<  Înapoi la Pagina Marius Ghidel


Înţelepciunea divină a misticului Marius Ghidel (05)

Marius Ghidel, mistic

Alte citate din cartea "Frumuseţe în dar. Vindecarea sufletului. Dumnezeu este chiar dragostea ta." de Marius Ghidel  (preluate din contul oficial de Facebook al autorului)

 

Plăcerea este dorința de a suferi. Plăcerile îți cresc egoul, apoi devii agresiv și ești scăzut cu forța. Totul e o mașină automată de spălat suflete. Trupul nostru nu este al nostru. Nici sufletul. Noi nu suntem niciunde. Numai El este peste tot. Dacă tu cauți plăceri, vei fi agresiv.

A renunța la tine este mai important decât a-ți face satisfacţii. Plăcerile îți iau din viață pe când renunțarea la mai mult bine pentru sine, îți dă viață.
Suferința este mântuitoare. Nu suferința trebuie eliminată, ci dorința de mai mult și de plăceri care aduc durerea. Ceea ce îți place ție, te atașează și te omoară.Plăcerea îți va aduce neapărat durere. Ea îți ia din energia vitală, și dacă nu mai ai și ești gata să mori, vei lua de la cei dragi, și îi îmbolnăvești. În primul rând iei de la copii, apoi de la părinți și soț/soție, apoi de la rude, și îi ucizi, dacă nu te poți opri. Pierzi din energia vieții și trebuie să o pui la loc, repede.

 

Să nu vezi niciun rău în lume este o mare eliberare. Fie că cineva te scuipă, fie că te binecuvântează. Toate vin de la El și sunt drepte și dumnezeiești. Nu ai pe cine să te superi. Înțelege că peste tot numai El există. Ce faci? Te cerți cu Domnul? Nu ai nicio șansă.

 

CREDINȚA ESTE ACCEPTAREA VIEȚII AȘA CUM ESTE

Credința este acceptarea vieții așa cum este. Când accepți, te unești cu Domnul imediat. Când puteai să iubești și nu ai iubit, acesta este păcatul. Dacă vrei să-ți fie bine în viață, iubește fără motiv, la infinit. Raiul este iubirea ta.

 

IERTAREA ESTE UMILINȚĂ, SMERENIE, DRAGOSTE FĂRĂ AȘTEPTĂRI

Acceptarea și Iubirea sunt Iertare. Dacă nu poți să te sacrifici pentru celălalt, nu ai putere să ierți. Iertarea este umilință, smerenie, Dragoste fără așteptări. Cu cât supunerea în fața oamenilor este mai mare, cu atât puterea ta de a ierta este mai mare. Puterea de a Ierta ține de cât de înfrântă este inima noastră, de nivelul smereniei noastre. Lecția ta este să înveți să accepți totul necondiționat, fără să te răzvrătești. Cea mai înaltă rugăciune este cea de slavă și mulțumire, dar nu poți cere nimic pentru trup și spirit, ci numai pentru suflet.

 

TREBUIE SĂ ÎNTÂMPINI SITUAȚIILE DE VIAȚĂ ÎN PACE ȘI LINIȘTE, FĂRĂ VREO DORINȚĂ PENTRU TINE, ȘI ATUNCI VEI REUȘI

Când te desprinzi de lucrurile care te leagă de lume, atunci începe înnoirea vieții tale. E nevoie să te abandonezi în toate pentru a începe Miracolul. Renunți la intervenție, la luptă și la apărare. Nu e vorba niciodată de primit, ci numai de dăruit. Oamenii nu trebuie să-ți dea nimic, numai tu lor. Înfrânarea te întinerește pentru că transformă eul în Iubire sfântă. Este o transmutație alchimică. Trebuie să întâmpini situațiile de viață în pace și liniște, fără vreo dorință pentru tine, și atunci vei reuși.

< sus >

Duhul și sufletul nostru se întristează când nu dăruim

Cioburile colorate ale lumii nu te pot satisface niciodată. Mergi la Izvorul vieții care îți dă tot ce vrei. Înțelege asta: nu te poate bucura cu adevărat nimic din lumea noastră, pentru că tu nu ești din substanța acestei lumi. Tu ești făcut dintr-o materie divină înaltă, din spiritul dumnezeiesc. Lumea nu te poate mulțumi. Tu primești energie numai când dai, iar când iei mai mult o pierzi. Duhul și trupul nostru se întristează când nu dăruiesc.

