<  Pagina index Jurgen Ziewe


Răspunsuri despre Viaţa de Apoi (7)

Jurgen Ziewe este un explorator al lumilor invizibile în care vom ajunge după moarte. Pe canalul său de YouTube a postat multe videoclipuri pe acest subiect. (videoclipul nr.7, cu traducere, este încorporat la sfârşitul textului).

Afterlife Answers - Part 7 (videoclip tradus)

Un serial cu întrebări despre viaţa după moarte, la care răspunde exploratorul astral Jürgen Ziewe.


Iluminarea şi evoluţia conştiinţei în câmpul cunoaşterii

“Este adevărat că ne-am început evoluţia ca minerale, plante, animale etc.?”

Tot ceea ce spun în acest program provine din propria-mi experienţă, iar experienţa mea este limitată, dar am avut o viziune în timpul unei meditaţii despre cum se desfăşoară conştiinţa şi de acolo am nişte cunoştinţe esenţiale despre mersul lucrurilor.

Totul a început când am început să meditez, iar experienţele extracorporale au apărut doar ca un efect secundar al meditaţiilor. Nu am fost niciodată interesat de experienţele extracorporale şi de a ajunge în planul astral. Nici măcar nu ştiam că există planul astral.

Când m-am apucat de meditaţie, am devenit curând conştient că ea conduce la mult mai multe lucruri. Dar mi-a luat câţiva ani până să am o experienţă de vârf. S-a întâmplat după aproximativ trei ani de meditaţie, când am avut o experienţă de trezire profundă. Pe scurt, experienţa a constat în faptul că m-am pomenit disociat de corpul meu. Luam micul dejun, nici măcar nu meditasem, s-a întâmplat foarte spontan, mâncam un sandviş, într-o mână aveam o ceaşcă de cafea foarte tare şi, dintr-o dată, nu am mai simţit nicio legătură cu micul dejun, cu mâinile mele. Nu puteam să-mi dau seama cui aparţin aceste mâini. Şi asta s-a continuat în altceva. Brusc, m-am separat total de corp şi, în câteva secunde, eram scăldat într-o lumină orbitoare, camera s-a transformat într-un mediu cu o lumină orbitoare.

Iar o voce parcă mi-ar fi spus “Iată-te, unde ai fost?”. Şi primul sentiment pe care l-am avut a fost unul de întoarcere Acasă. Pentru prima dată, mi-am dat seama unde îmi era locul cu adevărat. Experienţa s-a amplificat, devenind tot mai evident ceea ce eram, cine eram cu adevărat, şi a dus la o stare de extaz profund, ajungând la un punct în care am căpătat conştiinţă deplină, o cunoaştere totală a vieţii, a existenţei. Era un sentiment de claritate absolută. Era o claritate totală şi o recunoaştere a faptului că Eu sunt în centrul a tot ceea ce există, că totul este rezultatul existenţei Mele, dar nu acel eu cu identitatea de Jurgen, ci Eu ca o simplă stare de A FI, o stare mult mai vastă. Claritatea trăirii era incredibil de intensă şi nu o puteam asocia cu nimic cunoscut. Era o stare de A FI fără atribute. Nu era nici bună, nici rea, era ca o fiinţă total neutră.

Această experienţă a devenit de atunci punctul central al vieţii mele. După asta, viaţa mi s-a schimbat complet, nimic nu avea să mai fie la fel. Timp de săptămâni întregi, am trăit fără senzaţia că aş fi Jurgen. Eram, pur şi simplu, totul. Orice priveam, eram tot eu, nu exista nicio senzaţie de separare, ci o senzaţie de unitate completă şi un sentiment total de linişte şi pace.

Însă am simţit că trebuie să mă întorc, pentru că nu ştiam cum aş mai putea continua. Din fericire, senzaţia de sine separat mi-a revenit treptat, până când m-am identificat din nou cu corpul meu, cu vechea mea senzaţie de sine.

Această experienţă specială, care a avut loc cu circa 50 de ani în urmă, a fost foarte profundă şi mi-a devenit un ghid al existenţei mele ulterioare. De atunci, mi-am dedicat în totalitate atenţia şi interesul către găsirea drumului înapoi Acasă. Aşa am simţit, că trebuia să găsesc drumul înapoi Acasă, pentru că altfel nu mai puteam trăi. Asta explică într-o măsură evoluţia carierei mele şi desfăşurarea căutării mele interioare.

