am avut viziunea unui mic monstru plutind în spaţiu. V-am spus povestea?

C: – Nu cred.

T: – Bine. Era ca un mic cartof, o creatură nu prea atrăgătoare, cu braţe şi picioare mici şi sta singur în întuneric. În vis, se simţea foarte, foarte singur şi izolat. Şi se gândea: „Oare de ce am braţe, pentru că aici plutesc singur în spaţiu. De ce am braţe?” Era un vis foarte elaborat, nu l-am uitat niciodată. Şi zicea: „Mă întreb de ce am braţe?”. Apoi a întins braţul şi a atins o altă fiinţă mică la fel ca el. Iar între mâinile lor s-a aprins o lumină. Apoi şi cealaltă fiinţă micuţă şi-a întins braţul şi a dat peste o altă fiinţă singuratică ce plutea în întuneric. Iar în vis, toţi se ţineau de mână şi se făcuse un cerc întreg din astfel de fiinţe mici care crezuseră că sunt singure, dar nu erau.

C: – Wow!

T: – Asta trebuia să fie o carte pentru copii. Nu am scris-o. Încă nu am scris-o, dar cred că ar fi o carte grozavă pentru copilaşi.

C: – Da, poate că ocazia asta te va încuraja.

T: – Da, poate.

C: – Următoarea întrebare, are un fel de legătură cu asta. Vine de la Isabelle Miller, care spune aşa: „Aş dori nişte îndrumări despre cum să o abordez cel mai bine pe nepoata mea, Mia, de 14 ani, care este foarte sfidătoare şi îşi pune viaţa în pericol.

T: – Bine. Să vedem ce are de spus Ananda.

ANANDA:

«Suntem iarăşi cu voi, dragii noştri. Ca de obicei, suntem fericiţi că v-aţi reunit cu toţii, că v-aţi cărat costumul de carne în faţa computerului şi v-aţi alăturat acestei comunităţi. Este o chestiune foarte importantă să vă adunaţi împreună, vibrând la o frecvenţă similară, întrebând lucruri similare, iubind în mod similar, acceptând provocări similare şi canalizându-vă spre un nou mod de a fi. Vrem să vă reamintim că faceţi un lucru foarte, foarte important.

Când ai 14 ani, moartea este departe. Nimănui nu-i pasă, nimeni nu se gândeşte la ea. La aceşti adolescenţi apare un spirit războinic. Draga noastră tocmai făcea o sesiune cu cineva aseară… această energie adolescentină, într-o societate normală – e drept că nu considerăm societatea voastră a fi normală, este o societate artificială, este o societate bazată pe propagandă – veţi observa că organele de reproducere ale tinerilor încep să funcţioneze cam pe la 14, 15 ani. Atunci încep să trăiască cu adevărat. Dar societatea voastră doreşte ca copiii să rămână copii. Nu vrea să-i considere tineri adulţi, oferindu-le libertăţi şi lucruri dificile de făcut, iniţiindu-i şi ajutându-i să-şi gestioneze energia, aşa cum se întâmplă cu voi toţi, ci vrea doar să-i facă pe tineri să-şi reprime energia.

Unii părinţi sunt mai norocoşi, fiindcă îşi pot trimite copiii în tabere de fotbal şi la cursuri de gimnastică şi astfel de lucruri. Acestea sunt ocazii în care aceste energii pot fi consumate. Dar adevărul este că societatea voastră le oferă o copilărie prelungită fiinţelor care se transformă în adulţi tineri şi nu le oferă modalităţi sănătoase, iubitoare, ocazii provocatoare şi stimulative în care să se exprime. Zice: „Staţi pe scaun toată ziua şi învăţaţi lucruri care nu vă interesează!”. Dacă eşti sănătos şi îţi circulă toţi aceşti hormoni prin corpul fizic, ăsta-i ultimul lucru pe care ai vrea să-l faci. Şi mulţi dintre voi nici nu o veţi face, ci veţi spune: „Ştii ce, asta-i o prostie, nu are niciun sens”.