Te superi pentru că ai oferit prea puțin din timpul tău, din banii tăi și din sufletul tău. Boala este întristarea sufletului că ai dăruit așa de puțin oamenilor. Când dai, de la Dumnezeu iei și dai mai departe. Nu reține nimic. Trăiește simplu, cu foarte puțin. Casa să-ți fie simplă, pentru că lucrurile lumii sunt ego. Ai puțin, ai multă Dragoste. Și apoi, nu te vor trage în jos la Marea Trecere. Nici Iubirea nu este a ta. Este a Lui. Nimic nu este al tău. Atunci, de ce te îngrijorezi, tu, ego, de ceva ce nu ai? Iar dacă îți retragi atenția de pe conștiință și exterior, dispari și tu.
- Atunci, unde ești tu?
Noi, ca ego, nu suntem niciunde, toată existența o datorăm ființei dumnezeiești din noi, apoi trupul nostru este și el divin, și tot ce ne înconjoară este pătruns de divinitate - nu văd niciun eu, niciunde.

 

SCOPUL VIEȚII ESTE SĂ DĂRUIEȘTI CÂT MAI MULTĂ DRAGOSTE, FĂRĂ MOTIV

În rugăciune nu trebuie să ceri fericire pentru trup, sau ceva din lumea aceasta că nu îți dă nimic. Dacă ți-ar da, ți-ar crește egoul și ți-ar face rău. În rugăciune, îi predai puterea ta Domnului. Scopul vieții este să dăruiești cât mai multă Dragoste, fără motiv. Ea există pentru a fi Iubită. Ea este ocazia care scoate din tine Dragostea. Așa se mărește sufletul și viitorul și primim sănătate, viitor, viață și timp. Scopul principal este să dăruiești cât mai multă Iubire și să te unești cu Dumnezeu.

Nu sunt importanți banii, sau sănătatea, bunăstarea sau comoditățile, sau plăcerile trupului ori stabilitatea vieții, pentru că ele îți iau din viață și îți ucid sufletul. Nu da semn că sunt importante pentru tine, adică mai mult renunță la ele.

Când te golești de eu, izbucnește din tine fericirea fără capăt a Prezenței lui Dumnezeu. De ce? Pentru că iubirea este o energie ascensională care te ajută să te înalți în lumea de dincolo. Urci câtă iubire ai acumulat pe pământ. Vii aici ca să dăruiești grijă, atenție, dragoste oamenilor, nu ca să iei. Cei care iau mai mult decât dăruiesc sunt în iad deja, și nu știu dacă vreodată vor mai fi trimiși pe pământ să fie cum trebuiau să fie. Acest regret îi va bate la infinit. Lumea are o energie joasă, brută, și nu ți folosește dincolo, ca să te înalți. Numai energia iubirii este de folos acolo.

Marius,cum ne golim de eu?

Prin dăruire, acceptare și înfrânare. Și prin smerită cugetare.

 

SIMT PULSUL SLAB. UITE FRATE... TE DESPARTE..Te scufunda, de, de...vai de capul meu.
Cand corectez ma apuca somnul si ma culc cam de 3 ori pe zi.
Aa, serios?
E puternica. Nu pot, ma adoarme de nu pot. Si vine un somn din ala profund.
Si eu cand citesc din cartea ta adorm. Dar mai e o varianta. TE SCUFUNDA. Cartea ta te... n-ai observat?
Nu
Cand te adoarme, SIMTI CA TE SCUFUNZI.
Da?
CA TE DESPRINDE DE CONSTIINTA.
Asa, adica este un somn profund, adanc, odihnitor.
Te scufunda, exact, exact. Si simti că SI RESPIRATIA PARCA SE DUCE. Fii atent si tu ce iti face.
Da, da, relaxarea este puternica.
TE SCUFUNDA TARE. Nu stiu cum oamenii pot sa citeasca atat de mult. Nu inteleg. Probabil nu umbla la constiinta. Ca daca nu umbli la constiinta, o citesti, si evadezi asa.
Cred ca DESPRINDE.
Citesti si nu umbli la constiinta. Cine umbla la constiinta simte, sa stii.
Exact, dar cartea asta a doua, eu am progresat, evoluat, cartea a doua este o etapa, a treia este un alt nivel, a patra, altul. Dar CARTEA A DOUA ARE DARUL ACESTA DE A DESFACE. DESTRAMA, SAU CUM SA ZIC EU, DESPRINDE.
Da, te desprinde foarte tare.
Este foarte puternica.
De aceea ma intreb, multi spun ca au citit toata cartea. Dar cum? Doamne iarta-ma dar cum? De nu-l destrama pe el inseamna ca nu a umblat la constiinta. Pentru ca in momentul cand citesti, automat umbli la constiinta. Dar ei de ce nu umbla la constiinta? O citesc asa ca pe o poveste cred. Nu stiu. Te scufunda, de, de...vai de capul meu.
TE DESTRUCTUREAZA. Stii cum simti? SIMTI DESTRUCTURAREA DE UMAN. Fantastic.
Si nu poti sa citesti mult, nu?
Nu, nu, nu poti sa citesti mult.
Cate pagini citesti, doua, trei?
Da, patru - cinci, cam asa. Dupa aceea dorm tun. Uite asa, ESTE O SCADERE... O DESTRUCTURARE.
SIMT PULSUL SLAB. UITE FRATE... TE DESPARTE... Stii ce face? Desparte constiinta, nu stiu cum sa spun. PUNE MAI MULT IN PRIM PLAN SUFLETUL DECAT TRUPUL. Si simti asta. Destructurarea asta face. INTARESTE MAI MULT SUFLETUL DECAT TRUPUL.
Inverseaza prioritatile.
Exact asa.
E o relaxare profunda, un somn dulce, adanc din care nu iti vine sa iesi.
Da, nu iti mai vine sa te trezesti.

