<  Înapoi la Pagina index "Maria întreabă, spiritele răspund"


MARIA COMUNICĂ CU SPIRITELE (7)

transcriere de Răzvan-Alexandru Petre

Entitatea TIC (întrebările 24 - 26)

Este 28 ianuarie 2014 şi fac o citire pentru site, pentru Alexandru, şi anume răspunsurile de la întrebările 24-26. Am să-l rog pe Tic să vină să mă ajute, să răspundă la întrebări.

Şi Tic vine foarte vesel şi spune: Sigur că da. Vin să te ajut şi-mi pare rău că n-am putut veni ieri.

Niciun fel de problemă, Tic. Pot să te întreb, ştii că sunt curioasă, de ce nu ai venit ieri?

Energia mea a fost împrăştiată în mai multe locuri dintr-o dată, şi el zâmbeşte, printre care şi acasă la Gema şi a fost nevoie mai mult de mine acolo decât să stau la taclale cu tine.

Mersi mult, Tic, asta-i bine. Deci întrebarea 24: Karma şi dharma, care este modalitatea de a cunoaşte şi respecta aceste condiţionări?

Şi Tic spune aşa: Karma şi dharma sunt un mod de interpretare prin care percepeţi, la nivelul vostru, despre cum evoluează un spirit şi ce se întâmplă cu el, cum ajunge un spirit să evolueze. Pentru că nimic nu este întâmplător şi voi, ca şi noi, trebuie să treceţi prin toate fazele. Adică este un fel de sistem total de învăţare, şi spune Tic, asta ar fi mai mult referitor la karma. Există şi o cale mai scurtă, şi Tic râde, o scurtătură, care ne-ar place la noi toţi, pentru că este mai uşoară, mai dreaptă şi mai scurtă. Dar, pe de altă parte, este foarte plictisitoare. El spune în engleză, "boring".

Şi Tic râde: Nu ţi-am spus eu în engleză, aşa ţi-a venit ţie mai uşor să alegi cuvântul "boring" decât "plictisitor". Deci este calea cea dreaptă, care înseamnă să respecţi câteva reguli de bază. Şi regula de bază este să nu ai ego, adică mult mai mult decât a nu fi egoist. Înseamnă că toate acţiunile tale să fie îndreptate cu gândire curată şi onestă spre ajutorarea celorlalţi, evoluţia celorlalţi din jurul tău. Este foarte greu să trăieşti după regula dharmei. Şi este mult prea plictisitor, după mine. Ce s-ar întâmpla şi cum ar fi lumea dacă toate s-ar întâmpla după legea dharmei? Toată lumea ar face doar lucruri bune şi ar fi o iubire generală şi o plictiseală totală, spune Tic. După părerea mea, deşi dharma este o cale mai scurtă, nu te ajută să treci prin bogăţia de sentimente pe care ţi le creează karma, prin care înveţi şi partea închisă şi partea deschisă a unui eveniment, emoţii, trăiri. Deci înveţi şi binele, şi răul, vezi cele două feţe ale unei monezi, le trăieşti şi le experimentezi pe propriul tău corp uman.

Este alegerea ta cum vrei să trăieşti şi cât de mult îţi place să trăieşti în corpul uman. Dacă consideraţi că nu vă place să fiţi în corp uman, atunci trăiţi după legea dharmei şi aveţi toate şansele ca să vă scurtaţi numărul de reîncarnări pe Pământ. Dacă însă consideraţi că viaţa pe Pământ este interesantă, plăcută, este "exciting", atunci este mai bine să luaţi în consideraţie legea karmei şi să trăiţi cât puteţi de bine, respectând anumite principii din dharma. Asta, ca să nu vă încărcaţi prea mult viitorul cu energie negativă, pentru că va trebui să plătiţi preţul. Dacă faceţi rău acum, veţi plăti în această viaţă sau în altă viaţă acelaşi lucru negativ.

