<  Înapoi la Pagina Marius Ghidel


Înţelepciunea divină a misticului Marius Ghidel (13)

Marius Ghidel, mistic

Alte citate de Marius Ghidel  (preluate din contul oficial de Facebook al autorului) (1... 31-01-2020)

 

02-01-2020

DACĂ OMUL ŞI-AR REDUCE NUMAI CU 25% APORTUL DE CALORII, ŞI-AR PRELUNGI VIAŢA SĂ ZICEM CU 10 ANI.

Omul se încarcă cu energie dăruind, sau puţin prin somn. Dar şi prin restrângere. Dacă mănânci mult, vei avea explozii mari în celule, pentru că vei folosi mult oxigen, asta înseamnă distrugeri mari. Dar dacă mănânci puţin, vei avea explozii mici. Insulina va fi produsă puţin. Deci nu vor apare inflamaţii. Puţinul îţi salvează viaţa, pe când ceea ce este mult îţi ia viaţa. Ce alegi? Multul, bineînţeles.

S-a făcut un experiment: dacă omul şi-ar reduce numai cu 25% aportul de calorii, şi-ar prelungi viaţa să zicem cu 10 ani. Dar nimeni nu a putut să ţină măcar un an acest regim, chiar dacă a ştiut acest adevăr. Înainte, omul mânca doar uneori, câteodată, rareori sau când îşi amintea. Nu frecvent, zi de zi. Şi acesta este programul lui de mii de ani.

A mânca zilnic este o problemă pentru organism, că nu ştie ce să facă cu surplusul. Cu puţin se descurcă de minune, dar cu mult nu ştie ce să facă şi îl depune. Ne lipseşte pauza, oprirea, postul doar cu apă sau sub 600 de calorii pe zi. Apeşi pe trup prin abţinere şi egoul scade. Pentru că eul este trupul şi lumea. Ideal ar fi ca noi să funcţionăm în lumea aceasta cu puţină mâncare şi puţin eu şi multă dăruire.

Am venit să dăruim toată dragostea universului, nu să luăm. Noi venim din lumea de dincolo cu un prea plin de iubire şi aici uităm că suntem fiinţe divine. Uităm să iubim. Asta este toată problema noastră. A ne reaminti că suntem îngeri pe pământ este vindecarea sufletului şi corpului nostru. Dar îngerul nu este lacom de viaţă. Cu cât mai multă energie dăruieşti, cu atât mai multă fericire şi dragoste primeşti.

Marius Ghidel - SECRETUL MULTUMIRII, carte in curs de aparitie la Editura Dharana

 

Ina Mocanu La multi ani feerici! Am o intrebare, imi cer scuze poate ati raspuns la ceva asemanator si nu am citit. Sa spunem ca primim o boala grava....ce facem? Avand in vedereca boala e o binecuvantare pt noi, o tratam la medic , sau o lasam asa? Normal ca ne rugam, incercam sa daruim mai multa iubire ,ne schimbam pe noi insine, asta am inteles.

Marius Ghidel Boala arata ca nu am iubit destul adică nu am dăruit fără răsplată și nu ne am înfrânat. Facem ce trebuie sa facem, reparam trupul, dar sunt boli grave care nu se rezolva decât vindecand sufletul. Oricum, după orice boala vindecata de Domnul prin oameni, trebuie sa ne incarcam cu iubire, adică sa dăruim si sa ne infranam. Ca boala a venit ca sa ne scadă orgoliul și sa pierdem tot ce prețuim noi mai mult. Și o face în mod perfect, dar dacă nu ne incarcam cu energie prin sacrificiu de sine și abținere, atunci vom urca pe un nivel superior și primim boli mai grele și de durata, funcție de cât de mare este atașamentul nostru de fericirile simțurilor.

 

03-01-2020

DOAMNE MI-AI DAT O ZI DE BINE? AI UITAT DE MINE?

În prima carte Shangri-la, la început, acolo este structura lumii de dincolo
Este importantă
Seamănă cu tot ce spun sfinţii părinţi
Scara raiului este acolo
Numai că fiinţele de la prag sunt globulare
Dumnezeu este pe un tron, se mai vede de dincolo de prag ca un Soare de Iubire
Deci totul este corect, şi cum este pictat în biserici este adevărat
Dl Farcaş mi-a spus că dacă te năşteai în India Îl vedeai altfel
Şi i-am spus
NU
Pentru că nu ştiam unde mă voi naşte
Ele erau dinainte aşa în amintirea mea

Apoi acele experienţe de tip dincolo de moarte mi-au dat o altă înţelegere
Când veneam înapoi vedeam lucrurile pe dos decât ceilalţi
De fapt TREBUIE INVERSAT TOT CE SPUNE EGOUL ŞI AFLI ADEVĂRUL
El nu spune nimic adevărat, ci urmăreşte numai interesul propriu, dar noi nu suntem în sine izolaţi, ci o fiinţă comună sublimă. Dar el vrea numai durere.
Deci când este să faci ceva, să nu faci ce îţi spune interesul personal, să faci pe dos

Şi apoi să întâmpini totul cu linişte, adică Îl pui pe Dumnezeu la început la orice faci
Dincolo te duci în experienţe dincolo de moarte NUMAI CÂND EŞTI ÎNVINS, FARA INTERESE PROPRII, când cedarea şi renunţarea este mai mare decât satisfacerea simţurilor, adică când eşti gol de eu, atunci eşti luat, dus, adus, ca un dar...

Dar te duci cu toată înţelegerea acolo
Vezi, auzi, înţelegi
Numai că nu mai ai simţurile
Şi uiţi totul de unde vii
Acolo nu mai ştii nimic despre lumea aceasta
Când treci de fluviul de gânduri, DEPINDE DE CÂT SACRIFICIU DE SINE ai realizat aici.
Dar când îţi aminteşti, vii înapoi
NIVELUL DE ABANDONARE DE SINE ATRAGE FENOMENELE MIRACULOASE
Consider că în lume este mai greu decât în mânăstire
Este o mănăstire mai grea - lumea
Şi sunt responsabilităţi
Adică modelarea sufletului se face mai profund
Sunt încercări care te umilesc şi te înălţa
Este mai puternică lumea ca încercare

Oamenii se apăra mult timp
Şi consideră că li s-au făcut nedreptăţi
Şi nu este aşa
Tot prin ce am trecut a fost necesar
A fost spre evoluţia noastră, şi ne-a trebuit, nimic nu este întâmplător sau fără un rost divin
Aşa cum au fost

NOI AVEM NEVOIE DE GREUTĂŢI ŞI UMILINŢE CA DE AER, SA FIM DERANJATI, SA NU NE MEARGA LUCRURILE BINE, pentru ca ne atasam fara sa stim, si asa chemam suferinta ca sa ne desprinda. Deci vrei un bine mai mare, dar vei suferi. Acesta este pretul. Stai desprins, numai desprinderea iti salveaza sufletul si nu ai cum sa suferi de nimic. Fara eu, nu ai adversar, nici durere, nici atac din afara.

Fericirile ne stagnează, cum spunea dl prof Simionescu: DOAMNE MI-AI DAT O ZI DE BINE? AI UITAT DE MINE?
Dar ÎNJOSIREA SAU GREUTĂŢILE NE ÎNALTĂ
Este totul pe dos decât credem noi
Ai nevoie de provocări

Poţi întâlni oameni păcătoşi în viaţă care au ajuns la o înţelegere foarte ridicată a vieţii, dar au trecut prin greutăţi care i-au înălţat. Nimic nu este de respins, nimic de desconsiderat.

Dacă ai o supărarea în tine, o acuzaţie mare şi de durată, care îţi închide legătura cu Dumnezeu, e periculos
Trebuie să repari toate situaţiile în care te-ai simţit umilit şi ofensat sau neglijat, şi să le schimbi sensul. Te duci în trecut şi retrăieşti totul cu înţelegere, FĂRĂ REACŢIE, şi atunci nodul energetic care se putea transforma în boli sau necazuri, dispare. Ca orice situaţie asemănătoare se adaugă la acel nod cum sunt cojile de ceapa, şi la un anumit nivel se lăsă pe trup şi devine boală, sau necazuri din afară. Deci ORICE COMPORTAMENT REACTIV, VA DUCE PÂNĂ LA URMĂ LA SUFERINŢĂ.

Că altfel rămâne acolo şi te marchează, când reacţia este repetată
Şi le retrăieşti acele situaţii fără arme, fără să răspunzi
Laşi armele jos, şi aşa porneşte refacerea vieţii tale
Trebuie să retrăieşti toate momentele de conflict din trecut, aducând circumstanţe atenuante în locul acela, adică SĂ NU MAI VEZI NICIUN RĂU ŞI NICIUN VINOVAT, NICIUNDE. Atunci porneşte restaurarea vieţi tale şi a destinului şi vindecarea sufletului.

Şi pui la începutul lor un mod de comportament corect, nu reacţionezi, îţi spui că toate astea sunt ca să ţi cureţe sufletul, OAMENII SUNT TRIMIŞI DE DUMNEZEU CA SĂ NE SALVEZE DE NOI... AR TREBUIE SĂ LE MULŢUMIM, CÂND NE UMILESC SAU NE ÎNJOSESC NE FAC CEL MAI MARE BINE POSIBIL, SAU CÂND NE IAU CEVA! PIERDEREA ESTE MAI IMPORTANTA DECÂT CÂŞTIGUL. Pentru că îţi curăţă sufletul şi îţi dă viitor, energie, timp, şi sănătate. Eşti cel mai interesat SĂ NU VREI MAI MULT NICIODATĂ.

Că atunci primeşti energie vitală, dar când aduni sau îţi faci plăceri peste nevoie, tu pierzi viaţa, viitor şi sănătate. Este ca şi când ai vrea să mori, cu tot dinadinsul. Niciun samurai din epoca medievală japoneză NU ÎŞI PERMITEA VREODATĂ SAVOAREA SAU SENZUALITATEA, pentru că ar fi fost omorât uşor. Când omul este ataşat de lumea acesta, el pierde prin acele locuri energia vieţii. Deci când vrei mai mult lumea, cum spunea Domnul Iisus, O VEI PIERDE, DAR CÂND O LAŞI, O VEI CÂŞTIGA.

Ca DE AIA AU VENIT OAMENII CA SĂ TE DERANJEZE, CA SĂ -ŢI SALVEZE SUFLETUL.

Omul îţi face rău, cu răul din tine. Când opreşti atacul tău, se opreşte şi din afară şi totul intra în armonie de la sine. Nimic nu este rău în lume, ci bun, drept şi divin aşa cum este. Oamenii sunt doar INDICATOARE A CEEA CE ESTE IN NOI. Ei ne arata ce trebuie sa corectam la noi. Numai că noi avem o înţelegere egotică, si ne aparam, cand ar trebuie sa acceptam lectia divina, când de fapt suntem o fiinţă comună sublimă.

FERICIREA VINE CÂND NU MAI VEZI NICIUN RĂU ŞI NICIUN VINOVAT NICIUNDE, ŞI LE ACORZI OAMENILOR CIRCUMSTANŢE ATENUANTE LA INFINIT.

Şi când nu mai vezi niciun rău sau vinovat eşti liber de tine însuţi
Dar asta poţi face oriunde
DUMNEZEU ESTE ACEASTA STARE DE PREDARE DE SINE CONTINUĂ
Şi să nu vezi rău sau vinovaţi
Toţi oamenii vin la tine ca să te ajute să te îndumnezeiască
TOŢI, EI DACĂ TE ATACĂ, ESTE CEVA ASEMĂNĂTOR ÎN TINE
Sunt trimişi de EL că se te înveţe să iubeşti fără condiţii, şi să nu te ataşezi de nimic, că porneşte uraganul, şi nu ai cum să scapi NE CIUFULIT,

FĂRĂ SĂ AŞTEPŢI NIMIC! Asa sa intampini viata. FARA SA VREI NIMIC MAI MULT DE LA EA, si atunci totul va fi bine.

Deci prin oamenii îţi vindeca sufletul, nu poţi să spui împotriva nimănui nimic
Că dacă nu faci asta rişti totul.
Şi oamenii te vor ataca în continuare, fara capat, CU FORŢA PATIMILOR DIN TINE
Oriunde vei fi, şi orice vei face

Egoul este dreptatea mea, adevărul meu, şi apărarea, lupta si reactia nervoasa
ÎNVAŢĂ SĂ NU TE APERI ŞI SĂ NU VREI SĂ AI DREPTATE
SA NU VREI DREPTATEA TA! Aceea este prezenta lui Dumnezeu, cand nu vrei sa ai dreptate, Domnul este pe loc cu tine, fara nimic altceva.
Şi să înţelegi ce ţi se întâmplă şi de ce...
Că CINEVA TE DERANJEAZĂ CĂ SĂ-ŢI FACĂ UN BINE
Să-ţi salveze sufletul
Gândeşte mereu invers
Nu cu eul, nu cum vrei tu este adevărul

Ci CUM TU NU VREI ESTE ADEVĂRUL, CE NU ÎŢI PLACE ÎŢI ESTE DE CEL MAI MARE AJUTOR

Adică nu cu interesul personal, cum nu îţi place te ajuta cel mai mult
Că tu nu eşti egoul
TU EŞTI CEL CARE NU ARE NICIUN INTERES PROPRIU!

NU AI NEVOIE SĂ AI DREPTATE. DĂ-I ÎNTOTDEAUNA CELUILALT DREPTATE, chiar dacă zici că nu are, pentru că dreptatea ta, îţi întăreşte îndreptăţirea de sine, şi devii agresiv, adică... stii tu ce...
NU TE LUPTA PENTRU TINE, ŞI NU TE APĂRA. Aşa intri în divin, pe loc.
Nu căuta niciodată ale tale
Nu dori nimic mai mult pentru tine

CÂND NU TE SIMŢI ÎNJOSIT, TOCMAI ACESTA ESTE RAIUL
Şi fiecare ştie unde va ajunge dincolo, dupa cu este aici...

În lucrurile mici inversează-l, ŞI IA CEEA CE SE OPUNE INTERESULUI PERSONAL, acesta este adevărul şi divinul.
El apără numai interesul tuturor. NU TE VEI ÎNTÂLNI CU EL NICIODATĂ, DECÂT ATUNCI CÂND VEI VREA TOT BINELE OAMENILOR ŞI PE TINE TE VEI UITA.

Şi apoi vei putea şi lucrările cele mari să le faci...

 

Ioana Ioana Vișan Multumesc!Mă întreb, oare de ce ne-a lăsat Dumnezeu EGOUL?

Marius Ghidel Ca sa invatam ca nu avem nevoie de el, si ca Iubirea FARA RASPLATA este TOTUL! ,,Diavolul ca diavolul, dar ce ne facem fara el?”

Mogoi Cosmin Iulian Domnul Marius deci eu pt toate greutatile pierderile si pt graserile pe carele leam facut trebuie sai multumesc lui dumnezeu si ca nu am o familie nimic trebuie ca in fiecare seara sai multumesc lui dumnezeu

Marius Ghidel Cand am venit spre viata nu am cerut placeri, ci greutati. Ele ne inalta. Dar nu mai grele decat pot sa duc, I am spus. Da greutatile ne dezvolta, greselile sunt de luat aminte, ne dau intelepciune, apoi este nevoie si de straduinta noastra, sa le depasim, rostul lor este sa ne indumnezeiasca. Ne intaresc. Trebuie sa gandim singuri solutii ca sa trecem de ele. Orice piedica ne dezvolta, si doar ne ajuta, sa devenim mai buni, mai intelegatori.
Greutatile dau VALOARE vietii noastre, si calitate. Nu avem cum sa stim ce este bine, decat gresind uneori. Lumina este opusul intunericului, dar fara intuneric, nu stim cat de pretioasa este Lumina. Rautatea este opusa Iubiri, dar fara rau nu stim cat de minunata este Iubirea! Durerea este neplacuta, dar fara ea, nu stim cat de pretiosa este viata! Este o vorba: stai stramb ca sa judeci drept! In greutati se vede superba radacina, in viscole si-nghet, spunea Eminescu! Ele dau masura puterii noastre de a Iubi. Numai ele, fara ele nu suntem tari. Avem nevoie de greutati, nu de usor. Cine cauta usorul si placutul, prin ele pierde viata. Apa care sta, este bolnava. Apa care curge este vie.

Mogoi Cosmin Iulian Domnu Marius si inca o intrebare la dumneavoastra mi se intampla sa visez si sa intreb o persoana din vis si zic catrea ea ce vrea dumnezeu sa fac si ea imi raspunde ca o sati arate el sau o sati zica el ce poate insemna Si care Au fost rostul lor

Marius Ghidel Urmariti visele in continuare si poate vi se vor da raspunsuri tot asa. Sunt infinite situatiile, fiecaria i se da ceea ce are nevoie, sa cunoasca, sa inteleaga sa experimenteze. Comunicarea cu lumea sensibila este continua, chiar daca noi nu suntem atenti la ea. Si da, prin vise nu se transmit mesaje, sau suntem avertizati de lucruri ce urmeaza sa se intample. Depinde de cat de detasati suntem, cu atat mai deschisi vom fi la infrmatia care vine prin vis, si mai utila va fi ea, atunci pentru noi.

Elena Teresa dar dacă nu putem să ascultăm divinul pentru faptul că nu ne putem conecta cu nicio formă cu el este gresit să căutăm ajutor exterior gen terapeuti sau psihologi, etc?

Marius Ghidel La un duhovnic imbunatatit, cu har, da, la biserica. Terapiile pentru corp, sunt pentru relaxare si folositoare. Sau un efort propriu de intelegere, carte de intelepciune ajuta foarte mult, tainele din slujba la fel, ne inalta si ne linistesc, si este prezenta harului sfant acolo.

Elena Teresa si cand nici acel duhovnic îmbunătățit nu ne poate ajuta? Atunci trebuie sa ne smerim ca nu putem mai mult si... trăim viata asa. multumesc. va doresc un an binecuvântat.

Marius Ghidel daca nu il gasim, dar ni-l trimite pe nivelul nostru de intelegere, si mai este un lucru: ne va trimite neplaceri sau boli, pana vom face un EFORT PERSONAL de desprindere. Pana ne saturam de suferinta, si atunci intelegem. Si aici se vede ca nu scapa nimeni, fara sa ajunga la Iubirea fara asteptari.

Liliana Teodorovici Spuneti sa reparam toate situatiile in care ne am simtit umiliti,ofensati sau neglijati mergand in trecut si sa retraim totul cu intelegere,fara reactie,sa nu mai vedem nici un rau si nici un vinovat. Cum sa facem acest lucru? Nustiu,Cred,dar nustiu cum se poate. Trebuie sa stam intr un moment de liniste totala,cu noi insine ca sa putem retrai trecutul si sa putem schimba perioadele care ne au tulburat,cu iubire? Cum? Dar daca si noi am ofensat,am invinovatit,am criticat,putem sa facem acelasi lucru? Sa retraim trecutul comportandu ne altfel? Cu iubire si daruire?

Marius Ghidel Exact, sa retraim acele situatii, aducandu-le din memorie, si sa ne comportam in ele cu intelegre, ingaduinta, fara reactie. Si atunci vom simti o stare de bucurie, care inseamna ca acel nod energetic, s-a stins. Ca daca nu facem asta, situatii asemnatoare vor veni in continuare, ca tema nu este stinsa, si se vor adauaga ca foile de ceapa, si nodul acela va creste, este o spartura in campuri si se vede si pe creier, si apoi se lasa pe trup si se treansforma in orice boala posibila, acolo unde organele sunt mai slabe. Asta am vazut ca se intampla. Deci cel mai periculos lucru este sa atacam viata, oamenii, cand de fapt totul vine din noi, ei doar ne intorc rautatea noastra ca sa ne arate cum suntem si ce sa vindecam la noi. De aceea ne ataca, cu rautatea noi. Ei nu sunt de vina niciodata. Ei sunt trimisi de Domnul sa ne vindece inima. Cand accepti lectia, si nu raspunzi, atunci se sterge pacatul. Daca nu, trebuie sa te duci inapoi in timp, si sa-l retraiesti pe dos, decat ai facut.

04-01-2020

DUMNEZEUL MEU BUN DE TOT ŞI DREPT, AM O PROBLEMĂ, AJUTĂ-MĂ SĂ O REZOLV, CĂ EU NU MAI PRICEP ŞI NU POT SINGUR!

Când iti iei o idee, îţi face programe, face filme, nu te mai lasă liber nicio clipă, scheme. Când vorbeşti cu ei, oamenii nu se uită în ochii tăi. Îi vezi cum urmăresc gânduri. Ei sunt interiorizaţi în mintea lor şi nu mai sunt oameni, sunt maşini. Nu sunt atenţi. Sunt măcinaţi de gânduri. Gândurile îi nimicesc.

