<  Înapoi la Pagina Marius Ghidel


Înţelepciunea divină a misticului Marius Ghidel (03)

Marius Ghidel, mistic

Scurte citate din cartea "Shangri-La - Frumuseţea fără margini a Divinului - Calea către fericire", din contul de Facebook Marius Ghidel (23-12-2018)

"Şi omul acesta dintâi a văzut că putea să-şi întoarcă şi să-şi ia privirea de la Creatorul său, aşa a crezut că-L va simţi aproape oricând îşi dorea, dar şi să privească spre lume – şi atunci şi-a zis că va putea să facă asta în orice situaţie şi nu va fi o problemă – că o să revină uşor când va vrea. Dar aici a greşit fundamental. În clipa când şi-a întors privirea spre Creaţie, a şi început căderea. Acest lucru seamănă cu porunca – Să nu muşti din Pomul cunoaşterii binelui şi răului, că atunci vei cădea din Rai şi nu o să mai poţi să te întorci. Şi aşa s-a întâmplat."

"Când vine un hoţ, nu vine întâmplător, ci vine ca să te desprindă. El este, de fapt, un mesager al Cerului, care te ajuta să te purifici!"

"Numai pe Pământ poţi câştiga iubirea sfântă. Acesta este scopul venirii noastre în viaţă. Numai aici ai bogăţie de sentimente şi le poţi trăi, le poţi simţi cu toată fiinţa ta – te poţi manifesta liber. Numai aici poţi să dăruieşti iubire. Numai aici ai contradicţii şi te poţi depăşi pe tine. Dincolo… nu sunt tentaţii, nu ai nimic de învins."

"Simplu.. înfrânarea în toate şi dăruirea fără condiţii, slujirea oamenilor, pentru că trebuie sa faci economie din energia subtilă a sufletului!"

"A mai durat 10 minute până s-au activat picioarele, dar între timp pieptul îmi tresălta. Asta este o caracteristică la intrarea sau la plecarea din trup a sufletului. El tresaltă de încântare. Sunt nişte pumnişori care bat din interiorul pieptului. Este super-încântat când se duce Acasă, în lumea de dincolo. Şi îmi tresălta aşa de tare, de nu puteam să-l controlez cu mintea."

"Când zicem că celălalt e vinovat, a apărut desprinderea.. şi soţul sau soţia se îndepărtează, dar se îndepărtează pentru că noi îi luăm din energie şi el vrea să se apere, deci nu el/ea este de vină, ci noi suntem de vină!"

"Apoi, sfera aceasta când vine spre tine, tu reiei după elementele chimice specifice, după alegerile şi preferinţele tale, reiei personalitatea ta – îţi înfăţişează exact trecutul tău, pe care îl recunoşti. Dar fără Fiinţa-gând, acest proces nu se întâmplă."

"Mâncarea ne ţine legaţi de trup şi de interesele lui, pe care le scoate mereu în evidenţă, ne ţine legaţi de lume, ne fixează de trecut, de viitor! Ne creează interese materiale şi astfel întărim simţurile joase."

"Dar asta nu e problemă, noi nu ştim aceste lucruri şi poate e bine că nu ştim. Pentru că trebuie să ne învingem pe noi şi să depăşim lumea acesta de vis dacă vrem să evoluăm."

"Dacă ar fi să ieşim din tiparele noastre, ne speriem şi nu mai înţelegem nimic. Limitarea construieşte lumea noastră, dar dacă unim contrariile, trecem în non-dualitate, adică în Shangri-La. Dar vom lua întotdeauna acea acţiune pe care deja am făcut-o în planul Său dumnezeiesc."

"Când am revenit înapoi în trup, am revenit cu viteză foarte mare, pentru că trebuia să-mi iau trupul ca să pot să-l controlez, pentru că altfel cădea."

"Exact, şi astfel căpătăm o anumită personalitate şi credem că suntem liberi, dar suntem doar condiţionaţi. Ce frumos! Credem că suntem liberi, facem toate nebuniile, dar suntem doar condiţionaţi."

"Cu cât te bazezi mai mult pe curăţenia trupească şi sinceritate, pe dăruirea de Sine fără aşteptări şi le vei întări, cu atât Iubirea va fi mai puternică!"

"Şi dă voie celuilalt să-ţi facă rău. Nu te împotrivi şi nu te opune. Dă voie omului să greşească. Aşa învaţă. Şi oricum, nu-ţi va asculta sfatul. Va dori doar să experimenteze singur."

"Acceptam orice perspectivă nouă fără să o judec şi fără să o critic sau să o compar. Doar o alăturam, o colecţionam. Astfel am scăpat de opoziţia ideilor. Nu ţineam cu niciuna. Nu aveam nevoie să fixez o parte şi să o declar adevăr numai ca să-mi întăresc eul. Metoda terţiului exclus diferenţiază oamenii, nu îi uneşte şi introduce războiul între ei, aduce conflictul şi lupta. Acest principiu este creatorul lumii noastre exterioare, tehnologice."

< sus >

"Ai nevoie să-ţi facă oamenii rău, ai nevoie să-ţi greşească, răul este un lucru bun, este un lucru mai mare decât tot binele de pe lume, deci îţi trebuie, căci cine vine la tine vine să te salveze, nu ca să-ţi facă un rău şi totul este Divin, eşti înconjurat numai de Dumnezeu - lucrurile acestea sunt inverse şi cumva greu de acceptat."

"Noi am înmulţit punctele exterioare de sprijin şi am pierdut sufletul. Dar, dacă se ia calea principiului şi se merge pe o direcţie opusă, se pătrunde în universul din noi, într-o lume miraculoasă, a spiritului. Când mergem în afară, sufletul nostru se închide. Doar când mergem spre el, atunci când îl punem pe primul plan, el se deschide şi îmbrăţişează totul. O încântare."

"Când alegi ceva şi îi spui "bun", va apărea pe loc un invers, numit "rău". Cel care alege binele său are parte de rău, dacă insistă pe acest lucru, va întări opusul. Ego-ul urmăreşte întotdeauna partea, ca să intre în conflict şi să obţină suferinţă. Numai astfel poate să obţină satisfacţia personală."

"Eram deschis – mereu eram deschis. Curgeam odată cu viaţa. Nu negam nimic. Acceptam orice părere şi doar le alăturam, nu le puneam să se bată între ele. Dădeam voie la toate perspectivele diferite să existe. Atât făceam."

"Atunci nu apărea în realitatea exterioară un adversar, căci înainte ar fi trebuit să fie în mine un conflict care să fie proiectat şi în afară. Această împărţire în bine şi rău creează lupta între opuse şi lumea aceasta. Dar scopul nostru pe Pământ este să unim contrariile şi astfel să depăşim lumea."

"Aceste imagini aveau o caracteristică, nu numai că erau tridimensionale, aveau o componentă în plus, aveau emoţie, deci erau ca un fel de memorie care ţinea minte şi emoţia ta şi aveai sentimentul că tu eşti acolo, foarte real."

"Asta te aruncă direct în non-minte, în zero, pentru că nu mai consumi energie ca să lupţi să-ţi susţii o idee pe care, în fond, întâi ai fixat-o şi apoi ai derivat în spatele ei o întreagă logică. Şi atunci, lumea aceasta se poate să nu o mai concepi, iar tu te vei retrage atunci în fundal, acolo unde eşti una cu El."

"Astfel, nu mai apărea nevoia să te confrunţi cu nimeni, să lupţi, pentru că nu mai fixam nimic şi nu derivam deloc pe ideea aceea, ci pe toate perspectivele diferite le acceptam. Nu ţineam cu niciuna. Nu mai aveam astfel un opus. Şi viaţa era atunci minunată. Nu mă mai mişcam, nu mai alergam. Aşa rămâneam în linişte tot timpul doar dintr-o operaţie asupra limbajului."

"Pentru că egoul foloseşte terţiul exclus ca să se întărească pe sine. El se alimentează continuu cu conflict, pe care îl obţine prin absolutizarea părţilor. Într-adevăr, nu mai descopeream infinite lucruri particulare, în schimb ajungeam repede la suflet, linişte şi în lumea de dincolo. Toate se terminau într-o îmbrăţişare atotcuprinzătoare, în Dragoste."

"Cât de mult ai dăruit, te-ai sacrificat pentru ceilalţi, i-ai slujit, te-ai supus oamenilor - este Raiul pe care îl ai, şi cu cât iei mai mult timp pentru tine - este Iadul. La sfârşitul vieţii, se adună Raiurile şi Iadurile algebric."