S-a mai întâmplat ceva de atunci, de acum aproape 50 de ani, când s-a întâmplat prima dată. Am devenit conştient de o prezenţă în jurul meu, o conştiinţă pe care am început să o consider drept tovarăşul meu tăcut. Simţeam de parcă cineva mergea alături de mine, dar nu puteam să identific nicio persoană. Percepeam această prezenţă ca pe un aspect al unei Conştiinţe mai înalte, ca pe Sinele meu superior.

Cu ajutorul tovarăşului meu tăcut, am putut să pătrund mai adânc în Mister. Companionul meu tăcut era un fel de conştiinţă, o linişte, un fel de spaţiu mental sau spiritual. În momentul când aveam o nelămurire, puneam întrebarea în acest spaţiu spiritual şi am descoperit că răspunsul vine din această linişte, din acest spaţiu spiritual.

Între timp, în timpul experienţelor mele extracorporale, am întâlnit şi un ghid, care a apărut pentru că devenisem frustrat, deoarece toate experienţele mele extracorporale păreau să se petreacă la un nivel foarte asemănător cu cel al Pământului. Dar ştiam că există mult mai mult decât atât, pentru că, ocazional, mai întrezărisem nişte locuri mult mai luminoase şi mai frumoase. Am pus aceste imagini pe fundal, ca să vă ofer o mică sugestie – pentru că sunt şi artist, ilustrator grafic, şi am dorit mult să desenez şi să povestesc în lucrările mele despre lumile pe care am ajuns să le vizitez.

Deci am întâlnit un ghid, un maestru chinez. A venit la mine în timpul unei experienţe extracorporale şi a început să mă înveţe, m-a luat ca discipol, dacă vreţi. Şi m-a introdus în diferite stări de conştiinţă. La început, mi-a dat nişte ghicitori de rezolvat sau m-a pus în situaţii în care trebuia să-mi înving frica de moarte. Am relatat unele dintre aceste experienţe în prima mea carte “Omul multidimensional”. M-a introdus în stări superioare de conştiinţă adoptând un limbaj non-verbal. Comunicam numai telepatic. Dar asta nu a fost suficient, aşa că a început să comunice cu mine prin folosirea simbolurilor. Trebuia să le desluşesc şi am descoperit că, înţelegând simbolurile, întrezăream o altă stare de conştiinţă, care înainte îmi era total străină.

Şi astfel, treptat, am ajuns la o intuiţie, prima presimţire, prima descoperire a unei stări superioare de conştiinţă, pentru care, pur şi simplu, nu avem niciun limbaj. Iată ce s-a întâmplat atunci, prin anul 1980. M-am trezit foarte devreme dimineaţa şi am început să meditez. În acea perioadă, lucram ca pictor abstract şi urmam o carieră de grafician. Pictasem un tablou abstract şi, deodată, privindu-l, mi-am dat seama “O, arată oarecum ca un peisaj”. Şi în această notă, am închis ochii şi am intrat într-o meditaţie profundă. Atunci s-a întâmplat ceva extraordinar. Am trecut prin diferite niveluri de realitate, diferite niveluri de conştiinţă, până când am pătruns într-o stare de conştiinţă complet diferită, ca şi cum aş fi ajuns din frig într-o cameră caldă, luminată de un foc frumos şi am simţit că mă întorc acasă din miezul iernii. Încă purtam o haină grea şi a trebuit să mă dezbrac de ea pentru a mă simţi confortabil. Haina era corpul meu astral. Îmi părăsisem deja corpul fizic, pentru că mă aflam la nivelul astral, dar când am intrat în acest nou mediu de conştiinţă, corpul astral devenise ca un obstacol greoi pentru starea mea de bine. Aşa că a trebuit să mă debarasez de acest corp astral, pentru a intra în acea stare superioară de conştiinţă.

Atunci a început o călătorie în care am trecut prin diferite stări de conştiinţă - este descrisă în cartea mea “Omul multidimensional”, dacă doriţi să aflaţi mai multe, căci acum nu voi intra prea mult în detalii. Şi în cele din urmă, am intrat a doua oară în acea stare de claritate absolută, Conştiinţa clară.

Apoi, experienţele mele au luat o altă turnură. Desigur că aveam şi o carieră de artist, aveam familie, aveam copii, aşa că experienţele extracorporale şi dezvoltarea spirituală au trecut pe plan secund, deşi încă meditam în fiecare zi timp de una sau două ore. Călătoria mea a continuat, însoţitorul meu tăcut era tot acolo, încă aveam acest dialog intern. Deci am fost ghidat pe parcurs nu doar din interior, ci şi extern, de diverse lucruri care mi s-au întâmplat.

Şi astfel, toată această experienţă a devenit un fel de gazon de acasă, dacă vreţi. Mă simţeam tot mai mult ca acasă. Sentimentul de a fi Acasă era foarte profund.