Şi va trebui să extindeţi acest lucru nu numai la fapte şi acţiuni şi vorbe, ci inclusiv la gândire. Încercaţi, de exemplu, să nu-i criticaţi pe cei din jur! Noi, de multe ori îi criticăm pe cei din jur ca să ne dovedim, de fapt, cât de buni şi deştepţi suntem noi înşine. Dar să ştiţi că, dacă criticaţi, vă veţi lovi în viitor de acelaşi lucru pe care l-aţi criticat şi îl veţi experimenta. E mai bine să lăsaţi pe fiecare să-şi trăiască viaţa aşa cum decide el, aşa cum consideră el că este bine pentru propriul lui spirit, corp fizic, decât să încercaţi să modelaţi pe toată lumea după sistemul dumneavoastră de gândire. Pentru că dacă veţi gândi chiar şi numai o fracţiune de secundă: "Aoleu, ce nespălat e ăla! sau ce rea persoană este!" chiar dacă nu aţi exprimat gândul, veţi experimenta în viitor, din cauza legii karmei, ce înseamnă să fii nespălat sau să fie cineva rău cu tine sau tu cu altcineva să fii rău. Credeţi-mă că nu este tocmai plăcut!

Este destul de dificil să poţi trăi după legile dharmei, să le respecţi în viaţa de zi cu zi, pentru că noi, prin sistemul nostru de învăţare, avem un corp emoţional, plin de emoţii, iar noi trăim şi învăţăm prin emoţiile noastre. Şi asta înseamnă să trăim şi bune, şi rele. Nu putem cunoaşte doar binele continuu, pentru că nu-i înţelegem valoarea şi nu-l putem percepe fără să cunoaştem şi răul. Dar sfatul pe care pot să vi-l dau este că, pe cât puteţi, să nu judecaţi pe nimeni, să nu vorbiţi pe nimeni de rău şi să consideraţi că fiecare are dreptul să-şi trăiască viaţa după cum el hotărăşte.

În situaţia în care, de exemplu, aveţi o neplăcere cu cineva din familie pe care nu puteţi să-l evitaţi, este bine să vă aşezaţi şi să discutaţi problemele pe care le aveţi. Este mult mai cinstit aşa, fiindcă în acel moment spui un adevăr pe care îl simţi, decât să gândeşti rău despre persoana din familia ta. Deci staţi de vorbă, chiar dacă acea persoană nu va fi receptivă atunci când îi puneţi problema, fără să judecaţi persoana, ci doar explicându-vă: "Părerea mea este..., sau ce simt eu în legătură cu acel eveniment nu este bine şi mă afectează, ai putea cumva să îţi schimbi comportamentul? Sau de ce eşti nemulţumit, pentru că mă afectează şi pe mine?". Cel din familie poate să zică "da" şi atunci este perfect, v-aţi înţeles foarte bine, sau poate să zică "nu" şi atunci tot este bine, că dumneavoastră trebuie să acceptaţi faptul că acea persoană a zis "nu". În funcţie de cât de mult vă afectează acel "nu", puteţi să discutaţi foarte clar ce faceţi ca să vă protejaţi de acel advers "nu". Dar din nou, trebuie să procedaţi în aşa fel încât să nu vă lăsaţi pradă propriului dumneavoastră ego sau egoism: "Ce cred eu despre mine, sau valorile mele sunt întotdeauna bune şi am mereu dreptate şi sunt perfect", pentru că nu asta este realitatea şi acest mod de gândire vă face să vă încărcaţi karma în viitor.

Şi să ştii, Maria, spune Tic, că putem discuta cu clienţii tăi problemele karmice: ce probleme au, cum pot să le rezolve, de ce câteodată acţionează într-un fel în care nu ar vrea şi au un tipar prin care repetă acelaşi şi acelaşi lucru, deşi n-ar vrea să-l facă. Există modalităţi ca un sistem de gândire care este deja focalizat în acea persoană să fie schimbat, pentru a aduce o schimbare dharmică în karma şi comportamentul persoanei respective.

Oi, Tic, mi-ai răspuns la întrebare. Şi acuma întrebarea a doua, deci întrebarea 25: Care este diferenţa dintre bine şi rău, din punct de vedere uman şi din punct de vedere spiritual?