"Când s-a lăsat cu totul în mâna lui Dumnezeu. Când a renunţat total la controlul vieţii. Şi a zis că atunci a fost cea mai înaltă lecţie pe care a primit-o el vreodată."

"Toate erau numai Iubire. Oriunde priveai nu-L vedeai decât pe El, Domnul inimilor noastre. Acum, El era acea aşteptare de întregire. Şi acest lucru era destul, pentru că îţi furniza o bucurie fără margini care nu are nevoie de nimic din afară şi care este în tine. Cea mai mare bogăţie este în tine. Apoi IUBIREA TA ARE PUTEREA SĂ SCHIMBE LUMEA."

"Şi în creştinism este la fel, în toate religiile fundamentale este le fel. Lepădarea de sine este calea spre eliberare, spre depăşirea lumii. Cine caută viaţa... deci lumea modernă caută viaţa, o va pierde – ceea ce se şi întâmplă, şi în particular cu fiecare din noi în parte. "

"Nu de mult, am vorbit la telefon cu un prieten şi discutam despre puritatea sufletului, cât de importantă este. Deodată, văd dincolo de distanţa care ne despărţea, văd direct în interiorul său cum o fiinţă întunecată se destinde, se îndreaptă şi îmi zice, râzând de mine: doar nu o să te ascult eu pe tine!"

"Însă cel care o va LĂSA pentru El, o va câştiga. Ceea ce a făcut şi pelerinul japonez. Dar numai atunci când nu a mai putut suporta chinul şi groaza interioară – frica de moarte, când s-a abandonat pe sine, şi nu l-a mai interesat ce va fi cu el, numai atunci i s-a deschis Calea."

"Nu gândiţi de rău pe nimeni şi nu judecaţi – şi nu veţi fi judecaţi! Atunci dispare efectul de bumerang, de răzbunare şi nu mai vine nimic din faţa ta dacă tu nu mai ai nimic cu nimeni. Lasă lumea în pace. Şi nu interveni. Asta este fericirea şi Iubirea întreagă – să nu gândeşti rău despre tine sau despre ceilalţi"

"Deci, explicaţia este că, în momentul în care noi vrem ceva, atunci dorinţa noastră puternică îndepărtează împlinirea dorinţei. Doar când a renunţat complet la apărare, miracolul a apărut."

"Numai când am renunţat la mine total, am văzut cărarea. Nici nu ştiu dacă ea era acolo şi din cauza fricii nu am văzut-o sau ea a apărut în momentul când eu am acceptat să nu mă mai îngrijorez, căci suntem creatori de realitate."

< sus >

"Ştiinţa este o restricţie a realităţii şi de aceea devine o barieră imensă spre adevărata cunoaştere, care este directă, discretă, nu prin tipare şi concepte, nu limitează, nu condiţionează, ci eliberează. Ştiinţa nu face decât să motiveze continuu rămânerea aici şi unicitatea materiei. Blochează zborul."

"Dar dacă mintea ne cade, ştiinţa şi lumea ei dispare ca prin farmec. Deci, ea nu este cel mai important lucru, ea nu deţine Adevărul, ci ACEL CEVA CARE NE DUCE ÎN LUMEA DE DINCOLO ESTE MAI PUTERNIC DECÂT ORICE PE LUMEA ACEASTA. El deţine Adevărul. Ştiinţa este doar o sculă minusculă a cărei singură preocupare este să motiveze continuu existenţa ei însăşi."

"Dar atunci când mintea se opreşte, ştiinţa dispare ca un fum, odată cu lumea ei. Şi nu foloseşte la nimic, nicio demonstraţie a ei."

"Cum să te raportezi la ceva care este atât de variabil şi de limitat, cum este lumea, adică la ceva care se mişcă continuu, de parcă eşti pe o mare cu furtună? Atunci orice judecată a ta va fi părtinitoare şi limitată. În condiţiile astea, tu doar presupui că ceva ar fi fix."

"Ştiinţa nu oferă un criteriu universal valabil, ci porneşte numai de la presupoziţii. De parcă ar vrea să mărească incertitudinea, nu să lămurească lucrurile. Cunoaşterea întregului nu se poate face decât direct, când depăşeşti lumea, împărţirea în bine şi rău."

"Iar ştiinţa, pentru că se bazează numai pe părţi, pe fragmente, nu face decât să mărească neînţelegerea şi deci să se distanţeze de Adevăr. Astfel ea păstrează relativitatea lumii şi îi măreşte contradicţiile. Nu îi aduce pace, ci un război şi mai mare, continuu, pentru că se bazează pe diferenţiere."

"Se şi vede că teoriile ei se bat cap în cap mereu. Nu este nimic unificat, pentru că nu poate să unifice. Numai Iubirea poate să îmbrăţişeze totul. Ştiinţa niciodată, ea doar desparte şi atomizează."

"Adevărul uneşte, dar ştiinţa desparte. Ea se bazează numai pe părţi şi de aceea se pierde întotdeauna în detaliu şi uită Întregul. Pentru că, dacă s-ar duce spre Întreg, ar deveni religie."

"Şi de aceea are cea mai mare grijă ca să păstreze fragmentarea. Ea nu uneşte, ci fărâmiţează. Şi are tot interesul să menţină lumea aceasta într-un conflict continuu. Ea este expresia egoului nostru. Ştiinţa este egoul."

"Când m-am învârtit în pat, ce-am apucat să văd? Lângă pat era un dulap. Am văzut un veşmânt luminos în falduri, cum avea Domnul Iisus, şi în picioare sandale romane. Era o Fiinţă făcută din lumină, care răspândea în casă raze strălucitoare, alb lăptoase, de iubire. Dar prima dată ochii mi-au căzut pe poalele veşmântului Lui luminos şi pe sandale. Însă, când am vrut să-mi ridic privirea şi să-L văd mai bine, s-a întors pe loc pe călcâie, la stânga şi a fugit în sufragerie..."

"Uităm scopul pentru care venim aici. De aceea viaţa aceasta este extraordinar de importantă, iar încercările prin care trecem au rolul să ne poziţioneze sus, pe scara meritelor, mai aproape sau mai la distanţă de Sursa a toată fericirea universului, faţă de Împăratul lumii. Viaţa de aici este pentru dincolo."

"Da, era din altă lume, deosebit de fericit. Înseamnă că sufletul nostru este fericit tot timpul şi pur. Numai noi suntem nemulţumiţi şi mâhniţi tot timpul, degeaba. Când a intrat în mine, mi-a crescut respiraţia ca şi când aş fi alergat."

"Nu, există o parte din suflet care rămâne în tine, să zic un 10%, un optim cât să menţină funcţionarea corpului pe minim. Nu tot sufletul se duce în afară, vezi şi experienţa cu acea cutie de tinichea. Asta este modalitatea lui de a reveni. Când ai o asemenea experienţă vezi şi ştii, înţelegi şi cum se face, ce se întâmplă cu tine şi de ce. Poţi răspunde la întrebarea: cum se întâmplă toate acestea?"

"Marius Ghidel iese din corp cel mai des prin creştetul capului şi descrierea de mai sus confirmă că el ar putea avea – între altele – experienţe astrale de tip tub. El se trezeşte în lumi paralele, în Shangri-La, adesea, şi ajunge acolo în mod firesc, fără o străduinţă."

< sus >

"Când Johann Sebastian Bach a compus Arta Fugii, putea să se distreze ori să profite în alte moduri de zilele sale. Dar decizia sa a fost să îşi stoarcă şi ultimele picături de energie, ştiind că prin truda sa va ajuta lumea să devină mai frumoasă, mai bună, mai deschisă către tărâmul spiritului. Această jertfă este însă cu totul altceva decât cea a unui miel dus la un altar primitiv pentru a fi tăiat spre ofrandă zeilor. Mai general, este o jertfă activă şi conştientă, nu una a supunerii pasive şi a abandonului de sine."

"Acesta este Universul nostru. Orice este influenţat de orice, în fiecare clipă. Şi cu toate astea, toate variantele posibile sunt cunoscute de Dumnezeu, până la sfârşitul veacurilor."

"Şi pe toate le cuprinde Domnul. Este un Întreg perfect armonizat, astfel încât poţi spune că bătaia din aripi a unui fluture aici este resimţită şi are consecinţe până, să zicem, la cea mai îndepărtată stea, Alpha Centauri. Şi aşa este. Totul este legat de tot, incredibil de miraculos."

