<  Înapoi la Pagina Marius Ghidel


Înţelepciunea divină a misticului Marius Ghidel (12)

Marius Ghidel, mistic

Alte citate de Marius Ghidel  (preluate din contul oficial de Facebook al autorului) (Notiţe)

 

Sertarul cu întrebări

ÎNTREBARE:

Cum renunțam, sau măcar cum putem sa ne ajutam pe noi înșine sa nu ne mai comparam viața cu a altora? Cum putem sa ne bucurăm cu adevărat de succesul semenilor noștri? Ma bucur când prietenii au succes in ceva ce și-au propus, dar totodata succesul lor nu ma face decât sa-mi aducă aminte de cât de departe sunt de a reuși și eu. Va dau un exemplu, o prietena foarte buna își cumpara o casa, iar eu nu numai ca imi doresc și eu una, poate chiar dinaintea ei, dar sunt plină de împrumuturi (făcute pt a ajuta pe cineva care la rândul sau nu a reușit și uite așa împrumuturile au rămas pe umerii mei). Țin sa menționez ca nu-mi doresc un palat, ci doar un loc care sa ofere stabilitate copilului meu.

RĂSPUNS:

Înţelegând că noi suntem cu atât mai fericiţi, cu cât îi facem pe ceilalţi mai fericiţi. Deci dăruirea noastră şi restrângerea de sine trebuie să fie mai mari decât satisfacerea simţurilor. Că noi nu primim pentru că nu dăruim destulă iubire, grijă, atenţie, susţinere, cuvinte de binevoire, aprecieri, nu facem destul sacrificiu pentru ceilalţi. Când faci totul ca ei să fie fericiţi, vei fi şi tu, când vei fi destul de desprins, încât pierderea sa nu te afecteze. Nu este vorba despre cei dragi, ei nu se pun la socoteală. Pentru că primim din ceea ce dăm. Cu cât dăm mai mult cu atât mai multe bucurii primim. Noi nu avem destulă energie divină miraculosă, din care să se facă situaţiile favorabile, şi ea se obţine prin restrângerea trupului pe toate direcţiile de ataşament şi prin dăruire de sine fără aşteptări şi fără răsplată, degeaba şi fără motiv. Apoi noi mai pierdem energie prin judecată, acuzaţii, critici, supărări, deci se îndepărtează realizarea viselor. Pierdem energie şi prin faptul că dorim intens ceva. Nu aşa, îţi pui dorinţa şi o laşi, o uiţi şi nu te mai gândeşti niciodată la ea. Că un vis nu se realizează pentru că noi ne-am ataşat de acel lucru, şi de aceea suntem puşi să ne străduim, ca prin sacrificiu de sine să primim energie. Uitați ce vă doriți și să nu vă mai preocupe dorința aceasta. Noi nu posesiile lumii trebuie să le vrem ci detaşarea desăvârşită, care este prezența lui Dumnezeu. Numai prezența Sa ne va aduce tot ce visăm fără măcar să ne străduim. Noi pe Dumnezeu să-l căutăm întâi, care este lepădarea de sine, şi apoi orice doreşti ți se va da în dar. Dar nu când vrei tu, ci când nu te mai interesează a avea sau a câştiga. Desprinderea să o obținem întâi și apoi când Domnul este cu noi primim orice vrem. Prezența Lui îți aduce împlinirea visului. Aici este buba: noi luăm mai mult decât dăm, şi nu mai avem energie divină din care se fac toate situaţiile de viaţă. Când luăm pierdem energie, dar când dăm o câştigăm. Totul este pe dos decât gândim noi. Tot secretul este să ne mulţumim cu puţin, şi atunci când suntem destul de desprinşi de lumesc şi uman, Dumnezeu ne va da tot ce avem nevoie. Nu poate să ne dea când voia noastră, adică supărarea că nu avem ceva sau invidia pe ceilalţi, sunt prea mari. Acestea arată ataşament de viaţă. Şi nu primeşte tot ce vrea decât cel desprins de viaţă, cel pentru care a avea sau a nu avea îi este indiferent. INDIFERENT. Bani nu poate avea decât cel care nu este interesat de ei, de a câştiga, de a avea. Cei care au mulţi bani sunt foarte modeşti, şi chiar dacă au un castel, stau în cămăruţa menajerei. Acolo unde este voia ta acolo este şi adversarul care te va opri să ţi se îndeplinească visurile. Renunţă la eu mai important, şi vei primi orice vrei. Când puneți întrebarea: eu de ce nu am, este un eu acolo care blochează împlinirea. Nu vă mai întrebați, și cu cât uitați mai repede această dorință, cu atât mai repede ea se va împlini dacă este o necesitate, și daca aveți puterea să nu vă atașați. Dar daca vă lipiți ușor de toate, veți fi oprită să aveți ce vă doriți. Detașarea de toate trebuie să o obțineți întâi, pentru că orice atașament este in fundal unul, același atașament. Adică vă atașați să zicem de fumat, și nu primiți casă. Orice atașamant de plăcerile simțurilor blochează împlinirea pentru că înseamnă eu mai presus de toate. Și unde este eu, nu este Dumnezeu, deci NU ARE CINE SĂ VĂ ÎMPLINEASCĂ VISURILE. Noi pe Domnul trebuie să-L avem in suflet întâi și apoi El ne dă tot ce avem nevoie fără măcar să cerem. Nu este frumos așa? De ce nu îl vrem pe El în primul rând, și nu lumea? În momentul în care nu te va afecta că nu ai ceva, vei avea tot ce vrei fără măcar să ceri. Eul trebuie să-l laşi in toate, mai mult să laşi de la tine, să nu lupţi şi sa nu te aperi. Lipsa egoului aduce Minunea în viaţa noastră. Fără lepădarea de sine desăvârşită nu se obţine nimic. Dar până nu Îl punem pe El pe primul plan, nimic nu realizăm decât prin chin, și nici atunci nu suntem siguri că ceva rămâne la noi.

< sus >

 

Ioana Ioana Vișan Bună seara!Când nu ești sigură ce vrei de la viață cum îmi găsesc calea spre binele cel mai înalt al meu și al întregii Creații. Mulțumesc cu multă iubire și recunoștință!

Marius Ghidel Orice cale alegem e buna. Dacă alegem sa ne opunem iubirii vom fi îngenuncheati cu forța, dar tot acolo ajungem. Când înțelegem ca orice se intampla este bine asa cum este și vine din noi, dar divinul ni le întoarce în oglinda amplificat, atunci nu mai avem ce zice. Eliberarea este de condamnare si învinuire. Dacă nu mai vedem niciun rău sau vinovati în lume, atunci apare o stare de ușurare si libertate de ne descris. Acesta este raiul, când nu te mai superi când ești înjosit. Pentru ca energia care s ar fi pierdut ca sa lupți sau sa te aperi, se întoarce și deschide cerul, și asa te incarci cu viata. Deci te folosești de situațiile neplăcute si prin acceptare te înalți. Nu urci decât prin acceptare.

Drob Marioara Buna seara...intrebare...cât și cum să lupți pentru un om veșnic nemulțumit?Până când să vii cu argumente că viața e frumoasă, că Dumnezeu este in tot si toate,că nici o zi nu se numește pierdută...ci câștigată...că fiecare zi are îngrijorarea și splendoarea ei,că fiecare zi e o lecție..si-o binecuvântare...De multe ori imi vine sa-i zic:- Fie ca tine!...dar o iau mereu de la capăt chiar și când cred că nu mai pot...De unde vine nemulțumirea?din orgoliu?mândrie?sete de putere?...Si-i repet mereu...mereu...ca are 1milion de motive sa fie multumit...chiar fericit...E păcat sa abandonez suportul meu...?ceea ce nu reusesc sa înțeleg este ,are nevoie de suportul meu sau ii place de fapt sa fie veșnic nemulțumit???

Marius Ghidel Pana la infinit. Când hotărârea dvs este ferma, de abia atunci începe schimbarea vieți dvs și a celorlalți. Când iubiți orice ar fi ii alimentați cu energie și se restaurează viata lor și a dvs. Noua ne lipsește aceasta hotărâre definitiva și continua. Ca dacă am face asa, atunci toate problemele se vor rezolva CU SIGURANTA. Nu se rezolva pentru ca noi nu suntem constanți, nu iubim oamenii oricum ar fi ei, ci condiționat. Deci noi trebuie sa le acordam circumstanțe atenuante la infinit. Făcând astfel noi ne comportam ca o ființă divina, și asta este rezolvarea la orice neplăcere. Nu va dați bătută, chiar dacă celalalt nu are dreptate, dații dreptate. Știți cum îl atingeți pe Dumnezeu? Când nu va mai interesează persoana dvs. atunci va uniți cu divinul care este celalalt. Nemulțumirea celuilalt este neiubirea noastră. Ne schimbam noi, se schimba și el. Lumea doar ne reflecta.

Marius Ghidel
Nemultumirea celuilalt este din noi. Oprim nemultumirea noastra si condamnarea, critica si invinuirea celuilalt și se opreste el sa mai fie nemultumit. Dar trebuie sa ne oprim definitiv. Depinde de cat de hotarati suntem noi. El este asa pentru ca noi suntem asa. Nu se opreste pentru ca nu facem asta continuu. Cu cat suntem mai hotarati si numai asa ne purtam cu atat mai repede se schimba ceilalalti pentru ca este o problema de a tine poarta cerului deschisa ca sa coboare energia iubiriii. Cu cat mai mult iubim si nu luam seama la caderile lui si nu asteptam nimic de la el, cu atat mai repede se vindeca relatia noastra. Nu asteptati nimic, daruiti fara conditii si fara motiv, orice ar fi. Cand hotararea asta va fi ferma si fara intoarcere apare vindecarea lumii noastre. Cand va schimbati in interior, se schimba si exteriorul. Nu este niciodata problema la ei, ci numai la noi, pentru ca ce vine din fata este din noi. Ne schimbam noi, se schimba si ei. Daca ei continua sa fie nemultumiti, ei vorbesc despre noi. Inseamna ca acel lucru se manifesta intai in noi. Îl rezolvam in interiorul nostru si atunci exteriorul va lua foma lui in mod firesc. Nu oamenii trebuie vindecati, ci sufletul nostru. In afara vedem cum suntem noi in adanc. Trebuie rezolvat la noi ce nu ne place la ei. Ei vorbesc numai despre noi. Oriunde mergem ne intalnim cu noi in fata. Spre exemplu, dorinta noastra este nemultumirea care ne vine din fata prin oameni. Daca noi nu mai vrem nimc de la ei, nu au ce sa mai micsoreze la noi. Mereu trebuie sa fim atenti sa fim in zero, adica sa nu impingem si sa nu tragem.