De aceea nu trebuie să stai fixat niciunde cu gândul, oricât de mare ar fi problema ta. Nu ai de ce. Nu poţi să o rezolvi singur. Cum am spus: ai tu ceva? Eşti tu ceva? Eşti nimic. Dacă Dumnezeu vrea, îţi ia totul într-o clipă, îţi ia viaţa. Atunci mai ai tu frică de ceva, că pierzi ceva? Nu. Tu eşti în mâna Lui tot timpul, dar nu ştii.

Ce este mai important ca viaţa, ca sufletul tău? Nimic. Nu eşti decât lut, dacă nu aprinzi focul iubirii din tine îţi ratezi existenta asta pe pământ, şi lucrul acesta este grav.

Marius Ghidel - SECRETUL MULTUMIRII, carte in curs de aparitie la Editura Dharana


DUMNEZEU APĂRĂ SUFLETUL NOSTRU DE NOI ÎNŞINE!

Întrebare: Cum înţelegem răspunsul lui Dumnezeu când ne rugăm?

Răspuns: Dacă rugăciunea nu este de cerere, ci este de apreciere, slavă, mulţumire, recunoştinţa. Adevărata rugăciune este de mulţumire, şi de predare de sine. Când laşi Domnului toate, şi nu te mai preocupi de ele, atunci El le rezolva, dacă El crede ca ai nevoie de ele. Ştie El ce ai nevoie, funcţie de iubirea ta. NU POŢI CERE NIMIC PENTRU TRUP, pentru că ţi-ar întări egoul, şi asta nu face, apoi greutăţile şi durerile care vin le-am cerut noi prin ataşament, şi acum neplăcerile sau bolile ne desprind. Şi este bine că ne purifica sufletul.

Deci ne ajută trimiţându-ne greutăţi şi apăsări, ca să lăsăm lumea noastră şi atracţiile ei, şi patimile noastre, dar noi le numim rău. Chiar ajutorul Cerului? Nu este o nebunie? Avem nevoie să fim micşoraţi continuu. Tocmai greutăţile şi durerile ne salvează viaţa. Ne salvează de noi de orgoliu, de mandrie şi trufie -care sunt ucigătoare. APOI, DEGEABA AVEM DE TOATE DAR NU MAI AVEM INIMA, SUFLET, MILĂ, CĂ DINCOLO NU URCĂM NICIUN PIC.

Cum să cerem pentru trup ca să nu ne mai cureţe duhul?

Asta nu poate, şi de aceea cererile de ridicare a greutăţilor sau a neplăcerilor, a durerilor şi suferinţelor NU LE ASCULTĂ. Din contră, le amplifica, pentru că înseamnă că pui trupul şi materia, lumea pe primul plan. Pentru că în primul rând la El este important sufletul, şi noi cerem un bine pentru trup, dar el este secundar, şi de aici contradicţia. Noi vrem să ne salvăm trupul dar nu facem nimic pentru suflet. Este o nebunie. Sufletul este dominant, este primordial, iar trupul reprezintă maxim 3%, deci este doar un înveliş, ESTE ABSOLUT SECUNDAR.

Tot ce trebuie să facem este să-l punem în raportul lui divin, care este de slujire a sufletului, şi să nu facem totul pentru el. Îl îngrijim dar îl mai şi uităm, şi îi dăm doar puţin, ca să nu ajungă să ne comande. Ca un bidiviu care trebuie tinut in frau. CORPUL ESTE BINE NUMAI CÂND SUFLETUL ESTE BINE.

Deci sănătatea lui înseamnă dăruire şi înfrânare.

BOLILE SUNT BOLI ALE SUFLETULUI, ALE LIPSEI DE IUBIRE. Adică plăcerile ne-au luat prea multă energie şi noi nu am mai pus la loc nimic, prin dăruire de sine sau abţinere. De aceea, noi ar trebui să facem totul pentru suflet, şi atunci corpul îl va urma ca o umbră, CĂ UMBRĂ ESTE.

UMBRĂ ESTE!

Noi ne preocupăm întotdeauna de partea cea mai mică şi pentru ceea ce este mai important şi pentru care am venit aici, nimic nu facem, pentru că nu ne convine - ar trebui să dăruim fără răsplata, să ne jertfim pentru ceilalţi şi pe noi să ne uităm, şi să ne restrângem continuu ca să aducem dovada că pentru noi materia, lumea, trupul, viaţa nu sunt pe primul plan. Dar dacă cauţi viaţa mai presus de toate, o vei pierde spunea Domnul Iisus, iar cine nu se preocupă de ea cu totul, o va câştiga.

Deci oricum şi orice am face, El veghează şi ne curăţă continuu sufletul in mod PERFECT, prin oameni, necazuri sau boli.

Rugăciunea este doar de Mulţumire, indiferent ce ne da şi de acceptare, de predare de sine: În mâinile Tale, Doamne, îmi încredinţez sufletul, ca toată puterea lumii de aici şi de dincolo este NUMAI LA TINE şi am toată speranţa în Tine, dar ştiu că tot ce îmi trimiţi este bun, drept şi divin.

De fapt, nu avem ce să cerem, decât să-i mulţumim pentru toate, aşa cum sunt. Şi să-L slăvim în veci! Facă-se Voia Ta, Doamne! Acceptarea să fie totală, indiferent ce vine. Aceea este Încrederea, că ce vine de la El avem nevoie!

NIVELUL DE CREDINŢA ESTE DAT DE PUTEREA DE ACCEPTARE A VIEŢII FĂRĂ REACŢIE, INDIFERENT CE VINE SPRE NOI!

CEL CARE REACŢIONEAZĂ, SE SUPĂRĂ SAU CONDAMNA ŞI SE APĂRĂ, SAU ATACA, NU ARE CREDINŢĂ, ŞI DOMNUL ESTE ÎN EL, DAR NU ESTE CU EL. Îl lasă să sufere.

Dacă cineva are orgoliu, va suferi în curând. Omul nu ştiu cum Îl vede pe Dumnezeu, că este VIU şi nu doarme niciodată şi se uită tot timpul la noi şi intervine când ne lipim prea mult de plăcerile vieţii, şi ne desprinde, că vrem sau că nu vrem.

Tot ce preţuim noi mai mult le vom pierde.

Când vin neplăcerile la noi, înseamnă că am iubit prea puţin, adică nu am dăruit şi nu ne-am înfrânat destul, şi nu mai avem energia vieţii, mai mult am luat decât am dat.

Trebuie acceptată neplăcerea, pentru că vine cu un scop, să ne scadă orgoliul şi să ne salveze viaţa. NICIODATĂ NU E VOIE SĂ REACŢIONEZI, CA ATUNCI URCI PE UN NIVEL SUPERIOR DE PRESIUNE DIVINĂ ŞI ÎŢI VINE CEVA ŞI MAI NEPLĂCUT, CARE NU-ŢI VA PLĂCEA.

PÂNĂ NU ÎŢI VA CURĂŢA SUFLETUL, NU TE VA LĂSA ÎN PACE!

Ca sufletul trebuie să fie curăţat. Şi aici nu se discută. Când ceva din faţă nu îţi place, stai şi te uiţi în tine şi te întrebi: ce vrea Dumnezeu prin omul acela să vindece la mine? Şi vei afla. Şi atunci porneşte Miracolul, când nu mai te împotriveşti la ce îţi trimite El, pentru că îţi trimite necazuri numai ca să te ajute şi să-ţi salveze viaţa, indiferent cum sunt. Pentru că altfel te-ai ataşa şi ai pierde rapid energie vitală. PRIN RAUL SAU NEPLĂCEREA CARE ÎŢI VINE DIN FAŢĂ, DOMNUL ÎŢI SALVEAZĂ DE FAPT VIAŢA. Dar egoul le numeste rău, dar fiinta sublima din noi nu vede niciun rau. Şi noi le respingem?

Nu poţi respinge pe omul rău, sau necazul ori boala, rolul lor este să te micşoreze şi să te desfacă de tot ceea ce pui tu mai presus de toate, ŞI VOR FACE ASTA ÎN MOD PERFECT, CĂ VREI SAU CĂ NU VREI.

DUMNEZEU APĂRĂ SUFLETUL NOSTRU DE NOI ÎNŞINE!

Altfel eşti ca un copil înfumurat şi încăpăţânat, dar El. ca un Părinte drag şi iubitor, nu te lasă să mai greşeşti. Şi ştii că El a intervenit, şi ştii că nu mai ai iubire, deci viaţa, și știi câci apar neplăcerile, necazurile, durerile, suferinţele şi bolile, sau când viaţa şi oamenii ŢI SE OPUN.

Ştii totul, dar nu vrei să vezi.

Atunci Domnul lucrează şi nu te va lăsa în pace până nu te va scoate din LIPSA DE IUBIRE. Nu scăpa nimeni: suntem condamnaţi la Iubire!

Mulţumim dnei Angela Mihăilă pentru întrebare.

 

Ana Turcu Daca dupa moarte,sufletul este atras spre iad,cit timp va sta in acel loc?

Marius Ghidel Cand iesim din corp, vine contiinta care este modelul ideal cum trebuia sa fim si nu am fost, ne judeca rapid, si sufletul se duce apoi singur in locul pe care il merita. Singur se duce. Si cei mai multi nu pot sa urce, ca s-au ocupat cu adunatul, si satisfactia simturilor, si ajung in zona de sub cer, pana la fluviul de ganduri care desparte cele 2 lumi, zona descrisa de Ilie Cioara f bine in cartea: Moartea mortii si desavarsirea. Si acolo incearca sa isi ispaseasca greselile, dar nu au toata puterea pe care o aveau aici de cainta si iertare, si atunci nu pot sa urce. Bantuie prin zona de jos, ne bantuie pe noi, si nu stiu daca vrodata li se mai ofera ocazia sa traiasca din nou pe pamant. Cei care sunt irecuperali, sunt dusi intr-un fel de plasa de pascar uriasa, dincolo de prag, in dreapta tronului lui Dumnezeu. Si acolo stau inghesuite globulete cenusii, si tipa, ca au un fel de regret, ca au fost pe pamant si puteau sa se schimbe si nu au facut-o si acest regret este dureros pentru ei, ca nu stiu daca vreodata vor mai fi trimisi pe pamant. Deci viata pe pamânt este foarte importanta, dar mai mult sa daruim fara rasplata si sa ne infranam. Am venit aici sa daruim din prea plinul Iubirii noastre nu sa ne ocuam cu adunatul. Cand am venit spre viata m-a dus ingerul la podul din New York, era o toamna tarzie si friguroasa, oamenii mergeau zgribuliti la servici. Si ingerul imi zice: Uita-te la ei, toata aceasta lume merge intr-o directie complet opusa celei pentru care au fost ei trimisi pe pament. Deci am venit aici pentru opusul a ceea ce facem acum!
Nu stiu cat stau in zona de jos ca daca mergi acolo, nu poti sta mai mult de 10 sau 15 minute, ca nu te mai poti intoarce. Sau gasesti coprul rece, mort, si nu mai ai unde s aintri. Poti cand esti tanar, sai acest curaj, dar cand imbatranesti nu mai risti. Asta este vorba cand pleci din corp la vointa ta, altfel te duc ei, ca sa-ti arate frumusetea lumii de dincolo, si tot ei te aduc inapoi. cand nu cauti acesta este avantajul, nu ai un risc. Si in carti asta am aratat, ca oricine poate avea asemenea experiente dar conditia este infrangerea inimii, adica gol de eu. Gol de sine insuti, esti cel mai tare! Adica sa fii moale, ca si apa, fara reactie, doar sa daruiesti, sa te porti ca o fiinta divina pe pamant. Si altceva nu te interseaza; sa castigi, sa ai mai mult, mai savuros, mai senzual, mai placut, mai comod, mai sigur, nimic din toate astea pentru ca ne iau din energie vitala. Ci cat mai simplu, modest si putin. Intretinerea consumului, este metoda de distrugere in masa, pentru ca omul prin placeri se agata de ele, si atunci incepe sa piarda energie, si isi distruge viata, ca viata lui este tinuta de sacrificiul de sine pentru ceilalti si prin abtinere, si daca nu sunt, atunci el pierde mai multa energie decat pune la loc, deci moare.

Dani Daniela sa intelegem ca rugaciunile si parastasele pentru cei care au plecat Dincolo sunt in zadar???

Marius Ghidel NU, dar efortul lor este important. este o sustinere pentru ei. Dar este si pentru noi ca sa-i pastram in amintire.

Elena Teresa Ne puteti recomanda o serie de rugăciuni care nu ar trebui să ne lipsească în viața de zi cu zi? Acatistul de mulțumire Slava lui Dumnezeu pentru toate. Ac.sf. Duh; Ac.Sf.Treimu. Rugăciunile de mulțumire. etc

Marius Ghidel Rugaciunea regeasca, recomandata noua de Domnul nostru Iisus Hristos, TATAL NOSTRU, care este rugaciunea prin care Il slavim pe Dumnezeu Tatal si Ii recunoastem puterea Sa dar si a darurilor pe care ni le-a dat, mai cu seama darul iertarii, rugaciunea inimii sau a Domnului Iisus Hristos, Canonul de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos, Acatistul Sfantului Duh, Acatistul Ingerului Pazitor, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistele inchinate Maicii Domnului, psalmii, dar si acatistele inchinate sfintilor români, toate acatistele si rugaciunile spuse din tot sufletul, cu toata dragostea si simtirea, dincolo de ganduri.

Otilia Popescu Cea mai corecta rugăciune ar fi: Doamne faca-se voia ta in toata viata mea!
Si atunci El va stii ceea ce avem nevoie.

Marius Ghidel Asa este

Ianis Predescu Trupul este VAS AL DUHULUI !! DECI SI DE CURATENIA TRUPULUI TREBUIE SA NE INGRIJIM !

Marius Ghidel Sigur, dar sa nu fie dominant. Daca de suflet nu ne ingrijim deloc, atunci grija pentru trup devine dominanta, adica eu mai presus de toate, adica este cadere, indepartare de divin... Ar trebui sa facem totul pentru suflet, si atunci grija pentru trup nu ar mai fi preocuparea noastra principala! Sau ne-ar fi rusine, sa facem totul pentru partea cea mai mica, de neluat in seama. La moarte de ce nu mai facem totul pentru el? Pentru ca corpul nu poate fi niciodata pus pe primul plan, el la fel ca si lumea sau materia sunt secundare. Cum spunea Sf Ioan Gura de Aur: cand trupului tau ii este bine si se bucura, Sufletul tau isi asteapta pierea! Sau Rumi: sufletul tau sufera. Pentru ca trupul pus pe primul plan, inseamna eu mai presus de toate adica diabolizare: binele meu, adevarul meu, dreptatea mea, placerea mea, eu perfect. Si daca cineva ne ia binele, devenim agresivi, violenti, adica ne oameni, nemilosi, adica impotriva lui Dumnezeu, care sunt ceilalti. Cand cineva atenteaza la binele nostru, il atacam pe loc, dar atacam si omenirea pentru ca suntem un suflet comun, atacam si universul, dar si pe Creatorul lui. Trebuie sa punme corpul in raportul lui divin, si sa acordam toata atentia, lcurului cel mai important, care ne tine , viata care este sufletul. Ca daca el zice ca nu mai poate sa stea intr-un corp pentru care se face toate, si pentru sulfet nu se face nimic, atunci el comanda extinctia, brusc, si fara putinta de mai zice nimic, pentru ca el este primordial, si materia este secundara. Atunci trpul pentru care noi am facut totul, se dovedeste ca este doar o umbra si nu zice nimic, ca mai vrea sa traiasca inca 100 de ani. Pentru ca nu poate sa zica nimic, impotriva primordialitatii sufletului. Trebuie sa ne purtam fata de suflet, asa cum este drept si divin.

Alina Lupu Cand daruim energie in ce mod ?

Marius Ghidel grija, atentie, daruire de sine gratuita, sacrificiu, jertfa, supunere, slujire, servire, fara rasplata. Cand dai energie primesti energie, dar cand iei mai mult decat dai, o pierzi.

Alina Lupu Poti sa dai energie si cand te superi,enervezi,te manii.. Si asta te secatuieste de energie Sau poti sa o faci ca sa obtii atentia altuia Saupoti sa o faci doar ca asa spun unii ca e bine...

Marius Ghidel atunci pierzi energie, cand lupti pentru tine. Si primesti numai cand faci o actiune gratuita, fara mortiv, fara asteptari. Cand daruiesti. Cand lasi interesul tau, avantajul tau, si faci un efort pentru celalalt, te incarci, dar cand lupti pentru tine sau te aperi,pierzi energie.

Alina Lupu Sau poti sa lupti pentru ce ti se pare o nedreptate Comisa de altcineva contra altcuiva

Marius Ghidel da, dar interventia insemana deptatea mea, si perzi energie

Alina Lupu Cand omori in razboi crezand ca e bine e ok?

Marius Ghidel daca esti in iubire, nu ajungi razboi. pentru ca intotdeauna exteriorul ia forma interiorului tau

Alina Lupu Asta inseamna ca nu trebuie condamnatii criminalii?,violatori?

Marius Ghidel Victima atrage criminalul, ba da Dar e o probmea intre ei, pe care judecata o rezolva Daca nu avem reactie interioara, nimic rau nu poate sa vina la noi, ca sa vina trebuie sa avem arme interioare, Si intotdeauna vine ceea ce este in noi.

Alina Lupu A cui judecata cea omeneasca sau cea divina?

Marius Ghidel Problema naostra este ca ne aparam egoul, si exact acesta nu trebuie aparat deloc, ca va genera adversari si viata ni se va opune. De ce? pentru ca el se hraneste si exista atata timp cat se creeaza conflicte caci se hraneste cu durere, cu contradictii. Si daca nu le are, le produce.
cea omeneasca are in spate o miscare divina. ca oamenii sunt miscati foarte portivit de Dumnezeu. Nu fac nimic de capul lor, dar, cui pe cui se scoate.

Alina Lupu Corect Marius dar mai e ceva inima care nu poate sa fie neutra fata de suferinta cuiva...fata de o nedereptate fie ea aparenta...nu poti sa fii de piatra imobil fara emotii fara iubire durere... Cum poti sa fii imun cand treci pe strada si cineva omoara sau batjicoreste un batran..o fii karma o fii pe merit dar trebuie sa fii imun...

Marius Ghidel Spre exemplu, un razboi este pentru comunitate, ceea ce este boala pentru individ, o metoda divida extrema de scadere a atasamentului unui popor de fericirile lumii. Pentru ca acest atasament ii omoara sufletul, si daca benevol nu se desprinde singur, SI NU POATE SINGUR, CA NU INTELEGE, atunci sufletul chema fortele cerului sa-l micosreze, si face asta in mod PERFECT prin orice mijloace: cataclisme, inundatii, molime, razboaie, cutremure, invazii straine, orice se face ca sa ne salveze sufletul DE NOI!

Alina Lupu Inteleg ratiunea spirituala ,dar inima trebuie supusa ratiunii sau ratiunea trebuie supusa inimii?

Marius Ghidel In fata noastra, daca ai iubire nu se intampla asta. Decat daca o cruzime asemanatoare este in noi. Asta arata ca exteriorul nu se poate schimba decat daca fiecare din noi devenim Iubire orice ar fi. Pentru ca el ia forma interiorului nostru. Mergi pe strada si vezi 2 oamnei care se iubesc, acelasi lucru este si in tine, sau mergi si vezi 2 oameni care se cearta, acelasi lucru este si in tine, nu vezi si nu intalnesti decat interiorul tau. Noi de fapt inotam in interiorul nostru.

Alina Lupu Vrei sa fii erou si viata te ajuta sa fii...(asta reprezinta imaginea aceea din jurul tau) o proiectie a ceea ce vrei sa fii tu...

Marius Ghidel Nu primesti decat ceea ce esti! Multumesc mult pentru intrebari, sunt foarte bine puse!

05-01-2020

AI FOST AŞA DE BUN ÎNCÂT NU AI AVUT PARTE DE BUCURII NICIODATĂ. DAR DE ACUM ÎNCOLO, GATA, S-A TERMINAT!