Celălalt lucru foarte important şi care mi-a fost reamintit continuu a fost că, pentru a progresa în acea lume, pe acele niveluri, trebuie să îţi elimini total frica. Chiar şi cea mai mică urmă de frică te va trage înapoi. Frica este un aspect foarte negativ, este un impediment în calea dezvoltării voastre spirituale. Este unul dintre primele lucruri care trebuie să dispară.

M-am confruntat foarte des cu aspecte înspăimântătoare. Pentru a-mi învinge frica, mi-am văzut moartea cu ochii şi tot felul de astfel de lucruri. În 2011, am fost diagnosticat cu cancer. Pentru mine, a fost o experienţă de vârf foarte intensă, pentru că am descoperit că nu aveam nicio frică, nu mă temeam de moarte, mai ales că ştiam că nu există aşa ceva, dar emoţia fricii dispăruse total din viaţa mea. Am fost un pic şocat, pentru că nu mă aşteptam să am cancer, dar m-am gândit “O, este o mare oportunitate de a mă concentra doar pe momentul prezent, de a mă focaliza pe viaţă aşa cum se desfăşoară ea. Tot ce are legătură cu boala las pe seama medicilor, pentru că ei ştiu ce au de făcut. Aşa că, nu trebuie să-mi fac griji nici măcar în privinţa asta, pentru că oricum nu ştiu nimic despre ea.”

Bineînţeles, am trecut prin diversele etape ale bolii. Am făcut operaţia. Operaţia a mers teribil de prost, era să mor de două ori. Dar am avut parte de nişte experienţe incredibil de frumoase în urma ei. Aş putea să scriu o carte întreagă despre cele zece zile petrecute în spital, pentru că a fost o experienţă de vârf.

După ce am ieşit din spital, mă adaptasem la a trăi complet în aici şi acum, în momentul prezent. Şi mă simţeam pretutindeni acasă. Chiar şi când mă aflam în altă ţară, aveam întotdeauna sentimentul de acasă. Iar senzaţia s-a accentuat la doi ani după boală, când am participat la o retragere solitară în Scoţia timp de o săptămână. Acolo am avut cea de-a treia mare experienţă de vârf, de claritate absolută. A fost ceva foarte important. Am ţinut un jurnal în fiecare zi petrecută acolo, pe baza căruia am scris o carte, care se numeşte “Momentul de zece minute”, pentru că experienţa a durat doar zece minute. Dar a fost atât de copleşitoare, încât chiar am refuzat să-mi împărtăşesc experienţa, pentru că am simţit că nu aveam cum să o descriu. Apoi, doi ani mai târziu, am scris cartea “Panorame din Infinit”. În ea, am scris mai aprofundat despre stările de după moarte.

Prin urmare, încredinţam în totalitate călăuzirea experienţelor mele companionului meu tăcut sau Sinelui Superior. Şi nu am căutat niciodată să am o experienţă extracorporală, dar când aveam una, întotdeauna era acolo ceva de învăţat, o lecţie despre viaţă.

Dar iată că m-am lungit cu introducerea la prima întrebare, anume: este adevărat că ne începem evoluţia ca mineral, vegetal şi animal?

Iată ce se întâmplă. Identitatea mea se află într-o stare pe care o descriu ca fiind cunoaştere. Adică, ce am descris mai devreme, un spaţiu interior de tăcere. Poţi obţine toate informaţiile pe care le doreşti adresându-te spaţiului tăcerii interioare, dacă mintea este liniştită. De aceea cred că meditaţia este un instrument atât de puternic şi toată lumea ar trebui să se apuce de ea, căci odată ce ne lăsăm mintea să se odihnească şi punem capăt monologului intern, atunci ne deschidem către Cunoscătorul interior, care este o stare de conştiinţă în care avem acces la câmpul cunoaşterii. Iar din acest câmp al cunoaşterii putem afla anumite chestiuni, putem obţine unele răspunsuri despre cum funcţionează lucrurile.

Aşadar, atunci când am citit această întrebare, răspunsul care mi-a venit este “Da” – eu simt că totul este conştiinţă. Nu există nimic în lume, nimic în afara noastră care să nu fie conştiinţă. Dacă luăm un creion, o floare, orice, totul este făcut din atomi, care, în esenţă, sunt inteligenţă. Şi nu ne putem îndoi de această realitate.

