<  Cuprins "ISUS - Autobiografia mea"

Cap.18: Părăsirea Grădinii Raiului

- capitolul optsprezece-

Părăsirea Grădinii Raiului

În capitolul anterior, am explicat cum v-a parvenit sistemul de ghidare: V-a fost dat ca o hartă să puteţi ieşi din mlaştină, din călătoria pe care aţi insistat să o faceţi prin întuneric, separare şi frică. Sunteţi conduşi către ieşirea din călătoria prin frică. Călătoria prin frică este creată în lumea minţii voastre, din toate temerile şi convingerile şi ideile voastre greşite despre ceea ce doriţi să experimentaţi. Într-adevăr, vi se oferă posibilitatea de a experimenta toate lucrurile în care credeţi. Vă închinaţi la idolii trupului, banului, sexului, individualităţii – iar toate acestea vă conduc către suferinţă.

Demolaţi neadevărurile pentru a reconstrui fundaţia

Vă uitaţi la această lume şi vă întrebaţi cum de poate face Dumnezeu o astfel de mizerie, dar, bineînţeles că această lume nu este creaţia lui Dumnezeu. Această lume este creaţia voastră şi Dumnezeu doar vă aşteaptă să veniţi Acasă. Dumnezeu doar aşteaptă calm şi în pace, oferind dragoste, oferind dragoste, oferind dragoste celor care sunt în concordanţă cu acea vibraţie. Nu sunteţi pedepsiţi, nu sunteţi osândiţi şi nu sunteţi aruncaţi într-o mare de foc din cauza alegerilor voastre. Aici vă înşelaţi mulţi foarte tare. Există surse de informaţii spirituale care, cândva, în trecutul lor abisal şi întunecat, au născocit această ciudăţenie. De exemplu, că Biserica creştină ar fi fost întemeiată pe învăţăturile mele. Voi fi foarte rezervat în privinţa acestei afirmaţii, deoarece ei au folosit atât de puţine din învăţăturile mele, încât afirmaţia este de-a dreptul ridicolă, dacă ne uităm la ce structură au construit.

Multe dintre învăţăturile mele au fost eliminate din textele care formează Biblia voastră, aşa că au rămas doar fragmente şi bucăţele din vorbele mele. Cea mai mare parte a misiunii mele a fost realizată pe ascuns, dintr-un motiv evident. Gândurile, ideile şi practicile pe care le-am predat oamenilor erau revoluţionare. Erau concepute să dărâme structurile de putere. Ca să înţelegeţi ce este Biblia, ce este Biserica creştină, trebuie să ţineţi cont de acest fapt istoric. Am adus pe Pământ informaţii concepute pentru a elibera oamenii de opresiune, pentru a elibera indivizii de suferinţă şi pentru a le oferi înţelegerea procesului creator al minţii umane.

Structurile aflate la putere la acea vreme şi care monitorizau aceste învăţături – învăţăturile publice, cel puţin – au fost răspunzătoare nu numai de răstignirea mea, ci şi de perpetuarea învăţăturilor mele după ce am murit. Trebuie să înţelegeţi că există un profund paradox aici, în sensul că, în cele din urmă, unele dintre învăţăturile mele au fost acceptate de autorităţile religioase, dar multe dintre ele nu au fost. Multe dintre învăţăturile cele mai puternice au fost predate în privat, într-adevăr, şi aveau o natură subversivă, în sensul că încurajau oamenii să nu asculte de nicio autoritate, ci numai de propria legătură cu Sursa lor divină.

Aşadar, vă puteţi imagina că informaţiile pe care le diseminam eu în acea epocă au fost considerate periculoase şi susceptibile de a dărâma castelul din cărţi de joc pe care persoanele de la putere îl construiseră. Trebuie să ţineţi minte această istorie când îmi abordaţi învăţăturile. Trebuie să înţelegeţi că Biserica este construită pe neadevăruri, pe mici fragmente de adevăr adaptate şi brodate cu neadevăruri. Există acolo şi mici nestemate de înţelepciune, dar în jurul lor au fost ţesute minciuni şi, prin urmare, este necesară o descifrare pentru a înţelege cu adevărat cursul istoric al învăţăturilor mele, care au legătură cu sistemul vostru de ghidare.

Iertarea şi căderea din graţie

Voi vorbi acum despre iertare, deoarece este o idee pe care Biserica a luat-o sub aripa sa, a luat-o la sânul ei, ca să zicem aşa, şi a păstrat-o ca fiind a sa. Definiţia pe care o dau eu iertării este foarte diferită. Ceea ce eu am predat şi predau şi acum este ideea de iertare care apare atunci când înţelegeţi că toate lucrurile pe care le trăiţi în lumea voastră sunt propriile voastre creaţii, aşa că nu are niciun rost să le atacaţi prin judecăţi critice, deoarece vă atacaţi, literalmente, pe voi înşivă, din necunoştinţă de cauză.