Întrebare: Dacă apar neplăcerile şi suferinţa înseamnă că nu ai iubit şi nu ai dăruit destul! Aş dori să mă ajutaţi să înţeleg întrucât din experienţele mele de viaţă am suferit exact pt că am iubit mai mult pe alţii decât pe mine însămi, am oferit până nu am mai avut ce oferi, în opinia altora, după care, considerând că nu mai au ce câştiga de pe seama mea, au ieşit din viaţa mea. Am considerat aceste experienţe ca fiind lecţii de viaţă care au avut ca intenţie să învăţ să mă iubesc pe mine însămi, să-mi descopăr şinele. Este iubirea faţă de alţii mai presus decât iubirea faţă de sine? 🙏

Răspuns: Da, toate sunt lecţii de la El. Conceptul de stimă de sine a fost introdus de 100 de ani, cu scop de creştere a egoismului, ca să îi îndrepte pe oameni spre consumerism şi să-i ataşeze de viaţă - sunt programări neuro lingvistice. Dar, în general, se fac de 6000 de ani. Trebuie să ştii să faci slalom printre ele şi să le înţelegi finalitatea. Orientalii nu au aceste concepte şi nu le înţeleg. Acum Psihologia modernă a renunţat total la el, pentru că nu a putut fi demonstrat în niciun mod prin experienţe practice, rămânând pe la noi, ca un virus rezident, rezidual. El este un concept ideologic de atac asupra moralităţii religioase şi a bunei măsuri a oamenilor, cu scopul de îndiabolizare prin îndemnul: eu mai presus de toate şi îndreptarea omului spre consum exagerat, spre plăceri ale simţurilor, spre droguri, pentru ai lua mintea si a-l distruge, ca el atunci devine dezorientat, dar lupta ca un dependent pentru mai multă plăcere şi consum. Acum au alte concepte, mult mai puternice şi în spatele lor scopuri şi mai distrugătoare. Cu toate că şi acesta este ucigător în continuare, că îl ataşează pe om de ego, îl îndeamnă să-l întărească şi apoi cheamă împotriva lui forţele cerului să-l distrugă.

EGOUL ESTE CEL MAI MARE DUŞMAN AL EGOULUI. În primele faze, egoul însuşi cheamă puterile cerului că să ne scadă, pentru că el se hrăneşte cu durere şi, în faza ultimă, când sufletul nu mai poate să se ridice la suprafaţă, faza înecatului, atunci sufletul comandă brusc extincţia, moartea fără discuţie. Adică NU MERITĂ ȘI NU POATE SĂ MAI STEA ÎNTR-UN CORP CARE ÎL DESCONSIDERA TOTAL.

De aceea, trupul trebuie ţinut întotdeauna să fie secundar, să-i dai doar puţin, ca să te slujească credincios, iar sufletul să fie primordial.

Şi ce înseamna suflet? Orice acţiune gratuită fără răsplata în ajutorul celorlalţi este întărirea sufletului şi înfrânarea corpului, dar acestea sunt mişcări care nu ne convin, şi nu le facem cu binevoire. Sau NU LE FACEM PENTRU ALŢII, CA PENTRU FAMILIE NU SE PUNE.

Şi se întâmplă ca în Atlanta acum câţiva ani sau ca în Australia acum. Acelaşi concept distrugător de eu mai presus de toate: plăcerile mele, comodităţile mele, belşugul şi siguranţa vieţii mai presus de toate. Dacă în Atlanta se arata că erau ataşaţi de plăcerile trupului şi apa însemna desprindere, acum este o stare maximă de pericol pentru suflet, sunt ataşaţi de bunăstare şi stabilitate, şi este foc. Şi lucrul acesta arată că VOR URMA FENOMENE MAXIME DE DESPRINDERE, MULT MAI PUTERNICE. Au crescut cu 50% numărul uraganelor, inundaţiilor catastrofale, tsunami, erupţiilor vulcanice, molime, epidemii, războaie, fenomene care nu erau acum să zicem 20 de ani.

Deci omul s-a lipit şi mai mult de plăcerile simţurilor şi acum este desprins în ansamblu prin pierdere, boli, fenomene distrugătoare şi durere, prin suferinţă. Şi de unde vin astea toate? Că a pus eul şi binele trupului sau pe primul plan, când materia, lumea şi corpul sunt ABSOLUT SECUNDARE. Şi nu a făcut nimic pentru suflet, şi acum îi moare sufletul, şi nu mai are energie vitală, de aceea a devenit şi foarte răuvoitor, satanic, fără măsură.

Cu cât mergi mai mult spre fericirile vieţii, cu atâta mai mult îţi pierzi înţelegerea, cumpătul, măsura, bunul simţ şi devii diavol.

Ce înseamnă diavol? Plăcerea pusă mai presus de toate: binele meu, liniştea mea, adevărul meu, dreptatea mea, satisfacţiile mele, fericirea mea, bunăstarea mea, comoditatea mea...

CÂND EU SUNT PE PRIMUL PLAN, DUMNEZEU NU MAI ESTE PE NICIUN PLAN ŞI ATUNCI PORNEŞTE DESTRĂMAREA VIEŢII NOASTRE. Pentru că egoul închide cerul şi nu mai primim energie de la Izvorul vieţii, si asa viaţa noastră şi a celor dragi SE ÎNRĂUTĂŢEŞTE. Că fără El nu putem împlini nimic. Nu noi realizăm lucruri, ci Domnul ne ajută. Prezenţa Lui când suntem goi de eu, ne face o viaţă frumoasă!

Nu înţeleg de ce nu vrea asta, ca egoismul, orgoliul, trufia şi mândria, NU NE AJUTĂ LA NIMIC, CI NE OMOARĂ PE NOI ŞI PE CEI DRAGI. Şi menţin o stare de pericol continuu, dar egoul cu asta se hrăneşte, cu suferinţă. Dacă nu o primeşte, o creează. De aceea corpul trebuie să fie ţinut mereu jos, iar sufletul întărit PRIN DĂRUIRE FĂRĂ AŞTEPTĂRI ŞI PRIN ABŢINERE.

Nu vedem un rezultat când dăruim, imediat, putem să dăruim o viaţă, şi să nu vedem un rezultat, pentru că noi suntem o constelaţie de personalităţi şi trebuie să stingem în noi tot ce au făcut greşit ceilalţi, sau măcar să vadă că tindem spre asta. Apoi continuitatea dăruirii de sine, aduce mai repede, finalul suferinţei, şi apoi brusc începem să ne schimbăm complet viaţa şi să urcăm. Un timp care poate să fie să zic 50 sau 60 de ani, să nu se întâmple nimic, noi să tot dăruim, şi viaţa noastră să fie la fel. Dar DACĂ EL VEDE ACEASTA STRĂDUINŢĂ A NOASTRĂ ORICE AR FI, DE ABIA ATUNCI NE RIDICĂ CAZNELE. Altfel NU.

Deci ca să se grăbească procesul de curăţare a sufletului, El trebuie să vadă la noi o hotărâre fara capăt, şi atunci vine şi îţi spune: AI FOST AŞA DE BUN ÎNCÂT NU AI AVUT PARTE DE BUCURII NICIODATĂ. DAR DE ACUM ÎNCOLO, GATA, S-A TERMINAT! Şi aşa va fi!

Dar noi uneori dăruim, apoi nu mai dăruim, suntem căldicei, şi de aceea nu ne curăţăm sufletul, şi mereu suntem în aceeaşi situaţie. Nu înaintăm, nu avem un progres. Şi nu vedem un capăt, nu ni se schimbă deloc viaţa. Şi nu are cum să se schimbe. De aceea suntem exasperaţi.

Schimbarea înseamnă curăţarea completă a sufletului, adică SĂ CONSIDERĂM CĂ NU EXISTĂ PIERDERE, RĂU SAU VINOVAŢI PE LUME, ŞI CĂ PIERDEREA ESTE CEL MAI MARE BINE pentru că ne goleşte de eu mai presus de toate şi ne salvează inima.

Când ajungem la această înţelegere totală, atunci porneşte schimbarea destinului nostru. Asta trebuie să facem: HOTĂRÂREA NOASTRĂ SĂ FIE CLARĂ ŞI DEFINITIVĂ ŞI SĂ NU NE MAI INTERESEZE APOI DE NOI. NOI SUNTEM SECUNDARI, NUMAI CEILALŢI SUNT PE PRIMUL LOC - PENTRU CĂ ÎN SPATELE LOR ESTE DUMNEZEU.

NIMIC NU FAC ASUPRA NOASTRĂ FĂRĂ HOTĂRÂREA LUI. Nu avem pe cine să ne supărăm. Sau ne supărăm, dar pe Domnul - dar El prin oameni ne vindeca sufletul şi dacă nu acceptăm umilirea orgoliului nostru prin oameni, vom urca pe nivele superioare de presiune divină ŞI NE VA DUREA ŞI MAI TARE şi nu ne va conveni, şi până la urmă NE VA ÎNGENUNCHEA.

Nicio şansă nu avem vreodată să păstrăm orgoliul, mândria şi trufia.

Ni le va zdrobi fără să putem zice nici Ah.

Pentru că ele înseamnă eu şi numai eu, adică eu perfect, adică diabolism. Dar diabolismul este un atac asupra divinului şi universului şi NU VA PERMITE ASTA NICIODATĂ. Deci există întotdeauna speranţă. Prin ataşamentul nebunesc faţă de materie: plăceri, comodităţi, belşug şi stabilitate, omul generează fenomene extreme, ŞI NU SE VOR OPRI PÂNĂ CE EL NU VA DEVENI UMIL ŞI SMERIT, SIMPLU, MODEST ŞI CU MĂSURĂ!

ATUNCI ŞI NUMAI ATUNCI PORNEŞTE SCHIMBAREA SI NE VA RIDICA CAZNELE! Altfel NU!

Şi da, ceilalţi eşti tu. Ceilalţi sunt pe primul plan, pentru că sunt divinul. Nu te poţi pune pe tine, ca asta înseamnă eu mai presus de toate, eu perfect, adică diabolizare. Când căutam mai mult binele nostru, adevărul şi dreptatea noastră mai presus de toate, noi devenim diavoli, şi se vede asta că suntem răi, nemiloşi, atacăm şi ne apărăm, ne supărăm, condamnăm, învinovăţim, apare mânia, furia şi ura, care sunt caracteristici ale iadului.

Când aceia au introdus conceptul de stimă de sine, au ştiut ce fac. Distrugerea care au adus-o omenirii este imensă, pentru că concomitent au introdus şi alte concepte şi apoi le-au acoperit cu organizaţii, susţinere media, şi bani, si legi sau institutii, foarte mulţi bani pe care îi luau de la noi prin furt, prin îndatorare. Şi atunci nu rămânea decât răutatea lor.

Rumi are un mesaj foarte frumos în sensul acesta: fă totul pentru ceilalţi, pe tine să te uiţi!

Deci sufletul nostru este divin şi dominant, reprezintă 97%, şi nu are nevoie de stimă de sine, el are nevoie doar să dăruiască din prea plinul Iubirii lui divine, ca de aceea a venit aici.

Mulţumim dnei Claudia Pârâu pentru întrebare.

 

José Antonio Caballero Huerto Marius de ce familia ma judeca ca nu merg la biserica ca nu fac ce ei fac sunt toti contra mea CE GRESESC?

Marius Ghidel Un atasamnet este in fundal orice atasament. Atasamentul produce raul, neplacerea care ne vine din fata. Noi suntem atasati sa zicem de tigari, si oamenii ne ataca in alta parte, de aceea nu vedem corespondenta. Dar ne scad, ne desprind, ca nu ne mai facem placerile chiar asa de comod si placut. Deci rostul necazurilor este sa ne desprinda de tot ceea ce noi pretuim mai mult. Si asta Dumnezeu o face perfect prin oameni. Daca reducem patimile de orice fel, nu o sa mai aiba de ce sa ne atace, ca ei asta ne striga mereu: mai esti atasat! Nu stiu de ce, omul se ataseaza de orice, de comoditate spre exemplu, de bunastare. In filmul Ostrovul, staretul era atasat de o plapuma, dar Anatolie, i-o arunca in foc si ii spune: piei de aici satano! Deci orice atasament este un atac la divin, si la Creatie, si nu poate fi acceptat, pentru ca sufletul nostru devine agresiv. Oamenii ataca din exterior agresivitatea noastra interioara, adica atasamentul de placeri. Cand ne desprindem de patimi, nu mai au ce ataca, pentru ca nu mai vad la noi agresivitate interioara. Asta se intampla. Ei ataca la noi violenta interioara care este frica de a pierde o placere, un atasament. Dar acest atasament este chiar diavolul si noi ar trebui sa vrem din tot sufletul sa lasam patima. Orice patima arata ca ai un duh necurat, si el va chema si alte duhuri. Omul cu patimi, oricand se poate intoarce impotriva ta. Nu el, ci duhurile intunecate din el. De aceea diavolul poate fi inlaturat numai prin desprindere, daruire de sine si infrânare. Cum se spune: prin post si rugaciune: Faca-se voia ta Doamne!

José Antonio Caballero Huerto Adevarat spui eu fumez las fumatul maninc ca prostul nu am rabdare nu stiu sa ma las in mina DOMNULUI

Marius Ghidel Deci daca suntem atacti din afara, este acelasi lucru in noi, si el vine din suprarea si frica de a pierde atasamnente, patimi. Cand inlaturam patimile dispre atacul din afara, ca nu mai are ce sa scada si sa atace la noi, nu mai avem agresivitate disparand patima, adica nu mai avem frica de a pierde.

Marius Ghidel Orgoliul nostru este atacul din afara, si pana nu lasam armele jos nu se va opri ci se va misca si se va transforma in alte si alte atacuri, fel de fel, dureri, nemultumiri, suferinte. Si orgoliu inseamna atasament de placeri, adica patima. Scazand placerea, dispare patima si orgoliul, agresivitatea interiora si nu mai ai ce asa pierzi, si atunci nu te mai ataca nimeni. Ca atasamentul de placeri de consum, este arma de distrugere in masa, perfecta. Daca ii iei placerea, omul a sarit in sus si lupta cu tine, deci daca el pierde duhul intunericului din el, se supara. Nu este o nebunie? De patimi, de duhurile intunericul se scapa numai brusc.

Claudia Parau Multumesc! Cum am putea intelege mai bine ceea ce vrea sa ne transmita indemnul: Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti! ? A te pune in slujba altora , a darui neincetat inseamna a satisface nevoile altor persoane si sa uitam de nevoile noastre. Mi se pare tot o forma de egoism ceea ce ni se cere sa facem. Eu am invatat ca nu pot oferi din ceea ce nu am, mai intai trebuie sa invat sa fiu si sa am ca sa pot darui. Iar dc mergem pe conceptul ca toti suntem una , ceilalti suntem noi si daruind altora ne daruim noua tot la noi ajungem. Tot despre noi e vorba! Si dc suntem una cu Dumnezeu cum se explica ca suntem scanteie divina si in fiecare din noi se afla o particica din Dumnezeu, Dumnezeu ne-a creat , dar tot el ne pedepseste si ne cere sa renuntam la Divinitatea din noi in favoarea divinitatii aflate in celelalte persoane. Pe o parte ni se cere sa renuntam la atasamentele fata de lumea materiala, lucrurile pamantesti dar exista o linie foarte fina peste care dc trecem , poti sa creezi un alt atasament , acela fata de Divinitate, mie mi se pare tot o forma de atasament. Trecem de la o extrema la cealalta.Totusi suntem in aceasta realitate pe pamant si am venit sub aceasta forma ca oameni sa invatam despre lucrurile lumesti, materiale , ceea ce ne transmite-ti sa facem este foarte greu sa ajungem sa punem in practica in totalitate chiar dc rezonam si ne dorim sa iubim si sa oferim neconditionat ne este foarte greu , pentru ca aceste energii nu apartin in totalitate acestei realitati, apartin lumilor angelice si a entitatilor de lumina....Probabil dc reusim sa maiestrim cu usurinta aceasta realitate pamanteana vom trece in alte realitati cu usurinta si vom putea pune in practica si aceste calitati superioare cum este iubirea neconditionata si daruirea fara asteptari.

Marius Ghidel Noi suntem ei, si facandu-le lor tot binele, ne facem noua tot binele. Suntem o fiinta comuna, nu un eu izolat. Problema apare cand ne vedem diferiti, ca ne indepartam de fiinta divina, atunci ne luam un eu, care genereaza un adversar si cheama suferinta ca sa ne aduca inapoi in fiinta comuna. Ca sa ne aduca inapoi, de aceea suferim. Si putem pierde o viata intreaga fara sa intelegem ca suntem aceeasi fiinta. Ne mai inseala si faptul ca suntem autonomi, dar suntem ca o caracatita cu miliarde de brate. Nu, noi am venit aici sa daruim din prea plinul Iubirii noastre, nu sa luam, se vede asta la plecarea de aici. Suntem fiinte ale cerului si, daruind, castigam si mai multa Iubire ca sa ne apropiem de Creator. Este ca intr-o Imparatie dincolo, cu cat esti mai aproape de Imparat, cu atat ai mai multe grade de libertate, care inseamna lipsa de conditionari, adica fericire. Adica am venit aici pentru dincolo, ca sprijindu-ne pe lumea acesta, sa o DEPASIM. Ca noi ne incarcam cu energie vitala numai cand depasim atractia materiei, doar atunci.

José Antonio Caballero Huerto Marius de ce familia ma judeca ca nu merg la biserica ca nu fac ce ei fac sunt toti contra mea CE GRESESC?

Marius Ghidel Un atasamnet este in fundal orice atasament. Atasamentul produce raul, neplacerea care ne vine din fata. Noi suntem atasati sa zicem de tigari, si oamenii ne ataca in alta parte, de aceea nu vedem corespondenta. Dar ne scad, ne desprind, ca nu ne mai facem placerile chiar asa de comod si placut. Deci rostul necazurilor este sa ne desprinda de tot ceea ce noi pretuim mai mult. Si asta Dumnezeu o face perfect prin oameni. Daca reducem patimile de orice fel, nu o sa mai aiba de ce sa ne atace, ca ei asta ne striga mereu: mai esti atasat! Nu stiu de ce, omul se ataseaza de orice, de comoditate spre exemplu, de bunastare. In filmul Ostrovul, staretul era atasat de o plapuma, dar Anatolie, i-o arunca in foc si ii spune: piei de aici satano! Deci orice atasament este un atac la divin, si la Creatie, si nu poate fi acceptat, pentru ca sufletul nostru devine agresiv. Oamenii ataca din exterior agresivitatea noastra interioara, adica atasamentul de placeri. Cand ne desprindem de patimi, nu mai au ce ataca, pentru ca nu mai vad la noi agresivitate interioara. Asta se intampla. Ei ataca la noi violenta interioara care este frica de a pierde o placere, un atasament. Dar acest atasament este chiar diavolul si noi ar trebui sa vrem din tot sufletul sa lasam patima. Orice patima arata ca ai un duh necurat, si el va chema si alte duhuri. Omul cu patimi, oricand se poate intoarce impotriva ta. Nu el, ci duhurile intunecate din el. De aceea diavolul poate fi inlaturat numai prin desprindere, daruire de sine si infrânare. Cum se spune: prin post si rugaciune: Faca-se voia ta Doamne!

José Antonio Caballero Huerto Adevarat spui eu fumez las fumatul maninc ca prostul nu am rabdare nu stiu sa ma las in mina DOMNULUI

Marius Ghidel Deci daca suntem atacti din afara, este acelasi lucru in noi, si el vine din suprarea si frica de a pierde atasamnente, patimi. Cand inlaturam patimile dispre atacul din afara, ca nu mai are ce sa scada si sa atace la noi, nu mai avem agresivitate disparand patima, adica nu mai avem frica de a pierde.
Orgoliul nostru este atacul din afara, si pana nu lasam armele jos nu se va opri ci se va misca si se va transforma in alte si alte atacuri, fel de fel, dureri, nemultumiri, suferinte. Si orgoliu inseamna atasament de placeri, adica patima. Scazand placerea, dispare patima si orgoliul, agresivitatea interiora si nu mai ai ce asa pierzi, si atunci nu te mai ataca nimeni. Ca atasamentul de placeri de consum, este arma de distrugere in masa, perfecta. Daca ii iei placerea, omul a sarit in sus si lupta cu tine, deci daca el pierde duhul intunericului din el, se supara. Nu este o nebunie? De patimi, de duhurile intunericul se scapa numai brusc.

Claudia Parau Multumesc! Cum am putea intelege mai bine ceea ce vrea sa ne transmita indemnul: Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti! ? A te pune in slujba altora , a darui neincetat inseamna a satisface nevoile altor persoane si sa uitam de nevoile noastre. Mi se pare tot o forma de egoism ceea ce ni se cere sa facem. Eu am invatat ca nu pot oferi din ceea ce nu am, mai intai trebuie sa invat sa fiu si sa am ca sa pot darui. Iar dc mergem pe conceptul ca toti suntem una , ceilalti suntem noi si daruind altora ne daruim noua tot la noi ajungem. Tot despre noi e vorba! Si dc suntem una cu Dumnezeu cum se explica ca suntem scanteie divina si in fiecare din noi se afla o particica din Dumnezeu, Dumnezeu ne-a creat , dar tot el ne pedepseste si ne cere sa renuntam la Divinitatea din noi in favoarea divinitatii aflate in celelalte persoane. Pe o parte ni se cere sa renuntam la atasamentele fata de lumea materiala, lucrurile pamantesti dar exista o linie foarte fina peste care dc trecem , poti sa creezi un alt atasament , acela fata de Divinitate, mie mi se pare tot o forma de atasament. Trecem de la o extrema la cealalta.Totusi suntem in aceasta realitate pe pamant si am venit sub aceasta forma ca oameni sa invatam despre lucrurile lumesti, materiale , ceea ce ne transmite-ti sa facem este foarte greu sa ajungem sa punem in practica in totalitate chiar dc rezonam si ne dorim sa iubim si sa oferim neconditionat ne este foarte greu , pentru ca aceste energii nu apartin in totalitate acestei realitati, apartin lumilor angelice si a entitatilor de lumina....Probabil dc reusim sa maiestrim cu usurinta aceasta realitate pamanteana vom trece in alte realitati cu usurinta si vom putea pune in practica si aceste calitati superioare cum este iubirea neconditionata si daruirea fara asteptari.