Iar natura rebelă a copiilor care se transformă în tineri adulţi provine din forţa vitală pe care urmează să o folosească pentru a-şi lua viaţa în mâini. Dar şi-o exprimă într-o societate care nu are un loc pregătit pentru ei. Nu are loc pentru ei, pentru că aţi inventat această perioadă de copilărie extinsă de la 14 la 19 sau 20 de ani, în care nu li se permite să fie liberi, nu li se permite să se exprime.

Deci, când aveţi de-a face cu cineva care are acest tip de energie, care are un astfel de comportament distructiv, trebuie să priviţi la mediul în care a fost crescut. A fost crescut într-o familie monoparentală, de exemplu? Se pune o mare presiune asupra lor pentru a se purta într-un mod anume? Părinţii aşteaptă de la ei să aibă note mari şi să înveţe mult? Le impune familia reguli extreme? Sunt ţinuţi într-o închisoare urbană? Locuiesc într-o casă în care nu pot face nimic altceva decât să se uite la televizor sau să se joace pe iPad?

În schimb, veţi vedea că, într-un mediu mai natural, vor fi mai interesaţi. De exemplu, caii. Iar Carol are această pricepere şi este ceva de luat în considerare atunci când ai de a face cu un adolescent delincvent. Fetele iubesc caii. Şi draga noastră a fost la fel. Draga noastră şi Carol au împărtăşit pasiunea pentru cai. Nişte fete înnebunite după cai. Preocuparea aceasta le consumă energia. Curăţând grajdurile, călărind pe acestor animale mari şi puternice, cărând şeile şi baloturile de fân, toate acestea sunt preocupări foarte sănătoase. Acesta este un exemplu de comportament sau genul de ajutor pe care părinţii îl pot oferi copiilor.

Carol s-a născut într-o familie bogată. Draga noastră s-a născut într-o familie săracă. Dar amândouă au reuşit să-şi petreacă timpul cu caii. Aşa că banii nu sunt o scuză. Draga noastră a fost fata săracă care implora pentru nişte plimbări cu calul. Carol nu a fost în aceeaşi situaţie. Dar amândouă au reuşit să aibă această experienţă, una foarte sănătoasă.

O parte a acestei probleme este urbanizarea şi ce se aşteaptă de la tineri şi, mai nou, deziluzia pe care o simt tinerii atunci când se gândesc la viitor. Dezamăgirea că nu vor putea călători, că nu vor putea deveni manager de hotel, deoarece hotelurile se închid, că nu vor putea face ce au visat, şi se enervează. Iar tinerii nu sunt încă la fel de bine condiţionaţi ca voi, la ei procesul de condiţionare nu a fost finalizat. Iar hormonii şi furia şi frustrarea şi presiunile pot face explozie.

Deci, ca membru al familiei unor copii care îşi pun viaţa în pericol, am vrea să evaluaţi situaţia reală, în loc doar să-i priviţi şi să daţi din cap: „Sunt răi şi vor muri dacă continuă să facă prostii”. Analizaţi situaţia în care trăiesc şi vedeţi dacă puteţi, ca familie, să veniţi cu o strategie pentru a-l ajuta pe tânăr să-şi canalizeze acea energie în ceva mai productiv.

S-ar putea să fie foarte creativi, iar şcolile tradiţionale să nu-i atragă. Cercetaţi această direcţie. Poate că nu doresc să trăiască într-un mediu urban şi le place viaţa la ţară. Vedeţi dacă îi puteţi trimite într-o tabără la vară, unde să călărească timp de şase săptămâni. Vedeţi ce puteţi face pentru a-i ajuta să-şi gestioneze energiile care le trec prin corp.

