<  Index "24/7 cu Isus"

Mesaj #7 - "Relaţia cu un narcisist"

Spune aşa: "Nu sunt o victimă a lumii. Eu am creat asta, prin toate deciziile pe care le-am luat." (Isus)

Mesajul nr. 7, «Relaţia cu un narcisist», din seria de transmisii live "24/7 cu Isus", publicat în 30/03/2022. Spiritul lui Isus ne vorbeşte prin vocea mediumului Tina Spalding. Mesajul în limba engleză este subtitrat în româneşte, iar videoclipul este încorporat la sfârşitul acestei transcrieri.

Textul mesajului video

Relaţia cu un narcisist

Avem o întrebare de la o doamnă: „Tocmai am ieşit dintr-o căsnicie toxică şi încep să-mi dau seama că fostul meu soţ are o personalitate narcisistă ascunsă. Avem împreună custodia copilului, aşa că nu este posibil să mă distanţez total de el. Mi-aş dori nişte sfaturi cum să mă vindec şi să mă protejez pe mine şi pe fiica mea pe mai departe, precum şi ce anume defecte are un empatic care pot atrage acest tip de relaţie. Cum se formează personalitatea narcisistă? Cum se poate interacţiona în siguranţă cu ea?

ISUS:

«Adevăr grăiesc, sunteţi nişte fiinţe binecuvântate. Eu sunt cel pe care îl ştiţi ca Isus.

Forma întrebării ne arată modul de gândire pe care îl ai, anume că cealaltă persoană ar fi de vină. Dar adevărul este că, dacă ai fost într-o relaţie disfuncţională, abuzivă… Draga noastră a fost într-o astfel de relaţie în tinereţea ei, dar a ajuns să înţeleagă că acea relaţie era o reflectare a propriei minţi. Pe parcursul lunilor şi anilor care vor urma, când vrei să discuţi cu acea fiinţă, lucru pe care ţi l-ai stabilit ca sarcină, este foarte important să-ţi spui “Nu sunt o victimă a lumii pe care am creat-o. Eu am creat asta, prin toate deciziile pe care le-am luat”.

Această afirmaţie te pune într-o poziţie de putere. Te face să nu mai etichetezi: “Eu sunt o empatică, el este un narcisist, el are asta şi eu am asta”. Ceea ce urmăreşti este adevărul şi anume că tu însăţi eşti creatoarea propriilor experienţe. Experienţa pe care o trăieşti a fost generată de, să zicem, ultimele o mie sau zece mii de decizii pe care le-ai luat. Deci, dacă relaţia a fost lungă, înseamnă mai mult de zece mii de decizii. Am vrea ca tu să analizezi cu ce ai contribuit la problemele de relaţie.

Desigur, această punere a chestiunii este foarte prost văzută în societatea voastră de acum şi se numeşte “blamarea victimei”, dar în învăţăturile “Cursului de miracole”, nu există nicio victimă. Tu ţi-ai provocat asta, prin ceea ce crezi despre lume, prin ceea ce crezi despre tine însăţi, prin comportamentele pe care le-ai manifestat, prin valorile pe care le-ai susţinut şi întărit în ultima mie de decizii pe care le-ai luat.

Aşadar, primul lucru pe care am vrea să-l faci este să reflectezi asupra contribuţiei tale la această situaţie. Iar motivul pentru care-ţi cerem s-o faci este următorul. În starea de luptă-sau-fugi (în care te vei afla dacă te simţi atacată de o persoană care are gânduri murdare faţă de tine), vei fi într-o stare de alertă ridicată şi vigilenţă extremă, adică cu o mentalitate de supravieţuire. Ceea ce înseamnă că vei recurge la mecanismele ego-ului în efortul de a supravieţui. Exact din acest motiv am dori să schimbi povestea. Pentru că dacă vei rămâne în starea de “săraca victimă empatică”, nu vei fi deloc relaxată şi calmă, ci supusă instinctului de luptă-sau-fugi-sau-înlemneşte. Şi vei repeta deciziile proaste pe care le-ai luat în trecut, doar că într-o formă diferită.