Marius Ghidel Noi suntem ei, si facandu-le lor tot binele, ne facem noua tot binele. Suntem o fiinta comuna, nu un eu izolat. Problema apare cand ne vedem diferiti, ca ne indepartam de fiinta divina, atunci ne luam un eu, care genereaza un adversar si cheama suferinta ca sa ne aduca inapoi in fiinta comuna. Ca sa ne aduca inapoi, de aceea suferim. Si putem pierde o viata intreaga fara sa intelegem ca suntem aceeasi fiinta. Ne mai inseala si faptul ca suntem autonomi, dar suntem ca o caracatita cu miliarde de brate. Nu, noi am venit aici sa daruim din prea plinul Iubirii noastre, nu sa luam, se vede asta la plecarea de aici. Suntem fiinte ale cerului si, daruind, castigam si mai multa Iubire ca sa ne apropiem de Creator. Este ca intr-o Imparatie dincolo, cu cat esti mai aproape de Imparat, cu atat ai mai multe grade de libertate, care inseamna lipsa de conditionari, adica fericire. Adica am venit aici pentru dincolo, ca sprijindu-ne pe lumea acesta, sa o DEPASIM. Ca noi ne incarcam cu energie vitala numai cand depasim atractia materiei, doar atunci.

06-01-2020

SĂ PIERZI? DA, NUMAI SĂ PIERZI ESTE IMPORTANT. NU AI NEVOIE DE CÂŞTIG.

CINE NU AR VREA MAI MULT SĂ PIARDĂ? CINE?

Fă lucrurile pe dos. Noi suntem prea raţionali. Trebuie să facem lucrurile pe dos, ca să ne temperăm raţiunea, să ne obişnuim şi cu partea inversă. Perfecţiunea este o problemă şi ar trebui să facem şi lucruri cum nu trebuie sau fără sens, iraţionale şi imperfecte.

Da, FACI CE NU ŢI-AR PLACE SĂ FACI ŞI SĂ NU FACI CE ŢI-AR PLACE. Şi, când te duci spre o plăcere, SĂ AI CAPACITATEA SĂ O ABANDONEZI. Şi să pierzi.

SĂ PIERZI? DA, NUMAI SĂ PIERZI ESTE IMPORTANT. NU AI NEVOIE DE CÂŞTIG. Câştigul te lipeşte de viaţă pe când PIERDEREA ESTE MĂREAŢĂ, EA TE DESPRINDE ŞI-ŢI DĂ VIAŢĂ.

CINE NU AR VREA MAI MULT SĂ PIARDĂ? CINE?

Nu te mai duci unde vrei tu, nu mai doreşti ceea ce doreai, nu mai faci ce făceai, ŞI ATUNCI RECÂŞTIGI PUTEREA DE A FI LIBER DE MINTE, DE EU, DE LUME, DE UMAN, DE LUMESC.

Şi aşa poate, pentru prima dată în viaţa ta, simţi cu adevărat că trăieşti.

NU MAI FACI CE VREI TU, CI CE TE PUN CEILALŢI SĂ FACI.

Voinţa ta nu mai este în joc, atunci eşti fără eu, nu mai faci nimic pentru tine, ci numai pentru oameni.

Gata! Ai ieşit din dualitate!

Marius Ghidel – SECRETUL MULTUMIRII

 

EXTAZUL DIVIN

Pierderea sau golirea de sine îți va aduce opusul - plinul, dar trebuie să fii atent să nu îl vrei, ca iarăși cazi. Numai când nu mai vrei aceasta plinătate pe care o aduce lepădarea de sine, se produce înălțarea, îndumnezeirea, pentru că energia pe care în mod normal o iroseai pe simțuri se transmute și este retrasă de pe ele și folosită pentru ÎNĂLȚAREA Sufletului.
Atunci apare extazul divin, bucuria fără obiect, atunci simți cu adevărat natura ta divină care este numai bucurie, numai fericire, numai extaz, CÂND NU MAI VREI LUMESCUL ŞI UMANUL - ca ele îţi iau din viaţă - şi te mulţumeşti cu ce ai sau îţi dă Dumnezeu.

NUMAI CÂND NU VREI MAI MULT ÎL VREI PE DUMNEZEU. Când El este pe primul loc, viaţa noastră devine Minunată şi Îţi dă El tot ce ai nevoie fără să ceri.

Și da, te sprijini pe lume și o depășești. Aşa te încarci cu iubire și urci chiar acum. Noi urcăm sau coborâm pe scara raiului chiar acum, concomitent. La moarte doar ne ducem unde merităm, singuri ne ducem, nu ne obligă nimeni. Apoi, când guști pentru prima dată extazul, nu vei mai vrea umanul și LUMESCUL ȘI TE VEI PĂZI DE ELE ŞI VEI FUGI DE ELE. Și atunci Îl vei alege pe Dumnezeu în toate și numai iubirea, în mod conștient, că nimic nu le egalează. NIMIC. Sau vei fi dezinteresat, neatent, distrat, sau, într-un fel, nesimţitor. Vei aluneca deasupra vieţii fără să te mai legi de nimic şi totul ţi se va părea minunat şi divin şi foarte potrivit. Eşti aici, dar nu mai eşti aici.

APOI VEI TRĂI ÎN LUMEA ACEASTA, DAR NU O VEI MAI DORI CU TOTUL, ÎNNEBUNIT, VEI TRĂI TOTAL DESPRINS. Te duci spre ea, dar fără să o vrei NEAPĂRAT, poţi accepta pierderea uşor fără să te superi, atunci eşti desprins. A avea sau a nu avea ceva, nu mai înseamnă nimic pentru tine atunci.

Care este starea divină? CÂND A AVEA SAU A NU AVEA CEVA ESTE NEIMPORTANT.

CÂND A PIERDE, A NU AVEA, A NU CÂŞTIGA, A PLECA DE LA TINE NU TE POATE AFECTA. Atunci acel lucru va rămâne, şi nu îl vei pierde, numai atunci! Când a avea sau a nu avea ceva nu mai este important pentru tine, atunci eşti liber de eu şi Dumnezeu este cu tine.

DUMNEZEU ESTE DEZINTERESUL TĂU TOTAL PENTRU MAI MULT BINE PENTRU TINE!

NUMAI CÂND POŢI SĂ PIERZI UŞOR CEEA CE AI, EŞTI DESPRINS, FĂRĂ SĂ TE AFECTEZE ÎN NICIUN MOD, şi atunci nimic nu te mai ataca, nimic nu mai pleacă de la tine, nimic nu te părăseşte. Pentru că nu-l mai doreşti cu un eu care vrea ceva neapărat numai pentru el. Şi LIPSA ACESTUI EU, ESTE FERICIREA TOATĂ ŞI SĂNĂTATEA, tot ce vrei. Atunci ceea ce ai va rămâne.

DAR DACĂ AI UN ATAŞAMENT, ACEL LUCRU ÎL VEI PIERDE CU NECESITATE, PENTRU CĂ ÎŢI IA DIN VIAŢĂ. Ca să-l ţii cu forţa, tu consumi energie sub formă de nemulţumiri, frică, mânie, furie, ura, supărare, critică, reproş, condamnare, ironie, aşteptări, pretenţii, toate sunt expresia lumii întunericului.

Şi cum mai ieşi tu de acolo? NUMAI PRIN PIERDERE ŞI SUFERINŢĂ, DE ORICE FEL. Şi ai nevoie, ca numai ele te purifică. Când te ataşezi, oamenii încep să te deranjeze, asta îţi arată ei: să nu îţi facă ceea ce vrei tu, să te trădeze, să se îndepărteze de tine sau să-ţi facă orice rău posibil. Dar nu sunt ei de vină. Ci ataşamentul tău. De ce? Pentru că DUMNEZEU APĂRĂ SUFLETELE NOASTRE DE NOI ÎNŞINE, ADICĂ DE VOIA MEA, PLĂCEREA ŞI DORINŢA MEA, LINIŞTEA MEA.

CÂND PLĂCEREA MEA, VOIA MEA ŞI DORINŢA MEA SUNT PE PRIMUL LOC, şi se simte asta că te superi dacă nu le ai sau ţi se iau, ATUNCI VEI PIERDE TOT. Şi ştii că eşti pe o cale greşită când viaţa ţi se împotriveşte, şi ştii că nu ai nevoie de ceea ce doreşti, când visele nu ţi se împlinesc. Atunci Domnul nu este cu tine, şi exagerezi.

CÂND ÎNTÂMPINI GREUTATE LA ÎNAINTARE ŞI VIAŢA ŢI SE OPUNE, NU ACELA ESTE DRUMUL TĂU!

Acolo unde apare voia ta, dorinţa ta, visul tău, acolo vei suferi, pentru că este un eu mai presus de toate, şi acolo nu este Dumnezeu. ACOLO UNDE ESTE O FORŢARE A TA, ACOLO DOMNUL ŢI SE VA OPUNE. El este în noi, dar nu mai este cu noi.

Deci, CÂND REFUZI LUMESCUL ŞI UMANUL TE ÎNCARCI CU ENERGIE SFÂNTĂ, când respingi acea mai multă plăcere care este ataşament, atunci te îndrepţi spre divin.
NUMAI CAND RESPINGI TOT CEEA CE ŢIE ÎŢI PLACE, TE ÎNDREPŢI SPRE DUMNEZEU!

Numai când renunţi la patimă, Domnul vine la tine. SINGURUL OBSTACOL ESTE EU ŞI VOIA MEA MAI PRESUS DE TOATE. Fără eu şi voia mea, nu există decât Dumnezeu, dar dacă NU Îl pui în tot ce faci, El nu este niciunde, şi mai mult, ceea ce faci se va destrăma şi va ieşi prost întotdeauna. Când a apărut voia mea, pretenţiile mele, aşteptările mele, acolo nu este divinul şi totul se va termina prost.

Oamenii consideră viaţa pe pământ ca o continua adăugare de satisfacţii la corpul lor ŞI NU ESTE AŞA DELOC, pentru că corpul ESTE PARTEA CEA MAI MICĂ, CEA MAI DE NE LUAT ÎN SEAMĂ, DE NEGLIJAT, 3%. Noi suntem numai suflet şi aici pe pământ, dar nu suntem lăsaţi să înţelegem, suntem manipulaţi şi îndoctrinaţi şi băgaţi în cutie, iar corpul este ca o coajă, cum este coaja mărului.

Dintr-un măr ce procent reprezintă coaja? Acela este corpul nostru, iar miezul mărului este sufletul.

Te ocupi de el doar când îţi aminteşti, uneori, câteodată, rareori, mai şi îl uiţi, nu eşti atent la el, nu îl iei în seama întotdeauna. De ce? Pentru că trebuie pus la locul lui, în RAPORTUL DIVIN, şi supus sufletului, cum e coaja mărului. Când mănânci mărul te interesează coaja sau miezul?
Corpul este întotdeauna secundar, aşa cum este lumea, umanul, materia. Pentru că toată această grijă exagerată faţă de el înseamnă eu mai presus de toate. Nu trebuie să fie pus pe primul plan, ca atunci începi să pierzi energie. Când faci totul pentru tine, pierzi viaţa masiv. E ca şi când ai aduna într-o gaură neagră, pentru că egoul în sine nu există, căci nu are realitate de la sine. Este doar un gând, un concept. Şi când faci totul pentru el, nu rămâne nimic. El se pierde imediat când treci de fluviul de gânduri. Nu mai ştii nimic de el, că a exista vreodată, cu toate că ai făcut totul pentru el. Şi apoi tu nu eşti eu, ci eşti NOI, o fiinţă comună sublimă.

Nu ai nicio treabă cu niciun eu şi niciun interes personal, cu nicio supărare, sau neîmplinire de sine, tu nu pierzi nimic nciodata, si nu ai ce sa ti se dea ca sa fii fericit, caci tu esti fericirea toata, nicio treaba nu ai cu absolut nimic care îţi produce tristeţe sau îngrijorare. Sa intelegi asta bine! cand a aparut supararea ca ceva iti lipseste, nu este adevarat ce spui, pentru ca vorbesti dintr-un eu care nu are realitate de la sine si nu stie decat sa minta. Nu este adevarat!

Tu esti plin si fara lipsuri. Ai toata Iubirea divina si toata fericirea in tine, nu esti limitat. Toata lumea vrea sa te faca sa crezi ca iti lipseste ceva si ca ai mult ca sa ajungi nu stiu unde. Nu este adevarat! Te tin captivi in ego, adica dependeti de ei. Tu deja esti tot ceea ce ei iti spun ca nu esti. Doar nu crezi ca esti o fiinta divina completa. Cand vei intelege cine esti cu adevarat, toate limitarile vor dispare ca un fum.

Tu eşti o fiinţă divină care nu pierde nimic şi nu are niciodată nevoie de nimic mai mult decât are, căci aici pe pământ Dumnezeu îi dă tot timpul tot ce are nevoie. Ce griji să-şi facă? Că nu are griji, este o fiinţă divină sufletul tău! Tot ce ai nevoie primeşti de la Dumnezeu, numai când nu te zbaţi pentru un eu care nu există.

Când te superi, ai pus interesul personal, corpul tău, binele tău pe primul plan, şi aşa cazi.

07-01-2020

VA RĂMÂNE LA TINE NUMAI ACEL LUCRU PE CARE ÎL POŢI PIERDE UŞOR, FĂRĂ SĂ TE SUPERI!

VEI PIERDE TOT CE PUI TU PE PRIMUL PLAN, MAI MULT DECÂT LIPSA SAU PIERDEREA CARE SUNT DUMNEZEU.

Nimeni nu ne spune că atunci când mergi spre mai mult pornesc mecanismele divine entropice, de autodistrugere. Pentru că plăcerile duc la patimi, care îi ataşează, şi apoi porneşte frica de a pierde şi desprinderea cu forţa, necazurile, neplăcerile, şi bolile. Pentru că ataşamentul aduce creşterea agresivităţii interioare şi atunci atacăm oamenii, universul şi pe Dumnezeu.

Şi mai mult, dacă le spui că Dumnezeu nu este în direcţia aceea, spre mai multe satisfacţii, o să lupte cu tine şi o să se revolte, pentru că plăcerile îi iau din viaţă. Noi ne naştem cu o cantitate de viaţă fixă, să zicem 140 de ani, şi o consumăm pe plăceri. Prăjitura nu îi dă nimic sufletului nostru, ci doar îi ia. Lumea aceasta nu îi dă nimic sufletului, ci doar îi ia viaţa, şi când el nu mai are viaţa, atunci va comanda moartea trupului pe loc, brusc, nici nu discuta.

Noi ne încărcăm cu energie de la Izvorul vieţii care este Dumnezeu, numai prin dăruire şi sacrificiu de sine fără răsplata şi prin înfrânare, restrângere. Tu te bucuri de energia pe care prăjitura o scoate din sufletul tău. Viaţa doar îţi ia din energia duhului tău, ea doar mănâncă din tine. De acea, plăcerile lumii sunt periculoase, că nu ştii să te opreşti, şi se transformă în patimi şi apoi trebuie să fii desprins cu forţa, CĂ NUMAI PE ELE LE VREI. Şi în domeniul acesta nu se discută, dar noi suntem supăraţi că le pierdem. Dar CU CÂT NE AGĂŢĂM MAI MULT DE ELE, CU ATÂT MAI REPEDE LE VOM PIERDE.

Deci cum te încarci? CÂND CEVA TE ATRAGE FOARTE MULT, TE DUCI SPRE VIAŢA, DAR NU O VREI CU TOTUL. Atunci energia care a fost eliberată ca să-ţi bucure simţurile, nu se mai iroseşte pe nimic, pentru că lumea este NIMIC, nu iei nimic din ea, ŞI SE ÎNTOARCE ŞI DESCHIDE POARTA CERULUI. Şi aşa vine viaţa la tine, şi numai aşa. Deci te încarci cu viaţa numai când dai energie, adică grijă, atenţie, efort, fără motiv, fără să aştepţi nimic, gratis şi degeaba, numai atunci te încarci cu viaţa, şi când te restrângi pe toate punctele de ataşament cu viaţa.

NUMAI RESTRÂNGEREA ÎŢI SALVEAZĂ VIAŢA, CÂND NU MAI AI TIMP SĂ DĂRUIEŞTI. Oamenii râd, sau îşi bat joc, sau se revoltă şi luptă cu tine şi se supără, când spui CĂ DUMNEZEU ESTE ÎN PUŢIN, ŞI NICIODATĂ ÎN MAI MULT.
Acest mai mult este diavolul: Îţi dau toată lumea acesta, toată este a ta. Şi Domnul Iisus i-a spus: piei de aici, satano. Când vrei mai mult bine pentru tine, satisfacţii, fericiri, belşug, bunăstare, stabilitate, siguranţa a vieţii, vrei de fapt să mori mai repede, pentru că îţi vor lua viaţa. Te ataşează şi apoi devii violent, că îţi este frică să le pierzi, şi atunci va trebui să le pierzi cu necesitate.

Când un om este diabolizat? CÂND LUPTA CA SĂ-ŞI PĂSTREZE PATIMILE, ATAŞAMENTELE, SATISFACŢIILE. Fericirea este eliberarea de ele, de eu. CÂND LAŞI ALEGEREA SĂ O FACĂ CELĂLALT ŞI TU NU IMPUI NIMIC. Este invers decât facem noi, de parcă nu am vrea să fim fericiţi. FERICIREA, ADICĂ IUBIREA, DOAR ELIBEREAZĂ, ŞI NU VREA SĂ REŢINĂ SAU SĂ PĂSTREZE NIMIC PENTRU SINE. Ca de aceea este fericire. LIPSA INTERESULUI PERSONAL ESTE FERICIREA.

Ataşamentele sunt doar griji şi necazuri, ca sufletul cheamă neplăcerile ca să îl aducă pe om înapoi la Dumnezeu, care este această stare de permisiune totală, când permiţi vieţii să fie cum vrea ea şi nu vrei să fie cum vrei tu.

Important este numai ce pui tu pe primul plan. Dacă pui lumescul şi umanul, îţi faci viaţa o suferinţă, pentru că Dumnezeu ţi se va opune, pentru că îţi faci idoli.
CÂND NU VREI CEVA NEAPĂRAT PENTRU TINE ŞI ELIBEREZI VIAŢA DIN MÂINILE TALE, EŞTI ÎN DIVIN PE LOC. Când vrei ceva pentru tine, vei suferi pentru că nu eşti în divin. Fiinţa sublima din noi nu vrea nimic pentru sine.

ACOLO UNDE ESTE EU MAI PRESUS DE TOATE, DOMNUL NU ESTE. Fiinţa divină este Iubire, lăsare de sine, dezinteres pentru mai mult binele tău: când nu vrei să ai dreptate, nu vrei să câştigi, nu vrei să ai.

Când faci totul ca celălalt să câştige, să-i fie bine, să fie fericit, atunci eşti în divin. Dar dacă vrei ceva pentru tine, vei pierde, iar tot ce doreşti nu ţi se împlineşte. Ca să rămână ceva la tine trebuie să nu doreşti intens, să nu vrei nimic pentru tine, atunci va rămâne. Când nu raportezi nimic la eu, la interesul tău. DESPRINDEREA ESTE O STARE FĂRĂ INTERES PROPRIU, când nu lupţi şi nu te aperi, şi nu vrei să ai dreptate, nu lupţi pentru adevărul tău, binele şi plăcerea ta. CÂND UŞOR RENUNŢI LA CEEA CE ÎŢI PLACE ŢIE CEL MAI MULT, ATUNCI EŞTI ÎN DIVIN ŞI LIBER DE TINE ÎNSUŢI.

CEA MAI MARE ELIBERARE ŞI CEA MAI MARE FERICIRE ESTE ELIBERAREA DE MAI MULT INTERESUL PERSONAL, DE DREPTATEA MEA, DE ADEVĂRUL MEU, DE PLĂCERILE MELE, DE EU ŞI NUMAI EU. Pentru că este eliberare de diavol.