Şi fiindcă sunteţi elevi ai “Cursului de miracole”, abţineţi-vă să judecaţi şi gândiţi-vă: „Cum pot aduce dragostea în această situaţie? Pot face ceva pentru a-l ajuta pe acest tânăr să-şi găsească drumul?” Poate că îi vei propune: „Am rezervat o cabană lângă lac timp de o săptămână şi aş vrea să vii cu mine şi să ne relaxăm şi să citim cărţi şi să povestim”. Iar acel tânăr poate că va spune: „Mulţumesc mult că m-ai scăpat de familia mea plictisitoare. Aveam nevoie.” N-aveţi de unde să ştiţi. Nu-i judecaţi doar, nu-i atacaţi doar, ci vedeţi dacă puteţi veni cu nişte soluţii care rezolvă faptul că societatea este nesănătoasă şi se aşteaptă ca copiii să fie cuminţi atunci când, de fapt, nu au niciun motiv să fie ascultători. Niciun motiv.

Mulţi tineri din societatea voastră spun: „Nu vreau să duc viaţa pe care ai dus-o tu. Nu-mi pasă de succes. Nu vreau să am o ipotecă. Nu vreau să merg la birou în fiecare zi. De ce aş face asta? Tu nu eşti fericit. Faci asta de ani de zile şi nu eşti fericit. Nu vreau s-o fac”. Iar părinţii chiar că nu pot replica nimic, pentru că copiii lor au dreptate: nu sunt fericiţi şi ar vrea să nu mai fie nevoiţi să facă ce fac.

Se întâmplă multe lucruri în societatea voastră în acest moment şi un tineret rebel va fi, de fapt, un mare beneficiu pentru societate, pe măsură ce vor avea loc schimbările pe planetă în anii care vin. Veţi vedea o mică armată de tineri spunând: „Nu mai facem asta. Nu respectăm regulile. Nu vom locui în apartamente mici. Vom pleca şi vom găsi o gospodărie pe un teren şi vom pune bazele unei comunităţi.” Vor fi din nou anii ’60 – pentru că aceea a fost o fază de început a revoluţiei care va continua (perioada hippie - n.tr.). Anii ‘60 au fost o fază de început, când tinerii au început să vadă că materialismul şi capitalismul sălbatic nu erau ceea ce îşi doreau. Nu le-a adus fericirea părinţilor lor. Era plin de restricţii şi supraveghere şi s-au folosit nişte mecanisme de control în societate pentru a opri acea revoluţie. Au fost zorii Epocii Vărsătorului şi tocmai aţi intrat în Epoca Vărsătorului. Aşa că revoluţia din anii 1960, ce pare atât de îndepărtată, a reprezentat primele valuri de nemulţumire, care vor mai fi urmate de altele. Aşadar, obişnuiţi-vă cu asta şi folosiţi-vă imaginaţia şi iniţiativa pentru a aborda situaţia cu iubire, în loc de judecăţi, restricţii şi pedepse.»

< Sus >

C: – Ce amintiri frumoase, mereu mă fac să mă simt bine.

T: – Caii m-au ţinut departe de băieţi.

C: – Şi pe mine. Am fost foarte cuminte până la 18 ani. Eram destul de plictisitoare. Asta a fost. Bine, să vedem mai departe. O voi introduce pe Chantelle Michelle. Chantelle, te rog să-ţi activezi microfonul.

– Hei, mulţumesc.

T: – Salut, Chantelle, ce mai faci!

– Minunat, ce mai faceţi!

T: – Eşti franţuzoaică?

– Sunt şi ne-am întâlnit acum câţiva ani la Salt Spring. Am fost una dintre primele, dacă nu chiar prima persoană pe care aţi primit-o.

T: – O, am stat în faţa casei mele, sub copac, îmi amintesc.

– Da, vă mulţumesc că vă amintiţi.

T: – Bine, care este întrebarea ta?