Şi Tic râde şi spune: Întrebarea asta-i ca oul şi găina: care a fost primul? Nu există diferenţă între bine şi rău nici în lumea materială, nici în lumea spirituală. Amândouă sunt aspecte ale aceluiaşi obiect, aceleiaşi entităţi, aceleiaşi forme de energie, aceleiaşi emoţii. Deci toate lucrurile au şi părţi bune, şi părţi rele, pentru că, în sistemul în care se evoluează pe Pământ, nu poţi să cunoşti una fără să o cunoşti pe cealaltă. Sunt foarte rare cazurile când cineva are parte numai de rău sau numai de bine. Şi asta face ca, în tot ce există, să avem şi răul, şi binele. Desigur că mai mult religiile au încercat să introducă un cod moral, despre ce este bine şi ce este rău. Şi aceasta este bine până la un anumit nivel, când religiile au ajuns la o exagerare şi au spus că "numai eu deţin adevărul absolut şi dacă tu nu faci ce-ţi spun eu, ca religie – şi tu ştii că eu n-am fost un om religios la viaţa mea – dacă nu faci acest lucru, o să-ţi meargă rău". Aici, bineînţeles că este o exagerare foarte proastă a religiilor, care or să plătească cu vârf şi îndesat karmic pentru ceea ce au făcut. În fiecare lucru trebuie să existe o cale de mijloc, pentru că adevărul absolut nu există şi nimeni nu este stăpânul lui.

Nici măcar Dumnezeu?

Nici măcar Dumnezeu. Iar Dumnezeu pe care îl ştii tu, aşa cum l-a pus religia, nu este decât o forţă care să vă ţină pe voi sub control. Şi încă o dată spun, are şi părţi bune, şi părţi rele acest lucru. Este bine că există un cod moral şi fiecare religie spune să nu faci rău, să nu invidiezi, să fii bun, să-ţi iubeşti aproapele cum te iubeşti pe tine, deci există anumite elemente foarte pozitive şi care îţi pot crea o relaţie karmică bună. Dar în momentul în care spun: "Bine, o să-ţi iert păcatele pe care le-ai făcut dacă o să faci nu-ştiu-ce canoane sau o să-mi aduci colivă sau să aduci alte lucruri la biserică", aceasta e foarte eronat şi este forma de control pe care biserica şi religiile, în general, o au asupra oamenilor. Religia, în ideea ei de bază, trebuie să fie fluidă şi înţelegătoare şi să accepte celelalte religii. Nimeni nu deţine adevărul absolut şi nu există o religie pe care, dacă o practici, o să mergi în Rai. Aşa ceva nu există şi cred că totuşi lumea este foarte conştientă de asta. Luaţi întotdeauna ce este bun din religie, partea morală, care este bună. Dar să ştiţi că, dacă în fiecare seară o să staţi să vă rugaţi la Dumnezeu după ce, de exemplu, în cursul zilei aţi făcut lucruri rele, şi credeţi că Dumnezeu o să vă ierte dacă faceţi acea rugăciune, nu se va întâmpla acest lucru. Este bine oricum că aveţi un spirit moral şi vă gândiţi "Aoleu, am făcut ceva rău şi trebuie să îndrept situaţia!", dar nu există un Dumnezeu care stă cu sabia deasupra să vă taie capul, ci dumneavoastră sunteţi singurul în măsură să reparaţi răul pe care l-aţi făcut altcuiva. Aceasta depinde de dumneavoastră şi numai de dumneavoastră.

Bun, dar în lumea voastră spirituală, există bun şi rău, sau ce trebuie şi nu trebuie să faci?

Şi el spune: Nu în forma în care o înţelegi tu, cu noţiunile de bun şi rău pe care le aveţi voi. Sigur că avem şi aici, în lumea spiritelor, anumite reguli, pe care le ascultăm – şi aicea râde – în general, pentru că fac parte din structura noastră. Desigur că nu întotdeauna facem ce trebuie, ce-i bine.

Aha! Şi dacă câteodată încălcaţi regula şi faceţi ceva rău, ce vi se întâmplă, ca suflete?

Ca suflet, ca entitate, nu pot să fac rău, în teorie.

Dar, de exemplu, Malefico, care ştiu că face rău ca să se distreze, el nu dă socoteală la nimeni, n-are un şef mai mare care să-l pună sub ordine, să-i spună ce e bine şi ce e rău, ce are de făcut şi ce n-are de făcut?

Şi el spune aşa: Nu există o astfel de ierarhie. Iar Malefico, cu comportamentul lui, face parte din volumul total de cunoştinţe pe care trebuie să le acumulăm. De exemplu, tu îţi imaginezi că un înger ar putea să meargă şi să facă rău persoanelor aşa cum face Malefico? Nu. Dar şi Malefico, şi îngerul sunt două feţe ale aceleiaşi monezi, deci fac un tot unitar.