Prin urmare, când ai o căsnicie disfuncţională, toxică, prima concluzie pe care trebuie s-o tragi este că este o co-creaţie. Şi este poziţia cea mai de forţă, pentru că aşa începi să analizezi cum a luat naştere. Întoarce-te în timp la prima întâlnire cu această persoană şi întreabă-te: “Oare ce m-a sedus? Înfăţişarea lui, hainele lui, maşina lui de lux? Oare m-a sedus comportamentul lui fermecător? Oare am observat de timpuriu nişte semnale de alarmă şi care au fost acelea şi de ce le-am ignorat?”. Foarte puţini oameni aflaţi în acest tip de relaţie nu vor admite că existau nişte semnale de alarmă. Ci vor recunoaşte: “Da, am văzut cum îşi trata copilul sau câinele sau cum vorbea cu chelneriţa aceea sau cum s-a comportat cu mine prima dată când nu am fost de acord cu el sau când nu am făcut ceea ce voia el sau ea”. (Nu este valabil numai pentru bărbaţi, bineînţeles.)

Aşa că am vrea să te întorci la baza de pornire acelei relaţii şi să te întrebi: Care a fost morcovul, care a fost farmecul, care a fost magia pe care omul respectiv a ţesut-o în jurul său pentru a te convinge să fii cu el când, de fapt, s-a dovedit a nu fi deloc aşa de cumsecade. Deci, el doar se prefăcea, iar tu ai căzut în capcana farmecului său. Care farmec nu a durat foarte mult timp. De fapt, poate că a început să se destrame în primele două, trei luni sau şase luni.

Şi atunci, întrebarea logică pe care ţi-o pui va fi “De ce am rămas, deşi simţeam umbre nefaste pândind în spatele acelui om?”. Poate că încă arăta bine, încă era fermecător, încă era asta sau aia. Sau a intervenit frica, încă de la început te-a cuprins frica în această relaţie? Şi te-ai gândit “O, ar fi mai bine să mă comport în aşa fel ca el să nu se supere pe mine” sau “ea să nu se supere pe mine”.

Şi apoi trebuie să conştientizezi că, de îndată ce începea să te certe, te conformai la ceea ce voia, îi cântai în strună. Or, asta ar fi contribuţia ta la problemele din căsnicie, nu a lui.

Oricine îţi poate spune orice: “Vreau să te duci şi să te aşezi în colţul acela”, iar tu răspunzi “nu mă duc”. Dar dacă se supără şi vine peste tine şi se răsteşte “Vreau să te duci şi să te aşezi în colţul acela”, atunci te răzgândeşti “Mai bine mă duc să mă aşez la colţ ca să nu se întâmple ceva rău”.

Aceasta poate fi situaţia de la începutul relaţiei. Şi asta vrem să cercetezi, ca să afli care au fost punctele tale slabe, pentru că această fiinţă va continua să folosească aceleaşi strategii pe care le-a folosit cu tine la început şi, dacă nu ai aflat care-ţi sunt punctele slabe şi vulnerabile, strategiile lui vor funcţiona în continuare asupra ta, pentru că te influenţează de mult timp.

Din acest motiv, dorim să te întorci în timp şi să pui pe hârtie toate modalităţile în care crezi că ai contribuit, şi temerile, şi emoţiile, şi călcâiul lui Ahile pe care le observi în propriul comportament. Iar apoi, văzând clar aceste lucruri, poţi să te gândeşti “Oare cum să-mi întăresc aceste puncte slabe, pentru momentele când voi fi obligată să stau faţă în faţă cu această persoană în următoarele săptămâni şi luni şi ani?”.

De exemplu, dacă omul respectiv ridică vocea sau se repede la tine sau este foarte intimidant sau ameninţător, iar asta te făcea să-i îndeplineşti dorinţa, acum te vei pregăti să înfrunţi această situaţie când te vei reîntâlni cu el: “O, când îmi voi duce copilul la el în vizită, este foarte posibil să folosească din nou aceeaşi tactică şi, prin urmare, mă voi pregăti pentru cazul ăsta”.

Desigur, aceasta ar fi o abordare mai omenească a problemei. Abordarea spirituală din “Cursul de miracole” este că te vei ruga pentru el, îi vei dori binele şi vei face o meditaţie, imaginându-ţi că aveţi o interacţiune minunată atunci când veţi discuta sau veţi fi la o întâlnire cu avocaţii sau altceva, şi vizualizezi că totul se rezolvă aşa cum doreşti să se rezolve.