– Este o întrebare pentru Isus. Într-un flux live anterior, m-a luat un pic frica, din cauză că el ne avertizează despre prăbuşirea sistemului bancar. Sunt îngrijorată pentru tatăl meu. Practic, are toţi banii depuşi la o singură bancă. Din cauza colapsului financiar, potrivit lui Isus şi altora, încerc să-l conving să-şi pună banii şi în alte locuri sau să investească, dar nu mă ascultă. Şi mă întreb dacă va fi bine, el şi toţi oamenii care nu-şi permit să cumpere aur sau argint. Toată chestiunea financiară mi se pare atât de confuză, iar acum intră în joc şi acest sistem financiar cuantic, care nu ştiu ce înseamnă, dacă este un lucru bun sau nu. Aş vrea să-l întreb toate acestea pe Isus. Mulţumesc.

T: – O întrebare bună.

ISUS:

«Cu adevărat, sunteţi fiinţe binecuvântate. Eu sunt cel pe care îl ştiţi ca Isus.

Am spune că sistemul bancar actual este unul dintre cele mai malefice imperii de pe planeta voastră. Dar este diavolul pe care îl cunoaşteţi, este lucrul pe care îl ştiţi, părinţii şi bunicii voştri se scaldă în oceanul acestui sistem financiar de o sută de ani. Nu este un sistem echitabil, este un sistem corupt, este un sistem care vă menţine în sărăcie prin chestiuni precum ipotecile, unde plăteşti de patru ori preţul casei în cei 30 de ani de ipotecă, îţi plăteşti casa de mai multe ori. Mulţi oameni şi-au plătit ratele la casă ani de zile, dar apoi au venit vremuri grele şi banca le luat casa. Deci, după ce au încasat toţi acei bani, iau în posesie casa şi apoi o vând din nou şi o vând din nou. Şi vedeţi un ciclu de recesiune şi falimente şi executări silite la fiecare 7, 8 sau 9 ani. Vedeţi o repetare. Aceste cicluri sunt, de fapt, produse intenţionat. Acesta este unul dintre modurile în care sunteţi jupuiţi de avere, vi se iau banii.

Deci sistemul bancar pe care îl cunoaşteţi este foarte corupt şi nu va supravieţui ascensiunii în 5D. Va urma o perioadă de mare dezordine, când acest sistem se va prăbuşi în cele din urmă, perioadă care spunem că se vede la orizont. Se vede la orizont şi se apropie.

Două alte sisteme aşteaptă să-i ia locul. Primul este un sistem cu monedă digitală, care este pus la punct în strădania de a creşte controlul tranzacţiilor, ca să nu mai existe bani cash. Nu veţi mai putea ţine secrete tranzacţiile pe care le faceţi. Banii peşin nu vor mai fi disponibili şi veţi fi forţaţi să faceţi schimb în natură, pentru că oamenii pot face oricând troc între ei. “Eu am asta, tu ai aia. Am nevoie de asta, tu ai nevoie de aia. Hai să schimbăm între noi. Nu spunem nimănui ce facem.” Asta făceau oamenii în urmă cu 200 de ani. Şi vă reamintim mica noastră predicţie, asta făceau oamenii în urmă cu 200 de ani. O persoană avea o vacă, alta avea un porc, schimbau laptele pe slănină, care nu-i treaba guvernului.

Deci acest sistem va intra în vigoare relativ curând, fiind forţat de către globalişti, care vor să aibă o monedă centralizată, sub controlul lor şi care poate fi monitorizată. Asta nu-i o teorie a conspiraţiei, ci chiar ei vă spun că o vor face. Dacă urmărţi Forumul Economic Mondial, dacă vă uitaţi la ONU şi la aceste tipuri de instituţii, vă spun exact ce vor face. Au un plan, pe care îl implementează de ani de zile încet, dar sigur, pas cu pas, aşa că nimeni nu prea bagă de seamă.

Totuşi, mai există un altul mai echitabil, îl vom numi sistem financiar cuantic, care este paralel cu celălalt sistem, care şi el se profilează la orizont.