E mai complicat, destul că mă ocup de ce trebuie să facem noi, ca muritori. Bun. Întrebarea 26: Care este originea războiului? Cum se va manifesta războiul şi situaţiile conflictuale între culturi şi societăţi umane în viitor? Deci, dacă poţi să spui care e originea războiului.

Şi el spune aşa: Războiul are la bază ceea ce voi trăiţi foarte mult pe Pământ şi anume faptul că fiecare are un ego, o personalitate, o individualitate, este un "eu", există ca o entitate separată, care are voinţă, dorinţe pe care vrea să şi le îndeplinească. Aceasta este, de fapt, originea războiului. Şi atâta vreme cât vor exista două fiinţe umane încarnate, există o şansă că va exista un război între ele două.

În legătură cu viitorul războiului şi al conflictelor sociale dintre oameni, el spune că, tu ştii că eu despre viitor nu am voie să vorbesc, dar această întrebare e foarte generală, aşa încât am să-ţi răspund la general. Pe Pământ încă se trăieşte o perioadă foarte grea, neplăcută, şi asta datorită faptului că încarnările pe Pământ nu sunt tocmai uşoare, sunt unele din cele mai grele încarnări pe care poate să le aibă cineva. Înainte ca voi să trăiţi – şi el completează – şi noi, reîncarnaţi, să trăim în pace şi linişte şi armonie, o să treacă încă o perioadă lungă, aşa de lungă, că tu încă nu poţi să ţi-o imaginezi în ani. Dacă te întrebi cum o să fie în viitor conflictele, o să fie de aceeaşi natură, la fel puse, la fel jucate de politicieni, la fel păcălite masele, aşa cum au fost întotdeauna. Pentru că tu foarte bine ştii, spune Tic, că ele întotdeauna au fost în folosul unui grup de persoane, nu a folosului maselor. Dar acel mic grup de persoane a ştiut cum să folosească masele, mai exact, egoul maselor, ca să le întărâte una împotriva celeilalte şi să creeze o situaţie de război în care niciodată nu au câştigat masele, ele au fost întotdeauna carnea de măcelărit, ci întotdeauna au câştigat un mic grup de oameni, de politicieni, de escroci de război ş.a.m.d. Acest lucru se va întâmpla în continuare, pentru că acel ego uman este foarte uşor de manipulat, e de ajuns să-ţi arunc doar câteva vorbe ca, dintr-o dată, acel ego din interiorul tău să se revolte şi să simtă nevoia să ia atitudine, o acţiune de război.

Bine, măi, Tică, îţi mulţam fain! Să închid sau să mai fac o citire? Doamne, e ora 8 seara. OK, închid şi mai deschid pentru altă citire.

< Sus >


Entitatea TIC (întrebările 27 - 29)

Este 28 ianuarie 2014, ora 8 seara şi vreau să mai fac încă o citire, dacă am putere, pentru întrebările 27 – 29 împreună cu Tic, care era plin de energie şi în vervă. Deci întrebarea 27: Cum s-ar putea descrie sfârşitul lumii materiale?

Tic zâmbeşte şi spune: Acest sfârşit nu există. Nu există un sfârşit al lumii materiale, pentru că Energia şi materia sunt în continuă schimbare. Există o schimbare, o fluiditate între cele două, materia şi Energia, dar nu va exista o schimbare totală în care toată materia se va schimba în Energie sau toată Energia se va schimba în materie. În orice caz, nu este un concept pe care tu ai putea să-l înţelegi sau eu aş putea să îl explic pentru capul tău cam tare.

Mersi fain, Tic! Ai zis-o foarte fain, dar sunt sigură că nici măcar tu nu ştii să răspunzi.

Este drept că nici eu nu ştiu să-ţi răspund din punct de vedere tehnic cum se întâmplă aceasta, dar accesul meu la baza de date îmi spune clar că un sfârşit al lumii materiale nu se va întâmpla, şi accentuează, niciodată.

Bine. Întrebarea 28: Care sunt etapele de evoluţie şi dezvoltare umană? Vezi, îmi pare rău că Alexandru a pus întrebările, dar nu ştiu dacă eu le înţeleg exact. Deci care sunt etapele de evoluţie şi dezvoltare umană?

Dacă te referi la oamenii care sunt pe Pământ ca specie, dezvoltarea umană este un proces limitat. Desigur că oamenii au apărut, s-au dezvoltat, au evoluat şi va veni şi sfârşitul lor.