"Prin urmare, putem spune că El s-a făcut pe Sine pentru El Însuşi. Creaţia este oglinda Lui. Această descriere poate părea de necrezut pentru cel raţional, orgolios şi mândru, dar cel umil şi inspirat îi va înţelege sensul şi va recunoaşte Adevărul!"

"Mai departe a urmat o călătorie spre suprafaţa mărului, căci lumea vizibilă, materială, este precum coaja lui, închipuind locul unde sunt seminţele ca fiind Tronul Ceresc – dacă privim dinspre centru spre înfăşurătoarea mărului, care este Universul nostru."

"Imaginea de mai sus este foarte intuitivă, acesta este sentimentul. Este un drum din adânc spre Acoperişul lumii, o urcare pe cea mai înaltă culme a Everestului din noi, cu toate că venirea spre viaţă pare o coborâre."

"Nimeni, vreodată nu are dreptate când aruncă vina pe celalalt. Ceilalţi nu sunt vinovaţi niciodată cu nimic. Ne întâlnim mereu cu gândurile noastre în faţă. Opreşti armele, criticile din tine, şi nu mai are cine să te atace. Oamenii ne atacă cu armele din noi. Dacă în noi este numai iubire, aşa va veni şi din faţă. Fericirea în viaţă este iubirea ta cu care iubeşti viaţa. Noi trăim întotdeauna ceea ce suntem. Dacă în noi este numai apreciere şi multumire, atunci oamenii nu pot, practic, nu pot decât să ne iubească. Ei ne iubesc cu iubirea noastră pentru ei şi pentru tot ce există. Suntem condamnaţi la iubire, altfel vom suferi. Când suferi, nu este adevărat ce îţi spui. Când învinuieşti nu e adevărat ce faci, pentru că celălalt eşti tu. Dacă toate vin din noi, cum să fie celălalt de vină vreodată cu ceva? Şi de unde vin toate astea? Noi credem că suntem un eu, când de fapt suntem nimeni. Deci: Dacă în noi este numai apreciere şi mulţumire, atunci oamenii nu pot, practic, nu pot decât să ne iubească."

"E nevoie să înţelegem că exteriorul vine din noi şi suntem responsabili pentru ce gândim, că ne vine înapoi amplificat prin ceilalţi ceea ce suntem noi. Oamenii sunt doar oglinzi. E o mare putere în această înţelegere. Când nu mai aruncăm vina pe ceilalţi, începe vindecarea vieţii noastre. Când oprim atacul nostru, se opreşte şi din afară. Când gândim numai frumos despre noi şi ceilalţi, numai iubire ne va veni din faţă. Viaţa ne atacă cu răutatea din noi. Dacă în noi este numai apreciere, considerare, înţelegere şi mulţumire, din afară vine tot aşa. Întotdeauna primim ceea ce suntem noi. Dacă noi ne schimbăm atitudinea faţă de ceilalţi, atunci viaţa noastră se schimbă. Important este să înţelegem că nu exteriorul ne influenţează, ci tot ce numim realitate vine din noi. Noi o creăm, prin gândurile noastre. Deci atenţie ce gândeşti, că vei crea realitate. Cum eşti în adânc, aşa va fi şi lumea ta. Deci ceilalţi nu sunt de vină niciodată pentru ceva ce vine din mine. Ei doar ne întorc amplificat ce suntem noi. Sunt oglinzi peste tot."

"Procesul a fost numit uneori şi revelaţie, sau „trezire spirituală”, cauzată, după toate aparenţele, prin iluminarea produsă de accesul la volumul imens de cunoaştere din acea „memorie universală” altminteri inaccesibilă minţii conştiente."

"Marius are în minte imaginea Universului „ca un tor” sau „precum coaja unui măr”. Iar alături de acest corp, ar putea exista multe alte suprafeţe (tridimensionale) similare (formând împreună un „Multi vers”)."

N.n.: Savantul-mistic Nassim Haramein are aceeaşi părere: Universul are forma unui tor. Iată şi o animaţie: https://www.youtube.com/watch?v=noRbR3Fbg2I

"Conform celor expuse până aici, evenimentele relatate de Marius se aflau, ca o „realitate virtuală în miniatură”, în acea „super memorie” şi, de aici, în subconştientul său. Dar, aşa cum am argumentat, niciodată accesul la subconştient nu garantează autenticitatea totală a informaţiilor primite, procesate şi difuzate conştient. Marea problemă – am văzut – este aducerea acestei informaţii în zona conştientă."

< sus >

"El stătea cu faţa spre Creaţia Sa, care se vedea ca printr-un geam oblic. Dincolo de prag, erau acele globuleţe de lumină care înotau în toate direcţiile, în supa de fericire şi Îi cântau Domnului slavă veşnică. Parcă erau într-un acvariu. Era o atmosferă impresionantă, de Bucurie, care se întindea la infinit, fără nicio grijă. Măreţie."

"În faţa Lui stăteam spăşit, iar în sufletul meu era numai uimire şi un pic de teamă, cum se simte un copil atunci când înţelege că este vinovat că a făcut o prostie şi ajunge în faţa părintelui său, care parcă ştie tot ce făcuse. Nu puteai să Îi ascunzi nimic şi te ruşina tot ce ai făcut în viaţa precedentă, investită cu încrederea Lui, care ţi s-a dat."

"Erai ruşinat şi te simţeai vinovat şi înţelegeai cu putere că ştie totul despre tine. Nu aveai cum să-i ascunzi nimic. Îţi vedea toată viaţa aşa cum a fost. Înşelarea aşteptărilor Sale, dorinţa de a te schimba total, dar şi speranţa şi încrederea – o hotărâre puternică de a lua calea Iubirii – toate astea le trăiam atunci în faţa Împăratului lumilor, deodată. Şi la un moment dat, Domnul şi-a întors faţa spre noi, care stăteam în stânga Tronului Său, cam la o sută de metri – smeriţi."

"Ele nu ne pot da decât dezamăgiri şi mult chin. Aşteptăm degeaba ca să ne facă fericiţi alţii şi ne facem griji fără rost. Când filmul s-a terminat, s-a dus toată bucuria. Când am mâncat prăjitura, s-a dus toată fericirea. Tot ce aparţine lumii acesteia mai mult te chinuie decât să te bucure."

"Dumnezeu are întotdeauna grijă, important este să nu ai voinţa ta în joc, că atunci nu primeşti nimic şi, mai mult, poţi pierde tot. Şi să renunţi la controlul vieţii tale definitiv. Să oferi victoria celuilalt orice s-ar întâmpla. Nu lupta şi nu te apăra. Dacă faci asta zilnic, marile teme ale vieţii nu vor mai veni, adică nu te va mai ataca nimeni. Ca să te atace, trebuie să ai ego. Dacă Domnul nu este cu tine, eşti în pericol. Dacă nu Îl pui pe primul plan, atunci El nu este pe niciun plan. Şi te lasă singur să suferi. Suferi acum pentru că Dumnezeu a plecat de la tine."

"Evident, la acest nivel, trebuie să luăm în considerare şi posibilele distorsiuni cauzate de „vămile” la care este supusă percepţia, acele filtre, cenzuri etc. de care am vorbit la începutul acestui capitol. Vom încerca deci să îndepărtăm, cât putem, „cojile de ceapă” ale relatării, care acoperă miezul evenimentului perceput, chiar dacă acest proces nu poate deveni niciodată perfect."

"Priveşte doar cum lucrurile curg unele în altele. Stai desprins şi nu te ataşa de nimic, că vei suferi. Orice ataşament se plăteşte cu durere. Nu coborî în parte pentru că acolo este scrâşnetul dinţilor. Pe pământ este raiul, este şi iadul, depinde ce alegi: dacă alegi partea şi mai mult interesul personal, te diabolizezi, dar dacă renunţi la tine şi mai mult dai decât iei, atunci vei vedea raiul peste tot."

"Pentru că ai tot Miracolul lumii în tine, pe Dumnezeu, şi atunci nu mai există nicio grijă. Totul îţi va fi potrivit în viaţă. Şi încă este gratis. Ca să ajungi la această imensă bogăţie, trebuie doar să renunţi la veneticul semeţ, la mândrie, trufie şi orgoliu. Este foarte, foarte simplu şi UŞOR."