Iubirea este pierderea patimii şi ataşamentului. TOATE DE CARE TE ATAŞEZI, LE PIERZI. Dumnezeu este nu mai mult plăcerile tale, nu fericirea simţurilor, ESTE EXACT CE NU NE PLACE. Este restrângerea, reţinerea, abţinerea, înfrânarea, retragerea, acceptarea, lipsa de reacţie, cedarea, dăruirea, slujirea, sacrificiul, lepădarea de sine, jertfă de sine, supunerea, ascultarea.

VA RĂMÂNE LA TINE NUMAI ACEL LUCRU PE CARE ÎL POŢI PIERDE UŞOR FĂRĂ SĂ TE SUPERI. STAREA CÂND NU VREI NIMIC PENTRU TINE şi eşti total desprins este prezenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu este sacrificiul de sine, dar oamenii nu vor să sacrifice nimic pentru ceilalţi. A iubi este a elibera, ESTE NU DORI CA LUCRURILE SĂ FIE DUPĂ PLACUL TĂU, A NU DORI SĂ ŢI SE DEA CE VREI TU, sau să fii apreciat. NUMAI CÂND NU DOREŞTI CEVA MAI MULT PENTRU TINE EŞTI ÎN DIVIN PE LOC.

Ce faci tu şi celălalt face.

LUCRUL DE CARE EŞTI ATAŞAT NU-L VEI AVEA.
RĂMÂNE LA TINE DOAR ACEL LUCRU PE CARE UŞOR POŢI SĂ NU ÎL VREI SAU SĂ-L PIERZI ORICÂND. Acela va rămâne la tine. Eşti sănătos şi fericit numai când nu vrei lumescul şi umanul, pentru că nu mai pierzi energie vitală. Lumea doar îţi ia energie din suflet şi nu îi dă nimic duhului tău.

Cu cât pierderea este mai mare, cu atât mai gol de ego eşti. Deci avem nevoie de pierdere mai mult decât de câştig. TOATE PROBLEMELE SE REZOLVĂ OFERIND MAI MULTĂ ENERGIE, GRIJĂ, EFORT ŞI ATENŢIE. Dar când iei numai pentru tine, pierzi energie. Important este ce pui tu pe primul plan, dacă îi pui pe ceilalţi pe primul plan, şi primul gest este de oferire gratuită, atunci vei trăi. Ataşamentul produce patima şi răul, suferinţa. Ceea ce vine de la Dumnezeu este întotdeauna optim şi exact ceea ce ai nevoie. Dar dacă forţezi, pierzi.

Totul este perfect făcut de Dumnezeu în fiecare clipă, nimic nu este de scos sau de adaugat, de nu îţi rămâne decât să fii uimit şi să te minunezi de perfecţiunea vieţii, oriunde priveşti. V-a trimis în rai şi voi nici nu îl vedeţi. Dar omul este nefericit şi în rai. Deci RĂMÂNE LA ŢINE NUMAI LUCRUL DE CARE NU EŞTI ATAŞAT ŞI NU ÎL VREI CU PUTERE PENTRU TINE. Pentru interesul tău de mai mult să nu faci nimic, că devii diavol, că VEI PIERDE TOT CE PUI TU PE PRIMUL PLAN, MAI MULT DECÂT LIPSA SAU PIERDEREA CARE SUNT DUMNEZEU.

PIERDEREA LUMESCULUI ESTE IUBIREA. Lipsa Iubirii este boala şi necazul care va veni mâine. Când înţelegi că totul vine din tine, nu mai poţi zice nimic şi nu mai ai pe cine să te superi, nu mai poţi acuza pe nimeni. Şi apoi depinde ce lume interioară îţi imaginezi tu, căci aşa va fi şi ce va veni spre tine, că vine numai ceea ce eşti tu în adânc. ATAŞAMENTUL DE VIAŢĂ DUCE LA DISTRUGEREA VIEŢII.

GREUTĂŢILE ŞI ISPITELE, PIERDEREA ŞI NEDREPTATEA, ÎNJOSIREA ŞI UMILINŢA TE FAC SFÂNT. De ce nu ai vrea asta mereu?

LIPSA DE INTERES PERSONAL, DE APĂRARE ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU!

Doamne, ajuta!



Dani Daniela atasamentul puternic fata de o persoana conduce de multe ori la dezamagiri, am simtit asta, dar totusi, putem sa iubim fara sa ne atasam? iubesti pe cineva, inevitabil te si atasezi, nu?

Marius Ghidel Daca nu iubim fara atasament, acel om se va indeparta de noi, ca el este acolo pentru noi CA Sa NE INVETE IUBIREA ORICE AR FI! Si toti oamenii care vin in fata noasta NUMAI ASTA NE INVATA! TOTI sunt trimisii Domnului. Mare respect ar trebuie sa avem fata de toti si sa le multumim pentru lectiile care ni le dau. Nu exista decat 2 persoane in lume, tu si Dumnezeu! Toti ceilalti sunt El.

Dani Daniela adica sa devii nebun pentru Hristos? cine se poate ridica la o asemenea treapta?!

Marius Ghidel Oricine in orice moment! Altfel riscul este mare. Aici putem sa avem de toate, dar daca nu mai avem suflet, nu vom putea urca!

Dani Daniela odata mi-a spus cineva: " eu, spre deosebire de tine, nu sunt pres". M-a durut.

Marius Ghidel da, dar Dumnezeu se face preș in fata noastra si calcam pe El! El poate si noi nu ptem? Asta este iubirea nelimitata, oricum ar fi celalalt si orice ar fi! Acesta este pretul! Si merita TOTUL! A fi preș este RAIUL! Dar cine Il vrea?

Dani Daniela societatea te eticheteaza daca nu iei atitudine in unele situatii. cica ai stima de sine joasa, esti slab, etc...

Marius Ghidel Conceptul de stima de sine este un virus, ca sa imbina omnirea spre cosnumerism si droguri. Acum au renuntat la el, au gasit altele mai puternice de a reduce populatia globului. Dar la noi a ramas rezidual. Nu au reusit sa demonstreze nimic in 100 de ani. Acum nu il mai foloseste nimeni, numai noi ca ramane ca un recul. Orientul nu are asa ceva, si nu intelege ce inseamna. Pentru ca sinele divin care suntem nu are nevoie de nicio stima de sine. E absurd.

Cum spunea Sf Ioan Gura de Aur: CAND TRUPULUI TAU II ESTE BINE SI SE BUCURA, SUFLETUL TAU ISI ASTEAPTA PIEIREA!

Intrebare: Trupul este VAS AL DUHULUI!! DECI SI DE CURATENIA TRUPULUI TREBUIE SA NE INGRIJIM!?

Raspuns: Sigur, DAR SA NU FIE DOMINANT!

DACA DE SUFLET NU NE INGRIJIM DELOC, ATUNCI GRIJA PENTRU TRUP DEVINE DOMINANTA, adica eu mai presus de toate, adica este cadere, indepartare de divin... Si se vede asta din reactie. OMUL LUI DUMNEZEU NU SE APARA SI, NEAPARANDU-SE, NU ESTE NIMENI CARE SA-L ATACE.

CAND TE APERI, APERI UN DIAVOL.

Ar trebui sa facem totul pentru suflet, si atunci grija pentru trup nu ar mai fi preocuparea noastra principala! Sau ne-ar fi rusine sa facem totul pentru partea cea mai mica, de neluat in seama. Si absurd ar fi.

LA MOARTE, DE CE NU MAI FACEM TOTUL PENTRU EL?

Pentru ca trupul nu poate fi niciodata pus pe primul plan, el - la fel ca si lumea sau materia - ESTE SECUNDAR. Cum spunea Sf Ioan Gura de Aur: CAND TRUPULUI TAU II ESTE BINE SI SE BUCURA, SUFLETUL TAU ISI ASTEAPTA PIEIREA! Sau Rumi: sufletul tau sufera.

Pentru ca trupul pus pe primul plan, inseamna eu mai presus de toate, adica diabolizare: binele meu, adevarul meu, dreptatea mea, placerea mea, confortul meu, placerile mele, eu perfect. SI REACTIA DOVEDESTE ATASAMENT DE MATERIE, DE LUMESC SI UMAN.

Si daca cineva ne ia binele, devenim agresivi, violenti, adica neoameni, nemilosi, adica impotriva lui Dumnezeu - care sunt ceilalti. CAND CINEVA ATENTEAZA LA BINELE NOSTRU, IL ATACAM PE LOC, dar atacam si omenirea, pentru ca suntem un suflet comun, atacam si universul, dar si pe Creatorul lui.

Trebuie sa punem trupul in raportul lui divin, si sa acordam toata atentia lucrului cel mai important care ne tine in viata, care este sufletul, nu coaja, nu haina. Ea are rolul ei, dar miezul este totul. Sufletul reprezinta 97%, iar corpul pana in 3%.

Ca daca el zice ca NU MAI POATE SA STEA INTR-UN CORP PENTRU CARE SE FACE TOTUL, si pentru suflet nu se face nimic, atunci el comanda extinctia, brusc, si fara putinta de a mai zice nimic, pentru ca el este primordial si materia este secundara.

Atunci TRUPUL, PENTRU CARE NOI AM FACUT TOTUL, SE DOVEDESTE CA ESTE DOAR O UMBRA si nu zice nimic, ca mai vrea sa traiasca inca 100 de ani, si NU ARE NICIO PUTERE. Celui care are puterea i se aduce toata slava. Pentru ca nu poate sa zica nimic impotriva primordialitatii sufletului, a ordinii divine.

Trebuie sa ne purtam fata de suflet asa cum este drept si divin: sa ne comportam ca o fiinta divina pe pamant, si nu ca un eu care nu vrea decat suferinta fara capat!

Multumim dlui Ianis Predescu pentru intrebare.



José Antonio Caballero Huerto cum sa ne comportam cu sufletul multumesc

Marius Ghidel Noi nu suntem egoul care vrea totul pentru sine, suntem fiinta sublima care nu stie decat sa daruiasca. Problema noastra este sa ne purtam ca o fiinta a cerului ce suntem si in continuare pe pamant, care nu stie decat sa druiasca si sa iubeasca. Ea este dezinteresata sa ia mai mult pentru ca nu are nevoie. Domnul ii da totul, Iar mai mult insemna durere si suferinta. De ce ar vrea sa sufere mereu, cand ea are totul in dar, fara sa se straduiasca? Noi nu cunoastem aceasta stare pentru ca nu daruim continuu, si nu ne restrangem mereu. Si Domnul nu este in lacomia noastra de viata, si de aceea nu Il cunoastem, orice am face noi, nu conteaza. Trebuie sa te restrangi si sa te limitezi la putin continuu, altfel nu vine INTELEGEREA, INTELEPCIUNEA, SIMITIREA, BUNA MASURA, BUNUL SIMT SI MIRACOLUL. Omul fara Dumnezeu este infumurat, obraznic, infatuat, mandru, orgolios, trufas, rau voitor. Si asta vine din atasamentul de placerile simturilor, care ii ia mintea si nu mai stie dreapta masura. De aceea daca vrei sa distrugi un popor il duci spre fericirile simturilor, spre consum si placeri, si isi va pierde discernamantul si va fi suspendat in aer, fara repere, fara minte si usor de manipulat, plin de ura, pentru ca nimic nu ii va merge cum vrea el si apoi nimic nu ii va ajunge si nu ii va satisface lacomia fara margini. Si i-ai luat sufletul. Asta este indiabiolizare, si apoi daca ii iei placerea, a si sarit la tine cu ura si manie, sau cu furie fara capat. Deci noi sa ne dam voie sa fim sufletul divin care suntem, care nu stie decat sa daruiasca si sa iubeasca si nu vrea niciodata mai mult decat are, ca inseamna suferinta. Caracteristica esentiala a sufletului este ca NU VREA MAI MULT PENTRU SINE NICIODATA. Numai egoul vrea mai mult, pentru ca niciodata nu o sa-l aiba si asta ii aduce durere si el se hraneste cu durere, si tu i te supui.

CAUZA BOLILOR - BUCURAŢI-VA LA PIERDERE ŞI ÎNTRISTAŢI-VĂ LA CÂŞTIG!

Cauzele bolilor sunt la nivelul ansamblurilor: bunăstarea, prea plinul, comoditatea, savoarea, senzualitatea, ataşamentul, orgoliul, eu pe primul plan: dreptatea mea, adevărul meu si placerea mea Nu punctual, la nivelul efectelor. BOALA ÎNSEAMNĂ ATAŞAMENT ŞI FRICĂ DE A PIERDE. Necazul şi boala sunt mecanisme divine de desprindere de tot ce preţuim noi mai mult, foarte eficiente, perfecte. VINDECAREA ESTE ACCEPTAREA PIERDERILOR şi supunere în fata divinităţii, dar asta înseamnă SĂ NU MAI VREI SĂ ŢI FACI VOIA.

Nu contează boala, poate să fie orice, ea ne scade orgoliul şi ne dezlipeşte şi ne ajută să pierdem ce preţuim noi mai mult, şi ne aduce înapoi la Dumnezeu, adică în LIPSA şi PUŢIN.
LIPSA ŞI PUŢINUL SUNT PREZENŢA DOMNULUI.
Boala se vindeca prin revenirea la Dumnezeu, dar El înseamnă SĂ NU MAI VREI MAI MULT NICIODATĂ: mai bine pentru tine, mai sus, mai puternic, mai bogat, mai savuros, mai senzual.

DUMNEZEU ESTE ÎNDEPĂRTAREA CONTINUĂ, ZI DE ZI, DE UMAN ŞI LUMESC. Tocmai ce nu ne place.

Noi nu Îl vrem pe Domnul, noi fugim continuu de El, cu toate că Numai El ne poate da tot ce visăm fără să ne străduim. Trebuie doar să-L punem mai presus de toate. Vindecarea vine Numai de la El, când El vede că ne îndepărtăm de tot ce punem noi pe primul plan.

Îndepărtarea de uman este VINDECAREA. Boala şi neplăcerile ne desprind de lumesc, pentru că lumea ne ia sufletul şi ne pierdem viata.

DUMNEZEU NE APĂRĂ CONTINUU DE NOI ÎNŞINE!

Noi pierdem viaţă în multe feluri, spre exemplu prin atac, critică, acuzaţie, reproş, sau prin lăcomia de mai mult, sau prin dorinţa de câştig, de a învinge, de a avea dreptate.

BOALA SCADE UN ORGOLIU PREA MARE, TRUFIA ŞI MÂNDRIA. Şi este un ajutor de nepreţuit pentru suflet. Ne salvează sufletul şi îl curăţă foarte eficient.

TREBUIE SĂ NU VREI CEEA CE VREI, SĂ LAŞI MEREU DE LA TINE, SĂ NU VREI SĂ AI DREPTATE, SĂ NU VREI SĂ CÂŞTIGI, SĂ NU VREI SĂ FACI LUCRURILE PERFECTE, SĂ NU VREI MAI MULT, ADICĂ SĂ TE OPUI MEREU VOII TALE. Să fii obişnuit şi firesc. Să nu exagerezi în nimic.

SĂ NU VREI SĂ-ŢI FIE MAI BINE, să mergi invers, spre puţin. Bolile nu contează, pot fi oricare, dar cu cât ataşamentul de viaţă este mai mare, cu atât boala este mai grea şi de durată.

Ca să vindeci corpul trebuie vindecat întâi sufletul şi asta înseamnă SĂ ACCEPŢI UŞOR PIERDEREA UMANULUI ŞI LUMESCULUI, SĂ NU TE DERANJEZE CĂ NU AI, CĂ NU EŞTI IUBIT, şi mai mult: să o alegeţi întotdeauna, LIPSA.

Și să NU VREI SĂ AI MAI MULT DECÂT AI NEVOIE! Lipsa este sanătatea, desprinderea, să nu vrei umanul este sănătatea.

Aceasta este sănătatea și vindecarea si fericirea: SĂ NU VREI MAI MULT NICIODATĂ, ORICE AR FI! Să te mulțumești cu puțin.

SĂ REFUZI ACEST MAI MULT, că este boală și durere, că nu este al tău, îl iei de la cei care au nevoie. Primești o pungă cu bani, iei din ea 2 monezi și restul o dai înapoi, căci tot ce îți prisoseste ÎNSEAMNĂ MOARTE, și le vei pierde si vei suferi pentru că se tranformă în boli și necazuri.

Acest mai mult decât ai nevoie crează boala, adică lipsa dăruirii.

PIERDEREA ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT CÂŞTIGUL, ea duce la VINDECAREA sufletului. Nu câştigul, nu dreptatea şi adevărul nostru, nu binele nostru, acestea întăresc egoul, care înseamnă boală şi necazuri. Când avem prea mult timp câștig pentru eu si trup, pierdem suflet și de aceea vin bolile, ca sa ne încarce cu energia vietii si să ne salveze duhul. Si să ne scape de mai presus de toate. Și ne vor scăpa, că altfel murim.

Caștigul pentru trup, bunăstarea, comoditățile, tot ce ne place nouă mai mult, ne omoară mai repede foarte eficient. Pentru ca noi incălcăm raportul divin și facem principală partea cea mai mică, si atunci sufletul moare. Poți să ai tot ce vrei, dar fără suflet ești un mort viu, iar dincolo nu urci deloc, rămâi în locul unde este scrâșnetul dinților.

Noi căutăm în viaţă pe dos lucrurile, exact acelea care ne pot face cel mai mare rău posibil: savoarea, fericirile simţurilor, bunăstarea peste nevoie, bogăţia, stabilitatea şi siguranţa vieţii, senzualitatea. Dar toate acestea sunt eu mai presus de toate, adică omoară sufletul. De ce sunt rele? Pentru că ne ataşează şi apoi ne este frică că le pierdem şi devenim imediat nemulţumiţi şi violenţi şi atacăm, ne mâniem sau ne înfuriem şi urăm și așa pierdem viață.

Când a apărut mânia, ai intrat în întuneric pe loc. Când lupţi pentru dreptatea ta, ai devenit diavol.

Să vă întoarceţi la Dumnezeu este soluţia la orice problemă a noastră, adică SĂ NU VĂ INTERESEZE INTERESUL PROPRIU: să am, să câştig, să ajung cât mai sus, să fiu puternic, să fiu bogat, să am comodităţi, SA REFUZAȚI savoarea şi tot ce este mai mult decât vă trebuie. Astea toate ne omoară sufletul şi ne aduc suferinţa pentru că înseamnă eu pe primul plan: numai mie să-mi fie bine.

CREDINŢA ÎN DUMNEZEU SE MĂSOARĂ PRIN CE PUI PE PRIMUL PLAN ŞI ÎNCOTRO TE ÎNDREPŢI. Acolo este locul fierbinte. Când mergi spre lumesc şi uman, te îndepărtezi de El şi vei suferi - si nu ai credință indiferent ce ai face nu ai. Când crezi in Domnul TE LAȘI ÎN MÂNA LUI TOTAL! De ce vrei să suferi mereu, nu înţeleg? Şi se vede imediat de ce este interesat omul. Vrea bani şi poziţie socială mai mult decât puţinul care este Dumnezeu! Atunci va suferi. Vezi orgoliu la el şi îngâmfare, este încrezut - ca el ştie şi poate, atunci va suferi. Când pui orice din lumea aceasta mai presus de toate, chemi neplăcerile şi bolile, şi nu te vor lăsa în pace până nu TE VOR ÎNFRÂNGE ŞI ÎŢI VOR ZDROBI INFATUAREA ŞI OBRĂZNICIA.

Şi de vreme ce aperi umanul şi lumescul, exact ce nu trebuie pus mai sus de toate, NU AI CUM SĂ SCAPI DE ÎNGENUNCHEREA LA CARE TE VOR SUPUNE FORŢELE DIVINE. Nici nu stau la discuţii. Dar pe omul înfrânt cu inima Dumnezeu nu îl va urgisi.

Păstraţi cât aveţi nevoie şi daţi ce este mai mult şi nu reţineţi nimic. Asta înseamnă să te bazezi pe Dumnezeu: să nu îţi faci depozite, rezerve, te laşi în mâna Lui total. Mergeţi spre puţin şi toate bolile se vor vindeca. Mergi spre mult şi toate necazurile şi bolile te vor îngenunchea. Că se îngenunchează orgoliul care vine o dată cu îndreptăţirea de sine pe care o aduce ataşamentul şi posesiile.

TOT CE ESTE MAI MULT DECÂT AI NEVOIE ESTE NECAZ ŞI SUFERINŢĂ!