Deci, iată ce se întâmplă pe măsură ce treceţi prin acest proces de prăbuşire a Kabalei – aşa o s-o numim, este reţeaua întunericului care controlează planeta voastră în ceea ce priveşte informaţiile publice. Dacă vă uitaţi la oamenii obişnuiţi, vecinii voştri, familiile voastre, prietenii voştri, toţi vor acelaşi lucru: vor pace, vor prosperitate, vor o mâncare bună sănătoasă, nu vor substanţe chimice în mâncare, nu vor să meargă la război, nu vor niciunul din aceste lucruri. Lucrurile negative artificial fabricate pe planeta voastră nu sunt concepute de persoane obişnuite, ci sunt făcute pentru a vă menţine la o vibraţie scăzută, ca să vă manevreze mai uşor. Pentru că atunci când ţi-e frică, eşti manipulabil. Când eşti condiţionat, eşti uşor de manipulat. Şi există o mulţime de suflete puternice pe această planetă pe care trebuie să le manevreze. Nu o pot face decât dacă utilizează câteva măsuri foarte stricte pentru a le supune. Şi, la ora actuală, se aplică mai multe metode în acest scop.

V-aţi întrebat vreodată de ce bagă substanţe chimice toxice în alimente? Nu are niciun sens. De ce naiba bagă substanţe chimice toxice în apă pentru a vă păstra dinţii curaţi? De ce fac asta? Din cauză că face parte dintr-un efort concertat de a vă reduce vibraţiile şi de a vă împiedica să vă atingeţi potenţialul maxim. Acesta este un motiv pentru care tot insistăm asupra sănătăţii voastre şi să vă cultivaţi propria hrană şi să beţi apă de izvor şi astfel de lucruri, ca să căpătaţi încredere în propria putere. Aceste lucruri vă împuternicesc.

Acum, tatăl tău este îndoctrinat de sistemul bancar. Sistemul bancar vă îndoctrinează doar prin mărimea şi forma clădirilor lor. Aţi observat ce scări mari de marmură vă conduc în aceste edificii impozante? ceea ce presupune că sunt bogate, ceea ce sugerează că ar trebui să aveţi încredere în ele. Aţi observat, în reclamele la bănci, cum nişte bunici minunaţi stau cu copilaşii, în timp ce sistemul vă spune câtă grijă au ei de familie şi că puteţi avea încredere în bănci şi genul ăsta de chestii? S-a folosită o propagandă serioasă pentru a vă convinge să-i lăsaţi să aibă grijă de banii voştri în locul vostru şi să vă taxeze pentru treaba asta. Dar vă spunem clar, dacă mergeţi astăzi cu toţii la bancă şi cereţi să vă scoateţi banii, banii nu sunt acolo. Aţi fost minţiţi.

Aşadar, când e vorba despre cineva ca tatăl tău care a înghiţit cu totul momeala acestui sistem, va avea probabil o experienţă destul de traumatică, pentru că şi-a pus toate ouăle într-un coş. Desigur, folosim fraza asta, fiindcă este un lucru foarte riscant. Tatăl tău nu vede treaba asta ca pe un lucru riscant, ci ca pe un lucru sigur, pentru că a fost convins de sistemele de marketing bancar că asta ar trebui să facă. La fel ca oricine de pe această planetă, veţi trăi cu toţii consecinţele alegerilor pe care le faceţi. Nu-l poţi salva pe tatăl tău de a suporta consecinţele alegerilor pe care le face.

Şi tot aşa este cu oamenii care stau la rând pentru a primi injecţii experimentale. Nu sunt vaccinuri, sunt injecţii experimentale, nu funcţionează ca vaccinurile, ci este o denumire folosită intenţionat greşit cu ajutorul propagandei. Au trecut trei generaţii în care s-a făcut propagandă pentru vaccinuri. Deci, dacă i se spune vaccin, un mare număr de oameni îşi vor spune: „O, este un vaccin, deci e bine. Am auzit că sunt bune. Mama mi-a spus că sunt bune. Bunica mi-a spus că sunt bune. Nu am nicio îndoială. Mă duc să fac injecţia.” Acum, dacă oamenii o fac şi au consecinţe negative asupra sănătăţii, ei învaţă ceva la nivel spiritual.