< sus >

 

Nicoleta Cires De ce toți alegem diavolul? Cum sa cred în ceva ce nu vad, nu simt, nu miros?Cum sa cred ca mai este și altceva în afara de viata asta! Dacă nu mai este nimic și e doar o percepție personala a fiecăruia? Ce fac oamenii sărmani care nu au acces la informații? Ei cum se mantuiesc? Ce înseamnă să crezi în Dumnezeu?

Marius Ghidel Pentru ca noi credem ca suntem egoul. alegem eul pentru ca ne raportam la trup si la simturi. Si pana la urma ne raportam la placere. Diavolul este urmarirea placerii peste masura. Este eu mai presus de toate. Pana nu ne abandonam pe noi in mainile Lui, nu avem acces la cunoastrea sensibila, la Taine. Trebuie sa fii tu intai infrant cu inima si atunci vei cunoaste zeii. Trebuie sa fii iubire pana la capat, smerenie, daruire, si atingerea acestor insusiri divine, este credinta. Aceste insusiri sunt prezenta lui Dumnezeu in sufletul tau, si daca El este cu tine ai toata increderea ca te va ajuta in toate. Omul care nu iubeste, nu il simte in el. Dar fara sa fie umil, nu poate sa-L simta pe Dumnezeu. Smerenia lui ese prezenta Domnului si credinta. Nu putem cu mintea cunoaste cerul, ci numai cu inima, iubind. Iubim orice ar fi, si dragostea noastra este Dumnezeu. Dar daca nu Iubim, nu-L simtim. Este o povestire scurta: vine un ucenic la Ghandi si ii spune: maestre, arata-mi unde este Dumnezeu? La care Ghandi ii raspunde: langa orasul nostru este o cariera de piatra, toti cei care lucreaza acolo, Il cunosc! Cunoasterea sensibila a lui Dumnezue nu tine de informatie, ci este un contact direct cu El, prin iubire si daruire de sine desavarsita. Iubirea noastra este Iubirea Lui. Ne mantuim numai prin lepadare de sine. A Iubi, a te lasa pe tine, a te goli de eu, este prezenta Domnului. Prezenta Lui este constiinta ca El este cu tine, in chiar miscarea sufletului tau de iubire. Devii una cu El, dar nu este o presupunere mentala, ci este o increderea cea mai mare ca daca tu iubesti, El este cu tine, si toate vor fi bune cu siguranta. Este cea mai mare siguranta si dovada ca El este cu tine, numai atunci cand tu iubesti orice ar fi. Omul care nu iubeste, nu se simte una cu divinul, si de aceea nu are incredere, ii este frica, se teme, se indoieste sau este rauvoitor. Pentru ca nu isi da voie sa iubeasca. Oamenii nu isi dau voie sa iubeasca pentru ca li se pare rusinos, si cred ca isi pierd puterea si autoritatea, si controlul. Pentru ca stiu foarte bine ca a Iubi inseamna a te lasa pe tine, a te jertfi pentru ceilalti, a te supune, a accepta si a darui continuu. Si asta nu ne convine. Noua nu ne place Dumnezeu, si fugim de El cat putem. Noi vrem lumea su fericirile ei, dar cand vrem lumescul si umanul devenim diavoli. Și nu se mai intelege nimeni cu noi. Noi ca sa traim si sa fim fericiti ar trebui sa traim desprinsi, pentru ca NU apartinem acestei lumi. Noi venim din alta lume si la sfarsit ne vom intoarce tot acolo. Noi petrecem aici, un timp echivalent fata de infinit, cu o secunda. Deci nu conteaza. Viata este secundara, sufletul este primordial. Noi nu Il simtim pe Dumnezeu pentru ca punem viata pe primul plan, cand ea este intotdeauna planul doi. Mereu este mult de spus. Cititi cartile.

 

Georgeta Ionescu Scrieți superb ,cel puțin mie îmi place , mulțumesc. Mulțumesc , mulțumesc

Marius Ghidel Și eu mulțumesc. Un om orgolios va contrazice, și va lupta sa și impună dreptatea si adevarul lui. Dar cei care au puterea sa accepte aceste lucruri fără sa se razvrateasca, aceia înseamnă că sunt smeriți, și aceasta înțelegere mult bine o sa le facă. Va apreciez mult!

< sus >

 

Ildiko Gross Ne spuneti in prima carte ca trebuie sa ne luam gandul si de la TRECUT ca sa ne micsoram EUL. Ce inseamna asta mai exact, cum ne influenteaza trecutul?

Marius Ghidel Când ne vedem pe noi făcând ceva în trecut sau în viitor însemna un eu care face ceva. Atunci el va chema un adversar. Adică ziua de mâine nu va fi buna, și lucrurile vor merge prost. Nu ne gândim nici la ce a fost nici la ce va fi, și dacă nu ridicam acest eu, amintirile sunt eu și proiectele de viitor, la fel, atunci numai Dumnezeu este și El va face ziua minunata. Dar trebuie sa facem acest exercițiu continuu, sa fim atenți sa nu ne gândim la trecut sau la viitor. Sa uitam. Lepădarea de sine sa fie desăvârșită, și atunci avem toată siguranta ca Domnul este cu noi și totul va fi bine.
Marius Ghidel Unde este eu și numai eu, nu este Dumnezeu, și atunci lucrurile se vor termina prost. Nivelul de abandonare de sine, da cum ne va fi viata. Odată l am întrebat pe Domnul, spunând I Ființă: ce trebuie sa fac Tu Ființă? Trebuie sa ma abandonez tot timpul? Și El mi a raspuns: da, tot timpul! Și toată natura, și blocurile, și cerul s au înclinat în fata Lui,cu umilință.
Ildiko Gross Sa ne abandonam si sa lasam toate grijile noastre in mainile Domnului! Cred ca este o adevarata eliberare a sufletului. Multumesc pentru raspunsuri!

Marius Ghidel Asa este. E cea mai reconfortanta stare, eliberatoare, pentru ca eliberarea este de condamnare și învinuire, de ai judeca pe ceilalți. Și când atingi aceasta stare și nu mai vezi niciun rău sau vinovat în lume te cuprinde o bucurie si o fericire trainice, care durează. Apoi din exterior îți va veni ceea ce ești tu în exterior. Și dacă în tine este numai iubire din fata va veni tot asa. Dacă știm lucrul acesta, de ce nu am vrea sa avem o viata frumoasa?

Ildiko Gross Citesc prima carte...fascinanta! Nu ma pot opri din citit! Intrebare : chiar nu e bine sa intervenim? Daca ne vedem proprii copii ca sunt preocupati de material, sa nu le spunem nimic? Citez : “ Sa lasi lumea in pace, sa o lasi sa fie cum vrea ea, sa nu intervii”.

Marius Ghidel Le spunem experienta noastră dar ii lăsăm sa aleagă, și dacă petrecem mult timp cu ei ne vor urma, dar vor gândi și singuri. O sa fie următoarea carte despre relații, despre femeie, bărbați, copii, și se va înțelege bine asta. Oricum copiii au programul lor divin și îl vor urma. Dar când ii sprijinim, dar le dam și libertate de alegere, atunci vor fi înțelepți și independenți. Cum fac păsările, le arata puilor cum se face, ii sprijină, dar le dau libertate. În martie cred ca o sa apara cartea 4. Vedem. Și nu e bine sa intervenim, atunci ii dam Domnului problema noastră și noi o uitam. Și ea se va rezolva în modul cel mai bun posibil. Întotdeauna ii lăsăm Lui grijile și asa viata noastră devine minunata. Noi o controlam și de aceea este un chin, pentru ca acolo este un eu, voia noastră care va genera un adversar, o împotrivire din partea vieții. Deci când vrem sa se facă voia noastră, putem ști dinainte ca lucrurile se vor termina prost.

< sus >

 

Daniela Vasile Din experienţa mea de viaţă mi-am dat seama că totul este scris. Cum mi-am dat seama ? Am avut un vis pe la 25 de ani când mi-am pus busuioc sub pernă, de la părintele, de Bobotează. Am visat viaţa mea, destul de mult din ea pentru că şi acum mi se întîmplă lucruri pe care le-am visat şi am 46 de ani. Deci pe un timp destul de lung .Problema este că am visat şi sentimentele. Ele se întâmplă întocmai fără nicio marjă de eroare. Atunci unde este liberul nostru arbitru. Există el sau este doar o invenţie a noastră, a oamenilor? Si mai este ceva. V-am citit cărţile şi nu mai reacţionez. Ştiţi ce am obţinut? O scădere a intensităţii dureii. De exemplu dacă mă lovesc din greşeală la cot, să zicem sau de pcriorul patului la o unghie, sau la picior, intensitatea durerii este mult, mult diminuată sau uneori chiar inexistenă, deşi înainte, când obișnuiam să reacţionez, durerea era mut mai intensă. Este uimitor acest lucru.

Marius Ghidel Frumos ce spuneți! La nivelul nostru părem ca avem liber arbitru, dar Dumnezeu cunoaște toate alegerile noastre pana la sfârșitul veacurilor. Pentru el lucrurile deja s au întâmplat. Cei care au capacități deosebite se ridica în conul temporal și pot sa vadă ce urmează sa se întâmple. De ce ați obținut reducerea durerii? Pentru ca s a diminuat Ego-ul prin înțelegere. Înțelegerea este ca un reflector pus pe modul lui de a acționa. Dacă înțelegi cum face nu mai poate acționa. El funcționează numsi în ascuns. Cu cât mai mare este observarea tiparelor în viata de zi cu zi la dv sau la cei din jur cu atât mai repede va veți vindeca destinul și l veți schimba. Locurile unde nu vedeți ce face Ego-ul acolo vor fi distrugeri mari făcute de el sau suferință, boli, necazuri.