"Înseamnă aceasta că e mai bine să aruncăm la gunoi tot ce spune Marius? Nicidecum. La fel cu Cayce şi cu mulţi alţi clarvăzători, şi el pare să fi avut acces la acea „memorie universală”, (numită şi „Arhivele Akasha”, ca şi în multe alte feluri), acces suficient de acaparator pentru a crea impresia evenimentului trăit aievea. Deci în spatele amintirilor sale există aparent o sursă autentică."

"M-am născut cu ele. Le ţin minte de când eram foarte mic.

- Asta înţeleg. Însă vorbiţi despre Creaţie, când anume aţi devenit conştient?

De când am intrat în viaţa aceasta şi dinainte. Aceeaşi stare de conştienţă o ai şi aici, şi acolo. Sufletul nostru este nemuritor. Şi acelaşi sentiment că exişti îl ai şi aici, şi dincolo. Cred că toţi oamenii ştiu de unde au venit, numai că au uitat. Când intri în viaţă ţi se şterge toată amintirea lumii de unde vii."

"Nu, nu am citit şi nu am auzit pe nimeni. Se întâmplau şi nu le luam în seamă, nu ştiam ce mi se întâmplă, nu aveam termen de comparaţie. De aceea şi vreau să le povestesc, pentru că totul e sincer şi adevărat. Nu am făcut meditaţii sau altceva. Am fost dus în aceste lumi, prin asemănare. Când eşti asemănător cu ele ca vibraţie, poţi să treci dincolo. Ca la batiscaf, cu acea cameră de depresurizare. Aşa se trece dincolo. Experienţe în afara corpului."

"Omul din faţa mea îmi spunea că-şi aminteşte cum a fost la începutul creării Universului, că el era acolo, cu Dumnezeu, ba parcă vedea şi auzea din el uneori, alteori din afara lui. Ascultam, dar o parte din mine părea să fie undeva, departe, parcă angajată într-o călătorie nevăzută, în profunzimea celor povestite de Marius Ghidel cu pasiune, cu o însufleţire care-i trăda sinceritatea. Venise şi cu nişte desene, pe care le-am luat cu timiditate între degete, aproape fără să le văd. Nici pe Marius Ghidel nu-l vedeam prea bine, parcă priveam prin el şi nu izbuteam să-i reţin deloc trăsăturile fizice."

< sus >

"El produce o lipsă, care îl împinge pe om în căutare, în afară. Pentru că este făcut numai din părţi, din fragmente, nu din întreguri. Şi părţile nu vor dura în veci. Tot ce adună el... durează puţin. Atunci, fericirea adusă de ego este limitată şi se termină repede. Asta ne împinge în exterior şi ne obligă să alergăm. Fiinţa gând roteşte imaginile şi astfel creează necesitatea unei alte situaţii. Scenarii false, la infinit. Aşa cum sunt reclamele la noi, mereu ne inventează necesităţi false. Şi mereu rămânem neîmpăcaţi, nemulţumiţi şi incompleţi. Pe acest fals se bazează toată lumea noastră modernă. Dar lucrul acesta ne menţine continuu în afară, în alergare, captivi în Fiinţa gând – în „eu” şi aşa nu ajungem să cunoaştem niciodată Cerul, sufletul, bucuria adevărată fără un opus... şi pe Dumnezeu. De fapt, nici nu ştim că există, pentru că nu Îl simţim cu adevărat, şi nu petrecem cu El, pentru că nu alegem niciodată puţinul, nu-l vrem, ci trăim doar într-o lume virtuală, imaginară şi foarte reactivă, susţinută continuu de Fiinţa purtătoare de gânduri."

"Am căzut din rai şi am rătăcit drumul înapoi. Dumnezeu este a alege puţinul! Atunci, atenţia se retrage de pe corp şi se orientează pe suflet. Dar trebuie să-l alegi real. TU NU TREBUIE SĂ FII IMPORTANT. SA FII UN NIMENI, DE NELUAT ÎN SEAMĂ, FĂRĂ SĂ FII OBSERVAT, NICI VĂZUT. SĂ NU FII NIMIC. Aşa cunoaştem zeii: cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte zeii!"

"În acest caz, Fiinţa divină şi miracolul se retrag şi îl lasă pe om să se chinuie singur, şi nimic nu îi va reuşi, sau până la urmă va pierde tot. De ce vrei să suferi? Viaţa pe pământ ar putea fi un rai şi o minune, dar nu ne lasă egoul îndârjit."

"«Cei care se proiectează şi care experimentează o activitate energetică intensă la nivelul centrilor energetici dintre sprâncene şi din zona creştetului capului simt adeseori că se proiectează şi ies din corp la aceste niveluri. Acest lucru duce de multe ori la experienţe astrale de tip tub», scrie Robert Bruce. Aşadar, Marius Ghidel iese din corp cel mai des prin creştetul capului şi descrierea de mai sus confirmă că el ar putea avea – între altele – experienţe astrale de tip tub, cum le numeşte Robert Bruce."

"Marius Ghidel se trezeşte în lumi paralele, în Shangri La, adesea, şi ajunge acolo în mod firesc, fără o străduinţă. Cartea lui Robert Bruce a fost ca un pansament pentru mintea mea, care s-a trezit încurcată şi prinsă de dubii în faţa extraordinarului experienţelor lui Marius Ghidel. Unele dintre experienţele descrise de Bruce întrec chiar imaginaţia, iar altele sunt asemănătoare cu cele descrise de Ghidel."

"În lume nu există răutate, ci numai Iubirea ca o Oglindă. Ea oglindeşte ce este în noi. Noi vedem în afară interiorul nostru. Nu este vorba cum este lumea, ci numai cum suntem noi. Noi vorbim despre ea, dar ea vorbeşte despre noi. SUNTEM ÎNCONJURAŢI NUMAI DE IUBIRE DE PESTE TOT. Îţi dai seama?"

"Vine înapoi orice gândim, spunem sau facem, chiar dacă a fost doar în gând sau un cuvânt spus aiurea, îl plătim neapărat. ORICE EGOISM ÎL PLĂTIM ŞI ORICE GEST DE DRAGOSTE VA FI RĂSPLĂTIT. Totul se plăteşte. Nimic nu rămâne neplătit. Omul egoist suferă continuu. Această durere vine pentru că se opune Dragostei lui Dumnezeu, se opune vieţii."

"Egoul este împotriva vieţii şi îţi vrea răul. Să ştie că n-are nicio şansă, niciodată. Va fi scăzut cu forţa şi fără milă de Sus, întotdeauna, pentru că Dragostea pătrunde totul. Nu există milă divină în cazul egoului, căci atacă universul şi viaţa. De aceea, nu rămâne nimic neplătit. De fapt, ne pedepsim singuri."

"Fericirea şi Iubirea toată este a gândi frumos despre tine şi despre ceilalţi. Omul caută o fericire care nu este a sufletului său. Dumnezeu vrea să ne aducă în Sine, în Fiinţa divină din interiorul nostru. Noi suntem precum colindătorii. Tot umblăm pe-afară, în loc să căutăm în noi, acolo unde este fericirea supremă, care nu depinde de nimic din exterior şi care nu poate fi luată niciodată."

"Noi suntem atât de bogaţi, toată Minunea este a noastră şi noi nici nu ştim asta. Totul e magic la noi, dar nu ştim. Suntem extrem de puternici. Iubirea reprezintă 97%, iar egoul doar 3%, e nimic, dar e foarte gălăgios. Golirea de sine Îl aduce pe Domnul în tine, aproape Îl obligă, şi când El este cu tine, poţi să ai tot ce vrei. Numai că atunci nu vei mai vrea nimic mai mult decât ai."

"Schimbarea care vine nu strică nimic, dar te face să te regăseşti ca fiinţă supremă. Atunci ai totul cu tine, pacea şi bucuria, înţelegerea toată. Numai când accepţi ceea ce vine spre tine fără reacţie, tu te dezvolţi. Şi vin spre tine învăţături mai înalte. Dacă tu eşti curat, sincer şi pur, vine o lume şi mai frumoasă. Lumea din jur este ceea ce eşti tu. Trebuie să mergi spre puritate cu totul: gând, cuvânt, faptă, comportament, altfel... nu se schimbă nimic. Aşa controlezi viaţa, controlând ce este în tine."

"NIMIC DIN LUMEA ACEASTA NU TREBUIE SĂ FIE MAI IMPORTANT DECÂT DĂRUIREA DE SINE, ADICĂ DE IUBIRE. AI NEVOIE DE PIERDERE CA DE AER."