Desigur, când trăieşti cu această mentalitate despre trup şi familie, cu idei de genul: „Eu sunt mama şi tu eşti copilul şi acesta este tatăl meu, îi iubesc pe toţi aceşti oameni şi vreau ce-i mai bun pentru toţi”, este în regulă să le vrei binele. Dar fiecare dintre membrii familiei extinse pe care o ai, fiecare dintre aceşti oameni au adoptat anumite învăţături şi îşi aleg comportamentul pe baza a ceea ce cred ei că este adevărat despre lume.

Pentru unii oameni este foarte clar că ceea ce se întâmplă este o mişculaţie, cum ar spune draga noastră. Pentru ceilalţi oameni nu este deloc clar, ei nu văd ce vedeţi voi. Din punctul de vedere al liberului arbitru, nu îi puteţi face să vadă, aşa cum majoritatea vă daţi seama, n-aveţi cum să-i faceţi pe oameni să înţeleagă, pentru că au avut un milion de experienţe diferite faţă de voi. Le-au intrat alte informaţii în conştiinţă. Au avut parte de diferite evenimente în viaţă, care i-au determinat să ia anumite decizii. Nu-l poţi face pe tatăl tău să creadă ceea ce crezi tu. El crede ceea ce crede. Iar ce trebuie să faci tu este să ai credinţa că, în marea schemă a vieţii sale, o să primească o lecţie care îi va aduce învăţăminte. Asta primiţi cu toţii.

Dacă atingi o sobă fierbinte, îţi arzi degetul, te doare tare şi nu o vei mai atinge vreodată. Aceasta este cea mai simplistă versiune de învăţare. Dar pe măsură ce deveniţi tot mai complecşi şi societatea devine tot mai complexă, lecţiile pe care le învăţaţi devin şi ele tot mai complexe. Foarte mulţi oameni învaţă din revelaţiile care se întâmplă la nivel global în acest an, învaţă lucruri pe care, altfel, nu le-ar fi învăţat. Dar asta nu înseamnă că învăţarea este rea. Ci înseamnă că le va rămâne în amintire pentru totdeauna. Vor părăsi această încarnare cu o cunoaştere adusă de lecţia respectivă.

Şi asta v-am spune tuturor, pe măsură ce treceţi prin acest proces plin de învăţăminte de transformare a societăţii voastre: Ce învăţaţi? Cum vă ridicaţi la înălţimea ocaziei? Ce vă solicită această situaţie? Vă cere să deveniţi mai adaptabili? Vă cere să deveniţi mai inovatori? Vă cere să vă puneţi ouăle în multe coşuri diferite, pentru că nu ştiţi ce vine, nu puteţi prevedea ce urmează?

Vrem să ştiţi că nu-i chiar aşa de rău. Ceea ce vine nu este deloc rău. Veţi vedea că planeta voastră va trece printr-o schimbare masivă, condusă de forţele evolutive ale luminii şi ale iubirii. Dar prin această schimbare va trece o societate foarte neiubitoare, violentă, nemiloasă, crudă, materialistă, obsedată de trup. Ceea ce înseamnă că toate lucrurile enumerate, acele aspecte de frecvenţă mai joasă ale societăţii voastre, vor fi demascate ca nişte umbre ce sunt. Iar dacă sunteţi ataşaţi de aceste sisteme, vă veţi simţi de parcă viaţa vi se apropie de sfârşit, când, de fapt, ceea ce se apropie de sfârşit sunt idolii la care v-aţi închinat. V-aţi închinat la nişte idoli care vi s-au înmânat pe un platou de argint prin sistemele de propagandă şi sistemele de marketing.