 

Gabriela Rau Bună ziua. Am citit cartile dv si ele sunt balsam ptr sufletul meu, zilnic. Astept cu nerabdare pe celelalte pe care le publicați . Intrebare: cum sa pot accepta plecarea din aceasta viață, a celor pe care îi iubesc? Cum sa fac sa simt ca el este bine? Sau ca a plecat ca asa a vrut? Sau sa stiu ca este bine acolo unde este? Multumesc din suflet!

Marius Ghidel Plecarea celor dragi este voia Domnului. Dacă au fost legați de cele lumești nu vor putea sa urce, și vor trai amplificat toate încălcările poruncilor divine in spatiul de sub cer pana la fluviul de gânduri descris asa de bine de Ilie cioara în prima lui carte " Moarta morții și desăvârșirea." Dar dacă în timpul vieții a fost un om desprins de lumea aceasta, dezinteresat de a avea si a câștiga, va avea puterea sa urce dincolo de fluviul de gânduri și acolo va uita tot și nu va mai avea nicio legătură cu lumea noastră. Puteți știi unde a ajuns funcție de cât de legat a fost de uman și lumesc.
Gabriela Rau O persoana foarte draga mie a plecat.A fost si este inca un șoc ptr toata familia.Ma uit la el si nu pot sa accept ca a plecat. Stiu sigur ca asa a vrut. Sa plece . Era atat de obosit sideceptionat de viata asta.A fist un artist, a pictat, a scris, a sustinut timp de aproape 30 de ani o firmă in conditiile destul de grele sociale si economice din țară. De obicei, simt destul de bine. Acum nu pot si suferinta este prea mare. Citesc pe chipul lui liniste, dar asta este atât de inselator... Nu vreau sa va incarc cu lamentările mele, dar nu am simtit niciodata in viață ata de multa parere de rău. .Oare dupa ce parasesti corpul este mai usor sa treci de fluviul de ganduri? Ptr ca atunci cand meditez, mi.e destul de greu sa fac liniște in minte. Reusesc pn la urma, dar recunosc , greu. As vrea atât de mult sa gasesc o metoda simpla de a face liniste in minte! Si in suflet!

Marius Ghidel Daca dvs va ganditi la el, spontan, necautat, atunci si el se gandeste la dvs. Daca insa va ganditi ca vreti, ar fi bine totusi sa-l lasati sa urce, sa evolueze acolo. Moartea este o mare eliberare si bucurie pentru suflet. Merge acasa. El nu are nicio treaba cu lumea aceasta, nu apartine ei, el merge acasa. Ca daca tot va ganditi la el, il tineti jos, legat. Dat-i drumul sa se ridice. Este un suflet ca oricare, acolo nu ne apartine nimic. In plus va legati mai mult de lumea aceasta. Nu poate fi pe primul plan, este secundara. Am venit aici pentru dincolo. Cand ajungem dincolo de fluviul de ganduri uitam tot, și pe cei dragi, nu ne mai interseaza nimic, dar nimic, ci in fata avem un alt orizont si alta viata. Lasati-l sa urce! Faceti pomenirea lui cand trebuie, si apoi uitati. Va faceti rau si dvs, ca apare voia noastra peste voia Lui. Nu ne apartinem noua, nimic nu este al nostru, nu avem nicio treaba cu nimic. Este doar eul care se manifesta, dar tot ce spune el este fals. Lasati-l sa se intoarca in Iubire, asa se va eleva si se va elibera din legaturile cu pamantul. Sufletul dupa moarte trebuie lasat se se ridice, iar noi prin gandurile si regretele noastre care vin din eu, si sunt false ne opunem ordinii divine, si vom suferi. Acolo unde apare suferinta nu este adevarat ce ne spunem. Iubirea doar elibereaza, si nu retine nimic pentru sine!

< sus >

 

Ildiko Gross Cine este de fapt diavolul?

Marius Ghidel Acuzațiile noastre, nemulțumirile, reproșul, condamnarea, cel care contrazice, învinuirea, lupta pentru eu mai presus de toate, apărarea, gândurile negative, cel care jignește, umilește, acuza, critica, judeca, sunt toate duhuri ale întunericului, sunt diavolul.

Ildiko Gross Deci conceptul potrivit caruia Diavolul ne indeamna sa fim rai nu prea este adevarat, de fapt noi singuri alegem calea.
Marius Ghidel E în noi, depinde ce gânduri alegem. Aceste gânduri rele sunt duhuri ale întunericului. Noi când de exemplu învinuim sau acuzam, ne spargem singuri câmpurile și facem o bresa, prin care gândul nostru de supărare cheamă alte duhuri ale întunericului. Și se vede asta când omul pornește cu o învinuire si apoi devine din ce în ce mai rau, de nu te mai înțelegi cu el. Noi ne facem rău singuri, ii mai și stricam pe ceilalți. De aceea se spune sa nu ucizi, adică sa nu îl determini pe celalalt sa facă ceva care nu ii este propriu. Ii smintim. Tot ce ne vine din fata vine din noi, nimeni nu este de vina pentru ce vine din tine. Dar în principal Ego-ul este diavolul, adică eu mai presus de toate, eu pe primul plan. Voi continua răspunsul într o postare în câteva zile, pentru ca este foarte important subiectul.

 

 

Eliza Caliskan Buna ziua, Marius Ghidel. Ce este ACCEPTAREA si ce este NEACCEPTAREA? si de ce nu pot sa accept? de ce vreu sa traiesc in neacceptare, desi imi produce numai durere? multumesc frumos.

Marius Ghidel Comentariile, nemultumirile, criticile, supărarile sunt neacceptare, reactia, pretentiile, lupta pentru interesul propriu si apararea, inseamna eu. Adica eu pe primul plan. Si datorita acestui eu mai presus de toate, avem toate necazurile in viata. Daca nu ne deplasam spre Dumnezeu prin iubire, putem ajunge la El prin suferinta.

Maria Diaconescu Eu totusi nu inteleg de ce Dumnezeu a ales sa avem ego. De ce nu ne-a creat sa fim doar iubire asa cum este El. Pentru ce a fost nevoie de ego cu tot ce implica acesta ? Ce rost are sa venim pe pamant , sa fim rai si egoisti ca apoi sa fim pedepsiti ?
Marius Ghidel Egoul este o metoda deosebit de rapida de incarcare cu iubire. Diavolul ca diavolul, dar ce ne facem fara el. Egoul imparte in bine si rau. Fiinta divina vede in rau un mare bine. Raul ne elibereaza de ego, si avem nevoie, ne curata sufletul si ne indreapta spre divin. Suferinta este mantuitoare. Nu exista rau in lume, decat mecansime divine de scadere a orgoliului nostru. Egoul vede lucrurile asa, dar la divin sufletul este important sa fie curat. Venim aici ca sa dauruim Iubire din prea plinul nostru, dar uitam si ne ocupam cu adunatul. Dar ambele cai: cu durere sau fara durere tot acolo ne duc. A nu vedea niciun vinovat si niciun rau in lume este un sentiment foarte eliberator. Eliberarea noastra este de condamnare si invinuire. Puterea de a nu judeca, da sanatatea si fericirea, dar si lungimea vietii.

 

Pocnet Maria: Chiar inteleg ca iubindul mult pe Dumnezeu ai tot ce ti trebuie si simti ajutorul divin,Da nu inteleg cum sa iubesc pe cineva,ce vine biat toata seara si mi rupe oasele,cred ca nu trebuie sa iert,ca i blasfemie,adica eu cea mai perfecta creatia a lui Dumnezeu,facuta dupa chipul lui,ma las zdrobita,,si mi se spune sa iert ,sa nu l dusmanesc etc M a impresionat tare un domn ce si crestea singur copii ,ca nevasta cam rea de temperament,il tot parasea.Cred cu tarie ca Dumnezeu nu ingaduie ,fiind un tata bun,una sa si bata joc de baiatul lui.Si de isus si au batut joc.. imi veti spune,da atunci sacrificiul Lui a fost zadarnic.

Marius Ghidel: Intai femeia sa nu gandeasca rau despre sotul ei, si sa-l respecte si sa-l iubeasca. El o respecta cu Iubirea ei fata de el. Si atunci el o va respecta si o va ocroti. Daca ea nu il iubeste, el o va umili. Rolul lui este sa scada orgoliul femeii care este in stare sa ucida viata. Intai femeia trebuie sa-l atace, ca barbatul sa reactioneze. De ce raspunde el agresiv? Pentru ca energia femeii este dubla, si ii distruge campurile numai prin ura sau repros, ori comentarii rautacioase. Cand vezi ca un barbat reactioneaza, inseamna ca femeia l-a judecat inainte. El doar i-a intors ceea ce este in ea. Barbatul Iubeste femeia cu iubirea din ea fata de el. Daca intai ea nu il respecta si ii saboteaza autoritatea, atunci el se va purta urat cu ea. Nimeni in natura nu isi permite asta. Femela leoaica nu ataca masculul cu toate ca el nu face nimic toata ziua, nu vaneaza, doar mananca. Femela vaneaza si ii aduce prada masculului, el mananca primul si toti ceilati stau si se uita. Leoaica nu poate sa-si permita sa-si atace masculul pentru ca atunci dispare specia. Barbatul este cum este sufletul pentru noi. Femeia este trupul, materia, lumea. Niciodata trupul nu poate sa-i spuna la moarte sufletului mai vreau sa traiesc100 de ani. Cand sufletul pleaca, s-a terminat cu totul. Deci daca in natura principiul feminin respecta cu sfintenie principul masculin, atunci in lume va fi pace si buna oranduire. Ca altfel viata ar disparea, cand femeia omului se ridica impotriva babatului sau. Femeia este secundara, asa cum trupul sau viata sau lumea aceasta sunt secundare. Nu pot fi pe primul plan. Noi intai suntem suflet si apoi luam un trup. Invers nu se poate. Trebuie sa respectam ordinea divina cu cea mai mare recunostiinta.