< sus >

Marius Ghidel, mistic

"Ai nevoie să nu reuşeşti, să nu-ţi meargă lucrurile bine, ai nevoie sa te retragi mereu. Ai nevoie de umilinţă mai mult decât o victorie. Ai nevoie să fii înfrânt cu inima, nu să învingi. "Mai mult" înseamnă scrâşnetul dinţilor, dar "mai puţin" este raiul. În toate este vorba numai despre a oferi victoria celuilalt. Ţie nu îţi trebuie să câştigi lumea, ci să o pierzi. Desprinderea îţi aduce totul."

"ACEST MAI MULT BINE PENTRU SINE ESTE, DE FAPT, OBSTACOLUL ENORM CARE NI SE OPUNE ÎN TOATE. DORINŢA DE A AGONISI CÂT MAI MULT NE VA UCIDE. Egoul face continuu programe de autodistrugere care sunt condiţionări ale vieţii, Fiinţa divină din noi doar Este."

"Egoul doar pune piedici şi ridică bariere, imposibilităţi, degeaba.
Eu am spus ceva din greşeală, din prostie, şi apoi răul făcut a venit înapoi la mine, amplificat. Atunci am stat şi m-am gândit: ce, Doamne iartă-mă, am făcut? Cu ce am greşit? Deci, în mine am făcut o greşeală."

"Analizându-mă, mi-am dat seama. Hopa, aici am greşit, de vreme ce acela a venit apoi asupra mea cu răutate. Deci, RĂUTATEA LUI ESTE, DE FAPT, RĂUTATEA MEA, CARE S-A ÎNTORS ACUM, AMPLIFICATĂ – şi imediat m-am liniştit. Aşa că am primit o răzbunare doar dintr-o simplă vorbă cu celălalt. O reglare pe loc."

"NU AVEM VOIE SĂ JUDECĂM PE NIMENI. Oamenii sunt pentru noi ca să ne ajute şi să ne vedem cum suntem, ca să ne scadă orgoliul. Fără orgoliu nu te mai atacă nimeni. Lipsa egoului este fericirea. "

"Noi singuri ne facem tot răul de pe lume. Noi suntem cei mai mari duşmani pentru fiinţa noastră. Ne omorâm sufletul singuri şi fără milă.

Şi aşa se vindecă şi bolile: Cauţi în tine când ai avut un conflict emoţional, o supărare pe cineva. Tu singur ştii ce ai făcut. Şi pui acolo iertare, laşi de la tine, dai drumul vieţii să fie cum vrea ea. Şi retrăieşti acele lucruri cu îngăduinţă si acceptare, că toate vin direct din mâna lui Dumnezeu."

"Când înţelegi asta, apare vindecarea. Bolile vin din prea mult ego şi prea puţină Iubire, când suntem prea importanţi şi mândri. SĂ NU VREI SĂ FII CINEVA, SĂ FII UN NIMENI."

"Avem nevoie de umilinţe şi înjosire ca de aer. Şi avem nevoie de răul care ni se face. Nu e necesar să fim perfecţi ori victorioşi şi să avem succes. Trebuie să fim total NEIMPORTANŢI, şi fără ego. Să nu stricăm corola de minuni a lumii. Să nu contăm, să nu însemnăm nimic."

"Umilinţele şi înjosirea ne salvează sufletul. Succesul, reuşitele ucid sufletul nostru foarte eficient. Nu avem nevoie să câştigăm sau să învingem, sau să reuşim întotdeauna. Din contră, AVEM NEVOIE SĂ NU REUŞIM, să fim simpli şi fără orgoliu sau trufie."

"Şi noi nu ne dăm seama că, prin toate lucrurile astea, de fapt, Dumnezeu ne iubeşte enorm. El doar ne ajută, ne scapă de egoism şi ne salvează astfel sufletul. Orice rău ţi se întâmplă, este un mare ajutor."

"Ne dă o cheie în tot ce facem noi pe Pământ şi vrea să ne vindecăm. Dacă ne analizam singuri, nu era nevoie să ne constrângă din afară cu neplăceri, necazuri şi boli. Dacă la tine vine un om şi te jigneşte brusc şi tu începi să-l jigneşti la fel, sau să-i porţi ură şi duşmănie sau vrei să-l distrugi... Pentru asta ţi-a dat cheia. Ca să te vezi cum eşti şi să te corectezi."

"Dacă eşti nepăsător, va veni spre tine cineva nepăsător faţă de tine, ca să vezi cum eşti. Dacă tu te schimbi în interior, toată lumea ta se va schimba ca prin minune odată cu tine. Dar tu nu ai sufletul deschis să spui: ce este în mine de mi-a dat Domnul această neplăcere care îmi vine din afară prin omul acesta?"

"Ei, când vom face această analiză şi vom înţelege de ce ne vin lucrurile din exterior în forma aceasta, şi nu altfel, atunci ne vom putea menţine mereu detaşaţi şi conştienţi. Adică vom şti să alegem întotdeauna non reacţia, care ne duce în zero şi ne aduce fericirea supremă. Adică, să întorci şi obrazul celălalt, să dai şi cămaşa de pe tine."

< sus >

"- Asta înseamnă că noi, în suflet, avem mult de muncă.

Da, aşa că ne trebuie întâi autoanaliza, ne trebuie înţelegere. Iertarea trebuie să fie maximă. Dar a Ierta înseamnă a Iubi. Numai cel care se leapădă de sine poate să ierte. Tu nu trebuie să reacţionezi în niciun fel, niciodată, la nimic."

"- Iubirea ta să fie necondiţionată.

Da, ceea ce ţi-a venit de la el, nu trebuie să bagi în mintea ta, să nu ţii la inimă, sau să-i răspunzi cu aceeaşi monedă, că atunci arunci totul în aer. Nu este important cum este celălalt, pentru că el este mişcat de Dumnezeu. Nu ai niciun control asupra lui."

"- Să nu o bagi în suflet şi să nu iei lucrurile în mod personal.

Când ţii la inimă supărare, tu te ataci singur. Te virusezi. Nu ţine la inimă NIMIC. Lasă lumea să curgă, să treacă pe lângă tine şi nu te agăţa de nimic. Las-o în pace, este tot ce trebuie să faci. Şi nu e mult, şi nici greu. Cea mai mare înţelepciune este foarte uşor de urmat."

"Când te detaşezi, te uneşti cu Dumnezeu, şi atunci toate te vor ajuta, ca fata moşului din poveste, sau ca Harap Alb, pentru că, în fundal, vei fi frate cu toţi. Grija pe care o avea fata moşului, egală pentru orice şi oricine, o ajuta să se lepede de sine şi să se unească astfel cu Dumnezeu."

"Omul rău extrage din noi Iubirea, el este un ajutor divin minunat. Avem nevoie de greutăţi, avem nevoie de neplăceri şi ca lucrurile să NU ne meargă bine. Când îţi este prea bine, nu e bine. Spunea dl. prof .Simionescu: aoleo, ai uitat Doamne de mine? Când lupţi şi rezişti, va veni o situaţie de viaţă şi mai neplăcută. Nu rezista şi nu lupta niciodată pentru tine. Renunţă la tine TOT TIMPUL."

"Da, şi să gândeşti aşa: ce este în mine de a produs această reacţie în acela? Mereu să gândeşti aşa. Ce oare este în mine atât de tulbure, de unde vine în mine acel dăngănit de clopot, că toate erupţiile din mine îmi vin înapoi, din faţă. Toate greşelile pe care le facem astăzi – mâine, poimâine, peste o săptămână – vin înapoi. Neapărat. Şi se luminează mai greu lucrurile, atunci. Vin cu ofense, vin cu greutăţi, vin cu boală sau, mai rău... cu moartea."

"Deci, fenomenele de tipul acesta nu se supun criteriilor ştiinţei. Dacă le programezi, dacă le cauţi, se poate să nu se mai întâmple nimic conform aşteptărilor. Este paradoxul Observatorului. Şi asta, pentru că noi extragem întotdeauna o caracteristică pe care o absolutizăm. Asta este metoda noastră de cunoaştere, care ne ţine, de fapt, fixaţi în binar, în dualitatea binelui şi răului."

"Atunci, toate celelalte aspecte pe care le ignorăm vor exercita o presiune ca să fie luate în seamă, pentru că totul este viu. FIXAREA UNUI ASPECT ŞI ABSOLUTIZAREA LUI NU ESTE A CĂUTA ADEVĂRUL, CI DIN CONTRĂ, TE ÎNDEPĂRTEAZĂ DE EL."