< sus >

GOL DE TINE ÎNSUȚI EȘTI CEL MAI TARE!

Umilința, golirea și predarea de sine, renunțarea. cedarea, retragerea, lepădarea de sine, înfrânarea, abținerea, auto-limitarea, înfrângerea inimii, auto-înjosire, a nu dori mai mult, a te mulțumi cu puțin, a nu dori să fii mai sus, a dori să fii ultimul, sunt cele mai mari puteri ale Universului.

Fig. 1 Omul se umple de eu, de bunăstare, belșug, comodități, reușite, câștig, plăceri, satisfacții, stabilitate și siguranță a vieții. Egoul devine din ce în ce mai mare și presează sufletul dincolo delinia roție subțire.

Fig. 2 Sufletul, presat de un orgoliu prea mare, cheamă în ajutor forțele cerului care scad egoul prin necazuri, neplăceri sau boli.

Fig. 3 Numai când ești gol de tine însuți, Dumnezeu este prezent în sufletul tău. ---> Împliniri, Iubire, Miracol, Frumusețe

Când ești gol de tine, numai Dumnezeu este în tine și atunci din față va veni numai Iubire, Miracol și Frumusețe. Din față vine întotdeauna ceea ce ești tu în adânc.

 

ȘEFUL MEU – ÎNGERUL

[...] În fața mea a apărut brusc, nu știu de unde, că nu am fost atent, un glob alb strălucitor, mai mare decât văzusem până atunci, puţin mai mic decât o minge de plajă. Și acel glob nu mi-a spus nimic, doar stătea în fața mea și mă privea cu o infinită îngăduință – numai că simțeam că trebuie să mă supun lui. Şi răspândea o Iubire așa de mare, încât nu am putut să mă împotrivesc în niciun fel. Şi era atât de umil... Avea o Dragoste puternică și mă chema după el, irezistibil. Era infinit de bun, dar și ferm. Acolo, în Împărăţia de pe Acoperişul lumii, Iubirea este poruncitoare şi i te supui imediat, fără să crâcnești. Nu i te poți opune. [...]
Drept întâmpinare, acest globuleţ mare din faţa mea mi-a proiectat în spaţiul sferei lui imagini care arătau ce a fost el pe pământ, odată. Fusese un om simplu și umil, de care toţi îşi băteau joc şi îl exploatau, şi îl chinuiau. Dar el nu se supăra niciodată pe ei. Accepta totul fără să se revolte și fără să se supere, fără să reacţioneze în vreun fel, ca şi când totul ar fi venit direct din mâna Tatălui ceresc. El îi iubea pe toţi la fel, orice îi făceau şi nu îi judeca și nu se apăra niciodată. [...] Mai încolo mi-am dat seama că el... este Îngerul meu, care mă va însoţi în toată această călătorie nemaivăzută şi aşa de interesantă, pe care eram gata să o pornesc acum. Aveam să plonjez imediat în Misterul Vieţii. Fără zăbavă. Totuși, nu ştiam ce va fi. Era în fața mea... un Necunoscut parcă şi mai mare.
Da, acolo, în Cer, celui care avea multă Iubire i te supuneai fără să poţi să-i reziști şi îl respectai din toată inima, instinctiv. În Împărăţia aceea este o ierarhie a Iubirii, inversă decât pe pământ. Acum, gândindu-mă la locul acela, nu glumesc când spun că, în acel spaţiu, cel care are multă Iubire este şeful tău! Şi simțeam asta cu putere în momentul acela.