Pocnet Maria: Nu i adevarat .sunt barbati atat de ticalositi ,incat nici o iubire ori respect nu i schimba si cu cat femeia i mai umila cu atat el o calca in picioare.Sa va dau un exemplu..Bunica mea avea 6 copii,Bunicul frumos,antreprenor de paduri in Banat,cu bani de dat la femei .joc de carti,bautura,pune pariu ca si aduce femeie in casa si nevasta lui nu zice nimic.si a castigat pariul,ba a adus bunicii si o fat facuta cu alta,bunica era ca un inger ,ca o umbra ,sa nu l supere si el tot ticalos a ramas.Si leoaica isi hraneste leul ca i o forta in cazul in care ar fi agresata de alti lei,,deci ceva interes are ea.

Marius Ghidel: Daca femeia este smerita de la inceput nu va alege un barbat care sa-i faca rau, nu va face o alegere gresita. Daca nu este asa, ea va alege pe acela care sa poata sa o deranjeze cat mai tare ca sa-i taie orgoliul. Cum e femeia,, asa este si barbatul ei. Orgoliul femeii, pentru ca are in spate o energie dubla, ataca universul si de aceea este micsorata in felul acesta. Intai ea trebuie sa fie APRIGA, ca apoi sa aleaga singura un barbat care sa o dezamgeasca continuu si sa-i faca rau. Ne uitam la barbat si stim cum este femeia lui. Daca barbatul o inconjoara cu dragoste si respect, si nu stie ce sa faca ca ei sa-i fie mai bine, este pentru ca asa este si sotia lui! In momentul in care femeia il va iubi orice ar fi, atunci Dumnezeu il va schimba pe barbat si ii va ridica caznele ei. In momentul in care oamenii se smeresc, Domnul le ridica suferintele. SOLUTIA ESTE INTOTDEAUNA MAI MULTA IUBIRE! Dar noi facem invers, nu mai daruim deloc, si apoi ne plangem ca lumea este rea. Da, este rea pentru ca noi nu o mai iubim destul, nu o mai alimentam cu energie.

< sus >

 

Eduard Gheorghe Cum se procedează atunci când un băiat adolescent nu mai vrea sa fie prezent in familie, nu il mai atrage scoala chiar acum cand ar fi momentul sa dea tot ce e mai bun? (Este in clasa a 12-a). Ne spune că nu l mai iubim si vine tarziu acasa, nu l mai intereseaza absolut nimic.. soțul nu i mai spune nimic...l a lăsat asa...eu mă frământ si pt băiat si pt faptul că soțul nu discută cu el. Dacă nu l as suna in fiecare dimineata nu stiu daca s ar trezi sa meargă la școală.. cere bani pt note mari luate pe teste la care nu a invatat.. Cum pot proceda ca mama in aceasta situație? Ce am gresit? Ce pot sa fac?
Am incercat si cu vorba bună si prin constrângeri care au rezultat pe termen scurt. Întotdeauna l am îndreptat către scoala si i am arătat aspecte negative de evitat dar se pare ca el chiar prin nepăsare spre îndreaptă spre acele aspecte mai puțin de dorit. Nu pot sa l las asa...Ce pot fac? Prin unele comportamente am dat de înțeles că l apreciez doar pentru faptele bune nu si pentru cele mai puțin bune, iar cele bune sunt din ce in ce mai puține. Multumesc de raspuns!
Marius Ghidel Parintii le spun copiilor ce este bine sau rau din experienta proprie si apoi le spun: ACUM ALEGI TU. Si ii lasa sa aleaga. Si faci asta de cand sunt mici. Atunci ei poate vor gresi, de multe ori, dar vom invata ca parintii ii sfatuiesc bine, poate asculta, poate nu, dar important este ca ei devin responsabili. Cand ii lasam sa aleaga, devin oameni maturi si cumpatati. Ca, daca au ales gresit, au vazut ca au suferit. Si acum se poate face asta. Acum putem sa-i lasam lui Dumnezeu si El ii va regla, ca oricum ei vor face ceea ce este in programul lor sa faca, chiar daca noi ii obligam sa faca altceva, nu o vor face bine, si pana la urma vor intra pe traiectoria pregatita de divin. Vor face ceea ce este in destinul lor. Deci le spunem ce este bine si rau din experienta noastra, si ii lasam sa aleaga. Apoi le spunem ca ii sustinem indiferent ce aleg. Daca vor alege gresit, se vor lovi de greutati, dar greutatile ii vor invata. El are nevoie de greutati si provocari. Deci a-l lasa sa aleaga singur e cel mai bine, si a fi mereu in spatele lui cu un sfat sau ajutor. Apoi de ce este el asa? Mama a avut critici fata de sot, in timp, nemultumiri, comentarii interioare si astea sunt comportamentul dezinteresat de acum al sotului si al copilului. Sotia ar trebui sa-l respecte si sa-l ajute pe sot orice ar fi. Si atunci nici sotul si nici copilul nu vor mai putea sa greseasca. La amandoi este doar o reactie de aparare, care arata comentariile mamei. Opriti-va din nemultumiri, si doar stimulati partea frumoasa a oamenilor, a sotului sau copilului. Ca in fundal toti oamenii sunt una si, cum ne comportam acasa, asa ne comportam si in alta parte. Deci trebuie schimbata atitudinea fata de orice om. Cand mama va fi in ordine, atunci toti ceilalti intra in armonie de la sine. Atat de importanta este femeia sau mama.

Eduard Gheorghe Multumesc frumos pentru raspunsul Dvs. De multe ori i am judecat pe soț si pe copii din dorința de a fi bine si de a nu suferi si de a reuși în viață. As mai avea o intrebare: de ce este băiatul atras de jocuri? De multe ori in loc sa învețe se refugiază în jocuri, iar soțul prefera sa stea mai mult la serviciu decat sa vina acasa. Nu i mai critic dar imi doresc o schimbare care nu apare. Nu stiu sa le arat copiilor cât de mult ii iubesc..chiar dacă le oferim condiții f bune de trai la nivel spiritual ma simt detașată de ei. Nu simt o "căldură "deosebita fata de ei. Cu toate astea sufar f mult cand ii vad ca nu asculta de noi. Ce pot face? De ce sunt asa si cum pot lucra cu mine in acest sens? Cum pot sa i iubesc mai mult? Sau nu este bine nici prea multa dragoste?
Si inca o întrebare: este normal sa i ținem din scurt la aceasta varsta? In sensul ca nu i dam f multi bani pe mana si i luam telefonul seara la culcare. Multumesc mult pentru ajutor!

Marius Ghidel Este intr adevar mai greu acum. Ar trebui, ca parinti, sa petreceti timp cu el mai mult, si cu incetul va incepe sa va asculte. Ca el are nevoie de caldura si ajutorul parintilor. Iubirea inseamna sa va sacrificati timpul pentru el. Sa petreceti timp cu el. Multa dragoste posesiva nu este divina. Ca dragostea divina elibereaza doar, nu constrange, nu ameninta. Prin joc se opune la constrangeri. Ii spuneti ce este bine si de ce, dupa care ii spuneti si acum alegi - ca e viata ta. Lasati-l sa hotarasca singur si aveti incredere in Dumnezeu, chiar daca va suferi. Greutatile vietii il invata si il maturizeaza, ii dau MASURA. Buna cantarire. Ca asta trebuie sa-i dati: libertatea sa aleaga. Ca sa simta singur responsabilitatea pentru deciziile lui. Nu il mai cocolositi. Si acum DECIZI SINGUR, este foarte important. Chiar daca nu va ajunge bine in viata, lasati-l sa-si castige singur intelegerea. E cea mai pretioasa, si cea care il face om responsabil. Nu meseria, ci maturitatea, intelepciunea e cea mai pretioasa. Nu mai ganditi dvs pentru el. E timpul sa-si ia viata in mainile lui. Dar si sotul si baiatul fug de critica dvs. Lasati armele jos si opriti-va sa mai ganditi ceva rau despre ei, si ei se vor schimba. Femeia are energie dubla fata de un barbat. O femeie = 2 barbati. De aceea, toate religiile lumii au trebuit sa-i limiteze puterea si o sa o supuna. Ea, cand se ridica impotriva barbatului, se ridica impotriva lui Dumnezeu. Si reactia lor asta arata, aparare. Cu cat reactia lor este mai puternica, adica sotul nu vine acasa, si baiatul se joaca, cu atat mai mult trebuie sa va opriti comenariul negativ. Vine din dvs. Cand va veti supune barbatului si il veti aprecia si iubi asa cum este - ca dvs l-ati ales-, si va veti supune lui, atunci armonia va veni in familie de la sine. Solutia este numai la mama. Barbatul este doar oglinda. Te uiti la reactia lui, si stii cum este sotia sa. O sa fie o cartea a 4-a care are ca subiect femeia, barbatul si copilul. Multumesc!

Eduard Gheorghe
Buna ziua. Băiatul văzând că nu avem nicio reacție nici eu nici soțul vine din ce in ce mai târziu acasa. Pare ca deja si a stabilit un traseu. Sunt zile în care nu l vedem. Doar vorbim la telefon dimineata daca răspunde, daca nu, prin mesaje. La scoala are note de trecere mai puțin la lb. Romana si Matematica. Vorbeste f rar sau deloc cu noi si are un anturaj pe care nu l cunosc si nu vrea să stiu nimic despre el.
Procedez la fel? Adică renunț la critici si gânduri negative? Parca nu ma lasa inima sa l las asa.. multumesc de ajutorul Dvs.
Marius Ghidel Dacă reacționați, se va împotrivi și va face tot ce vrea el. Dacă nu reacționați, va face ce vrea el. Deci tot acolo ajungeți. Liniștiți va, și rugați va la Dumnezeu, vorbiți cu El și spuneții: Doamne nu știu ce sa facă, ajuta l, ajuta ma cu un sfat, ca eu nu știu. Și veți primi, o îndrumare, o liniște, o înțelegere, o cale. De mult trebuia sa petreceți mult timp cu băiatul, sa i fiți alături, sa îl îndrumați discret dar și sa aleagă, ca să devina responsabil. Acum ori va liniștiți și îl lăsați pe Dumnezeu sa rezolve, ca oricum numai El poate schimba lucrurile, ori stați de vorba cu baiatul și ii exprimați îngrijorările dvs, si ale tatălui, cum ați vedea lucrurile, unde duce anturajul, care sunt riscurile, ce se va intampla după terminarea scolii. Întrebați l ce vrea sa facă, ce meserie. Ii spuneți ce e bine, ce e rău, aveți discuții măcar săptămânale. Spuneți i cum ați vrea să fie, întrebați l de ce face asta, ce responsabilități preia și el. Nu i ați dat responsabilități în casa? Antrenați l la spălat, la curățenie, la cumpărături, la reparat ceva. Dați l la un sport de echipa. Ca sa învețe sa se ajute. Chemați l sa va ajute. Stați cu el. Dar eu va spun doar din experienta mea. Nu sunt vreun pedagog sau altfel. Aveți o zi pe săptămână în care el sa spună ce obiecții are și dvs la fel, și sa stabiliți soluții de urmat. Lipsește destainuirea și punerea problemelor pe masa. Și încercarea de a le rezolva împreună.