"Adevărul se obţine prin cuprinderea mai multor aspecte, când alăturăm cât mai multe din caracteristicile unui lucru, atunci vom obţine o sinteză cu un grad mai mare de adevăr. Numai acea sinteză se apropie mai mult de sufletul acelui lucru şi aproape nu va mai fi nevoie să lucrăm pe planul dual – şi vom trece pe cel al spiritului."

"Atunci cunoaşterea va fi directă şi nu mediată – de la suflet la suflet. Adevărul ştiinţei este limitat şi particular. Rolul ştiinţei este să menţină dualitatea în cadrele ei. Lumina este corpuscul şi undă, energie, cuantă şi informaţie. Când un concept îşi termină puterea de cuprindere, apare un altul. Ceea ce cuprinde şi îmbrăţişează cât mai mult este Adevărul."

"Miracolul nu este o ştiinţă, ci este locul unde ştiinţa se opreşte. El este o modalitate de a comunica cu Cerul din noi. Aici este vorba despre a lăsa Cerul să se exprime, nu de a concretiza o lume, ci din contră, a o depăşi, a distruge imaginea ei. Nu intenţionăm să rămânem aici, închişi în Matrix, în ştiinţă, vrem să trecem la un nivel superior."

"Cu ştiinţa noastră duală, nu avem cum, ea ne ţine legaţi de pământ prin faptul că tot ce şi-a închipuit ea vreodată se raportează numai la materie, la părţi. Ea nu caută întregul, ci are toată grija să nu piardă din vedere fragmentele, cioburile."

"Căci, dacă le-ar pierde din vedere, s-ar transforma pe loc în Iubire, şi nu vrea asta. Ştiinţa întăreşte forma, şi nu are nicio treabă cu fondul lucrurilor. Este ca şi când ar dori mereu să distrugă unirea cu Dumnezeu şi să ducă totul în derizoriu. Parcă este un instrument al nefârtatului."

"Trebuie să o lăsăm în pace şi să mergem pe calea non conceptualizării, aceasta este poarta cerească. Să nu mai punem etichete. Bineînţeles că aici poate să existe şi frică, pentru că asta înseamnă că eul nostru o să moară, dar nu tot moare pană la urmă? Am coborât aici din cercul nostru fără condiţionări nu ca să ne fixăm mai mult, ci, depăşind condiţionările, să aflăm lumea fără constrângeri, libertatea fără margini şi să ne eliberăm de noi înşine."

"Lumea de aici este o metodă de eliberare. Nu am venit ca să ne lipim de ea sau să câştigăm ceva anume, că totul rămâne aici, ci ca să ne desprindem de ea, ca să aflăm Iubirea, ca să pierdem lumea. Trebuie făcută operaţia inversă căderii din rai. Şi nu va mai fi nevoie de limbaj, de criterii şi împărţiri. Ceea ce arată că lumea şi spaţiul Miraculos musteşte de inteligenţă.."

< sus >

"Da. De pe culoar l-am văzut. Şi atunci am ţipat: uite un OZN, am început să sar printre picioarele celor din cabină. Până să ajung la geam... şi au mai sărit şi ei – dar nu am mai văzut nimic. Trenul se şi mişcase în timpul acesta. Ne-am uitat în urmă, dar nu era nimic. Ori OZN-ul a plecat, ori... dar cu puţin timp înainte îmi venise în minte: dar dacă acum ai vedea un OZN, ce ai zice? Şi după 5 minute l-am observat pe geam. Nu ştiu ce înseamnă asta. Ori mi-au semnalizat dinainte ce o să se întâmple, ori acel gând al meu a produs realitatea aceea, pentru că noi suntem capabili să creăm lumi."

"De aceea stau mereu în dubiu. Părerea mea este... vă spun o mică părere: OZN-urile acestea, ele ar putea să fie doar fiinţe de lumină. Sunt fiinţe care se unesc ca să călătorească împreună pe spaţii foarte mari. Noi vedem fiinţele acestea luminoase, ceva din noi le vede, dar nu are cu ce să le compare şi atunci le împrumutăm o realitate pe care o cunoaştem şi de aceea le îmbrăcăm cu tehnologia noastră. Dar ele, în fond, pot arăta altfel, sunt – spre exemplu – globuleţe sau fire multicolore de lumină, sau pete de culoare."

"Pentru că noi nu am cunoscut realitatea lumii paralele nu avem cu ce să le comparăm şi de aceea nu le vedem, sau dacă ceva din noi totuşi le observă, le îmbrăcăm în cunoaşterea noastră. Noi nu întotdeauna vedem realitatea aşa cum este ea în adevăr, ci vedem realitatea pe care noi ne-am pre-reprezentat-o. Cum ne-am imaginat noi lucrurile, aceea vedem. Realitatea noastră. Vedem numai lucrurile în care credem. Dar asta înseamnă că se poate ca ele să fie altfel decât presupunem noi."

"Îi împrumutăm lumii credinţa noastră, o vedem prin ochelarii conceptelor noastre. Dar ea poate arăta complet altfel. De aceea pot exista obiecte, situaţii despre care nu ne închipuim că ar putea să existe şi să nu le vedem pentru că nu avem comparaţie, nu am mai văzut aşa ceva niciodată. OZN-ul să stea deasupra noastră şi noi să nu-l vedem. Aşadar, noi le împrumutăm lucrurilor concepţia noastră, dar poate fi doar o părere tehnologică influenţată de nivelul cunoaşterii şi conceptelor pe care le avem la un moment dat."

"Numai atunci începe să i se schimbe omului soarta, când renunţă total şi definitiv la egoism şi acceptă umilinţa fără rezistenţă sau luptă, pentru că astfel primeşte energie de la Dumnezeu şi se goleşte de eu. Şi din această materie Miraculoasă se face viitorul. Boala şi nenorocirea înseamnă un ego prea mare şi învrăjbit care nu acceptă jignirea şi umilirea. Suntem prea plini de noi şi nu are loc unde să intre Iubirea, sănătatea şi Miracolul."

"Neplăcerile vin ca să ne salveze sufletul şi să-l purifice. Ele lovesc direct în egoism. Suferinţele sunt un medicament pentru suflet, un dar divin.

- Şi cine se supără?

Egoul se supără. Fiinţa divină din noi nu ştie decât să iubească şi să dăruiască. Iar eul nu ştie decât să ia pentru el cât mai mult. Se supără când îl opreşti. Apoi îi este frică să piardă. Egoul este diavolul din noi. Cu cât un om este mai orgolios, cu atât mai mult diabolism are în el. Greutăţile vieţii sunt foarte necesare şi durerile sunt un dar divin, o mare binecuvântare, un adevărat panaceu pentru suflet, pentru că ne scad orgoliul. Dar noi le considerăm rele, când de fapt ne fac cel mai mare bine posibil. Omul care este în non-dualitate vede numai frumuseţea peste tot şi nu ştie decât să dăruiască şi să iubească. Acela este ca un prost şi de neluat în seamă. Dar dragostea lui este fără margini, bucuria este natura sa acum şi are o fericire continuă. Nu vede niciun duşman şi niciun rău în lume, ci totul este pentru el dumnezeiesc, bun şi drept."

"Nu ştim cum arată lumea într-adevăr. Poate fi miraculoasă sau numai energii. Dar noi o limităm şi o înghesuim în tiparele noastre. Totul este PARADOXAL. Ca în filmul „What The Bleep do you Know?” – „Ce naiba ştim noi”, cu acele cristale de gheaţă, unde se arată cum conchistadorii se apropiau de ţărmurile Americii de Sud cu corăbiile lor – băştinaşii erau adunaţi pe ţărm, dar nu vedeau nimic. Numai vraciul lor vedea, datorită capacităţilor lui extrasenzoriale. Nu aveau cu ce să compare, nu mai văzuseră niciodată aşa ceva şi de aceea nu le observau. Nu aveau markerii de informaţie implantaţi în mintea lor."

"Acelaşi lucru poate fi şi aici. Pot fi fiinţe extraterestre acolo, sau chiar lângă noi, dar nu îi vedem – şi de aceea îi asemuim cu ce cunoaştem. Le împrumutăm o formă cunoscută.

- Cum ar fi o farfurie zburătoare în formă de pălărie, metalică.