Deci va fi un sfârşit, aşa, general al speciei umane?

Şi Tic râde: Nu-ţi trebuie mare filosofie să-ţi dai seama că, aşa cum au dispărut dinozaurii, exact aşa puteţi să dispăreţi şi voi. Este normal, face parte din legea evoluţiei, veţi face loc pentru altă specie care va fi mai competitivă decât sunteţi voi.

Bine. Deci cam când estimezi tu că ar veni sfârşitul speciei umane?

Pentru atâţia ani şi atâtea reîncarnări câte o să mai avem şi o să le putem duce, nu există timp pe care pot să ţi-l dau, pentru că o să fie într-un moment foarte îndepărtat de acum. Deocamdată, Pământul este un loc călduţ, pentru a experimenta binele şi răul în forme moderate.

Mă pişcă, măi, Tic, măi, să te întreb: Dacă Pământul e aşa, dacă am reţinut bine, de nivelul 3 de jos ca şi rău, ce poţi să-mi spui despre celelalte 2 niveluri?

Şi spune Tic: Iarăşi urăsc când divaghezi de la întrebări.

Da’ ce, eu nu pot să-ţi pun întrebări, măi, Tic?

Şi zice: Nu au structură întrebările tale. Pe tine te pişcă curiozitatea fără să faci legătura, fără să ai o structură de gândire. Şi asta nu este bine, pentru că tu pierzi informaţia esenţială.

N-am priceput nimica, măi, Tic, dar asta este, mi-ai închis gura. Întrebarea 29: Cum putem identifica în cazul copiilor memoriile şi experienţele lor din alte vieţi? În primul rând, spune-mi, Tic, pentru copii este mai uşor să spună ce li s-a întâmplat în alte vieţi?

Şi Tic spune: Corect, aşa este. Cam până la vârsta de 7 ani, copii au acces la experienţele trecute. Cum cresc ei mai mari, acest acces se diminuează, fiindcă tot mai mare parte din forţa lor internă este focusată pe trăirile şi experimentările din acel moment, din creşterea lor fizică. Dar atâta vreme cât sunt copii mici şi încă nu au grile puse de adulţi – ce e binele, ce e răul, la ce să te gândeşti, ce e real, ce nu-i real – ei accesează mult mai uşor şi mai relaxat ce li s-a întâmplat în alte vieţi.

No, bine Tic. Eu am un nepoţel, tu ştii, de 2 ani, cum pot să aflu ce a făcut în altă viaţă, cine a fost, reîncarnarea cui este sau ce karma are?

În acest moment, când copilul nu ştie să vorbească bine, tu poţi să-l întrebi, şi să ştii că el înţelege ce îi spui tu. Ascultă atentă la cuvintele disparate pe care le va spune, că el va încerca să-ţi spună cine este, de unde vine şi care e legătura cu tine. O să-ţi fie puţin mai greu, dar eu sunt sigur că tu ai să reuşeşti să afli cine este reîncarnat în nepoţelul tău, întrebându-l chiar dacă acum el încă nu vorbeşte. O să-i fie mult mai uşor să spună când o să fie în jur de 4 ani, vârsta când copiii spun o grămadă de lucruri ce li s-a întâmplat în altă viaţă, pentru că ei încă sunt legaţi spiritual de experienţele din altă viaţă. Şi toată lumea ia aceasta ca pe imaginaţia lor. De multe ori când ei spun că văd anumite lucruri sau persoane, să ştiţi că ei chiar văd acele lucruri şi persoane în realitate. Deci nu este un produs al fanteziei, cum vă este foarte uşor să negaţi ce a spus el: "iarăşi visează, a văzut un produs al imaginaţiei, aşa creşte şi învaţă exersând imaginaţia". Într-adevăr, aşa este, dar de cele mai multe ori copilul spune lucruri reale şi este păcat că voi negaţi cu atâta uşurinţă ceea ce el spune şi vede, fiindcă nu vă convine personal acest lucru. E mult mai uşor să te gândeşti că fabulează, când, de fapt, el poate să vadă lucruri sau persoane...

El poate să vadă spirite, Tic? Nepoţelul meu, odată se fixează cu privirea în anumite locuri unde eu mă uit şi nu văd nimica. Dar se uită aşa de intens, încât întotdeauna am senzaţia că el vede ceva.