Îl simţeam foarte sus în ordinea spiritelor şi mă supuneam lui fără să-i rezist – era parcă poruncă pentru mine să îl urmez. Dar nici nu îţi făceai vreo grijă. Ştiam că totul va fi bine oriunde în Universul lui Dumnezeu, pentru că acest Înger plin de o Dragoste nemărginită mă va însoţi tot timpul. Simţeam puternic că mă va ocroti şi va avea grijă de mine, orice s-ar întâmpla. Era un simţământ de certitudine clar, evident şi foarte plăcut. Iubirea lui imensă era o garanţie. Siguranţă şi încredere. Şi toată această înţelegere mi-a transmis-o el, aşa, deodată. Este doar Îngerul meu Păzitor, îmi zic eu acum. Și nu m-am opus. Am mers după el. Este un mare dar să ai un asemenea apărător, un ocrotitor de la Pragul de sus, de la Acoperişul lumii, din Împărăţia Iubirii, plin de atâta Dragoste. Faptul că am un asemenea Înger lângă mine arată multe aşteptări pe care le au ei faţă de noi şi în acelaşi timp, probabil, şi multe de împlinit, pe pământ, fie și doar subtil, în ascuns. Aproape că nu e nevoie să spui nimănui nimic, trebuie doar să fii tu cum trebuie.
Acolo, pe culmea cea mai înaltă a Ierarhiei Împărăţiei Tatălui ceresc, în vârful piramidei meritelor, cum ar veni, cei care aveau multă Iubire erau foarte puternici, în sensul de înţelepţi şi infinit de iubitori, mult respectaţi printre celelalte globuleţe şi foarte umili şi buni. Iubirea lor este poruncitoare, în sensul că i te supui necondiţionat. Şi nu ai nicio posibilitate de a te ascunde, şi nu ai unde să fugi. Nu mai ai voinţă proprie în faţa lor. Şi îi urmezi fără discuţie. Şi îi accepţi fără să reziști. Iubirea este cea mai mare forţă a Universului. Cum se şi spune – Vi s-a dat toată puterea (Iubirea), în Cer şi pe pământ! [...]
Sacrificiul de sine pentru ceilalți, adică dăruirea şi abandonul de sine, Iubirea fără condiţii şi bunătatea fără margini sunt criterii de departajare dincolo, la Prag. Invers decât pe pământ, unde contează ceea ce la Domnul este periculos să valorizezi.

 

CINE SUNTEM NOI CU ADEVĂRAT? DE CE VENIM PE PĂMÂNT?

Lumea este o metodă de a obţine Liniştea şi Pacea sufletului. Este refacerea drumului invers spre Rai. Domnul stă în afara gândurilor noastre despre lume, acolo unde sistemul meu de operare cade sau, mai bine spus, în spatele iluziei menținute vii de ideile la care aderăm continuu. Atunci, noi nu suntem gândurile noastre! Și vom vedea asta mai încolo, din alte experiențe deosebite. Domnul este dincolo de conştiinţa noastră mărginită, care este o barieră formidabilă. Ca să ajungem la El trebuie să aruncăm totul – invers cum am făcut când am căzut din Rai – când am adunat cât mai multă cunoaștere diferențiată. Aici este problema noastră! Refacerea drumului înapoi este șarada vieții. Pentru asta venim aici, să depăşim lumea şi să-l aflăm pe Dumnezeu, să ne unim cu El.
Cum facem ca mintea să tacă și cum facem să nu ne mai legăm de gânduri sau să nu ne mai vrăjească de fiecare dată când le acordăm atenție? Cum facem să nu mai cădem mereu din Rai? Sunt întrebări la care vom încerca să răspundem aici, pentru că dacă rezolvăm această dilemă, vom putea să aflăm: Cine suntem noi cu adevărat și atunci chiar că vom putea cunoaște zeii. Și vom fi cu siguranță surprinși de ce vom vedea. Nu o să ne vină să credem că este posibil așa ceva. Ne va zgudui din temelii toată cunoașterea noastră rațională.