Dar pentru a reuşi toate acestea, trebuie să ajungi într-o stare de calm, să ieşi din reacţia instinctivă de luptă-sau-fugi-sau-înlemneşte şi să accezi la acel aspect mai evoluat care, desigur, apare doar când eşti liniştită şi calmă.

Îţi sugerăm să faci lucruri care te relaxează, să pui nişte muzică liniştitoare, să te opreşti atunci când observi că mintea o ia razna după poveşti, revino la momentul prezent, revino în corpul tău şi observă ce se întâmplă în acest moment: “Stau în sufragerie, nu se petrece nimic rău şi, totuşi, am intrat în panică. Asta înseamnă că am părăsit prezentul, am plecat în viitor, trăiesc într-o fantezie”. Căci asta se întâmplă atunci când părăseşti clipa prezentă şi te duci într-un viitor înfricoşător: ai fantezii despre un viitor negativ şi crezi în el, iar corpul reacţionează la imaginile şi ideile pe care trăieşti în minte. Aşa că este foarte important să rămâi în momentul prezent şi să revii mereu în corpul tău.

Prin urmare, asta ţi-am sugera. Întoarce-te în timp la începutul relaţiei şi vezi cum de acea fiinţă te-a atras cu vrăjeala ei nefastă şi admite că făceaţi o pereche perfectă unul cu celălalt. Slăbiciunile tale erau punctele lui forte. De pildă, poate că tu erai cam aeriană, iar el ştia exact ce face. Poate că slăbiciunea ta erau obiectele strălucitoare şi el ţi-a oferit obiecte strălucitoare şi, astfel, nu ai mai fost atentă la celelalte semnale de alertă.

Deci toată chestiunea este de a înţelege care sunt punctele tale slabe şi că nu-i vorba aici de “blamarea victimei”, ci că acesta este scopul experienţei pe care ai avut-o. Ai avut această experienţă pentru a putea afla ce convingeri ai şi pe ce pantă groaznică te pot conduce.

Începe cu această convingere, că el ar fi tipul cel rău, iar tu ai fi sensibila empatică. Această convingere nu îţi va fi de folos în procesul de vindecare. Trebuie să pricepi că eraţi compatibili din punct de vedere energetic şi al vibraţiei. El avea ceva ce-ţi doreai tu, tu aveai ceva ce-şi dorea el şi vă potriveaţi perfect. Iar opinia ta că el are nişte tulburări, este din păcate, o oglindă pentru ca tu să înţelegi că, la un anumit nivel, şi tu aveai nişte tulburări. De aceea aţi fost atraşi unul de celălalt, de aceea aţi rămas împreună, de aceea a avut loc această dramă.

Aşa că învaţă lecţia şi nu te supăra, ci întoarce-te la începuturile relaţiei şi întreabă-te “Cu ce am greşit eu şi cum am contribuit la apariţia problemei?”.

Desigur, ar putea fi vorba aici de o poveste similară cu cea a dragei noastre la 20 de ani, când era într-o relaţie toxică: “Ăsta-i un om rău şi vrea să-mi facă rău şi mă face să mă simt oribil şi vorbeşte urât şi este periculos”. S-ar putea să fie aşa. Iar dacă este periculos, îţi recomandăm să procedezi cu prudenţă. Draga noastră a trebuit să se poarte neapărat cu prudenţă cu bărbatul pe care şi l-a ales. Dar adevărul este că lumea ei interioară era atât de haotică şi fără iubire şi plină de prejudecăţi, încât el a fost o creaţie pe care ea şi-a atras-o. El a manifestat în cuvinte, fapte, comportamente toate aspectele pline de ură şi credinţele haotice pe care le avea în mintea ei. El o abandona, o agresa fizic, abuza de ea, o ignora, făcea toate aceste lucruri îngrozitoare dar, de fapt, când a început să urmeze “Un curs de miracole” şi a privit retrospectiv, şi-a dat seama că el îi arăta, ca într-o oglindă, cât de puţin se iubea ea pe sine însăşi.

Acesta a fost răspunsul nostru.»

traducere de Răzvan A. Petre
7 aprilie 2022

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=GRosPZIwsg4