Este corect. Ei pot să vadă cum se mişcă în jur spiritele pe care voi nu le puteţi percepe ca adulţi, pentru că aţi învăţat deja un sistem-grilă care va face să negaţi orice nu este palpabil, orice vi se pare că nu trebuie să existe.

Bine, mersi mult de tot, Tic. Asta a fost o citire scurtă, aşa că pot să mai fac încă o citire pentru ziua de astăzi, deşi îmi vine să pic jos de oboseală.

< Sus >


Entitatea TIC (întrebările 30 - 32)

Este 28 ianuarie 2014 şi fac a treia citire pentru Alexandru cu Tic, care o să răspundă la întrebările 30-32.

Şi Tic spune: Asta este exploatarea spiritului de către om! Şi râde.

Măi, Tic, întrebarea 30: Care este rolul şi mecanismul etalărilor în tarot, ghicit în cafea, etc.? Cum se descifrează şi în ce măsură simbolurile utilizate sunt universabile? Cred că vrea să zică universale. Ia zi-mi despre tarot şi ghicit în cafea!

Şi el spune aşa: Fiecare din formele de divinaţie – că nu este doar tarotul sau ghicitul în cafea, sunt o grămadă – te ajută să te relaxezi şi, de multe ori, cine este bun la asta accesează informaţii din lumea spirituală, dar din mediul înconjurător. De exemplu, poţi să accesezi informaţiile din creierul cuiva care hotărăşte sau este important pentru tine. Poţi să accesezi informaţiile despre ce s-a întâmplat în trecut. Poţi să accesezi informaţia, foarte rară, despre ce se va întâmpla în viitor, pentru că câteodată se scapă informaţie din viitor şi poate să fie accesată, dar, în general, se încearcă să fie oprită, pentru că va afecta linia temporală şi nu este bine pentru voi.

Nu este bine să negi dacă nu crezi în "cititul" în tarot sau în cărţi sau în alte forme, nu este bine să le negi valoarea, pentru că, din nou, dai de problema cu ego-ul şi cu karma. Tu nu eşti buricul pământului, nu eşti centrul universului, nu eşti cel care ştie tot şi totul se învârte în jurul lui, tu eşti doar o mică părticică şi, dacă tu nu ai cunoştinţe despre tarot şi ţi se pare că, la nivelul tău de experienţă, este o mare prostie, este totuşi bine să nu îl judeci ca atare. Cel mai bine e să spui "n-am experienţă în domeniu" şi, dacă chiar te pişcă limba, să spui, "dar, DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE, este o mare prostie".

Există o serie de persoane care sunt rău afişate în divinaţie, care îţi spun lucruri negative. Şi acest lucru este dăunător pentru simpul fapt că, dacă i se spune unei persoane cu un nivel emoţional mai slab, (Înţeleg bine, Tic? Şi el spune: Corect), este posibil ca acea idee să intre în inconştientul persoanei respective şi acel eveniment chiar să se întâmple, deşi era o mare posibilitate să nu se fi întâmplat în realitate. Deci încercaţi să-i evitaţi pe cei care vă spun "ai să mori sau ai să te îmbolnăveşti" şi-ţi mai dau şi nişte date foarte concrete despre când o să ţi se întâmple acel eveniment negativ. Acea persoană are un ego foarte mare şi n-are niciun fel de cunoştinţe şi, de multe ori, nici măcar nu are acces la o informaţie corectă. Pentru că, dacă acea informaţie negativă intră... (râde Tic, dacă mi s-ar fi întâmplat, mie nu mi-ar fi intrat nimic în cap, mintea mea e conştientă.

Aici, Tic, trebuie să te contrazic. Nu ştiu sigur dacă nu-ţi poate intra, că-ţi intră fără să vrei. )

...este foarte periculos sau neplăcut. Cel mai bine, atunci când pui întrebări de tarot sau de ghicit în orice formă de divinaţie, este să spui: "Eu vreau să obţin lucrul X. Care este cea mai bună cale pe care să merg ca să obţin acel lucru?" Şi atunci ţi se va răspunde ce obstacole ai în a obţine acel lucru X. Ar fi mult mai de ajutor decât simplul fapt să afli că "în 2 luni de zile o să te dea afară din serviciu", ceea ce poate fi real sau nu, dar dacă îţi intră în cap, va deveni real. De aceea se şi spune, în unele religii sau după unele păreri, să nu foloseşti divinaţia. Nu pentru că nu poate fi o sculă foarte bună în mâna cuiva priceput, ci pentru că poate să fie cineva care habar nu are ce spune şi cum lucrează acest fenomen de divinaţie şi poate să afecteze în rău persoana respectivă.