< sus >

CINE EȘTI TU FĂRĂ GÂNDURILE TALE?

SUFLETUL – Fericirea ce va veni
- Cedează totul
- Iartă totul
- Nu ia nimic mai mult pentru sine
- Renunță
- Vulnerabil
- Sentiment de neimportanță

EGOUL – Timpul - Înseamnă Necaz, Suferința ce va veni
- Luptă pentru mai mult
- Rezistă, ia mai mult pentru sine
- Lăcomie, respingere, reproș, critică, acuzație

Când omului exterior îi este bine și se bucură, sufletul său suferă.

Fiecare cuvânt esențial are semnificații diferite pentru cele două modele:

SUFLET
fericire - detașare
bucurie - desprindere

EGO
fericire – atașament
bucurie – posesie

 

SCARA RAIULUI

De ce este această scară a raiului? Pe ea urci, treaptă cu treaptă, câtă energie a Iubirii ai acumulat pe pământ. Este un fel de judecată, o chestionare, o dare în vileag. Urci cât capital de Iubire ai adunat, câtă dăruire de sine pentru ceilalţi ai manifestat, cât de mult i-ai slujit pe oameni. Şi înţelegi asta atunci când urci – cât de importantă este Iubirea. Ea face diferenţa acolo Sus, între suferință și fericire. De aceea este aşa de esenţial câtă Dragoste dăruim, pentru că se adună într-un cont, în banca Iubirii de la capătul lumii cereşti.

 

CÂND ZÂMBEȘTI CUIVA, LUI DUMNEZEU ÎI ZÂMBEȘTI

Când treci pe lângă oameni, activezi oglinzile care sunt. Ei sunt indiferenți până ajungi tu în dreptul lor. Și atunci cum trebuie să fie fața ta când treci pe lângă ei? Să le zâmbești, chiar dacă nu-i cunoști. Că Lui Dumnezeu îi zâmbești. Iar acela îți va întoarce zâmbetul tău, irezistibil. Așa știi ce este în tine. Când chipurile celorlalți vor surâde, vei ști că în inima ta este Dragoste. Dar dacă te atacă, înseamnă că întâi în tine este răutatea aceea cu care te atacă ei. Ei te lovesc cu forța răutății tale. Vei ști că ești în armonie cu universul când oamenii îți vor zâmbi. Și mai mult, vei ști că toată ziua va fi frumoasă, după cum ești tu în interiorul tău.

< sus >

ADEVĂRATA CUNOAȘTERE ESTE DE FAPT O RECUNOAȘTERE

Adevărata cunoaștere este lipsa cunoașterii particulare. Cunoașterea științifică este particulară, pentru că pornește de la se presupune că. Se bazează pe presupuneri. Sărac cu duhul înseamnă: fără cunoaștere orientată spre părți, fără cunoaștere științifică. Simplu, fără conceptualizare. Când mintea, adică eul se pierde, înaintează Dumnezeu. Prezența Lui este adevărata cunoaștere. Nu mediată, ci față către față. Cunoașterea de Dumnezeu este adevărata cunoaștere. Nu căutând tu explicații, doar ca să arăți că ești mai presus de El. Cunoașterea științifică este bună doar local, dar nu se poate extinde la originile universului. Cunoașterea adevărată se cuvine a fi smerită. Cu mulțumire către El. Adevărata cunoaștere nu este o cunoaștere cum știm noi, ci o înțelegere că noi suntem pentru că El este. De aceea noi Îi datorăm Domnului totul, clipă de clipă. Această împrejurare minunată care este viața, este viața Lui. Viața din noi este viața Lui. Nouă nu ne aparține nimic. Fără EL, noi nici nu existăm. De fapt, noi suntem El și atât. Dar ne vedem diferiți. Acesta este obstacolul spre adevărata cunoaştere, care este de fapt o recunoaștere. Află cine ești tu! Doar atât ne trebuie să înțelegem. Dar nu putem cunoaşte asta cu mintea, ci doar cu inima, adică când mintea cade. Când uităm de noi.

 

DUMNEZEU ESTE ÎN FAȚA NOASTRĂ TOT TIMPUL ȘI NE PRIVEȘTE!