< sus >

 

Nicole Nicole Dumnezeu era singur la început și nedefinit. El a creat lumea pentru om. Dacă totul vine din El, atunci și duhurile bune și pline de iubire și duhurile rele vin din El? Și dacă este un joc divin de ce tb sa îl jucam? Eu spre exemplu am mereu sentimentul ca e o mare greșeală ca am venit în lume și îmi doresc sincer și abia aștept sa plec din ea deși am totul aici și viata mea este foarte frumoasă. Întrebarea este:Dumnezeu s-a divizat în mai mici Dumnezei pt a juca jocul lumii din plictiseala? De ce? De ce a facut lumea? Ce urmarea, urmărește? La ce ii folosește Lui existenta noastră?!
Marius Ghidel In prima carte am descris acest Inceput. Era o singuratate, era intr adevar nedefinit ca forma, si era urias, dar statea ghemuit cum este copilul in burta mamei, sau ca un bob de fasole urias. Si se simtea singur si nu-si cunoastea limitele, si de aceea a creat o lume ca micsorandu se pe sine la infinit, sa aspire apoi spre Sine si astfel sa se cunoasca. El se cunoaste prin fiecare forma de viata care aspira spre El. Mai departe dupa creatie, noi urmam aceeasi aspiratie, si vrem sa fim mai aproape de El, pentru ca acolo sus la prag sunt infinite grade de libertate, adica o fericire care nu se termina niciodata. De singuratate, nu de plictiseala. Dar el este si aspiratia, dar si rasplata. De fapt ultimul nivel de cunoastere acesta este: sa intelegem ca El este si iubitul si iubita dar si iubirea. De fapt daca ne gandim bine, noi ca eu nu suntem niciunde. Sufletul si corpul nu sunt ale noastre. Lumea nu este a noastra, materia, nimic. El patrunde totul. Egoul corupe o parte din suflet si zice EU. Dar el nu are realitate de la sine, si deci nu exista. La iesirea din corp, dincolo de fluviul de ganduri dispare total. Si cand te gandesti ca o viata intreaga am luptat pentru el, adica pentru ceva ce nu exista si este nimic. Deci a facut lumea si s-a micsorat la infinit ca apoi sa aspire spre sine si astfel sa-si cunoasca limitele. Doar interactionad te poti cunoaste. Si noi aspiram spre El, dar cand ajungem sa intelegm ca EL este in toate, atunci apare o stare de desprindere, care este urmata de o bucurie adanca si apoi oricand putem iesi din lumea aceasta, si sa cunoastem ca de fapt suntem spatiu infinit de extaz. Dar ca sa-L cunoastem trebuie sa ne auto limitam ca si El, pentru a-i face loc in sufletul nostru. El este si dorinta, dar si opozitia la dorinta. Este in ambele situatii deodata. Deci noi depasind lumea aceasta de iluzie, aflam ca de fapt suntem El. Si aceasta șaradă se numeste viata. Dar pretul este desprinderea de tot ce pretuim noi mai mult in lumea aceasta. Si cand iti pierzi eul, inainteaza El. Sunt foarte multe de spus, cititi cartile. Cand noi vom intelege ca totul este UNA, si eul este de fapt NOI, si nu mai avem pe cine acuza, si intelegem ca nu exista decat Iubirea, adica toate se reduc la un singur cuvant, Iubire, atunci lumea aceasta de iluzie va dispare pentru noi. Noi gandim dual, dar Adevarat este doar faptul ca opusele sunt egale, sunt adevarate in acelasi timp, si nu exista ori/ori ci doar și/și. Cand explicam, folosim dualitatea, si nu putem folosi coincidenta, pentru ca suntem limitati si alegem din plus si minus. Deci explicatia din start nu poate cuprinde necuprinsul care este CONCOMITENT. Deci ce folos sa stim asta. Nu vom atinge niciodata infinitul care este concomitent, cu un instrument lingvistic limitat. Este o intrebare care nu poate sa fie pusa, pentru ca NU se poate raspunde cu un sistem de gandire dual si marginit la infinit la ceva care este necuprins. Adica nu exista intelegere in afara sistemului dual. Acolo lucrurile doar SUNT, fara intrebari. Dualitatea deschide mereu la fiecare pas, o alta intrebare, o alta nemultumire. Singura solutie este abandonarea de sine desavârsita, care ne duce in smerenie si in genunchi, si aceasta predare totala de sine, cheama divinul si doar prezenta Lui ne poate da aceasta intelegere absoluta, dupa care nimic din lumea aceasta nu ne va mai interesa, pentru ca ne vom resorbi in El. Imediat in spatele formei, este El, peste tot. Numai renuntarea la eu, ne poate duce la Dumnezeu, sau mai bine spus vom putea cadea in El, si atunci vom afla Taina, dar nu ne va mai interesa viata aceasta. Ea este doar o proiectie limtata a mintii noastre. Caderea ei, ne va releva cine suntem noi cu adevarat. Si asta se face prin orice ocazie de daruire de sine. Toate sunt ocazii de golire de eu care ne indreapta spre divin, cand nu ne opunem vietii. Fiecare situatie de viata ne invita sa mergem spre El, daca ne lasam pe noi. Dar daca luptam si ne aparam ramanem blocati acolo. Multumesc!

 

Ina Mocanu Scrieti la un momendat in prima carte ca ati tinut trei zile post negru pentru a putea experimenta. Cat de important este sa ne abtinem de la mancare? Sufleteste vorbind. nu ma refeream la calitatea alimentatiei ci la postul negru
Marius Ghidel Restrangand corpul, noi micsoram egoul, voia noastra, si atunci facem loc unde sa vina Domnul Luminii. Deci avem 2 posibilitati de indumnezeire: ori prin daruire, ori prin infranare. Cand ne prinde o boala, nu mai avem timp sa daruim, si atunci singura solutie este abtinerea si desprinderea de toate punctele de atasament cu lumea. Nu este numai un post alimentar, ci o infranare de la toate, si de la privit, retinerea respiratiei, a nu mai vorbi un timp. Cu cat limitam mai mult simturile, cu atat mai repede se intareste duhul, si necazurile si bolile se retrag. Pentru ca boala sau neplacerile inseamna prea mult eu mai presus de toate, si prea putin Dumnezeu.
Ina Mocanu Mi-a placut foarte mult urmatorul text din cartea Frumusete in dar : “ Ceea ce vindeci in prezent se vindeca si in trecut dar si in viitor”. Poate dezvoltati putin ca sa pot intelege mai bine. Multumesc!
Marius Ghidel In lumea de dincolo nu este timp, ca nu ai la ce sa te raportezi. E infinit gol. Deci ceea ce vindeci acum la tine vindeci in trecut si in viitor. In lumea noastra ceea ce trebuie sa se intample, deja s-a intamplat acolo sus. Adica trecutul, prezentul si viitorul sunt UNA. De aceea ceea ce facem acum, vindeca trecutul si schimba viitorul. Numai clipa aceasta conteza. Dar fiind aici, putem vindeca si in trecut ceva, si ni se schimba prezentul si viitorul. Timpul este doar un concept. Dincolo nu are loc niciun concept. Este doar un instrument logic si matematic. Dar realitatea adevarata noi nu o cunoastem pentru ca ratiunea nu poate descrie adevarul, caci porneste de la PRESUPUNERI. Toate sunt presupuneri. Odata am intrebat un profesor daca ne putem baza pe calculul pe care l-am facut, daca este sigur asa. Si raspunsul a fost: NU, NU STIM NIMIC SIGUR!
Ina Mocanu Mi se pare foarte important ceea ce spuneti, bine, in general tot ceea ce ne transmiteti si ne repetati este foarte important pentru noi, dar ideea ca daca intelegem si reusim azi sa ne vindecam , reusim sa ne vindecam trecutul si ne schimbam viitorul mie mi se pare ca e o sansa extraordinar de important pentru noi toti. Mi ati luat o piatra mare de pe inima. Pana la urma nici nu trebuie sa cunoastem realitatea , ideea este sa devenim buni si iubitori unii cu altii , sa raspandim energie pozitiva in jurul nostru, sa scapam odata de toate gandurile negative si scenariile pe care ni le facem singuri in mintea noastra.Multumesc!
Marius Ghidel PERFECT spuneti! PERFECT intelegeti! Nici nu este nevoie sa cunoastem realitatea! Fii tu cum trebuie, si viata va intra in armonie de la sine, fara noi! Nu e nevoie sa intervenim in nimic! Multumesc din suflet pentru intelegere!