Voi intra puţin în acest principiu fundamental, aşa că fiţi atenţi la mine. Este puţin cam teoretic, dar nu peste capacitatea voastră de a înţelege. Dacă aţi citit până aici, înseamnă că aveţi un suflet deschis, care doreşte să înveţe lucruri noi, care doreşte să vă transforme mintea şi viaţa.

Aţi creat această lume având la bază ideea de separare, din dorinţa de a fi altceva decât ceea ce eraţi, adică una cu Dumnezeu, una cu Mintea superioară, una cu Natura Divină, una cu Tot-ce-este, orice nume vreţi să-i daţi (există multe nume; dar nu au importanţă). La un moment dat, eraţi uniţi cu această Conştiinţă, această FI-IRE iubitoare, dar un aspect al Minţii a decis că nu este suficient sau acceptabil şi că mai existau şi alte lucruri care trebuiau să fie experimentate. Şi datorită puterii incredibile a minţii creatoare aliniate cu energia Sursei divine, aţi creat imediat o experienţă a ceea ce doreaţi, adică separarea de starea în care fuseserăţi. În acest fel au fost create lumea, mintea şi viaţa voastră.

La această aşa-zisă “cădere” din Mintea Divină prin gândire falsă se referă scripturile voastre ca fiind căderea din har sau izgonirea din Grădina Edenului. Există o memorie colectivă a căderii dintr-o stare de pace şi acceptare totală, iubire totală şi conexiune totală cu Fiinţa Universală. Există o amintire a acestui lucru în ungherele adânci ale minţii. Iar când aţi făcut acest lucru, aţi căpătat un sentiment profund şi intens de vinovăţie şi o teamă de pedeapsă. Aţi înţeles, chiar din clipa creării gândului de separare, că aţi făcut o eroare teribilă şi că veţi suferi consecinţe îngrozitoare pentru că aţi făcut această greşeală. Iar mintea, prin creativitatea sa debordantă, a început să susţină „realitatea” pe care o experimenta acum. Dar nu este realitate; este un vis de separare şi nu este o separare reală. Nu sunteţi niciodată despărţiţi de Dumnezeu. Doar credeţi că sunteţi şi nu mai aveţi conştiinţa legăturii cu El.

Când o experimentaţi prima dată, lumea fizică este un loc înspăimântător. Mintea umană înţelege foarte greu acest concept, deoarece este limitată în capacitatea sa de a înţelege ceea ce şi-a făcut singură. Din acest motiv, fiinţe cu vibraţii superioare coboară mereu în acest plan fizic pentru a vă explica ce v-aţi făcut vouă înşivă, adică ce vi se întâmplă în experienţele voastre. În mintea voastră puternic fracturată de frică şi vinovăţie, nu sunteţi în stare să înţelegeţi ceea ce aţi făcut. Vă agitaţi mereu, astupând cu degetul găurile din digul de frică pe care l-aţi construit, clădind o lume din ce în ce mai sofisticată, plină de tot mai multe posibilităţi şi mai multe lucruri pe care să aruncaţi vina pentru frica şi suferinţa voastră. Asta se petrece cu viaţa voastră.

Recunoaşteţi-vă minunata creaţie

Nu vă daţi seama că asta-i creaţia voastră. Este deghizată într-o poveste minunată, care este viaţa voastră. Este deghizată într-un minunat vehicul, care este corpul vostru, şi este deghizată într-un film fascinant, adică proiecţia acestor gânduri pe ecranul lumii, care pare a fi experienţa voastră fizică. Vă folosiţi trupul pentru a vă demonstra că experienţa voastră este reală, ca într-o profeţie autoimplinită ce caută mereu informaţii care să-i dovedească că totul este în regulă – care să-i confirme că nu va muri, nu va fi pedepsită şi nu va suferi.

Ca să vă simţiţi ceva mai bine în această situaţie, voi proiectaţi în exterior toate lucrurile pe care le urâţi, toate lucrurile cu care nu vă armonizaţi, toate lucrurile pe care le învinuiţi de această cumplită greşeală totală pe care aţi făcut-o. Le proiectaţi în lumea voastră sub forma unor duşmani, a unor comportamente pe care le detestaţi, a unor oameni care vă deranjează, a unor accidente şi sub forma a tot felul de negativităţi. Şi le proiectaţi şi în corp pentru că, nu uitaţi, corpul vostru este un simbol al acestei separări; nu are o natură divină. Nu este ceea ce credeţi voi că este. Este o proiecţie a fricii şi izolării voastre, care se manifestă într-un obiect. Proiectaţi idei negative în el şi se manifestă sub formă de boală.