Majoritatea oamenilor se uită la o siglă şi recunosc respectiva companie, dar dacă se uită la o frunză, nu ştiu ce plantă e. Ei recunosc dunga de Nike, ştiu că e arcada de la McDonald’s, ştiu că este logo-ul de la Apple şi asta pentru că aţi fost atât de intens programaţi. Acum 200 de ani, nimeni nu ştia ce sunt acele sigle, dar recunoşteau frunzele. Ştiau că e stejar otrăvitor, ştiau că e varză sălbatică comestibilă, ştiau aceste lucruri, pentru că astea îi ţineau în viaţă, îi ţineau sănătoşi şi le garantau supravieţuirea comunităţilor. Aţi fost îndoctrinaţi de un sistem gigantic de propagandă care vă duce societatea la marginea dezastrului. Iar schimbările ce urmează vor fi dificile din cauza acelei programări. Dar vă veţi ridica la înălţimea ocaziei, vă veţi recăpăta ingeniozitatea umană, creativitatea, veţi deveni mai adaptabili, în loc să fiţi conduşi de obişnuinţe şi de produsele comerciale şi de reclamele publicitare.

Am vrea să înţelegeţi că lecţiile suportate de unii vor fi dificile. Cu toţii veţi fi provocaţi, aşa cum s-a întâmplat anul acesta. Şi veţi continua să fiţi provocaţi pe măsură ce sistemul financiar se va reconstrui. Nu este încă sută la sută clar cum va arăta. Dar în, să zicem, următoarele 18 luni, veţi avea câteva valuri mari de nemulţumire, tulburări şi confuzie care vor străbate sistemele financiare. V-am transmis multe mesaje despre asta. V-am încurajat mult să vă schimbaţi stilul de viaţă, dacă puteţi. Iar dacă nu puteţi, dacă vă aflaţi într-o situaţie de sărăcie, dacă vă aflaţi într-un mediu urban, dacă nu aveţi resurse la care să apelaţi, atunci când vor apare astfel de situaţii în viaţa voastră, va trebui să vă folosiţi inteligenţa şi ingeniozitatea pentru a lua decizii.

Unii oameni care locuiesc în mediul urban acum, pe măsură ce se vor petrece aceste schimbări, îşi vor face bagajele şi vor pleca din oraş, lăsând totul în urmă şi spunând: „Nu mai stau la oraş. Voi risca s-o iau binişor pe drumuri de ţară şi voi găsi eu o modalitate mai bună de a trăi”. Asta, din cauză că pentru unii oameni din unele locuri le va fi foarte greu. Vă spunem acestea nu pentru a vă induce panica, ci pentru că urbanizarea pe scară largă, sistemele uriaşe de control, agresiunea masivă la care e supusă omenirea în acest moment va trezi mulţi oameni, care vor face schimbări drastice în condiţiile lor de viaţă. Vor alege. Şi vor alege viaţa. Asta este forţa vitală din voi. Dorinţa umană de supravieţuire şi de bucurie, de pace şi sănătate este primordială şi va deveni din ce în ce mai puternică, pe măsură ce autorităţile încearcă şi reuşesc să vi le ia.

Deci acesta este fluxul şi refluxul a ceea ce se întâmplă acum. Forţa vitală din mulţi oameni iese la suprafaţă, încep să li se ridice perii de pe piele şi încep să simtă că trebuie să iasă în stradă şi să-şi afirme influenţa şi independenţa şi dorinţa de libertate. Datorită creşterii frecvenţei vibraţiilor la care sunteţi expuşi pe planeta voastră în acest moment, conştiinţa voastră se extinde, în ciuda a ceea ce vi se face şi vi s-a făcut.