Exact. Dacă nu ai etichetele acestea puse în sertare în mintea ta, nu ai trasee de trafic, deci nu ai istorie personală. Dacă ai acei markeri, tu recunoşti experienţele, siturile prin care treci. Şi la următoarea experienţă, te foloseşti de etichetele deja sortate şi traseele deja făcute."

"Când mergi la cunoaştere, mai departe, tu nu mergi decât prin asemănare, prin aproximare, din aproape în aproape. Cum spuneaţi de povestea cu elefantul, fiecare spune ce are în faţa lui. Apoi, noi suntem fiinţe care, totuşi, lucrăm împreună. Punem toate aceste imagini ale elefantului împreună şi aşa reuşim să vedem ceea ce înainte nici nu ştiam că ar exista. Întotdeauna nu observăm decât ceea ce ne-am pre-reprezentat. Dacă nu avem urme în mintea noastră, nu recunoaştem şi nu vedem nimic."

"Adică alegerile tale precedente, istoria ta personală îţi determină alegerea pe care o să o faci acum, din banca de date. Dar totul... ai mai făcut odată.
Da, toate acţiunile sunt deja făcute în sensibil. Dumnezeu, când a creat lumea, a cuprins acolo şi toate mişcările şi situaţiile posibile. Noi deja am existat în planul lui. Acum doar se derulează acest plan. Şi în Fiinţa gând sunt toate situaţiile prin care vom trece, în veacul vecilor."

"Ori, aparent ai infinite posibilităţi. Mai mult, poţi să iei orice informaţie, dar vei lua numai ceea ce deja ai luat în planul Lui. Deci, există o pre-determinare. O soartă, un destin deja stabilit. Numai că noi nu îl ştim. Şi chiar dacă realizăm o victorie asupra noastră şi, să zicem, ne schimbăm destinul, şi asta era în planul divin. Dar noi credem că avem liber arbitru."

Orice alegere pe care o facem la nivel conştient a fost deja făcută la nivel divin.

< sus >

"Pe Pământ, alegem tocmai ceea ce ne face cel mai mare rău în Cer. Numim lucrurile pe dos, zicem „bine” la ceea ce ne coboară în Ierarhia cerească şi ne aşează la periferia Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi numim „ruşinos” sau „de evitat” tocmai ceea ce ne înalţă. De aici, toate problemele noastre. Pentru că NU ne raportăm la ordinea divină, ci la lume, care în sine este o plăsmuire, pentru că nu are o realitate proprie, ci este o realitate de ordin inferior. Nu are o existenţă de la sine. Depinde de noi dacă îi dăm valoare sau nu. Fără atenţia noastră, ea nu există şi dispare ca un fum. Noi îi dăm viaţă. De fapt, căutăm energie acolo unde ea nu este. Nu o luăm de la Sursa a toată Dragostea. Nu suntem cu Dumnezeu, cu toate că El este cu noi. Ne-iubirea manifestată aici, în lumea noastră, este iadul de dincolo. Direct şi simplu spus. Sufletele, după moarte, îşi iau singure locul în ordinea cerească, fără să le oblige nimeni. Şi se duc în poziţia pe care o merită în piramida divină, în funcţie de câtă Iubire au dăruit aici oamenilor, naturii, Universului... Cât de mult au renunţat la ei şi la interesul lor egoist în favoarea celorlalţi. Asta este Iubirea, dăruirea de sine fără răsplată, egală pentru toţi. Şi capacitatea de a accepta umilinţa."

"Asta este util de înţeles, pentru că te ajută să accepţi lucrurile aşa cum sunt, pentru că totul vine de la El. Totul este scris dinainte să fie aşa. În cartea aceea este scris orice drum vei lua. Şi numai pe acela vei merge."

"De aceea suntem asistaţi de această Fiinţă gând. Şi trebuie să apelăm numai la ea. Nu avem nicio libertate de fapt. Decât dacă refuzăm să intrăm în sugestiile ei, de dimineaţă. Este singura libertate dată, să ne retragem în fundal, dar nu total."

"Ne derulăm viaţa pe care am jucat-o odată, în planul divin, de la începutul lumii, atunci când a întins covoraşul acela, şi alegem numai ceea ce ne este pre-determinat. Asta-i tot. Credem că suntem liberi, dar suntem doar condiţionaţi. Pe principiul acesta se bazează călătoria în timp sau privirea în viitor."

"Te duci şi priveşti planul Lui, sau călătoreşti în timpul şi spaţiul care deja a avut loc în planul divin din conul timpului, pe sfoara cu noduri. Dar nu contează că Domnul a văzut până la sfârşitul timpului cum vor fi lucrurile şi ce se va întâmpla cu fiecare din noi. Important este să ne învăţăm lecţiile pe care le avem de învăţat aici."

"Dar, pe de altă parte, nicio învăţătură nu ajunge la noi dacă n-o avem deja asimilată în propria conştiinţă, aşa că, mai degrabă, cred în rezonanţa experienţelor şi în posibilităţile sufletelor de a se ridica în spaţiul energetic în care adevărul se prezintă celor ce-l pot percepe, la fel cum un măr stă în calea celor care au nevoie şi vor să mănânce."

"Veţi găsi în cartea lui Marius Ghidel o poveste fenomenală despre istoria spiritului şi a fiinţei umane, dar şi modalităţi concrete de a trăi, de a fi, de a mânca, de a simţi, de a vă comporta cu lumea înconjurătoare, care au harul de a ne detaşa de Ego, cauza fundamentală a distanţei pe care am luat-o de Dumnezeul nostru şi de fericirea în care existăm, dar nu ştim. Când îl vom lăsa pe Dumnezeu să ne poarte prin viaţă şi le vom permite celorlalţi oameni să trăiască aşa cum aleg ei singuri, chiar dacă nu e întotdeauna o fericire pentru noi, vom putea vedea spiritul şi puterea lui aducându-ne fericirea, graţia, lumina, binecuvântarea şi mijloacele necesare vieţii."

"Când Marius Ghidel vorbeşte despre „a face totul doar pentru ceilalţi, pe tine să te uiţi”, cum şi Rumi spunea, cred că vorbeşte despre abandonul Eului, despre a le da totul altora pentru ca tu să primeşti totul. În acest principiu cred, dar în forma aceasta, căci ştiu – la rândul meu – că energia darurilor curge în acest ritm: să dai orice vrei să ai, fie iubire, fie înţelegere, fie atenţie, fie bani, fie îngăduinţă sau orice altceva vrei să primeşti."

"Marius Ghidel propune o cale spirituală, o cale a austerităţii, pe care el o mai numeşte cu umor „Calea Prostului”. Nu spun că aceasta este calea perfectă, nu spun nici că am avut un barometru precis de măsurare a veridicităţii experienţelor lui Marius Ghidel. Spun doar că este posibil ca el să fie autentic, că ideile sale ar putea fi la fel de autentice, că în el ar putea locui un spirit bătrân de când lumea şi că ne putem îndrepta atenţia cu seriozitate asupra sa."

"El ar putea fi un pionier al spiritului, unul care şi-a păstrat parte din memoria ancestrală nealterată şi, de ce nu, un misionar divin, pe care trebuie să-l întâmpinăm cu florile bucuriei, căci ne aduce vestea minunată că viaţa continuă, că viaţa e o călătorie a spiritului prin diferite forme de manifestare, prin forme materiale mai subtile, precum lumina, imaginea şi, mai ales, conştiinţa."

< sus >

"Toate aceste aspecte ne fac să înţelegem că percepţia noastră funcţionează între limite acceptabile doar atunci când suntem într-un mediu familiar, dar ne poate duce la rezultate aberante dacă e confruntată cu o realitate pe care n-am cunoscut-o până atunci."

"Acea lume poate fi miraculoasă. Dar noi o limităm şi o înghesuim în tiparele noastre... Pot fi fiinţe extraterestre acolo, sau chiar lângă noi, dar noi nu îi vedem."

"Iubirea astfel definită izvorăşte exclusiv din nevoia omenească de frumos, deci nu din obişnuinţă, teamă, speranţa recompensei divine ori dintr-o compasiune fără nuanţe. Ea se manifestă în deplin anonimat şi nu este evocată nici măcar pentru a te lăuda faţă de tine însuţi."