< sus >

 

Ionut Claudiu Avatajitei Buna ziua, am avut ocazia sa va cunosc personal si pot spune ca nu cred ca am intalnit om mai umil ca dvs. Spun asta pentru ceilalti cititiori, pentru a le confirma daca mai este nevoie ca dvs. sunteti una cu ceea ce spuneti. Iar acum intrebarea mea este: daca acceptam reincarnarea si vietile anterioare si vietile care vor urma, ce rost a mai avut jertfa lui Iisus pe cruce? A fost Iisus doar un om foarte luminat si cam atat, iar restul sa fi fost doar nascociri omenesti? Daca Iisus a murit, s-a reincarnat iar? Pana cand ne incarnam? PS: Personal cred tot mai mult in reincarnare, si toata credinta mea legata de relgie cade pe zi ce trece.
Marius Ghidel Nu trebuie sa credeti mai putin in religie. Este calea spre Dumnezeu. Ci din contra, sa o aprofundati mai mult. Partea de reincarnare nu ii este data omului sa o vada real decat dincolo fiind, in Cer. Dar cine isi aminteste ce s-a intamplat acolo: ca atunci cand vine sufletul, si se formeaza organele toate, uitam totul, de unde venim. Cei care sunt pe pamant si au acest concept este ca la: ce este lumina? Cand o explicatie nu mai poate sa cuprinda fenomenele se nastre o alta explicatie. Deci oamenii aici pe pamanat rationeaza aceasta idee, si lucreaza cu ea pentru a largi explicatiile. Apoi vin sinoadele care au oprit anumite lucruri ca se intareasca biserica. Si este normal. Eu doar am amintitit-o, pentru ca este un fenomen de reglare, si in fiecare clipa participam la asemenea fenomene, spre exemplu respiratia, sau peste tot este in jurul nostru, uite pendulul sau operatia undo la calculator. Ti se da posibilitatea de a repara ceva. Dar viata in sine da aceasta ocazie mereu, oriunde privesti. Deci fenomneul reglarii exista la toate nivelele, si dincolo in Imparatia Lui. Deci este o lucrare de care luam cunostiinta numai dincolo, daca ajungem sus la prag. Dar cine isi aminteste, cand vine aici? Pe pamant are utilitatea maxima in toate domeniile si este o realitate si fiziologica, dar este inteleasa rational si logic. Putem vorbi despre ea logic, dar marturii din lumea de dincolo, cine isi aminteste, ca nu vor fi luate in consideratie, nu sunt crezute, pentru ca nu sunt dovedite rational. Dar religia este singurul fenomen din lume care exista de cand lumea, si va exista in continuare, in elemntele ei de baza comune tuturor religiilor fundamentale, si este nevoie intotdeauna de ea. Este o chemare in noi care nu poate fi oprita, pentru ca viata nostra o primim numai de la Izvorul vietii care este El, continuu. Deci despre experiente care sa ne dea aceasta intelegere, cine isi aminteste? Si altfel reglarea face parte din viata noastra continuu, si ne tine in viata. Ambele situatii sunt de inteles. Credinta este o lucrare practica de impreuna traire cu Dumnezeu, pentru ca apare imediat atunci cand ne lasam pe noi in mana Lui. Nu este o presupunere ca exista El, ci este o traire in El, Il simti, stii ca este cu tine si nimic nu te poate scoate din El. Ca sa simti asta depinde doar cum faci identificarile si ce pui pe primul plan. Daca faci identificarea cu eu, ai cazut. Trebuie sa nu te pui pe primul plan niciodata, ca vei suferi. Multumesc! Deci oamenii in mod obisnuit privesc doar rapid acest fenomen, cum li se spune, dar nu stau sa observe ca este peste tot in jurul lor, si chiar viata lor este datorata reglarii continue. Dar pe de alta parte nu au cum sa-l cunoasca decat dincolo, si cand vin aici uita totul. Nu stau sa puna pe masa toate aspectele lui, ca atunci nu ar mai lupta cu o parte sau alta. faptul ca lupta arata ca nu sunt in adevar. Ca sa fii in adevar DOAR ALATURI TOATE ASPECTELE lucrurilor. Si atunci nu mai poti respinge nimic.Toate fenomenle au limite de existenta. Cand se termina o limita de explicatie, porneste o alta. Trebuie sa punem linistea sufletului mai presus decat dreptatea noastra.
Aurelian Bădulescu In cazul in care suntem învinuiți pe drept sau nedrept:eu am tendința de a mă judeca.Care este măsura ?Trebuie să ne iubim sufletul în continuare,fara sa ne judecăm,învinuim?
Marius Ghidel Pai invinuirea lor este invinuirea noastra adresata oamenilor. Si cand oprim in noi acuzatia interioara se opreste si atacul lor. Pentru ca in fundal suntem aceeasi fiinta, si lasand noi armele jos, le lasa si ei. Cui pe cui se scoate. Si un atac al nostru este orice atac din afara. Adica toate atacurile sunt una in fundal. Ne suparam la servici si o patim acasa, sau invers. De aceea nu avem voie sa atacam pe nimeni. Nu judeca, inseamna nu ataca in gand pe nimeni. Nu e nevoie sa fii nemultumit pe nimic. Toate vin de la Domnul si rostul lor este sa ne curete sufletul. Si NE TREBUIE. Prin oameni Dumnezeu ne vindeca sufletul. Nu este nevoie sa reactionam, ca se va intari atacul din afara. Ci sa vedem in noi: ce a generat aceasta reactie din afara. Si lasand armele jos, se opreste atacul din afara. Atata tot. Multumesc Aurelian!

 

Marlena Oproescu Cum îmi pot ajuta soțul care are o dependenta de câțiva ani buni ? Țin să precizez că nu știu cât crede el în Dzeu , la biserica nu vine cu mine ! Îmi doresc din tot sufletul sa se vindece ! Cum pot eu sa -l ajut ??? Mulțumesc !!
Marius Ghidel Sa nu îl criticați, sa nu îl acuzați, sa nu ii reproșați. Femeia are energie dubla și îl dereglează dacă doar îl judeca în gând. Sa îl respectați, sa simtă dragostea si susținerea dvs oricum este el. Pentru ca asa îl alimentați cu energie.

 

Carmen Cojan  "ceea ce ma intereseaza pe mine cu adevarat este daca Dumnezeu a avut de ales in facerea lumii" intrebare luata din cartea dnul prof dr Constantin Dulcan deasemenea si aceasta " de ce a creat Dumnezeu omul?" Sunt intrebari cu care rezonez pentru asta am indraznit sa va scriu. Va sunt recunoscatoare pentru raspunsuri.
Marius Ghidel Am răspuns în prima carte detaliat. Și pe scurt nu știu dacă cuprind subiectul. Este prima parte din carte. Într un cuvânt, ca să se cunoască pe Sine s a micșorat atât de mult încât fiecare parte mica aspirand la cunoaștere de sine, sa și cunoască și El marginile.
Marius Ghidel Este o problema și puterea mare, apare o plictiseala o sete de mișcare și de aceea a creat o contraputere care să-l echilibreze. Era o necesitate. Prea mult repaos nu se poate, ai nevoie de mișcare care sa echilibreze repaosul. De aici se vede necesitatea opuselor, care se echilibrează una pe alta. Și asta se numește viata, cum pulsează inima sau respirația. Nu se poate sta în extreme. Un opus îl aduce pe celalalt. Inspir, expir. Bate inima universului. Existam.

< sus >

 

Ina Mocanu Domnule Marius uite ca nu intamplator v -am descoperit de cateva saptamani, tocmai mi-a dat o veste fiul meu...este gay. Am reactionat cu dragoste si intelegere fata de el. Citind pe net am inteles ca este pacatul preacurviei pe care de fapt il fac si cei care nu se casatoresc sau isi inseala partenerul. As vrea sa stiu, daca puteti si opinia dv. si bineinteles sfaturi.
Marius Ghidel mama prea fericitului Augustin s-a rugat la Dumnezeu nu stiu parca 10 ani, sa-l aduca pe fiul eu sf Augustin de mai tarziu pe calea cea buna, ca isi petrecea viata numai in carciumi si cu femei, betii, cu placerile trupului. Si intr-o zi povesteste el a simtit brusc o scarba fata de tot ce facea, si nu stia de unde vine, si repulsie, si din ziua aceea nu a mai facut nimic din ce facea inainte. Alta solutie nu vad. Deci in masura in care mama se intoarce la Dumnezeu, practic, in viata de zi cu zi, sa nu mai arunce vina in afara, sa acorde cirumstante atenunate la infinit, lucruri din astea, ea se va incarca cu energie vitala, cu Iubire, si cannd va avea suficienta Iubire in suflet, daruire de sine, infranare... in clipa aceea tot Dumnezeu il va aduce pe calea cea buna pe fiu. Viteza de schimbare a lui tine de viteza de schimbare a mamei. Pot sa fie ani, dar la Domnul totul este posibil. El vrea sa vada doar râvna noastra. Doamne ajuta! Si incercati sa aflati din trecut, parintii, sau cineva apropiat daca a ucis Iubirea in altcineva, sau l-a desconsiderat, nu l-a iubit, l-a respins mereu. Daca il cunoasteti, si traieste, daca poate sa recunoasca si sa se caiasca. Orice salvare vine numai de la Domnul. Si in masura in care noi ne intoarcem spre El si traim dupa Porunci, adica nimic din lumea acesta sa nu fie pe primul plan, atunci viata nu va mai reactiona dur cu noi. Daca l-ati iubit mult pe fiu, rolul lui este sa va desprinda, in modul acesta ca sa va salveze sufletul. Toti oamenii merg pana la sacrificiu de sine ca sa ne desprinda pe noi de materie si fericirile lumii acesteia. Daca spre exemplu aveti o patima, cafea sau tigari, ... trebuie oprita, ca el poate sa se sacrifice ca sa opriti acea patima pentru ca prin ea pierdeti viata. Pentru ca o patima este orice patima. Ne certam acasa si ne da afara de la servici. adica un atac vine inapoi din alt loc, acolo unde ne doare cel mai tare. Deci vedeti ce atacuri ati mai executat, certuri, nemultumiri, acestea vin inapoi in modul acesta. Dar renuntarea la atac in conflict schimba situatiile de viata de nu ne vine sa credem. Ca apoi ne vine din fata ce este in noi amplificat, si nu ne place ce patim.
Razvan Ungureanu Cum putem renunța la fumat? Cum ne putem detașa de toate?
Marius Ghidel Uf, sunt in cartile aparute pana acum aceste raspunsuri. La fumat se renunta brusc, si intelegad ca acolo este un duh care ne inlaltuie, si prezenta lui cheama si alte duhuri. Iar detasarea tot prin intelegerea mecanismului cum ne atasam, si de ce trebuie sa ne detasam: noi prin detasare ne incarcam cu viata dar prin atasament o pierdem. Ne datasam prin daruire fara rasplata si fara motiv, si prin infranare ca pierdem eul. Dar sunt carti de spus. Subiect complex si f importanat, de care depinde viata noastra. dar daca citit cartile veti gasi explicatii complete din multe unghiuri. Dar si aici a fost explicat, prin diverse postari aceste subiecte.
Razvan Ungureanu Cum putem scăpa de frici?
Marius Ghidel Frica este atasament, urmata de frica de a pierde ceea ce pretuim noi mai mult. Oricum ne desprinde cu forta daca nu o facem benevol. Nu scapa nimeni, caci Domnul apara sufletele noastre DE NOI INSINE. La fel cititi cele 2 carti si cea care urmeaza si gasiti raspunsuri complexe despre aceste lucruri asa de importante, sau/si in postarile de aici de pe site. Multumesc!
Ionut Claudiu Avatajitei buna ziua, ce ne facem cu parinti sau socri toxici? Care mereu sunt nemultumiti de ceva, mereu ceva nu este bine, mereu trebuie sa faci ceva ca sa te accepte, mereu schimbatori si neasumati aruncand vina oriunde numai nu la ei. Intr.un mediu de genul in care limbajul vulgar este la el acasa, mirosul de tigara te bantuie de dimineata pana seara, mai e vorba aici de acceptare sau mai bine te indepartezi de ei?
Marius Ghidel Ei sunt asa ca sa ne perfectioneze pe noi, sunt Maestri pentru noi, dar ne invata multe incepand cu acceptarea ORICE AR FI. Si cand ei nu o sa ne mai deranjeze, se vor opri, sau se vor schimba, ori se vor indeparta. Da, putem sa ne indepartam de ei, dar atunci vor veni incercari si mai grele cu aceleasi teme. Si nu scapam, trebuie sa invatam Iubirea orice ar fi, indiferent cum ar fi, altfel nu ne va lasa in pace. Aici am o situatie reala de povestit. Aveam un preten, dl prof Simionescu, care avea o problema, avea vecini care dadeau muzica, manele, foarte tare, si asta faceau mereu, se certa cu ei dl prof toata ziua, si ei dadeau si mai tare muzica, in ciuda. Pana cand a acceptat ca este o problemea la el, si atunci a acceptat total, si nu l-a mai interesat. Ajunse-se ca nici sa nu mai auda muzica. In momentul cand pe el nu l-au mai interesat vecinii cu muzica lor, si nu a mai luat-o in seama, muzica S-A OPRIT DEFINITV. Deci orice ni se intampla este pentru noi, ajutoare de sus ca sa ne invete desprinderea desavarsita si iubirea orice ar fi. Astea sunt lectiile pentru care am venit aici, si nu pentru ca sa ne fie bine intr-un fel, sau sa castigam noi ceva de la viata. Multumesc pentru intrebare, este foarte folositare!