Înţelegeţi că este imposibil să-i protejaţi pe toţi de alegerile pe care le-au făcut. Trebuie să se recolteze ce s-a semănat, iar unele recolte vor fi amare pentru unii oameni. Nu putem proteja pe toată lumea. Aceasta este o zonă de liber-arbitru, trăiţi într-o zonă a liberului-arbitru. Aţi venit aici ca să alegeţi ce vreţi să faceţi, ce idoli să urmaţi, ce lucruri să preţuiţi. Vi s-a dat tuturor liberul-arbitru de a preţui şi de a investi în ceea ce doriţi să investiţi. Unii dintre voi aţi investit sănătos, alţii nu aţi făcut-o, iar unii dintre voi sunteţi în plin proces de a vă schimba investiţia. Nu depinde de noi să vă protejăm de voi înşivă, ci depinde de noi să vă încurajăm să faceţi alegeri sănătoase şi inteligente, având în vedere informaţiile pe care vi le-am dat.

În final, vrem să vă mulţumim tuturor că v-aţi strâns împreună în acest grup astăzi. Credem că aceste ultime minute au fost o ocazie minunată pentru toţi să reevaluaţi în ce anume investiţi. Este un prilej pentru contemplare, este un prilej pentru a vă analiza trecutul şi pentru a vă întreba: “Cum am ajuns aici? Cum să-mi schimb strategia pentru a-mi îmbunătăţi condiţiile de viaţă, având în vedere ceea ce înţeleg că se întâmplă?” Nu suntem în măsură să oferim fiecăruia dintre voi un remediu pentru a evita lecţiile pe care le-aţi creat pentru voi înşivă. Nu asta-i treaba noastră. Treaba noastră este să vă oferim adevărul, să vă oferim informaţii cu ajutorul cărora, după ce treceţi prin lecţia respectivă, să aveţi la dispoziţie înţelepciunea pentru a lua noi decizii.

Cu asta vom încheia astăzi. Nu vrem să intraţi în panică, căci v-ar scădea frecvenţa şi nu aţi fi capabili să mai primiţi cunoştinţele şi intuiţia şi îndrumările care vă ajută să luaţi decizii. Deci nu vă temeţi, ci dublaţi-vă practica spirituală, dublaţi-vă excursiile în lumină şi în grădină şi în pădure şi totul va fi bine până la urmă.

Eu sunt acela pe care îl ştiţi ca Isus şi vă voi vorbi din nou cu altă ocazie.»

C: – Bam! asta spun.

T: – Bam! Asta a fost bună, a fost bună. Mai avem ceva de adăugat, Carol?

C: – Nu prea cred. Doar că, dacă doriţi să participaţi la evenimentul echinocţiului de primăvară, accesaţi pagina evenimentelor de pe site. Acolo este linkul pentru a vă înregistra, nu lăsaţi pe ultimul moment. Înregistrările nu vor fi disponibile pentru vânzare, ci doar pentru participanţi. Aşa că nu lăsaţi pe ultimul moment.

T: – Urmează să deschidem lista de e-mail. Membrilor reţelei noastre li se dă primul cuvânt. Întâi voi deschide lista de e-mail şi apoi voi anunţa public evenimentul pentru restul lumii. Mai sunt trei săptămâni până atunci. De abia aştept, sunt entuziastă. Vă mulţumesc tuturor pentru că v-aţi alăturat nouă astăzi. Această înregistrare va apărea probabil pe reţeaua noastră internă marţi sau miercuri, în funcţie de momentul în care va fi procesată. Vă mulţumim că aţi participat în direct şi ne vedem – când ne vedem?

C: – Pe 21, la eveniment.

T: – Deci evenimentul este prima ocazie când ne vom revedea. Live stream-ul pe care l-am avea în mod normal peste două săptămâni este mutat în aprilie. Deci, ne vom vedea peste trei săptămâni şi, dacă nu, peste o lună. Știu că pare mult timp, dar aşa au funcţionat lucrurile luna aceasta. Mulţumesc tuturor şi ne vedem peste câteva săptămâni. Pa, pa.

C: – Mulţumesc. Pa.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
8 aprilie 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=PqBCog-8D7A