La un moment dat, m-a cuprins o amețeală plăcută și deodată... mi-a apărut în față capul Lui Dumnezeu, așa cum Îl știam din lumea de dincolo, într-o lumină albă, strălucitoare și puternică. […] Și așa imaginea s-a rupt pe loc, parcă miracolul a fugit iute, iute, ca să nu fie văzut prea bine și conștientizat prea mult. Și s-a ascuns pe loc în spatele lumii acesteia. Totuși vrea să se arate. Numai că noi nu prea putem să-L vedem. De fapt, vedem numai ceea ce suntem.
Dar, dacă am fi asemenea Lui, L-am vedea peste tot. Noi chemăm lumile prin rezonanţă şi asemănare. Și mă gândeam: dacă toată lumea ar ști, cât s-ar rușina? Dumnezeu este în fața noastră tot timpul și ne privește! Și parcă spune: Te văd! Te văd!
CU CÂT TE MICŞOREZI MAI MULT PE TINE, CU ATÂT CREŞTE MIRACOLUL ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI. Şi toţi vor beneficia de această Minune.

 

DUMNEZEU AJUTĂ DOAR CÂND ESTE LĂSAT ȘI ÎȚI RĂSPUNDE CÂND I TE ÎNCHINI

Necunoașterea de Dumnezeu duce la războaie, la violență, la asprime și ură. Pentru că El este Dragoste, El nu vine la tine ca un taifun, ci ca o mângâiere. Dar nu poți să-L afli pe Domnul, dacă nu te lași pe tine în toate. Când ți-e sete, vine cu un pahar cu apă, când nu ai cu ce să te încalți, vine cu o pereche de pantofi, când nu ai unde să stai, vine și te invită la un adăpost. Dumnezeu lucrează prin oameni. Numai să ai ochi să-L vezi peste tot. Când spui că nu ai nevoie de El, nu intră în viața ta. Și nu te ajută. Când nu Îi acorzi toată atenția Lui, nu va veni la tine. Îți respectă alegerea pentru că este un Domn. El știe că până la urmă tot la El ajungi, dar nu este indiferent cum. Și ce înseamnă să-I acorzi Lui toată atenția? Să te lași pe tine! De aceea este Domn, El nu intră în viața nimănui, nu dă buzna în viața nimănui, El doar ajută numai când este lăsat, intervine când este chemat, El răspunde când te închini la El. ,,Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat, dar pentru că spuneţi că vedeți, păcatul vostru rămâne.” Este lupta între firea pământească și firea divină care vrea să-ți deschidă ochii ca să vezi Miracolul peste tot.

 

LA MOARTE, OMUL PLÂNGE DUPĂ DUMNEZEU, CĂ NU POATE TRĂI FĂRĂ EL

Pe cine plâng oamenii la moarte? Cine este viața? Dumnezeu. Rămăsese numai trupul și viața nu mai era. Cine a plecat atunci? Dumnezeu. Vezi ce important este? Pe cine plângeau oamenii? Viața. Pe Dumnezeul de care fug de atâta timp. Pe El Îl plâng oamenii la moarte. Omul plânge la moarte după Domnul, că nu poate trăi fără El. Noi nu putem să trăim fără viața Lui. Nu mai disprețuiți oamenii, că în ei este viața, este Iisus. Viața din ei este Iisus, atât de aproape. Când disprețuiești oamenii, pe El Îl disprețuiești. Nu puteți trăi fără ei. Erau distruși. Nu mai conta nimic. Că erau bogați, că aveau funcții, că aveau mașini, aveau vile. Pe El Îl voiau. Pe cine? Pe Iisus din copilul lor. Viața înapoi. Și când este lângă noi, nu Îl apreciem, că Iisus este viața din celălalt. Și respectul față de oameni, este respectul față de Dumnezeu. Cât de mult respecți și iubești oamenii, atâta viață vei avea. Cât de mult dăruiești, atât de mult vei trăi. Și nu e puțin lucru. Când te oprești din dăruire, mori, pentru că nu mai ai energie vitală pe care o obții numai când ajuți și slujești ori te supui oamenilor. Tu câștigi energie vitală numai când dai eu: când te sacrifici și îi servești pe oameni, când ai grijă de ei. Atunci primești viață. Doar privește și vei înțelege tot. […] „Te-am trimis în lume nu pentru dulceaţă, ci spre a pătimi dispreţ, nu spre uşor şi plăcut, ci spre osteneală. Adu-ţi aminte de cuvântul Meu, fiul Meu şi nu căuta ale tale niciodată, pentru că vei suferi!”

sursa https://www.facebook.com/MariusGhidel/

< sus >