Bine, măi Tic. Dar în ce măsură simbolurile care se folosesc în divinaţie sunt universale?

Aceste simboluri nu sunt deloc universale, ele sunt foarte personale. De exemplu, când interpretezi un vis pe care l-ai avut, el este legat de propria ta experienţă de viaţă, de ce ţi s-a întâmplat ţie în viaţă şi, de aceea, cel mai bine tu eşti cel care poţi să-ţi dai un răspuns corect la ce înseamnă acel vis. Pentru că acel vis poate să însemne ceva pentru mine şi exact opusul pentru altă persoană, care a avut alte experienţe emoţionale. Deci totul e foarte personal şi unic, nu există un sistem universal. De exemplu, dacă visezi un cal alb nu înseamnă că o să te măriţi sau că vine Făt-Frumos sau ceva de tipul ăsta. Nu există un sistem universal de simboluri, pentru că cel pentru care se face divinaţia este unic ca entitate, cu structura lui proprie de emoţii şi evenimente trăite în viaţă.

Bine, întrebarea 31: Cum s-ar putea descrie etapele deschisului Cărţii de către un preot?

Şi deschisul Cărţii de către un preot este tot o formă de divinaţie. Tot ce poţi să speri este ca acel preot să aibă o inimă curată şi să fie într-adevăr un "trimis al Domnului", spune Tic, mai corect zis, un om cu inima curată care îţi vrea binele. Şi atunci sunt foarte mari şanse ca să-ţi deschidă Cartea şi să fie acolo ceva care te interesează şi te ajută să progresezi, să mergi înspre bine, să evoluezi. Sunt foarte mulţi preoţi cu har şi buni şi, dacă crezi în sistem şi eşti religios prin firea sau educaţia ta, poţi să foloseşti acea deschidere a Cărţii de către preot, care este tot o formă de divinaţie. Şi prin această deschidere, tu vei găsi în acele pagini ceva care te ajută să evoluezi, să mergi înainte, să devii mai bun în viaţă cu tine însuţi şi cu celelalte persoane.

Eşti ultimul de pe listă, Tic, eşti ultimul cu care m-am gândit vreodată că am să vorbesc despre deschiderea Cărţii de un preot!

Şi Tic râde şi spune: E corect ce spui şi gândeşti. Nici eu, cât am fost pe Pământ, nu m-aş fi gândit că o să vorbesc cu tine aşa de calm despre religie, fără să înjur, fără să râd, fără să spurc. Dar, dacă ţii tu bine minte, ori de câte ori mă ţineam după tine ca să-mi ghiceşti şi mie sau să-mi spui şi mie viitorul sau să mă pui în transă, niciodată nu ai făcut-o pentru mine. Probabil că acuma este karma s-o fac eu pentru tine. Dar să ştii că o fac cu mare plăcere, pentru că ştiu că te ajută să lămureşti anumite lucruri în aparenţă ilogice şi nu aşa de evidente.

Întrebarea 32: Care este efectul unei slujbe de înmormântare asupra defunctului? Tic, putem să discutăm cum a fost asupra ta? Acum 6 luni, tu ai fost înmormântat...

Cred că nu sunt cel mai bun exemplu pentru această întrebare, fiindcă, după părerea mea, acea slujbă de înmormântare nu m-a făcut decât să sufăr şi mai mult decât sufeream deja. După ce am murit, aveam aceeaşi stare emoţională ca înainte de a muri. Ştiam că nici nu era timpul să plec şi nici n-aş fi plecat pentru nimic în lume şi că cineva mi-a impus să plec. Şi ce crezi tu că am văzut la acea slujbă de înmormântare? Nevasta şi copila plângând, disperate şi ca lovite de scândură de evenimentul plecării mele. Slujba de înmormântare nu a însemnat nimica, decât că, eventual, mi-a agravat durerea şi mai mult. E drept că, după ce am ajuns în pământ, în groapă, m-am simţit într-un fel eliberat şi împăcat cu faptul că am murit şi că trebuie să mă adaptez la noul stil de viaţă pe care îl am. Dar durerea şi suferinţa pe care am cauzat-o celor din jur este de nedescris. Cum poţi să te uiţi la cineva pe care l-ai iubit aşa de mult şi care ţi-a fost partener o viaţă întreagă şi să vezi că stă şi plânge şi ce disperare îi aduce în suflet plecarea ta!? Este greu de exprimat în cazul meu, de exemplu, pentru că, poate, sunt alte cazuri în care boala sau moartea a fost o uşurare, dar n-a fost cazul la mine, care, în 3 zile după ce am intrat în spital, am murit şi n-am vrut să mor. A fost un lucru extraordinar de neplăcut.