Aşadar, aţi creat acest vis elaborat în care trăiţi, dar nu vă mai amintiţi. Iată de ce entităţile superioare – precum sunt eu, Ananda şi mulţi dintre marii învăţători spirituali din istoria voastră – au venit cu informaţii din non-fizic şi din Mintea Divină: Încercăm să vă ajutăm să vă întoarceţi Acasă.

Aceasta este o descriere foarte simplă a ceea ce se petrece: dorinţa voastră de individualizare, de separare, a creat lumea şi de aceea viaţa voastră aici este dureroasă. Din acest motiv, vă veţi simţi separaţi mult timp, până veţi conştientiza ce s-a întâmplat şi cum să ieşiţi din acest vis intens şi visceral în care sunteţi scufundaţi.

Treziţi-vă şi ieşiţi din propriul iad

Mulţi dintre voi începeţi să vă treziţi în această perioadă şi este timpul să auziţi adevărul absolut. Este timpul să vă demontaţi toate credinţele în propria lume, în propria creaţie. Amintiţi-vă că sunteţi gata să vă transformaţi. Către lumea voastră se apropie energii în creştere, care reprezintă dorinţa minţii voastre de a se trezi. Vă intră în minte aceste fluxuri de conştiinţă. Amintiţi-vă că ne-aţi chemat să venim din Mintea superioară, ne-aţi chemat prin rugăciuni şi ne-aţi chemat prin dorinţa voastră de a vă trezi. Amintiţi-vă că întreaga voastră lume, mintea voastră aşa cum este ea în acest moment, se va împotrivi la ceea ce spunem, din cauză că aţi creat o lume care să demonstreze că tocmai opusul este adevărat.

Unele dintre aceste idei vor fi foarte provocatoare, iar unele dintre ele vor fi respinse, dar vă rugăm să citiţi de mai multe ori acest material dacă vi se pare jignitor sau dacă vă este greu să-l înţelegeţi. Să ştiţi că nu este nimic în neregulă cu materialul. Să ştiţi că nu este nimic în neregulă cu voi. Doar că aceste idei sunt atât de departe de visul pe care l-aţi creat, încât ştiţi că, la un anumit nivel, va trebui să renunţaţi la vis pentru a crede aceste cuvinte. Dacă începeţi să credeţi aceste cuvinte şi le integraţi în minte, atunci lucrurile se vor schimba şi în lumea fizică. Pentru mulţi dintre voi, aceasta pare o idee înspăimântătoare, din cauză că nu aveţi încredere. Încă sunteţi scufundaţi în ideea de vinovăţie şi frică pentru ceea ce aţi comis şi, prin urmare, o parte din mintea voastră încă mai crede că veţi fi pedepsiţi. Nu veţi fi pedepsiţi.

Ideea despre iad de aici provine. În mintea inconştientă care visează şi trăieşte în această lume a proiecţiilor şi a separării, există credinţa că există un Dumnezeu omniprezent care vă va pedepsi pentru ceea ce aţi făcut, ceea ce nu este cazul.

Iertaţi-vă pe voi înşivă

Ideea de iertare are mai multe paliere. Trebuie să vă iertaţi pentru eroarea pe care aţi făcut-o prin crearea acestei lumi. Când priviţi lumea şi nu o înţelegeţi, când priviţi lumea şi o detestaţi, când priviţi lumea şi vedeţi nedreptate şi suferinţă, înseamnă că nu înţelegeţi principiul proiecţiei. Când veţi înţelege principiul proiectării în lume a aspectelor interioare nedorite, abia atunci veţi putea ajunge într-o oarecare stare de iertare şi pace. Atâta timp cât credeţi că este reală (în sensul de soliditate) şi că duşmanii şi răul există acolo, vă plasaţi în poziţia victimei neputincioase. Sunteţi în condiţia de inconştienţă neputincioasă, care este una de totală neinstruire. Nu înţelegeţi ce-i adevărat – adică nu înţelegeţi că Dumnezeu este iubire, că Totul este iubire – în afară de ceea ce percepeţi prin minte şi anume proiecţiile tuturor temerilor voastre în lume cu scopul de a le putea detesta.

Motivul pentru care le-aţi proiectat în afară este că nu puteţi păstra în minte acest conflict. Vinovăţia şi frica v-ar copleşi şi aţi intra într-o stare de catatonie, să zicem aşa, sau aţi avea un episod psihotic. Aşa că v-aţi plasat în lume, separat de voi, toate temerile şi aversiunile, astfel încât să le puteţi judeca din afară. Aţi mai auzit această frază: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” [Matei 7:1], dar nu o veţi accepta până nu veţi înţelege că această lume este propria voastră creaţie şi că duşmanii voştri sunt propriile aspecte mentale înspăimântătoare de care v-aţi separat ca să nu trebuiască să trăiţi mereu cu ele.