De ce să vrei să suferi mereu? VEI FI FERICIT ŞI SĂNĂTOS NUMAI CÂND VEI REDUCE ACEST MAI MULT ŞI TE VEI LIMITA LA ATÂT CÂT AI NEVOIE, LA PUŢIN, pentru că puţinul nu ţi-l poate lua nimeni niciodată şi nu ai ce sa pierzi, ori sa plece de la tine. Lipsa este prezenţa maximă a lui Dumnezeu. Lipsa, adică golul, este cea mai mare comoară posibilă, pentru că Îl cheama pe Domnul şi EL vine imediat, pentru că în natura Lui este să ocupe golurile şi, când El este cu tine, toată viaţa ta devine miraculoasă şi foarte potrivită. De ce nu ai vrea să fii fericit continuu, nu ştiu?

Boala scade acest mai mult, te desprinde, şi micşorează egoul, deci oprește pierderea de energie vitală. DEZINTERESUL DE LUMESC ŞI UMAN ESTE FERICIREA ŞI SĂNĂTATEA, LINIŞTEA ŞI BUCURIA VIEŢII.

DEZINTERESUL, CÂND LAŞI VIAŢA, CÂŞTIGI VIAŢĂ, spunea Domnul Iisus.

Deci de boală se scapă prin dăruire de sine CONTINUĂ, fără răsplata, fără motiv, degeaba şi gratuit, şi prin înfrânare, abţinere, restrângere. Prin oprirea atacurilor şi a condamnării, când laşi armele jos, se deschide poarta cerului şi porneşte vindecarea. CÂND NU MAI FACI CE VREA EGOUL SĂ FACI, PRIMEŞTI ENERGIE VITALĂ.

CÂND REFUZI SĂ MERGI SPRE LUMESC ŞI MAI MULTE PLĂCERI DECÂT AI NEVOIE, CÂND NU VREI COMODITĂŢI, ŞI NU VREI BELŞUG, ŞI NU VREI SAVOARE, SAU STABILITATE, SAU PUTERE, ŞI NU VREI SĂ CÂŞTIGI MAI MULT, CÂND NU ÎŢI FACI DEPOZITE, CÂND MAI MULT DAI DECÂT IEI, ATUNCI ÎNCEPE VINDECAREA.

Că bolile opresc un orgoliu prea mare, NU FACEŢI NIMIC MAI MULT PENTRU MAI MULT BINELE DVS! Boala opreşte lăcomia de viaţă. INVERSAŢI TOT CE VĂ SPUNEŢI DIN EU, CĂ NU ESTE ADEVĂRAT şi iarăşi pierdeţi energie.

ELIBERAREA DE EU MAI PRESUS DE TOATE ESTE VINDECAREA, SĂNĂTATEA ŞI FERICIREA. Adică SĂ NU VREI CE VREI cu eul.

Când nu vrei ce vrei intens, cu putere, nu este din eu. Fiinţa divină din noi, mai mult cedează, decât ia pentru sine. Ea se bazează pe Dumnezeu total, nu luptă şi nu se apără pe sine, doar dăruieşte. Adică nu vrea mai mult. Dumnezeu îi dă cât are nevoie, și ea nu se luptă pentru ea. NU ARE NEVOIE, dacă se bazează TOTAL pe Domnul, şi El îi dă tot ce are nevoie fără să ceară, ea primeşte totul în dar. Pentru ea totul este frumos, dar dacă nu atingem această stare de lăsare de sine absolută, nu Îl vom cunoaşte şi nu vom ştii cât de bun şi darnic este, si atunci ne lasă să ne chinuim.Și este așa de simplu, DOAR SĂ TE LIMITEZI LA PUȚIN. Asta este Vindecarea. Când vrei mai mult vrei boală și necazuri.

Dar când ne chinuim pentru noi, noi vrem mai mult să facem rezerve, şi atunci porneşte suferinţa. CÂND LUĂM MAI MULT, VINE BOALA ŞI NECAZUL, CA SĂ NE MICȘOREZE, CĂ MAI MULTE POSESII ÎNSEAMNĂ MAI MULT EU, orgoliu si răutate.

NOI CA SĂ NE VINDECĂM TREBUIE SĂ NE PĂSTRĂM ÎN PUŢIN ŞI AŞA PORNEŞTE VINDECAREA VIEŢII NOASTRE.

BUCURAŢI-VA LA PIERDERE ŞI ÎNTRISTAŢI-VĂ LA CÂŞTIG! La câștig pentru eu și pentru trup pierdeți viață, dar la pierdere și la împuținare, o caștigati - si caștigați așa si Împărăția Cerului!

Doamne ajută!



José Antonio Caballero Huerto Marius de unde stiu ca e din Eu ce vreau multumesc

Marius Ghidel Când nu vrei ce vrei intens, cu putere, nu este din eu. Fiinţa divină din noi, mai mult cedează, decât ia pentru sine. Ea se bazează pe Dumnezeu, nu luptă şi nu se apără pe sine, doar dăruieşte. Adică nu vrea mai mult. Dumnezeu îi dă cât are nevoie, și ea nu se luptă pentru ea. NU ARE NEVOIE, dacă se bazează TOTAL pe Domnul, şi El îi dă tot ce are nevoie fără să ceară, ea primeşte totul în dar. Pentru ea totul este frumos, dar dacă nu atinge această stare de lăsare de sine absolută, nu Îl vom cunoaşte şi nu vom ştii cât de bun şi darnic este, si atunci ne lasă să ne chinuim. Dar când ne chinuim, noi vrem mai mult şi facem rezerve, şi atunci porneşte suferinţa. Când luăm mai mult, vine boala şi necazul. Noi ca sâ ne vindecăm trebuie să ne păstrăm în puţin şi aşa porneşte vindecarea vieţii noastre.

Liliana Teodorovici D le Marius,am inteles despre bunaastare,comoditati,stabilitate,etc. Atasamente.Asta ne incata si sf.parinti.Oameni traitori si ei in duhul lui Dumnezeu. N ai cum sa negi acest adevar. Insa in ceea ce priveste copii,daca ne dorim sa faca o scoala,sa fie cuminti,ascultatori,sa faca voia lui Dumnezeu,sa aiba un loc de munca bun in ceea cei place,sa i daruiasca Dumnezeu un sot/ sotie cu credinta,iubire si sa fie iubire impartasita etc.,intr un cuvant numai de bine.Acestea sunt pretenti? Sunt atasamentele noastre fata de ei? Pentru ca nu intotdeauna copii asculta. Nu intotdeauna se intampla cum dorim.

Marius Ghidel Am scris si o sa apara inainte de vara o carte despre femei, barbati si copii. Copii vin cu un program al lor de la Dumnezeu, si daca noi ii fortam cu ceva ni se vor opune, sau vor face prost ce i am indemnat noi sa faca si pana la urma vor face tot ce au ei in programul divin. Noi putem doar sa-i indrumam, sa le spunem din experienta noastra ce este bine si ce este rau, si apoi sa le dam libertate sa alega. Poate vor alege gresit un timp, dar viata ii va corecta si pana la urma vor fi niste oameni responsabili care vor stii ce vor. Si asta conteza cel mai mult!

Cristian Sofrone Când judecăm ii facem nebuni pe alții oameni sau la televizor stirile ce se întâmplă domnule Marius?

Marius Ghidel Pai ce ni s eface din fata la toti, sunt mecanisme divine de scadere a orgoliului nostru si de desprindere de atasamentul de viata. Sunt ajutoare de sus, si nu pot fi criticate, chiar daca inseamna suferinte, taieri de salarii, masuri de austeritate sau ocuparea de catre ale popoare, sau jefuirea bogatiilor tarii. Pentru ca noi daca am beneficia de ele le am folosi pentru satisfactiile trupului SI LE-AM IROSI. Deci NU LE MERITAM si de aceea ni se iau si ni se vor lua pana ne schimbam interior. Si ne schimba doar suferinta, ceea ce se si intampla. Deci ceea ce ni se intampla este divin si de mare ajutor pentru sufletul nostru ca ne curata. Hotul sau cel care iti face un rau iti salveza viata.

Cristian Sofrone Am intrebat ca asta am văzut la tatal meu înjură si judeca, va multumesc!

Marius Ghidel Cand judecam, criticam, acuzam, pierdem energie, cand de fapt suferintele care ne vin peste toti, sunt mecansime divine care ne salveaza sufletul si avem nevoie. dar nicio problema prin judecata noastra ele se acclereaza si devin MAI VIOLENTE.

 

08-01-2020

CUM SE REALIZEAZĂ VINDECAREA? VINDECAREA ESTE DE EU MAI PRESUS DE TOATE!

CU CÂT MAI REPEDE RENUNŢI LA TOT CE TE ATRAGE PE TINE MAI MULT, CU ATÂT MAI REPEDE TE VINDECI

CÂND ATACI, APERI UN DIAVOL

LĂSAREA DE SINE LA CONFLICT ESTE CREDINŢA - adică a nu reacţiona atunci când eşti umilit şi înjosit, pentru că tu nu eşti egoul care lupta şi se apăra. Când nu răspunzi cu agresivitate, energia care s-ar fi pierdut în luptă se întoarce şi deschide poarta cerului. Conflictul vine exact în momentul când nu mai avem energie vitală. Oamenii sunt trimişii Domnului sau mai bine spus Medicii divini, şi ŞTIU PERFECT CUM SĂ NE DERANJEZE CÂT MAI BINE CA SĂ NE SALVEZE INIMA.

PUTEREA TA DE A NU TE SUPĂRA LA PIERDERE, CÂND EŞTI UMILIT, ACEEA ESTE SĂNĂTATEA, FERICIREA ŞI RAIUL.

Boala este pierderea legăturii cu Dumnezeu PREA MULT TIMP, adică ataşamente de viaţă prea puternice, transformate în patimi. Boala scade patimile, plăcerile peste nevoie. Tot ce vine din faţă este bun, drept şi divin şi NE TREBUIE FOARTE URGENT, aşa cum este. Totul vine de la El şi nu poate fi respins fără să suferi. Orice ni se întâmplă neplăcut omoară un diavol din noi, şi avem nevoie. Nimic nu este întâmplător, nimic nu este de evitat, doar să înţelegem lecţia şi de acceptat.

Totul este de acceptat, nu ai nevoie de reacţie, pentru că tocmai reacţia precedentă a adus un atac mai dur acum. Întâmpini toate situaţiile de viaţă cu linişte, fără tine, FĂRĂ UN SCOP PERSONAL, FĂRĂ DORINŢA DE A CÂŞTIGA. Asta îţi asigură reuşita pentru că liniştea este prezenţa lui Dumnezeu şi nu te poţi lipi. Dar când eşti fără reactivitate, atunci nu ai arme interioare şi de aceea nimeni nu poate să te atace în niciun fel, nici boala, nici necazul, nici durerea. CLIPA DE CLIPĂ SĂ NU VREI CEVA MAI MULT PENTRU TINE. STAI DESPRINS!

Bolile arată LIPSA DE CREDINŢĂ, adică LIPSA DE ABANDONARE DE SINE, prea mult eu şi prea puţin Dumnezeu. Vindecare are loc numai la nivelul mişcărilor de ansamblu care devin nişte obiceiuri. Obiceiurile care duc la ataşament trebuie să fie scoase, dacă nu renunţăm singuri la patimi, vom fi forţaţi. O patimă în fundal este orice patimă, iar forţele cerului când ne scad, fac asta ÎN ORICE MOD POSIBIL. Dacă avem o anumită patimă, şi ne dă afară de la serviciu, sau alt necaz si noi nu vedem legătura, ca de fapt Dumnezeu ne desprinde, nu am inteles mecanismul.

Cauza bolilor este că noi punem prea mult timp pe primul plan trupul, plăcerea, lumescul şi valorile umane. Şi aici ne desprinde forţat, ca noi ne agăţăm de ele şi pierdem legătura cu Izvorul vieţii, o tăiem, că plăcerile patimi taie legătura cu Dumnezeu, şi atunci nu mai primim energie, şi fără ea murim. Că egoul creşte şi sufletul se stinge ca o lumânare dacă nu este întreţinut. Sufletul este ca flacăra lumânării, tot timpul trebuie să-l încarci cu iubire, dăruire şi înfrânare. Boala şi necazul aduc sănătatea sufletului şi apoi a corpului care este secundar, şi se referea NUMAI LA SUFLET.

Dar dacă repari corpul, şi nu încarci sufletul cu energia vieţii, atunci vin mai multe boli şi mai multe necazuri. Deci vedem că ELE SE REFERĂ NUMAI ŞI NUMAI LA MICŞORAREA DE SINE, LA ORGOLIU, LA EGOISM, LA LĂCOMIA DE MAI BINE PENTRU MINE, care este ucigătoare de suflet pentru că închide poarta cerului şi nu mai primeşti viaţa. De aceea vin neplăcerile şi bolile, ca să ne desprindă de tot ce punem noi pe primul plan din viaţa aceasta şi SĂ NE SCAPE DE EU ŞI NUMAI EU, ŞI O FAC ÎN MOD PERFECT.

Şi acolo, la ataşamentul de plăcere, are loc cea mai mare rezistenţă. Acum plăcerea peste nevoie este metoda de reducere a populaţiilor. Este suficient doar să o întreţină. Şi omul ŞTIE FOARTE BINE CE SĂ APERE CA SĂ NU DEVINĂ CREDINCIOS, şi iubitor de Dumnezeu. Ştie. Dacă îi spui să micşoreze ataşamentul de plăcerile simţurilor, TE VA ATACA. Atacul lui arata că este ataşat puternic, şi urmează desprinderea cu forţa. Nu este fericit, nimeni nu este fericit cu un ego mare, cu multe posesii, pentru că egoul caută numai suferinţa, durerea.

CÂND ATACI, APERI UN DIAVOL.

Credinţa, adică apropierea de Dumnezeu, adică PREDAREA DESĂVÂRŞITĂ DE SINE ESTE CEA CARE VINDECA, RENUNŢAREA LA BINELE TĂU ŞI DREPTATEA TA LA ÎNJOSIRE ESTE CREDINŢA.

RENUNŢAREA LA BINELE TĂU PENTRU CELĂLALT ŞI LA ADEVĂRUL TĂU ESTE CREDINŢA ŞI SĂNĂTATEA.

Când te predai, te încarci cu energie, dar când lupţi şi te aperi, o pierzi, şi pierzi legătura cu Izvorul vieţii şi începi să mori. Deci consecinţa reacţiei este moartea şi boala. Ai reacţionat, te-ai supărat şi ai atacat, ţi-ai spart câmpurile - este ca şi când ai vrea să suferi. Şi este aşa pentru că egoul se hrăneşte cu durere.

CURĂŢENIA SUFLETEASCĂ ESTE SĂNĂTATEA ŞI FERICIREA, adică lipsa egoului, adică lipsa ataşamentului de valorile acestei lumi şi de simţuri, de plăceri. Nici să nu te gândeşti la ele: cum să ajung, cum să am, cum să câştig mai mult, ce să-mi cumpăr. Nu, că te lipesc de viitor şi apoi porneşte destrămarea vieţii.

Plăcerea face parte din frumuseţea vieţii, dar mai multă plăcere este durere, până la un anumit moment când devine obsesie, patimă, boala. Boala opreşte plăcerea peste nevoie, ataşamentul, patima.

Necazul şi boala sunt metode divine de desprindere de materie, de fericirile simţurilor, de savoare şi senzualitate. CREDINŢA ESTE A NU TE DUCE SPRE MAI MULT, A NU VREA CEEA CE ÎŢI PLACE ŢIE. Numai când doreşti ceva foarte mult sau ţi-ar place şi când poţi să-l ai si tu nu îl vrei, il refuzi, NUMAI ATUNCI TE ÎNALŢI.

NUMAI CÂND NU VREI LUMESCUL ŞI UMANUL, TE ÎNCARCI CU IUBIRE SFÂNTĂ. Când nu vrei mai multe satisfacţii, plăceri, savoare, senzualitate, CÂND NU LE VREI, TE VINDECI. CÂND NU VREI MAI MULTE POSESII, MAI MULTĂ PUTERE, ATUNCI VREI SĂ TE VINDECI.

Nu dori mai mult, ci ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE CONTINUU DE ATRACŢIILE VIEŢII, ACEASTA ÎNDEPĂRTARE ESTE SĂNĂTATEA ŞI FERICIREA. Lumea NU ITI DA NIMIC - STAI DESPRINS, NUMAI DUMNEZEU ITI DA TOTUL! TOATE VIN DE LA EL.

Ce treaba ai tu cu lumea si umanul, adica cu cei 3%? Te ocupi numai de cei 3% o viata intreaga? Cand vrei placeri mai mult decat ai nevoie, iti iei dureri. De ce vrei asta?

ÎNDEPĂRTAREA CONTINUĂ DE PLĂCERILE SIMŢURILOR ÎŢI DĂ VIAŢĂ, SĂNĂTATE, FERICIRE ŞI VIITOR. Numai restrangerea corpului iți dă energie vitală, satisfacerea simlurilor iți ia viața. Este total pe dos decât credem noi sau suntem indoctrinați.

Deci fericirea nu depinde de lumea acesta şi nu se găseşte în ea, pentru că lumea nu îi dă nimic sufletului nostru. Numai când ne desprindem de ea, atunci descoperim ca toate fericirea vieţii era în noi, şi noi o căutam pe afară, CĂUTAM ACOLO UNDE EA NU EXISTĂ ȘI DOREAM CEEA CE EA NU NE POATE DA NICIODATĂ!

Dar DACĂ NU RENUNŢI LA NICIO PLĂCERE NU AI CUM SĂ TE VINDECI! VINDECAREA ESTE DESPRINDERE DE UMAN, pentru că numai renunţarea la uman, îţi deschide poarta cerului şi îţi dă viaţa să mai trăieşti. RESTRÂNGEREA, PUŢINUL, ÎNFRÂNAREA, DĂRUIREA DE SINE FĂRĂ RĂSPLATA, SUPUNEREA, ASCULTAREA FĂRĂ ÎMPOTRIVIRE, NUMAI ELE ÎŢI DAU VIAŢA.

Te îmbolnăveşti pentru că nu le-ai făcut şi ai fugit de Dumnezeu mereu. Un timp fugim, dar plăcerile ne iau viaţa, egoul creşte şi presează sufletul în poziţia înecatului, şi atunci el comandă moartea, fără avertismente. DECI FĂRĂ AVERTISMENTE! Atunci când nu mai avem energie vitală, o simplă prăjitură ne omoară.

BOALA ŞI NECAZUL OMOARĂ DIAVOLI AL PLĂCERII şi ne salvează viaţa prin micşorare de sine, care este desprindere. VINDECAREA ESTE DE TOT CE ÎŢI PLACE ŢIE MAI MULT. Este vindecarea de atracţie. Când a avea sau a nu avea ceva nu mai este important pentru tine, atunci eşti liber de lumea aceasta şi desprins, adică sănătos, fericit. Când nu o mai doreşti cu totul, atunci Îl doreşti numai pe Domnul, aceasta este fericirea toată. Ea nu este în lume, ci dincolo de ea. Cine caută lumea vrea să sufere mai tare.

Desprinderea este sănătatea, CU CÂT MAI REPEDE RENUNŢI LA TOT CE TE ATRAGE PE TINE MAI MULT,, CU ATÂT MAI REPEDE TE VINDECI.

Întâi trebuie vindecat sufletul şi EL SE VINDECA PRIN RENUNŢARE LA TOT CE ÎŢI PLACE ŢIE MAI MULT. Dacă omul nu se preda pe sine, medicamentele nu îl ajută şi doctorul la fel, nu poate să-l salveze. Ca un medicament să ajute, omul trebuie să-şi lase baltă toate interesele legate de lumea aceasta. Necazul sau boala sunt ca o moarte pentru lume. Nu te mai interesează nimic când te doare, nu mai vrei nimic. Te-a lovit exact în ceea ce tu apreciai cel mai mult şi înseamnă pentru tine bucuria vieţii: plăcerea, dar acum NU O MAI VREI. Înainte erai înnebunit după ea ŞI ACUM NU O MAI VREI. Deci boala ţi-a luat plăcerea. VIAŢA NU ÎNSEAMNĂ PLĂCERI PENTRU TRUP, CI DEPĂŞIREA LOR ÎŢI DĂ VIAŢĂ, SĂNĂTATE ŞI VIITOR.

Plăcerea trebuie să fie puţină, atât cât trup este: maxim 3%.

Dar dacă doctorul îţi vindeca trupul, şi tu nu te-ai desprins de tot ceea ce îţi plăcea înainte, ca VINDECAREA ESTE DESPRINDERE DE PLĂCERE, că plăcerea aduce boala şi scade orgoliul, atunci boala urcă pe un nivel superior şi se transformă într-o boală mai grea şi de durată, PENTRU CĂ ERA O CAUZA: LIPIREA DE CELE ALE LUMII, DE PLĂCERI, si aceasta NU A FOST ÎNLĂTURATĂ. Vindecare înseamnă desprinderea în toate locurile în care noi suntem ataşaţi, adică: restrângere, renunţare, retragere, abţinere şi înfrânare.
VREM SĂ NE VINDECĂM DAR ESTE VORBA SĂ RENUNŢĂM LA EXACT CE NE PLACE, ŞI SĂ FACEM EXACT CE NU NE PLACE.