Să nu cumva să crezi că preotul mi-a adus vreo uşurare citindu-mi sau făcând slujbele. Coliva ce s-a dat de mâncare a fost o idee bună, ca într-un fel poate ajută pe cineva care a gândit bine de mine. Dar slujba de înmormântare în sine n-a însemnat nimic faţă de tot bagajul emoţional cu care am plecat. Nu m-a ajutat să mă duc la Ceruri şi să fiu fericit şi liniştit că ăsta-i drumul meu. Nu. Deci nu există aşa ceva. Probabil este din cauză că n-am crezut niciodată în religie sau că există un Dumnezeu şi că mergem în rai sau în iad, am fost un tip de agnostic limitat. Am crezut că există un fel de Dumnezeu, dar nu Dumnezeul care e slujit de preoţi – şi tu ştii cât de mult am râs de ei în cursul vieţii. Deci nu puteam să fi cerut ca, la 3 zile după ce am murit, slujba să-mi fi adus vreo alinare. Şi cred că nu le aduce la majoritatea oamenilor niciun fel de alinare. Este, probabil, un ritual care, mai degrabă, trebuie să îi ţină pe cei care înmormântează foarte ocupaţi cu toate prostiile de prosoape şi ce mai trebuie cumpărat şi dat în toate părţile, ca să nu aibă timp să se gândească la durerea şi lovitura emoţională suferită.

Răspunsul despre efectul unei slujbe de înmormântare asupra defunctului este că nu are niciun efect. Este posibil, dar nu a fost cazul meu, cred că în niciuna din vieţile anterioare pe care le-am trăit. Este posibil ca pentru cineva care este foarte religios şi moare de bătrâneţe şi se bucură că moare, acea slujbă de înmormântare să însemne o eliberare, pentru că ştie că urmează un ritual şi totul se va linişti şi totul e bine mersi. Dar dacă nu crezi în acei preoţi sau slujba de înmormântare, acel ritual nu înseamnă nimic pentru tine şi nu te ajută să fii mai fericit sau mai liniştit sau să poţi înţelege mai bine toate evenimentele care ţi s-au întâmplat după moarte. În orice caz, nu a fost în cazul meu.

Păi, s-o punem aşa: este o diferenţă dacă te aruncă în groapa fără niciun preot şi doar aruncă pământul peste tine, sau dacă vii cu cortegiul de maşini şi te bagă în groapa preotul care tot dă cu cădelniţa pe tine?

Nu este niciun fel de diferenţă. Diferenţa poate apare doar când tu, ca entitate spirituală, crezi că există o astfel de diferenţă, crezi că slujba de înmormântare o să te ajute să mergi în rai şi îţi deschide calea către Dumnezeu. Atunci acea slujbă te ajută, ca entitate, pentru că îţi întăreşte credinţa ta că se va întâmpla acel eveniment. Şi asta doar că îţi aduce mai multă linişte. Dar serviciul divin în sine nu are niciun fel de efect asupra persoanelor respective.

Uite, cu răspunsul ăsta îţi pui toţi preoţii pe cap.

În fine, problema este că, dacă nu crezi, nu se întâmplă, dacă crezi, se întâmplă şi o să fii fericit în raiul, care de fapt nu există aşa cum e descris în cărţile de religie.

Bine, măi, Tic, îţi mulţam fain, cred că am terminat şi pagina a doua. La revedere şi la gară! Am răspuns la 32 de întrebări, o treime. Bine. Numai bine, Tic, şi să mai vii când mai am putere şi energie să mai facem nişte citiri, ca să pot da drumul la site.

Şi el spune: Cu cea mai mare plăcere! şi accentuează.

Te pup, Tic, pa, pa!

< Sus >