Când vedeţi un inamic în afară sau când sunteţi tentaţi să judecaţi ceva, trebuie să înţelegeţi că asta este o parte a minţii voastre fracturate, dar prezentată în exterior pentru a vă oferi o oarecare uşurare de ideile voastre distorsionate. Când judecaţi, atunci vă judecaţi o parte a minţii voastre şi vă doare, deşi s-ar putea să nu fiţi conştienţi. Prin urmare, aici intervine conceptul de iertare şi este foarte important să-l înţelegeţi nu ca în învăţăturile Bisericii şi nu ca pe ideea că persoana bună iartă şi, prin urmare, învinge răutatea. Ceea ce trebuie să înţelegeţi este că iertarea este o declaraţie că aţi înţeles adevărul, anume că orice nelegiuire comisă de alte fiinţe este exact ce a proiectat propria voastră minte ca separare şi concepte de frică. Iubindu-i şi iertându-i pe aceşti făptaşi, veţi putea reintegra în minte acel aspect al sinelui şi veţi deveni mai întregi.

În această stare de pace – practicând iertarea prin înţelegerea adevărului despre procesul creator al minţii – veţi putea să vă întoarceţi Acasă şi să reveniţi la o stare de pace şi de unitate completă. În această stare de pace şi integritate, coşmarul se va transforma într-un vis minunat.

Pedeapsa vine din interior

Nu trebuie să vă faceţi griji că veţi pierde tot ce aveţi; nu despre asta-i vorba. Ideea că veţi pierde tot ceea ce preţuiţi este una dintre temerile care vă vor împiedica de la ceea ce se numeşte mântuire. Nu este cazul. Veţi fi treziţi cu binişorul din coşmar într-un vis frumos, într-un vis minunat de dragoste, abundenţă şi comuniune şi, din acel punct, veţi păşi cu uşurinţă în lumea stării voastre naturale, care este conexiunea cu Tot-ceea-ce-este, unitatea cu iubirea şi unitatea cu ceea ce numiţi Dumnezeu. Dar nu există niciun Dumnezeu care să pedepsească. Singura care v-a pedepsit vreodată este propria voastră minte, iar singurul iad pe care îl veţi vizita vreodată este cel în care trăiţi acum.

Nu vă temeţi de procesul trezirii. Nu vă temeţi de aceste informaţii. Mintea va crede că vă aşteaptă vreo pedeapsă ascunsă, dar nu este cazul. Singurele pedepse pe care vi le daţi sunt gândurile de ostilitate din mintea voastră, teama inconştientă de vinovăţie şi de răzbunare din partea unui Dumnezeu care nu există. Asta nu înseamnă că nu există Dumnezeu; ci că acel Dumnezeu în care credeţi voi nu există.

Nu există pedeapsă, nu există păcat şi nu există focul iadului şi condamnare. Acestea sunt concepte din mintea ego-ului care au fost vârâte în învăţături iniţial sacre şi apoi toate s-au amestecat, s-au încurcat şi v-au devenit foarte confuze. Acesta este motivul pentru care religia este confuză; şi motivul pentru care viaţa laică este dezamăgitoare. Încercaţi să daţi sens unei situaţii fără noimă, în care se manifestă tot ceea ce vă temeţi, tot ceea ce credeţi că aţi făcut şi orice păcat pe care credeţi că l-aţi comis (dar nu l-aţi comis cu adevărat).

Despre subiectul iertării vreau să mai vorbesc. În continuare, voi vorbi despre ce înseamnă iertarea în viaţa de fiecare zi, ca să aveţi o idee despre cum să gestionaţi situaţiile, cum vă va îmbunătăţi psihicul şi experienţa interioară a sinelui şi cum va transforma lumea exterioară pentru ca să vă bucuraţi mult mai mult decât acum.

Când predăm acest material, suntem încântaţi de potenţiala alinare pe care o poate aduce oamenilor. Am trăit şi noi încarnări fizice, aşa că ştim cum este să fii înşelat de visul pe care l-ai creat. Dar din punctul nostru de vedere de acum – din non-fizic, din sferele superioare ale conştiinţei – suntem foarte trişti să vedem cum suferă mintea umană. V-aţi scufundat atât de profund într-un vis din care nu vă puteţi trezi, încât nu mai auziţi vocea sănătăţii psihice şi a dragostei care vă cheamă spre ea.

Aşadar, vă oferim aceste învăţături cu absolută convingere şi dragoste, ştiind că, dacă măcar unul dintre voi aude, va însemna dispariţia iadului unei persoane şi încă o călătorie spre Cer. Acesta este un gând adânc, la care merită să ne gândim: Alinarea suferinţei chiar şi numai a unei singure persoane merită tot efortul. Sperăm că veţi preţui energiile şi dragostea care stau la baza acestui material. Suntem aici pentru a vă oferi o mână salvatoare din nisipurile mişcătoare în care vă zbateţi.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
5 aprilie 2021