VINDECAREA ÎNSEAMNĂ RENUNȚAREA LA PLĂCEREA PATIMĂ, LA ATAȘAMENTE. CEVA NU NE MERGE ÎN VIAȚĂ SAU NU AVEM PARTE DE ACEL LUCRU, TOCMAI PENTRU CĂ SUNTEM ATAȘAȚI.

VINDECARE ESTE RENUNTAREA LA EGO, LA VOIA TA MAI PRESUS DE TOATE, LA BINELE SI ADEVARUL SAU DREPTATEA TA. CU FIECARE RENUNȚARE, TU TE VINDECI MAI REPEDE. De ce nu ai vrea asta mereu?

Boala și necazul ne salvează de noi în mod perfect. Dar altă şansă nu avem, sufletul trebuie întâi curăţat, că altfel boala va fi mai grea. Şi nu scăpa nimeni. Problema noastă vine din faptul că plăcerile ne consumă din energia vieţii şi închid poarta cerului şi rămânem cu energia din noi care se consumă repede. Ca să nu ajungem în această situaţie şi să ne ataşăm prin plăcere de lume, noi trebuie continuu să dăruim fără răsplata şi să ne înfrânăm continuu. Dumnezeu se uită numai la sufletul nostru. Pentru dăruire nu mai ai timp, dar inima deschisă poţi să o ai. Dar ce ne-ar salva, NU LE VREM.

Vindecarea este despre DESPRINDERE de tot ceea ce punem noi pe primul plan. Boala este despre atașament, adică pentru ca punem orice din lumea asta mai presus de toate, și de aceea suferim, pentru că lumea NE IA DIN ENERGIA VIEȚII. Nu poti sa pui nimic din lumea asta pe primul plan, fără sa suferi.

NEATENȚIA LA EA, DEZINTERESUL PENTRU ATRACȚIIE EI, NE SALVEAZĂ VIAȚA. De ce? Pentru că există Dumnezeu și nu poți sluji la doi stăpâni. Pe unul îl vei neglija total.

VINDECAREA ESTE DE EU MAI PRESUS DE TOATE!

Doamne, ajuta!



Maxim Iacos Bianca Cum putem ști unde trebuie sa schimbam ceva în funcție de boala fiecăruia!? De exemplu anumite probleme la un organ ne arata ce trebuie sa schimbam? Problemele sunt diferite cum suntem și noi, ele apar cu timpul, ce vreau sa întreb, putem afla ce trebuie sa îndreptăm în caz de o anumita afectiune? De ex. afecțiuni ale mâinilor, picioarelor, a organelor interne, arata ca undeva facem ceva gresit, cum aflam ca să ne putem îndrepta? Mulțumesc!

Marius Ghidel O boala este o metoda de scădere a orgoliului și dezlipire de atașamente, dar poate fi orice boala, durere și necazuri. Orice, căci toate scad orgoliul, deci se refera doar la patimi din atașamente și la egoism. Orice boala se refera la orice patima și egoism. Deci scazi atașamentul, inlături patima sau egoismul și te vindeci de orice boala. Dar noua nu ne convine, vrem sa vindecam boala dar sa pastram patima. Dar asta nu se poate. Dar dacă medicul ne vindeca aparent boala, și noi nu am eliminat patima atunci ea se va transforma într o boala mai grava. Noi vindecand trupul, nu ne referim la cauza și atunci vine o boala mai grea care ne termina. Medicina nu se refera decât la efecte nu la cauze. Dar dacă omul se smerește și scoate patima nu mai este nevoie de boala și nici de medici.

ÎNGERII ÎNTUNERICULUI ȘI OAMENII ÎN CARE ȘI-AU GĂSIT SĂLAȘ ACEȘTIA

Nu întotdeauna ceea ce vine din faţă este din tine, spre exemplu în cazul în care eşti nevinovat, sau neştiutor, adică desprins, fără interes personal, fără aşteptări. Atunci pe fiinţele întunericului le enervezi, şi vor face tot posibilul să te atace, pentru că nu accepţi principiile lor, care înseamnă PLĂCEREA TRUPULUI ŞI LUMEA PUSE PE PRIMUL PLAN, când omul se face dumnezeul lui, adică face totul pentru el, eu perfect. Dacă nu pui aceste lucruri în tot ceea ce faci, ŞI LE RESPINGI CONTINUU, te vor ataca. Pentru că nu eşti ca ei. Dar atacul lor dacă îi rezişti argumentat, şi invers decât vor ei să te convingă, îi îndepărtează, şi nu te mai ataca un timp. Dar dacă vei cădea, imediat vor veni la masa ta. Ei se hrănesc cu durerea şi suferinţa ta psihologică, care vine din faptul că tu cauţi tot binele pentru eu, dar nu îl vei afla niciodată - pentru că lumea nu îi poate da sufletului tău nimic!

Dacă tu cauţi lumea, vei avea UN CONTINUU SENTIMENT CĂ NU ESTE DESTUL ŞI CĂ ÎŢI MAI TREBUIE, care te face să suferi continuu, iar diavolul se hrăneşte cu durerea ta. Tu, când te superi sau învinuieşti ori condamni şi acuzi sau reproşezi, sau lupţi şi te aperi, hrăneşti diavolii, pentru că generezi MÂNIE, FURIE ŞI URĂ CARE SUNT CARACTERISTICI ALE PREZENŢEI LOR. Când vezi supărare sau mânie, furie sau ura, in acel om a intrat diavolul pe loc si este sub stapanirea si comanda lui. De aceea, diavolul te va îndemna tot timpul spre a pune interesul propriu, plăcerea şi adevărul sau dreptatea ta, lumea aceasta şi umanul pe primul loc. Şi, dacă faci asta, ai căzut.

Când cineva concepe viaţa doar ca o continua adăugare de plăceri la corpul său, acel om este căzut.

M-am întâlnit cu oamenii diavoli de multe ori. Adică oameni care se transformau în faţa mea, în altă fiinţă hidoasă. Spre exemplu: am întâlnit odată un coleg care avea capacităţi să zic paranormale. Şi când am dat mâna cu el, la colţ de stradă, am simţit cum toată energia din mine se ducea prin mâna mea spre el, ca un flux, şi mi-am dat seama că îmi ia viaţa. Şi am vrut să îmi trag mâna din mâna lui, şi nu am putut. Atunci repede de tot am folosit cealaltă mana şi am lovit locul de unde mă apucase strâns. Şi aşa am reuşit să ies din strânsoarea lui. Mi s-a părut ciudat şi mai mult, mi se înmuiaseră picioarele, gata, gata să mă prăbuşesc.

În altă zi, l-am întâlnit la metrou, şi vorbeam cu el pe peronul staţiei. A venit metroul care era format pe atunci din vagoane separate. Când am intrat în vagon, s-a stins lumina numai acolo, celelalte vagoane erau luminate, şi apoi a început să pâlpâie ca în Tween Peaks. La un moment dat, când vorbeam cu el, am văzut că de o parte şi de alta a gâtului lui a început să se ridice înconjurând capul un fum verde mov, ca nişte aburi care te îngrozeau şi care se ridicau continuu şi se pierdeau în sus. Apoi capul a căpătat culoarea pământie, culoarea pământului reavăn, proaspăt, un fel de sienă.

Maxilarul i s-a blocat, gura a rămas întredeschisă şi ochii închişi. Numai limba i se mişca şi, cineva din el, o voce metalizată, care stâlcea cuvintele, se chinuia să vorbească cu mine, şi după cât îmi amintesc eu, încerca să mă convingă de primordialitatea lumii acesteia, adică să te bucuri de simţurile tale, să câştigi cât mai mult, să ajungi cât mai sus, să îţi faci bucuriile, să fii bogat, să cauţi comoditatea şi siguranţa vieţii, TOTUL PENTRU TINE. Şi eu îl ascultam şi uneori îi vorbeam pe dos şi asta îl supăra şi mai tare. Am vorbit aşa cu acea fiinţă a întunericului din el cam 3 minute, până la următoarea staţie, când s-a aprins lumina, el a deschis ochii şi i-a dispărut imediat acel fum sau abur verde violet din jurul capului. Foarte ciudat, dar pe vremea aceea nu aveam explicaţii despre aşa ceva şi nu am ştiut ce înseamnă. Am stat liniștit.

După să zic 20 de ani, mergeam într-o excursie, şi a trebuit seara să stau în cameră cu un coleg, altcineva. Şi, înainte de a adormi, el stătea pe pat turceşte şi începuse să caute la fel să-mi schimbe modul de a vedea lucrurile şi să-mi zică că în viaţă trebuie să faci totul ca să câştigi cât mai mult, să fii fericit, să ai de toate, să cauţi savoarea vieţii şi senzualitatea ei. Și la fel i-am vorbit, pe dos şi, la un moment dat, capul lui a căpătat culoarea pământie, ochii şi i-a închis şi de la gât în sus au început nişte aburi verzi violeţi să se înalțe în sus, continuu, acelaşi fenomen dar la distanţă de ani. Gura s-a încleştat, nu o mai putea mişca, şi a rămas întredeschisă şi numai limba se mişca, şi am vorbit cu cineva din el care avea o voce metalizată, răguşită şi pronunţa cuvintele greu, le stâlcea.

Şi mi-a zis doar atât: de data asta ai scăpat, dar voi reveni. Deci este neobosit, nu se opreşte niciodată. Şi mă uitam la el, chiar în faţa lui eram, la jumătate de metru, dar persoana din fața mea nu mai avea control asupra corpului său. Ţinea ochii închişi. Era ca o păpuşă manipulată de altcineva din el. El nu ştia ce a zis acela din el şi nu se mai controla. Şi eu aşa de necunoscător am fost, încât i-am întors spatele şi m-am culcat. Cred că altcineva în locul meu fugea de nu se mai întorcea. Dar nu am ştiut ce este. Dar asta a fost puterea mea, nu i-am acordat nicio atenţie. Gândeam total pe dos decât încerca să mă convingă diavolul din el.

Recent, acum o lună, mă întorceam acasă cu troleibuzul şi stăteam pe scaun cu faţa în sens invers mersului maşinii. Şi am auzit pe un bărbat care aducea injurii la adresa Domnului nostru Iisus Hristos şi a Maicii Domnului, el era pe la jumătatea mașinii. La adresa lui Dumnezeu Tatăl nu îndrăznea. Şi zicea: voi cu grădina voastră de rai. O să vă omoare ca la revoluţie. Unde este Dumnezeul vostru? De ce nu vă apăra, de ce v-a lăsat singuri, să suferiţi? Voi cu Iisus al vostru, voi cu bunătatea lui Isus... În loc să vă bucuraţi de viaţă, să vreţi cât mai multe, să câştigaţi cât mai mult... Voi vreţi doar puţin? Lucruri din astea. Şi scotea un sunet lung, un fel de Haaaaaaaa, ca un șuierat, după fiecare injurie a lui. Şi apoi un râs sarcastic, scurt, mocnit, HaHaHaHa. Desigur, era un posedat, dar nu am vrut să mă uit la el, că cine ştie ce mai vedeam. Ciudat momentul istoric când a apărut, anul trecut înainte de sărbători. Şi aceleaşi lucruri le spunea, ca ceilalţi posedaţi.

Altă dată, eram la serviciu, singur, sâmbăta. Şi s-a întâmplat să fie o pauză -parcă special făcută - în care nu a mai trecut nimeni pe acolo. Şi, la un moment dat, a apărut în faţa mea o femeie deosebit de frumoasă și atunci am simţit că îmi ia din energia corpului, am vrut să mă ridic de pe scaun şi nu am putut, nu mai aveam forţă. Când a venit ea, deși în spatele ei era la distanţă un bloc mare, totul a dispărut şi a rămas doar un spaţiu negru. Mi-am dat seama că nu pot să mă apăr, şi rugăciunile le uitasem. Îmi luase mintea! Și atunci, ea doar a zâmbit, nu a zis nimic şi a plecat.

Altă dată eram la Universitate şi vorbeam cu un prieten despre existenţa lui Dumnezeu şi el îmi zice: demonstrează-mi că există: Şi i-am spus că este chiar existenţa ta şi, pentru că este de la sine înţeleasă, nu te întrebi nimic despre ea. Şi de aceea întâi exişti şi apoi te poţi îndoi cât vrei de existenţa Lui. El mereu căuta cărţi care să-i argumenteze că nu există Dumnezeu. Şi tocmai atunci trece pe lângă noi o doamnă care începe să ţipe şi zice: nu pot să ascult cuvintele tale, mă ard. La care prietenul meu îi spune: păi cine te opreşte să stai aici, poţi să te duci mai încolo. Şi ea ţipa de se opriseră toţi oamenii şi nu înţelegeau de ce se zvârcolea aşa de tare. Până la urmă, s-a îndepărtat în grabă, aproape fugind, ţipând că o ard cuvintele mele.

Altă dată, cu vreo 20 de ani în urmă, mergeam la serviciu şi stăteam în spate la troleibuz, care era doar de la jumătate spre față cu câţiva oameni. Şi, la un moment dat, o doamnă începe să ţipe: privirea ta mă arde, nu te pot suporta, nu te mai uita la mine. M-am uitat să văd dacă mai este cineva prin preajma mea şi nu era nimeni. Apoi tot ţipând că o arde privirea mea şi să nu mă mai uit la ea... dar nu mă uitam la ea, mă uitam afară pe geam. Cum a venit staţia, cum a coborât în grabă gesticulând şi continuând să ţipe ca o arde privirea mea. Se făcuse roşie la faţă de furie şi neputinţa.
Şi multe alte experienţe pe care nu le-am putut pune în cărţi. Poate câte puţin o să le mai spun.

Dar oamenii diavoli există şi îi recunoşti prin faptul că atacă şi se apără, şi pun lumea aceasta şi umanul - adică plăcerile vieţii - pe primul plan. Și ei sunt printre noi.
Numai cei zdrobiti cu inima, smeriti, buni si blanzi ca painea calda, nu pot fi atacati de ingerii intunericului.
NU TREBUIE SĂ LE ACORZI ATENȚIE ACESTOR OAMENI POSEDAȚI, ACEASTA ESTE PUTEREA TA CEA MAI MARE ASUPRA LOR, SĂ NU ÎI IEI ÎN SEAMĂ!


Simona Luminița M-ati infiorat cu ce ati spus aici! Cred ca toti am muri de frica daca ne-am vedea cum aratam cu adevarat!

Marius Ghidel Asa este, si inca ei sunt printre noi.

Simona Luminița ce ne-ati sfatui in privinta asta?

Marius Ghidel Ce am scris la sfarsitul postarii, daca se intampla sa ne apara in fata si sa-si schimbe capul si infatisarea, sa stam linisititi si sa nu ii luam in seama. Ca daca vede ca ne este frica ne vor ataca.

Simona Luminița am inteles. Va multumesc. Cred ca pentru noi cei ce nu vedem astfel de lucruri ca si dumneavoastra, dar simtim efectele fizice este necesar sa ne indepartam cu rugaciune.

Marius Ghidel Dar uneori ne ia mintea si ne face sa le uitam. Ce va faceti atunci? Ca in prima carte am povestit o asemnea situatie. Alte 2 le am rezolvat cu rugaciune, dar in ultima situatie m-a facut sa le uit.

Simona Luminița nici macar daca invocam numele Domnului Iisus? Presupun ca atat ne putem aminti..Nu stiu sa spun ce as face intr-o astfel de situatie.

Marius Ghidel Nimic nu ne lasa sa ne amintim si mai si rade de noi. Mie mi a zis asa: sa te vad ce faci acum. Si atunci Sufletul a facut o miscare proprie, o initiativa proprie, si a facut un pas in afara acestei proiectii mentale care este lumea, apoi a stat un timp, sa zic un minut in afara proiectiei mentale si l-a sters de acolo, si cand a revenit nu mai era. Se prezentase ca un fum cenusiu, la nivelul tavanului, ca un nor negru, inteligent care radea de mine, ca nu mai aveam scapare. Dar ei te ajuta sa intelegi ca trebuie sa te pastrezi curat la sunflet orice s-ar intampla. Asta este apararea noastra: curatenia suflteasca. Deci sufletul nostru are contact cu viitorul si stie tot viitorul nostru, dar stie ca si ca lumea aceasta este un vis, o proiectie mentala. Si frumos este ca ne urmareste continuu din fundal, si uneori cand suntem depasiti de situatie ne si ajuta.

Liliana Teodorovici Astfel de oameni vin si la biserica? Stau la slujba? Se spovedesc?

Marius Ghidel Pe unul din ei, da, merge l biserica, il stiu, dar in viata de zi cu zi, se simte foarte repede jignit si sare la tine, daca CONTRAZICI CEVA DIN ADEVARUL SAU DREPTATEA LUI. Sare la tine si iti zice: CINE ESTI TU SA IMI ZICI MIE ASA CEVA? Si urmeaza o lupta si o aparare violenta. Numai cei zdrobiti cu inima, smeriti, buni si blanzi ca painea calda, nu pot fi atacati de ingerii intunericului.

Maria Nicoleta Dar oare nu am avea puterea de ai aduce pe calea cea bunâ ?

Marius Ghidel Ba da, fiind noi mai buni.

Ramona Surducan Buna seara, ce puteți spune despre oamenii cu epilepsie? Sunt ei oare stăpâniți de o entitate negativa care se manifestă în timpul crizelor?

Marius Ghidel Mama in principal a avut in general situatii de ucidere a iubirii, ea, sau cei apropriati ei, inaintea ei, bunica, strabunica... Pe latura materna in principal, mai putin la tata, decat daca a fost emotie mare, dar mai greu se intampla asta la tata. Socuri emotionale, neiertare, dorinta de a produce rau, orgoliu, neiubire, rautate, respingere a sotului, critica, reprosuri, neacceptare, lupta si aparare, care se manifesta ca boli la urmasi. Dar cu cat incalcarea Iubirii a fost mai puternica la mama, si inaintasii ei, cu atat bola copilului este mai grea si mai de durata. Solutia? Mama si cei dinainte care mai sunt in viata, sa-si recunoasca greselile UNII ALTORA, adica acelora carora le-au facut rau, iau desconsiderat, sau i-au respins. Si da, gandirea acuzatoare este un duh al intunerciului care intra in campuri prin placerile patimii, prin ATRACTIILE LUMESTI LA CARE NU REZISTAM. Nu ai rezistat, te-a prins. De aceea rezistanta la placere trebuie sa fi mai mare intotdeauna decat satisfacerea or. Atunci esti aparat. Infrânarea te apara de duhuri necurate. CONSIMTIREA te nenoroceste. Si nu este putin lucru, toti cei de dupa noi vor trage toate greselile noastre.

09-01-2020

LUCIFERIENII - NICIODATĂ NU TREBUIE SĂ TE DUCI SPRE MAI MULT CĂ TE NENOROCEŞTI

Întrebare: Poate ne puteţi scrie câteva cuvinte despre situaţia actuală din Australia și conflictele ce au loc... În viziunea dumneavoastră

Răspuns: Lumea este condusă de luciferieni, pe care nu îi mai bucura banii, deţin cam 60% din bogăţia lumii. Dar au o singură satisfacţie, să ucidă sau să corupă pe cel care zice că este credincios, şi să-i incite lăcomia de plăceri, apoi oamenii se ataşează şi apare frica de a pierde. EL CEDEAZĂ ENERGIE PRIN LĂCOMIA DE PLĂCERE ŞI PRIN FRICA DE A PIERDE.

NOI CÂND VREM MAI MULT LUMEA ŞI SATISFACŢIILE EI, ÎI CEDAM ENERGIE LUI LUCIFER. Ca să se ştie clar. Deci vor să le distrugă credinţa, asta este cea mai mare bucurie a lor, să îngenuncheze omul credincios. CU ACEA LĂCOMIE DE A AVEA MAI MULT ŞI CU FRICĂ DE A PIERDE SE HRĂNESC EI. Pentru că atunci când omul se duce spre mai multe plăceri, EL PIERDE ENERGIE. Îi ia energia vieții.

Ei ne iau energia aşa, îi hrănim pe ei, le cedam puterea noastră, când vrem mai multă plăcere, când ne ataşăm de plăcere şi devine patimă. Şi ne ucidem sufletul singuri.

În Australia, ca şi la noi, se rotesc guverne neo marxiste care urmează politica impusa, care este reducerea populaţiilor. Şi înainte a fost un guvern care a luat măsurile care se iau în fiecare an pentru condiţiile care sunt în Australia. Aborigenii fac asta din totdeauna, ca să limiteze incendiile pădurilor de eucalipt. Şi acest guvern nu a luat acele măsuri şi s-a întâmplat inevitabilul. Şi asta s-a făcut pentru a susţine ideea încălzirii globale care este o altă metodă de distrugere în masă, mult mai eficientă decât războaiele. Ea a dus la închiderea industriilor producătoare, DE CARE ERAU LEGAŢI MILIARDE DE OAMENI.