Dacă ne uităm în literatura de specialitate, s-a scris mult despre asta. S-a scris că totul este conştiinţă, fiecare floare este conştientă, dar oamenii asociază această conştiinţă cu spiritele naturii. Fără a fi influenţat de mitologie sau de cunoştinţele propagate ici şi colo, din punctul meu de vedere, totul este inteligenţă, iar această inteligenţă se organizează în jurul unor sisteme din natură. De exemplu, există sistemul climatic, există un sistem în jurul florilor sau al copacilor sau pădurilor, sunt sisteme de energie care se unesc şi conlucrează şi cooperează. Să luăm cazul unui munte, el are un sistem de energie care îl înconjoară şi o inteligenţă internă care face ca totul să funcţioneze în armonie cu toate celelalte aspecte din jur.

Există chiar şi o conştiinţă organizată în jurul organelor noastre interne sau al celulelor noastre. Fiecare celulă din corpul nostru este conştiinţă, este inteligenţă. Această inteligenţă este forţa primordială a tot ceea ce există.

Revenind la întrebare: ne-am început evoluţia în regnul mineral? Da, tot ce trăieşte pe Pământ, inteligenţa, conştiinţa este şi în minerale, este şi în plante, şi în animale, şi în insecte, este peste tot. Evoluţia noastră, adică a acestei conştiinţe mai vaste, trece prin toate formele de viaţă, prin toate aceste organizări, până când se individualizează ca un organism cu o identitate proprie şi conştient de sine. Asta suntem noi. Suntem punctul culminant al inteligenţei de pretutindeni, care se specializează şi se individualizează sub forma unei fiinţe umane.

Noi purtăm toată arhiva istoriei noastre de mineral, de plantă, de animal, de insectă. Avem toate aceste informaţii în noi. Deci, în orice moment, putem apela la acest câmp de conştiinţă şi să devenim conştienţi de istoria noastră evolutivă. Şi vom descoperi, aşa cum am descris în cartea mea “Panorame din Infinit”, că am avut multe, multe experienţe ca fiinţe umane în diferite forme şi condiţii. Şi putem, de asemenea, să ne reamintim şi de experienţa noastră ca vulpe sau ca pasăre. Odată ce am obţinut accesul complet la starea noastră esenţială, putem înţelege cu uşurinţă tot ceea ce există în lumea noastră şi ne putem reconecta cu orice dorim. Pentru că, odată ce ne întoarcem la Conştiinţa noastră Sursă, începem să ne înţelegem adevărata noastră natură. Iar adevărata noastră natură nu este aspectul nostru fizic, ci Conştiinţa unităţii.

Nu o spun doar pentru că am reflectat mult la asta, ci am simţit-o cu adevărat. Am trăit-o de atâtea ori şi chiar am scris un capitol în cartea mea “Panorame din Infinit”, pentru a o explica mai bine, pe baza unei experienţe avute de mine, descriind viaţa ca pe o tapiserie. Totalitatea mea şi a fiecăruia dintre noi este un conglomerat de centre energetice, unde fiecare centru energetic este o experienţă. Iar acea experienţă poate fi orice am trăit vreodată. Când ajungem la o stare de conştiinţă unificată superioară, ne putem urmări identitatea până la orice formă fizică am animat în trecut, fie că e vorba de un munte, fie că e vorba de o insectă sau de o altă fiinţă umană de care nu ne mai amintim nimic.

Recent, am avut o experienţă de întoarcere în timp şi m-am cam speriat când m-am întors în trup, pentru că fusesem un gheţar. M-am văzut pe mine însumi ca fiind doi pereţi masivi de gheaţă şi între ei era apă. Şi nu se întâmpla nimic. Nu s-a întâmplat nimic timp de mii şi mii de ani. Eram doar un munte de gheaţă şi era apă, linişte, un sentiment de izolare totală. A durat mii şi mii şi mii şi mii de ani. Asta era experienţa mea. Şi ştiam că am acea experienţă, pentru că eram conştient ca aisberg, aveam inteligenţa acestui aisberg şi îl trăiam organic.
În 2013, când am avut cea de-a doua experienţă de claritate, am simţit şi suferinţa fiecărei creaturi vii, a fiecărei fiinţe umane. Era atât de intensă şi de copleşitoare, încât m-a salvat doar trăirea opusului absolut, adică bucuria fiecărei fiinţe vii. Aşa ceva nu poate fi trăit într-un corp fizic, pentru că experienţa este cosmică. Se petrecea într-o stare de unitate. Atunci am devenit una cu totul.

Pe această bază îmi întemeiez afirmaţiile. Ceea ce spun vine din acest spaţiu, din acest spaţiu al experienţei interioare.

Aflaţi mai multe despre cărţile şi explorările interioare ale lui Jurgen, vizitând www.multidimensionalman.com

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
16 noiembrie 2021

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe, videoclipul "Afterlife Answers - Part 7" publicat de autor pe 13 februarie 2020.