< sus >


Bianca Cadar
Am început să va urmăreasc imi place ce vad si aud.  Am o întrebare daca se poate De ce mi se fac nedreptăți?
Marius Ghidel Probabil aveți un eu puternic. Dar sunt foarte bune, ne micșorează și ne dau viata. Oamenii doar ne curata sufletul. Fără orgoliu nu e nevoie sa fim nedreptățiți. Când suntem deranjați este cel mai mare bine care ni se face.
Bianca Cadar  va multumesc eu inca am de lucru la capitolul ego..cred ca sunt un om bun si sufletist . Si așteptările mele sunt ca sa fiu tratată la fel..
Marius Ghidel Când nu avem așteptări pornește fericirea și bucuria vieții. Așteptarea înseamnă eu, și el generează automat un adversar, care ne va dezamăgi. Nu oamenii sunt de vina. Rolul lor este sa ne desprindă și sa ne dea viata, sa ne golească de eu, și astfel sa ne facă fericiți. Fericirea înseamnă lipsa ego-ului.

 

Gianina Giani ce inseamna placere?
Marius Ghidel Satisfactia simturilor. dar noi nu suntem simturile noastre, nu suntem trupul nostru si nici egoul. Suntem mult mai mult. Dar ca sa aflam cine suntem noi cu adevarat, trebuie sa ajungem sa fim infranti cu inima.
Gianina Giani de ce satisfacere? ....ma refer la actul amoros,ce vine din iubire....e o magie a iubirii....si pe langa momentul in care mintea sta pe loc si nu ai nici o rautate,doar bucurie si implinire ,chiar e si placut!! Dumnezeu ne vrea bucurosi,impliniti....chiar sa ne placem si sa ne iubim!!!
Marius Ghidel  Ma refer la patima, la placerea peste limite. Ca nu stim sa ne oprim. Actul de iubire fizica intre oameni ca peste tot in natura a fost creat numai pentru a naste copii. In rest ar trebui sa fie ca intre prieteni. Cand ne atasam devenim agresivi, si avem pretentii, sau atacam, ne este frica sa pierdem ceea ce pretuim noi mai mult. Iubirea nu este posesie, apoi noi nu suntem trupul, suntem suflet 97%, partea materiala din lumea de dincolo nici nu se vede. Se vede doar ca un ou alungit de vibratie, de energie. Daca materia este partea cea mai mica intre 0,5 si 3%, ea este doar o haina, o imbracaminte, nu i se poate acorda toata atentia. Si pentru ca tinem atentia pe lume si trup, noi nu evoluam, de aici toate necazurile noastre. Indragostirea este frumoasa, dar cand trece in altceva devine posesie, si apoi vin reprosurile si pretentiile, conditionarile, care nu sunt Iubire. Iubirea adevarata nu vrea nimic pentru sine, ea doar daruieste, elibereaza, da voie, permite si face loc.

 

Drob Marioara Ce înseamnă visele?sunt doar "plimbări "ale subconștientului sau ale sufletului?spiritului?sunt unele vise mesaje?Am avut un vis ravasitor...o voce imi spunea să mă îndrept spre credință...asta după ce seara îl rugasem pe dzeu să-mi arate calea spre a fi un copil mai bun Tatălui Nostru
Marius Ghidel Uneori călătorim, alteori ni se transmit mesaje. Dacă sunt vise urate înseamnă că am călătorit în lumea de sub cer, și ni se arata ca trebuie sa ne desprindem de plăceri. Sau dacă sunt despre întâmplări de lume ne arata sa ne desprindem de lumesc și uman, de atașamente. Dar ni se dau și mesaje f importante pentru soarta noastră. Dar numai într o stare de desprindere sufleteasca. Atunci comunicarea cu lumea sensibila este mai frumoasa.
Drob Marioara  ,ce înseamnă de fapt mesajul...indreapta-te către credință?mă consider un om normal,cu putina mea credință, căci cine o poate măsura, cred ca atâta timp cât sunt împăcată cu mine însămi și nu fac rău nimănui, totul e spre bine...ce ar trebui să fac?
Marius Ghidel  Credinta inseama lepadare de sine, sa ne lasam in mana Lui total, fara pretentii, fara reactii, acceptand tot ce vine din fata ca venind direct din mana Lui. Este dezlipire de tot ce pretuim noi mai mult, este indreptare spre putin, a da intotdeauna dreptate celuilalt, a cauta simplitatea si modestia. A nu cauta mai mult binele tau si adevarul tau, dreptatea si linistea ta, a nu te apara, a nu ataca, a nu condamna si a nu reprosa. Sunt multe, f multe de spus aici. Sunt in cartile scrise, si urmeaza in continuare, si o sa fie si o carte, un comentariu al bibliei cu alte accente, decat le stim noi!

< sus >

 

Claudia Parau Daca apar neplacerile si suferinta inseamna ca nu ai iubit si nu ai daruit destul! As dori sa ma ajutati sa inteleg intrucat din experientele mele de viata am suferit exact pt ca am iubit mai mult pe altii decat pe mine insumi, am oferit pana nu am mai avut ce oferi, in opinia altora, dupa care considerand ca ,nu mai au ce castiga de pe seama mea au iesit din viata mea.Am considerat aceste experiente ca fiind lectii de viata care au avut ca intentie sa invat sa ma iubesc pe mine insumi, sa-mi descopar sinele. Este iubirea fata de altii mai presus decat iubirea fata de sine?