"Îngerul tutore mi-a spus că acum începe o altă perioadă a acestui popor, dar nu va fi atât de minunată ca cea precedentă, pentru că religia pe care o aveau înainte era mult superioară celei pe care o primeau acum. Nu de alta, dar oamenii nu o vor respecta aşa de mult ca pe aceea şi nu o vor înţelege, nici nu o vor simţi cu adevărat. Noua religie nu este aşa de practică. O vor lua doar ca pe un ritual exterior. Şi a avut loc o discuţie lungă şi aprinsă, care a fost mai mult un fel de „nu aveţi de ales”. Li s-a impus, probabil de către cuceritorul acestor locuri, dar interesant este că NU s-au opus. "

"În toate experienţele pe care le-am avut, până în 15 minute se întâmplă totul, pentru că v-am povestit: îngheaţă corpul şi intri apoi într-un corp care este gheaţă – gheaţă, ca şi când ai fi băgat la congelator, ca piatra de rigid, iar când îl atingi are şi cristale de gheaţă pe el. Da, este tare, ca un peşte congelat. Este ca şi cum ar fi mort corpul. Asta m-a speriat. Eu nici nu ştiam ce înseamnă să fii paralizat sau ce se întâmplă la moarte. Mi-am şi zis: asta înseamnă să fii paralizat? Dar faptul că este gheaţă arată că ai fost de fapt în tărâmul de dincolo cu adevărat, ca şi când ai fi murit."

"Toată lumea, tot Universul depinde de retragerea ta din conştiinţă şi aşteaptă să le ajuţi ca să scape odată din încorsetarea materiei şi din atracţia plăcerilor şi a simţurilor. Aşa se poate evada din Matrix: să fii atent, SĂ NU VREI MAI MULT, să scazi egoul tău continuu, să te goleşti de tine, cu orice ocazie. Autoînjosirea de sine, adică UMILINŢA, restrângerea, autolimitarea - sunt motorul care ne duce dincolo. Bineînţeles, vom trece atunci pe un nivel de atracţie şi posibilităţi şi mai mari, fantastice chiar, şi vom avea realizări de necrezut azi, şi acolo va fi şi mai greu să NU ne ataşăm, dar dacă învingem şi atracţia aceea, ne vom uni cu Dumnezeu, vom fi una cu El şi vom elibera şi Universul acesta din capcana iluziei materiei. Sunt doar două nivele de Atracţie de Depăşit pentru a fi Iubirea toată.”

"Nu ţi se cere nimic deosebit, decât să-i dai lui Dumnezeu întâietate în toate, adică mai mult renunţă, uită şi cedează victoria celuilalt. Acesta este secretul fericirii. Să nu vrei nimic mai mult decât ai, şi atunci vei avea tot ce vrei, că ceea ce ţi se întâmplă în viaţă nu este ca să câştigi ceva de la ea, ci ca să-L afli pe Dumnezeu în toate, deci să pierzi lumea. Atunci vor veni numai binecuvântări la tine şi nu te va mai lovi nimic, şi vor rămâne. Adică ai puterea să linişteşti apele învolburate ale lumii şi ale universului. Ţi s-a dat toată puterea în Cer şi pe pământ. De tine depinde ca lumea să intre în pace. Ai o putere imensă şi magică, dar nu ştii. Omul detaşat a înţeles viaţa, o trăieşte la maxim şi nu este prins de ea. Acesta este secretul fericirii: să stai desprins în mod desăvârşit. Şi laşi lucrurile să curgă, fără să te agăţi de ele în niciun chip. Lasă lumea în pace să ia orice formă vrea ea."

"Numai când nu îţi iei un eu eşti fericit. Când acţionezi din această stare non-duală, fără egoism, viaţa intră singură în armonie, fără intervenţia ta. Dacă vrei ca lucrurile să meargă bine, nu interveni, acceptă totul fără condiţii, pentru că ceva neplăcut vine spre tine doar ca să-ţi scadă egoul. Să te ajute. RETRAGEREA este drumul spre Cer. Numai cel desprins te poate învăţa despre Dragoste. Cel mai important lucru pe lume este să fii gol de tine însuţi. Motivul pentru care suferim este că avem prea mult orgoliu. Dacă nu am avea egoism, mândrie şi trufie ce necazuri mai putem avea? Fără ego nu mai există nici vinovaţi: atunci toată lumea devine frumoasă şi fericirea este peste tot. Când ai împărţit în bine şi rău, ai şi căzut pe loc din rai, în dualitate. Scăderea orgoliului este soluţia la toate neplăcerile noastre."

"Lipsa eului este divinul şi fericirea toată. Atunci poţi să schimbi realitatea fără să acţionezi asupra ei. Poţi orice şi eşti cel mai puternic atunci când eşti cel mai slab şi cel mai vulnerabil. Aceşti oameni purifică viitorul. În fiecare clipă din viaţă este o armonie perfectă şi nu trebuie să-ţi faci nicio grijă de nimic, pentru că totul este condus de Dumnezeu şi ştie El ce are nevoie fiecare. Că oamenii sunt scăzuţi de forţele cerului prin necazuri şi boli este un bine, pentru că, altfel, ar fi devenit violenţi, dar aşa li se purifică sufletul. Deci totul este bun, drept şi divin aşa cum este. Nu putem să ne îngrijorăm pentru nimic. Orice am face, ne supărăm degeaba, pentru că, de vreme ce omul şi-a permis să se umple de eu, va fi micşorat fără discuţie, căci altfel atacă tot universul."

"Tot ce face egoul nu este bun. Până la urmă se va dovedi un dezastru. Dacă accepţi să cedezi în toate situaţiile de viaţă, te dezlipeşti de fericirile lumii şi eşti alt om. Atunci nu te mai scufunzi. Când cedezi, deschizi porţile cerului şi orizontul. Trebuie să practici detaşarea până când ea devine obişnuinţă. Dar omul vede un risc în detaşare. El crede că pierde plăcerile vieţii şi de aceea nu vrea să abandoneze deloc binele său.

Asta înseamnă dezlipirea: să oferi cu bucurie binele tău celorlalţi mai mult decât să cauţi mai binele pentru tine. Mai mult să dai decât să iei, pentru că atunci te încarci cu Iubire, care este energia care susţine viaţa.

Noi când trăim cu un eu, pierdem continuu viaţă, pentru că irosim energia divină care ne-a fost dată pentru înălţare. Dar singuri, nu realizăm nimic. Pe noi ne ajută uitarea de sine desăvârşită care este El. Nu te ataşa de corp şi de spirit şi nu băga gânduri în sufletul tău. Starea de detaşare te duce la Dumnezeu. Când o atingi, pe El Îl atingi.

Dar dacă te vei lega de ceva din lumea aceasta, va porni pe loc şi opusul, care te va face să suferi, ca să te desprindă. Când te duci spre viaţă cu lăcomie, pierzi viaţă, aşa cum spunea şi Domnul Iisus: cine va căuta viaţa o va pierde, dar cine o va lăsa pentru Mine, o va găsi."

"În tine sunt două persoane opuse: fiinţa sublimă, care nu caută niciodată ale sale, şi egoul, care vrea totul numai pentru sine. Ca să ţi se facă ceva neplăcut, trebuie să fii tu întâi legat de ceva, ataşat, şi să ai un ego pe care să-l doară pierderea. Fără ego, nu este nimeni care să sufere. De aceea, când eşti un nimeni, nu există cineva pe care să-l doară. Asta-i tot.

Când te opui iubirii, vei suferi."

În fiecare clipă, în viață este o armonie perfectă și nu trebuie să-ți faci nicio grijă de nimic, pentru că totul este condus de Dumnezeu și știe El ce are nevoie fiecare. Că oamenii sunt scăzuți de forțele Cerului prin necazuri și boli, pentru că altfel ar fi devenit violenți, nu este bine, dar așa li se purifică sufletul. Deci totul este bun, drept și divin așa cum este. Nu putem să ne îngrijorăm pentru nimic. Orice am face, ne supărăm degeaba, pentru că, de vreme ce omul și-a permis să se umple de eu, va fi micșorat, fără discuție, pentru că, altfel, atacă tot universul. Supărarea, furia, nemulțumirea, critica, reproșul sunt dorință de a ucide și nu ți se va permite asta niciodată. De aceea, totul e bun așa cum este și ai nevoie să fii restrâns. Iei viața așa cum vine la tine fără să intervii.

sursa https://www.facebook.com/MariusGhidel/

< sus >

Videoclip artistic: Amintiri din Infinit

cu citate din cartea lui Marius Ghidel

https://www.youtube.com/watch?v=rZeM1eVtekk