Marius Ghidel Da, toate sunt lectii de la El. Conceptul de stima de sine a fost introdus de 100 de ani, cu scop de crestere a egoismului, ca sa îi indrepte pe oameni spre consumerism si sa-i ataseze de viata, sunt programari neuro lingvistice. Dar se fac de 6000 de ani. Trebuie sa stii sa faci slalom printre ele, si sa le intelegi finalitatea. Acum Psihologia a renuntat total la el, ramanad pe la noi, ca un virus rezident, rezidual. Acum au alte concepte mult mai puternice si in spatele lor scopuri si mai distrugatoare. Cu toate ca si acesta este ucigator, ca il ataseaza pe om de eu, il indeamna sa-l intareasca, si apoi cheama impotriva lui fortele cerului sa-l distruga. Si se intampla ca in Atlanata acum cativa ani, sau ca in Australia acum. Acelasi concept distrugator de eu mai presus de toate. Nu vedem un rezultat cand daruim, imediat, putem sa daruim o viata, si sa nu vedem un rezultat. Dar de obicei nu se intampla asta, pana la urma ridica caznele dar spre sfarsitul vietii, pentru ca noi sunt o constelatie de personalitati, si trebuie sa stingem in noi, tot ce au facut gresit ceilalti, sau macar sa vada ca tindem spre asta. Apoi continuitatea daruirii de sine, aduce mai repede, finalul suferintei, si apoi brusc incepem sa ne schimbam complet viata si sa urcam. Un timp care poate sa fie sa zic 50 sau 60 de ani, sa nu se intample nimic, noi sa tot daruim, si viata noastra sa fie la fel. Dar daca EL vede aceasta straduinta a noastra orice ar fi, de abia atunci ne ridica caznele. Altfel NU. Deci ca sa se grabeasca procesul de curatare a sufetului, El trebuie sa vada la noi o hotarare fata capat, si atunci vine si iti sune: ai fost asa de bun incat nu ai avut parte de bucurii deloc. Dar de acum incolo, s-a terminat! Si asa va fi! Dar noi uneori daruim, apoi nu mai daruim, si de aceea nu ne curatam sufletul, si mereu suntem in aceesi situatie. Si nu vedem un capat, nu ni se schimba deloc viata. Si nu are cum sa se schimbe. Schimbarea inseamna curatarea completa a sufletului, adica sa consideram ca nu exista pierdere, rau sau vinovati pe lume, si ca pierderea este cel mai mare bine. Cand ajungem la acesta intelegere totala, atunci pornste schimbarea destinului nostru. Asta trebuie sa facem: Hotararea noastra sa fie clara si defintiva, si sa nu ne mai interseze apoi de noi. Atunci si numai atunci porneste schimbarea!
 Si da, ceilalti esti tu. Ceilalti sunt pe primul plan, pentru ca sunt divinul. Nu te poti pune pe tine, ca asta inseamna eu mai presus de toate, eu perfcet, adica diabolizare. Cand cautam mai mult binele nostru, adevarul si dreptatea noastra mai presus de toate, noi devenim diavoli, si se vede asta ca suntem rai, nemilosi, atacam si ne aparam, ne suparam, condamnam, invinovatim, apare mania, furia si ura, care sunt caracteristici ale iadului. Cand aceia au introdus conceptul de stima de sine, au stiut ce fac. Distrugerea care au adus-o omenirii este imenesa, pentru ca concomiten au introdus si alte concepte si apoi le-au acoperit cu organizatii, sustinere media, si bani, foarte multi bani pe care ii lua d ela noi prin furt, prin indatorare. Si atunci nu ramanea decat rautatea lor. Rumi are un mesaj foarte frumos in sensul acesta: fa totul pentru ceilalti, pe tine sa te uiti!

 

Ana Turcu Va rog sa imi scuzati indiscretia,dar dvs.sinteti casatorit si aveti copii?O mama care are o mare responsabilitate privind cresterea si educarea copiilor,cred ca nu reuseste sa traiasca,asa cum spuneti dvs.Daca dvs aveti copii si traiti asa cum spuneti,inseamna ca,se poate si as putea si eu sa traiesc dupa aceste invataturi extraordinare.Cu respect.
Marius Ghidel Este vorba despre respectarea Poruncilor divine, Si multi dintre noi ne straduim sa le respectam. Si chiar daca cadem, poate ne ridicam din nou, iarasi si iarasi, si sa avem un model in fata cum a fost Domnul nostru Iisus Hristos, este incurajator, ca se poate sa fim si noi ca EL. Si sa intelegem cum sunt lucrurile in adevar este bine. Asta ne responsabilizeaza. Apoi egoul si interesul personal, este foarte bine motivat, dar Iubirea nu este deloc motivata. Si a deslusi aceste lucruri este o necesitate, si posibilitatea unei eliberari, din stransoarea interselor marginite ale lumii. Si eliberarea asta nu este un lucru rau, este o nevoie umana, este scopul existentei pe pamant. Si chiar daca sunt repetate, ni le reamintim asa. Toate acestea sunt doar o impartasire a unor expereinte proprii, asa cum sunt toate cartile. Fiecare ia din ele ce simte ca il ajuta cel mai mult. Sunt o varietate imensa de pareri, si cu totii contribuim la o intelegere mai intreaga a vietii noastre. De mii de ani nimic nu se schimba, este aceeasi intelegere. Doar o spunem cu alte cuvinte. Putem citi pe Sfintii Parinti, si tot intr-acolo ne-au indrumat.

< sus >

 

George Caruntu Toate afirmatiile de mai sus fac sens practic ,azi daca le observi atent si motivat .
-ma gindesc insa la aspectul utilitatii lor de ex in cazul evreilor dusi la Auscwitz sau la crestinii persecutati la scara nationala in Rusia lui Stalin sau la cei persecutati si chinuiti pt credinta in Rominia comunista
-daca Marius poate gasi un raspuns edificator la cauzele acestor mari multimi de oameni sau fiecare luat individual as fi extrem de impacat caci desi am citit cartile lui Marius nu pot explica acestea
Marius Ghidel Mi s-a pus aceasta intrebare la lansarea primei carti la sala Dalles, si a iesit un mic diferend cu dl prof, Coantantin Dulcan. Si am spus acolo, ca ceea ceste pentru o populatie: razboiul, cotropirea de catre alte popoare, fenomenele naturale extreme, molimele, saracia, faptul ca bogatiile tarii sunt furate si populatia saracita, este pentru ca ea are o disponibilitate puternica spre lacomia de satisfactiile simturilor. Si acestea fenomene mari sunt pentru dezlipirea sufletelor de atractiile vietii. De obicei, populatiile cu un mediu natural bogat, se lipesc foarte puternic de fericirile materiale. Dar si cele care nu au daruri asa de mari de la natura, se staduiesc o bucata de timp, si devin bogate, dupa care decad, pentru ca decaderea, exemplu migratia, sau politicile LGBT, sau feminismul sunt metode divine de dezlipire a sufletului de atasamente, sunt ceea cste boala sau necazul sunt pentru individ. Pentru ca Dumnezeu apara sufletul nostru de noi insine. Sunt lucruri neplacute, dureroase, imorale, dar foarte necesare pentru intoarcerea omului la Dumnezeu. Raul este un bine mai mare decat binele. Noi avem nevoie mai mult de pierdere decat de castig, pentru ca pierderea ne duce in lipsa, in umilinta acolo unde este Dumnezeu, jos de tot, in vale, unde se strang apele. Cand noi ne agatam de fericirile materiale, automat fortele cerului vin si ne desprind prin nepaceri si boli. Ele NU SUNT RELE, ci sunt singura modalitate de a fi desprinsi de material, pentru ca nu putem pune nimic din lumea aceasta pe primul plan, in afara de El. Dar El este putinul, modestia, cumintenia, simplitatea. Si noi nu le vrem pe acestea, si de aceea tot ce este mai mult decat ne trebuie vom pierde: ne vor fura altii, ne vor cotropi alte popoare si ne vor saraci si umili, pentru ca atunci cand mergem spre lacomie de satisfactii fara numar, noi pierdem viata si concomitent, devenim neintelegatori, ne ia mintea, ca un văl. Cand mergi spre mai mult vei gresi cu siguranta. Esti sanatos si fericit atata timp cat te multumesti cu putin, cu ce iti da Dumnezeu. Ce este mai mult le smulgi singur de la altii si ii pagubesti. De aceea le vei pierde. Deci noi avand de toate ne lipim usor, dar ne indepartam de Dumnezeu si asa atragem desprinderea cu forta. Dar din punctul de vedere al egoului care pierde sursa durerii lui, ca fericirile lumii nu dureza si de aceea ele dau NUMAI DURERE, lui nu-i convine pentru ca el exista atata timp cat noi suferim continuu ca nimic nu ne ajunge si ca ne mai trebuie. Dar din punctul de vedere divin, suferinta, necazul sau boala sunt doar metode divine de dezlipire a sufletului de materie, si El face asta in mod PERFECT, nimeni nu scapa. Deci daca suntem opriti sa fim bogati, prin orice metode, furtul bogatiilor, saracirea populatiei, injosirea ei, este spre curatarea inimii noastre. Am venit pentru acesta curatare, si nu pentru placeri, pentru a patimi lipsuri, dispret si astfel sa revenim la Dumnezeu ca fiind singurul care ne poate ridica CAZNELE. Ca daca nu ne smerim cu totii, ne lasa sa ne ingenucheze altii, PANA LA CAPAT.
George Caruntu
-da este din nou real si face sens ceia ce afirmi .
-insa cind ma gindesc la faptul ca englezii ,americanii si rusii ar fi gindit sa se smeresca in fata nemtilor si sa isi ceara iertare ., facind rugaciuni de pocainta in loc de a lupta ..Hitler venea cu epurarea si in loc de citeva milioane de epurati pe cosurile crematoriilor ar fi putut fi miliarde ..,
-nu pot gasi logica din spate ...
Marius Ghidel Dacă un procent de oameni sa zic mai mult de 50% ar fi credincioși cu adevărat, nimeni nu te ataca. Ca sa te atace trebuie sa fim peste 50% atașați de valorile umane și lumești, altfel cotropitorii occidentali ai tarii noastre nu ar avea ce sa scadă prin jefuire. Noi pierdem exact ceea ce prețuim noi mai mult. Și e drept și divin.
George Caruntu
-ma gindesc ,oare atasamentul pt Dumnezeu a determinat cruzimile inchizitiei ...
--
-se poate vedea caci toate atasamentele ce duc la dependenta genereaza agresivitate
-dependenta fata de credintele spirituale ,fata de tinte spirituale ,genereaza cea mai inalta cruzime ...asta la ucis si pe Dl Isus ...atasamentul si dependenta evreilor fata de religie ,fata de Dumnezeu ...!..
-dar posibil caci si nonatasamentul duce la dependenta de nonatasament si atunci omul devine ca un "zombi" pt el nimic nu mai face sens fiindca a devenit dependent de tot ce este nonsens ..si nici asta nu pare sa fie bine...
---
-ma gindesc la "pace" ca program de gestionare a contrarilor posibil sa nu duca la atasament caci contine ambele parti ale contrariilor adica contine si binele si raul si cauta sa le armonizeze prin natura ei de a fi ..
Marius Ghidel Când opusele le vezi egale ieși din atașament. Dar când privim dintr un ego pe Dumnezeu, da aveți dreptate, ne atasam și devenim violenți. Va mulțumesc! Va apreciez!
George Caruntu
-si eu f mult te apreciez caci si eu am fost in alte dimensiuni in scop de cunoastere experimentala ..
-in prezent "sint dependent de experimente" spirituale ale sufletului in planul pamintesc si functioneaza fain

 

 

sursa https://www.facebook.com/MariusGhidel/

< sus >