Şi i-a lăsat aşa, fără posibilitatea de a se întreţine, şi aşa a pornit distrugerea lor: suferinţe, destrămarea familiilor, copii fără ajutor, foamete. Acesta este rolul acestui virus al încălzirii globale.

Menţionez faptul că luciferienii sunt narcisişti, şi nu au inimă, adică satisfacţia lor este să omoare. Şi vor să facă o religie mondială care să fie CONSUMERISMUL, satisfacţia la maxim a plăcerilor, ceea ce este ÎNCHINARE LA DIAVOL, pentru că diavolul înseamnă eu pe primul plan, pentru mine toate plăcerile lumii. Şi ei îţi şoptesc: SĂ NU ÎŢI REFUZI NICIO PLĂCERE. Dar când vrei mai multă plăcere ca ei asta îţi întreţin, tu pierzi viaţa şi le cedezi energie şi îl întreţii pe diavol.

MAI MULTĂ PLĂCERE ESTE MASA CU PLĂCERI CU CARE EI SE HRĂNESC ŞI SUPRAVIEŢUIESC. NOI CÂND VREM MAI MULT DECÂT AVEM NEVOIE ŞI NE FACEM REZERVE, NOI DE FAPT NE-AM SUSPUS DIAVOLULUI. Noi am semnat astfel că îi cedam viaţa, şi asta facem real, MAI MULTĂ PLĂCERE ÎNSEAMNĂ CĂ PIERZI VIAŢA ŞI HRĂNEŞTI DIAVOLII. Adică am pus plăcerea simţurilor şi siguranţa vieţii pe primul plan şi i-am spus Domnului: Nu am nevoie de Tine, mă descurc singur!

CÂND ALERGI NUMAI PENTRU INTERESUL TĂU DE MAI MULT ŞI MAI BINE, MAI SAVUROS ŞI MAI SENZUAL, TU HRĂNEŞTI ÎNGERII ÎNTUNERICULUI, ŞI ÎI SLUJEŞTI.

Dar asta înseamnă aruncarea omenirii în autodistrugere, pentru că PLĂCEREA PESTE NEVOIE ESTE DURERE, adică pierdere de energie vitală. Ei cu această energie se hrănesc: cu energia de la mai multe satisfacţii pentru simţuri. CEI CARE APĂRĂ DORINŢA DE MAI MULT, AU DIAVOL. Pentru că nu este de aparat şi este absurd să vrei să iți cedezi viaţa ta, îngerilor întunericului. E de necrezut. Să vrei asta, şi să te mai şi superi că cineva îţi spune să mergi spre puţin şi vrea să-ţi salveze viaţa, şi tu nu vrei? Tu vrei să hrăneşti duhurile întunericului?

Diavolul se scoate cel mai uşor prin înfrânare, şi smerită cugetare, adică prin înţelegerea a ceea ni se întâmplă, ce ne fac ei şi de ce trebuie să nu mergem în direcţia aceea.
Se vede asta din faptul că vor să accelereze moartea omenirii, DÂNDU-LE OAMENILOR EXACT CE LE PLACE MAI MULT.

După aceea dacă le spui că ei merg spre moarte, nu vor crede şi se vor lupta cu tine. Pentru că ei s-au ataşat de plăcere. ACESTA ESTE APOCALIPSA: PUNEREA SATISFACŢIILOR SIMŢURILOR PE PRIMUL PLAN. Pentru că ei consideră că viaţa este o continua adăugare de satisfacţii la corpul lor. Şi aşa transforma plăcerile în droguri, PUTEREA LOR STĂ NUMAI ÎN INCITAREA CONSUMULUI. Şi se vede scopul lor şi prin faptul că vor să legalizeze drogurile peste tot în lume. Care este o altă armă de distrugere în masă.

TU CÂND CONSUMI MAI MULT DECÂT ÎŢI TREBUIE, AI CEDAT ENERGIE. Această energie cheamă îngerii întunericului şi ei vin la masa ta. NICIODATĂ NU TREBUIE SĂ TE DUCI SPRE MAI MULT, CĂ TE NENOROCEŞTI. Dar cand vrei mai mult, aşa ai consimţit, şi te-ai supus îngerilor întunericului care în continuare îţi vor stimula dorinţa de plăcere fără capăt. De fapt, îi hrăneşti pe ei. În fundal aceste fiinţe ale întunericului se inchina lui lucifer si care are ca scop distrugerea omenirii. Îi inspiră. CÂND VREI MAI MULT ÎL SLUJEŞTI PE DIAVOL. De fapt satana ARATA DOAR FAPTUL CĂ NOI NU SUNTEM CREDINCIOŞI CU ADEVĂRAT. Doar la exterior încercam să respectăm un ritual, dar NU ESTE SUFICIENT.

Odată atașat de plăcere, NU MAI GÂNDEȘTI TU. Acesta este lucrul cel mai groaznic. Și te mișcă cum vrea el, și face cu tine ce vrea el, și vei lupta împotriva lui Dumnezeu, și vei fi un alt soldat în armata necuratului, fără să știi. Și CU CÂT TE DUCI MAI MULT SPRE LUMESC SI UMAN, CU ATAT SE PUNE UN VĂL PE MINTEA TA ȘI ÎȚI PIERZI DISCERNĂMÂNTUL ȘI CREDINȚA, ȘI VEI GREȘI ȘI NU TE VEI PUTEA OPRI, CĂ AI CONSIMȚIT LA PLACERE. Când ai consimițit, I-AI DAT PUTERE DIAVOLULUI ASUPRA TA. Și ești terminat!

Pășește-te de mai multă plăcere, ușor, bogat, savuros, senzual, că sunt cârligul diavolului. Și îți ia energia sufletului. De ce să o dai?

Și apoi vei lupta pentru necuratul, împotriva smereniei, înfrânării și puținului.

TE ATACA PRIN SATISFACŢII ŞI PLĂCERI ŞI TE LIPEŞTE, ŞI APOI VINE MÂNDRIA ŞI ORGOLIUL, ŞI TE DISTRUGE.
CREDINCIOS ESTE NUMAI CEL CARE SE LIMITEAZĂ SINGUR LA PUŢIN, pentru că Dumnezeu este în puţin, jos de tot, acolo unde se strâng apele, infinit de umil şi de smerit.
NU AVEM CE CĂUTA SPRE MAI MULT, CĂ NE PIERDEM SUFLETUL ŞI NE DISTRUGEM VIAŢA. Şi vom fi posedati.

Mulţumim pentru întrebare dnei Marcela Burlacu

ÎNCHISOAREA PLĂCERILOR

Şi cum poate fi dat afară diavolul? Orgoliul este ataşament de plăcere, Diavolul se înlătură oprind plăcerea patimă. El este ca celulele canceroase care se hrănesc cu zahăr, aşa şi el se hrăneşte cu durerea care rezultă din pierderea plăcerii. În măsura în care noi ne mulţumim cu puţin, el nu mai poate produce pierderea, pentru că nu mai vrei mai mult, şi atunci nu îi mai cedezi energie.

Deci diavolul se hrăneşte cu energie care rezultă din ataşament şi frică de a pierde. Te atrage spre plăcere, te lipeşte şi apoi când ţie îţi este frică să o pierzi, porneşte durerea psihologică şi tu cedezi energie, adică viaţa, şi ei vin imediat la masa ta. Se hrănesc cu energia ce o cedezi la durere. Apoi toţi aceşti îngeri ai întunericului se unesc într-o fiinţă hidoasă numită lucifer. Cei care doresc lumescul şi umanul hrănesc îngerii întunericului. Dar dacă nu vrei mai multe satisfacţii şi te mulţumeşti cu simplu, modest şi puţin, atunci nu îi mai alimentezi cu durere la pierderea plăcerii şi ei pleacă de la tine, că nu au ce să mănânce.

Deci cedezi energie la mai multă plăcere şi atunci când îţi este frică să pierzi lucrul de care eşti ataşat.

Dar, când mergi spre mai multă savoare, pierzi odată energie că plăcerea îţi consumă din suflet viaţa, apoi te lipeşti oricum, chemi forţele cerului să te scadă, ca să oprească pierderea de viaţă, şi atunci îţi este frică să pierzi plăcerea, şi iar pierzi energie. Deci ei te stimulează să vrei mai mult, şi cedezi energie unei entităţi întunecate dincolo de spaţiul nostru, şi apoi nu rezişti şi te ataşezi, îţi este frică să pierzi plăcerea, devii violent şi asta cheamă forţele cerului să te desprindă. Te desprind şi suferi, cu această durere se hrănesc ei.

DECI ÎNGERII ÎNTUNERICULUI SE HRĂNESC CU ENERGIA PE CARE ŢI-O SCOATE PLĂCEREA, ŞI CU DUREREA PSIHOLOGICĂ PE CARE O SIMŢI LA PIERDERE.

Cu cât omul se autolimitează mai mult, nu se mai poate ataşa, şi nu mai cedează energie diavolului. Şi dacă mulţi oameni fac asta, luciferienii îşi pierd puterea. Că puterea lor stă în faptul că noi NU AVEM PUTEREA SĂ NE OPRIM ÎNAINTE DE SATURAŢIE. Când patimile vor dispărea, oamenii se vor elibera de duhurile întunericului care îi ţin în închisoarea plăcerilor. Cu cât restrângerea este mai mare, cu atât puterea lor scade.

********
O altă întâmplare - într-o zi, după anul 1989, am văzut cum arată diavolul, într-o cameră. Ieşise din televizor: este aşa cum este pictat în unele biserici, este cam de 1 m înălţime, roşu, cu burtă mare, gheare la picioare, mâini scheletice cu unghii lungi, cu o coadă lungă cu un smoc de păr în vârf, hidos la faţă, bărbia ascuţită, slab la faţă, păr roşu şi urechi ascuţite în sus. Cam aşa era, şi statea în aer, în mijlocul camerei. Când m-am uitat la el atent, a fugit.

Altă situaţie: eram într-un magazin şi tocmai atunci a intrat un poliţist de la secţie. Era un tip lacom, obraznic şi orgolios, înalt şi urât. Când a intrat pe uşă, din pieptul lui au ieşit cam 5 mingi roşii, globuri, cam cât o minge de tenis, puţin mai mari, şi care nu aveau decât o gură largă hămesita şi lacomă cu limba scoasă. Şi ieşind din pieptul lui au început să se lovească de pereţii magazinului şi să dea produsele jos. Eu trebuia să mă şi feresc de ele. Nu ştiu dacă vânzătoarea îi vedea, dar eu m-am ferit de ele. Erau lacome aşa cum era el, asta mi-a atras atenţia.

Într-un an, înainte de '89, eram cu părinţii într-o excursie cu maşina în Polonia şi am trecut pe lângă Auschwitz. Drumul trecea pe lângă o pădure. Şi, la distanţă, în dreapta, se vedeau zidurile lagărului pe care scria numele lui cu litere mari. La un moment dat, m-a prins o stare de pericol, aşa simţeam. Nu mult a trecut si am văzut de peste tot venind spre noi nişte globuri cenuşii, la fel ca mai sus, cu o limbă scoasă lacom dar care ţipau ca păsările din filmul cu acelaşi nume al lui Alfred Hitchoock şi se loveau de energia şi de geamurile laterale ale maşinii, de peste tot. Sentimentul era groaznic, dar am fost doar surprins. Părinţii nu au văzut dar au simţit starea de pericol. Şi am zis: hai să mergem mai repede să trecem de zona asta.

De duhurile întunericului ne păzim numai dacă avem sufletul curat şi fără ataşamente de plăcerile patimi ale vieţii, CĂ DUHURILE ACESTEA SUNT CHIAR ATAŞAMENTELE NOASTRE DE SAVOARE, PLĂCERI, SENZUALITATE. Fără ataşamente înseamnă fără duhuri ale întunericului, adică fără suferinţă, pentru că ele se hrănesc cu energia noastră şi ne iau viaţa sau cu durerea pe care o simţim la pierderea plăcerii.

Deci întâi te stimulează să vrei mult şi apoi aşteaptă ca forţele cerului să te scadă, şi atunci se hrănesc cu frica ta de a pierde, cu durerea psihologică. Îţi aperi plăcerea şi devii violent şi CHIAR AGRESIVITATEA TA ESTE DUHUL ÎNTUNERICULUI.

Tot ce este centrat pe eu mai presus de toate este pentru omorarea sufletului nostru. Pentru ca eu mai presus de toate, eu perfect este diavolul. Deci sunt metode de diabolizare. Si au rost de a genera o entropie in masa, adica sunt bombe la purtator.


Laura Mirza Buna seara,dl Marius,inseamna ca toate cartile de dezvoltare personala,de programare neurolingvistica,de accesarea subconstientului,factor de atractie etc ,tot ce circula pe net despre implinirea dorintelor,de a fi fericit si implinit si sa te bucuri de viata sunt nocive,fiind de fapt o inducere in eroare a sinelui?Cu recunostinta va multumesc!

Marius Ghidel Îmi pare rau sa va spun dar sunt virusi, si sunt facute ca sa ataseze omul si mai mult de simturi, ca sa-l distruga mai repede. Sunt arme, ca sa nu spun mai mult...
Tot ce este centrat pe eu mai presus de toate, este pentru omorarea sufletului nostru. Pentru ca eu mai presus de toate, eu perfect este diavolul. Deci sunt metode de diabolizare. Si au rost de a genera o entropie in masa, adica sunt bombe la purtator.

Laura Mirza Inca o intrebare va rog dl Marius,ce parere aveti despre sistemul reiki?E benefic,vine din lumina sau nu?

Marius Ghidel Si apoi care sine, ca cel divin nu are nevoie de nimic, doar sa daruiasca. El doar da energie, si nu ia nimic pentru sine. Lumea nu ii poate da nimic, pentru ca el este de alta natura. Lumea doar ii ia din viata. Iar egoul, falsul sine, nu vrea decat durere. Ce sa asteptam de la el?

Laura Mirza Totusi noi venim in aceasta lume la cerere,sau pentru ca Dumnezeu vrea ?Si daca venim de ce nu reusim sa facem voia Tatalui si facem exact pe dis?

Marius Ghidel Nu la cerere, ca nu ne convine sa parasim locul nostru de sus, unde este asa de bine. Ati citit prima carte? Shangri La. Acolo este spus pe larg toate etapele de venire in viata.

Laura Mirza Multumesc de radpuns,inca nu ,v-am descoperit recent si am regasit puncte comune cu conceptiile mele!

Marius Ghidel Cand te bazezi pe ceva exterior, pe o metoda, si nu pe smerenie si lepadare de sine, adica exact pe ceea ce ne ar da energie vitala de la Izvorul vietii, atunci pare absurda orice incercare din acestea. Nu ma uit la metode exterioare, decat la daruirea de sine si la puterea infranarii. Numai ele scad egoul, si fac gol in noi, pantru a intra Miracolul divin. Fara aceasta operatie mecanica, nu se misca nimic in viata noastra. Dumnezeu nu priveste decat la nivelul nostru de smerenie/orgoliu. Si atat. Pentru ca nivelul de orgoliu ataca viata si universul si pe EL, si nimeni nu isi permite sa ne lase sa creasca, pentru ca devenim violenti si vrem sa ucidem. Dumnezeu ne apara de noi.

Marcela Burlacu văd asta cu copiii mei cu cât au mai multe jucării au mai multe de împarțit, egoul lor devine atât de mare încât mă sperie. De când am înţeles asta încerc(foarte greu) să le detașez şi să le învat minimalismul.Eul aceasta, jucăria mea, tot al meu este foarte negativ și produ c e ură și violentă.

Ina Mocanu Totul este de fapt invers decat credem, fuga noastra zilnica dupa mai bine, informatiile de la tv, internet care ne indeamna cum sa ne orgazizam spatiul , casa , cum sa ne imbracam ca sa atragem castigurile materiale, toate informatiile din jur sunt exact invers decat ar trebui. E foarte trist ca ne indreptam singuri spre intuneric.

Marius Ghidel Perfect spus! Multumesc mult!

Nicole Nicole De unde vine el, diavolul? Care este originea lui? De ce Dumnezeu a lăsat sa se creeze diavolul ? Are el un rol esențial în trezirea noastră?Mulțumesc!

Marius Ghidel Da, diavolul ca diavolul dar ce ne facem fără el spunea părintele Arsenie Papacioc. Este îngerul căzut care s a crezut perfect. Dar este și în gândurile noastre de acuzație, supărare, învinuire, reproș sunt duhuri ale întunericului, și exprimarea lor aduce alte duhuri rele. Și vedem cum se ambalează unul pe altul și răutatea creste. Dar ele atrag forțele cerului care vin și ne îngenunchează. Când apar înțelegem ce ni se intampla și ar trebui sa ne oprim ca sa nu vina și alții. O sa mai spun cum se scapa de ei. Dar este foarte fina căderea, nici nu îți dai seama. Trebuie sa te urmaresti mereu și când observi ca iti vine sa arunci vina în afara, nu o faci. Acolo este locul prin care întra în câmpuri, prin condamnare, și generează nemulțumire și suferință. Toate învinuirile sunt duhurile întunericului și nu sunt adevărate pentru ca totul vine din noi. Exteriorul este doar ca un ecou, o oglinda.

Nicole Nicole . Mulțumesc! De ce Dumnezeu le-a lăsat pe pământ?

Marius Ghidel Prin el vedem unde suntem și cât de de neprețuit este Dumnezeu, liniștea, pacea inimii, și iubirea orice ar fi. Ei de fapt ne împing spre divin, dar prin suferință, dar tot acolo ajungem. Asta este încurajator și exista speranța. Toți oamenii merg spre divin cu durere sau fără durere. Asta este liniștitor. Dacă ei aleg calea cu durere, asta este, dar nu o sa reziste mult și se autodistruge. A înțelege ca totul e bine asa cum este e o stare foarte eliberatoare. Sa lăsăm viata sa fie cum vrea ea, atunci pornește vindecarea ei pentru ca intervine Dumnezeu și El face totul bine. Ca sa rezolvam problemele noastre trebuie doar sa nu vrem sa controlam sau sa impunem voia noastră, și atunci ele se rezolva de la sine.

Nicole Nicole de multe ori am citit aceste rânduri și mereu încerc sa transpun pe înțelesul meu, în final ma vad mergând în mașina corpului meu și cu El la volan conducând. Asa pot înțelege sa aleg sa ma las condusa de El-Creatorul😀

Marius Ghidel da, asa este doar sa ne lasam dusi, condusi, purtati si este fascinant asa pentru ca totul este nou si proaspat. O bucurie continua. Numai sa nu intervenim cu vointa noastra ca stricam Miracolul. Interventia noastra este greutatea la inaintare pe care o resimtim. Daca ne-am lasa in mana Lui, totul ar fi foarte potrivit si oportun.

 

DACA NU POTI RENUNTA USOR LA CEVA, ESTI ATASAT, ATUNCI IL VEI PIERDE!

Intrebare: Totuși, de ce ne putem bucura fără frică?

Raspuns: Ne putem bucura de orice pana ne lipim. Cum ne dam seama ca ne-am lipit? Ne este frica sa pierdem acel lucru si tinem de el, il aparam si luptam pentru el. DACA NU POTI RENUNTA USOR LA CEVA, ESTI ATASAT, ATUNCI IL VEI PIERDE! Si asa ceea ce inainte era o bucurie acum devine o suferinta.

Asta este problema noastra frecventa. Nu stim sa ne oprim pentru ca NU NE PROPUNEM SA NU NE DUCEM PENA LA CAPATUL SATISFACTIEI. Doar acest lucru trebuie facut, INAINTE DE A TERMINA SUSPENZI PLACEREA.

SI ASA DAI SEMN CA NIMIC DIN LUMEA ACEASTA NU ESTE PE PRIMUL PLAN, SI ATUNCI VEI AVEA PARTE DE BUCURII IN CONTINUARE. Daca nu, si mergi mereu pana la capat, transformi toata viata intr-un pericol continuu, pentru ca ceea ce este mai mult ti se va lua, sau va pleca de la tine, pentru ca ne ia din viata, si Dumnezeu e nevoit sa intervina si sa ne ia acest mai mult, ca ne-am pierde sufletul.

Multumim dnei Anna Rebeca pentru intrebare.

 

Nicole Nicole Mie îmi place frumosul. Haine frumoase, decorațiuni, oameni,natura etc. Îmi place sa fiu plăcută celorlați îmbrăcând-ma frumos. Nu pun pe primul plan trupul pentru ca știu ca frumusețea vine din interior, însă întreb, oamenii sunt atrași de frumos foarte puternic, de ce a lăsat Domnul asa sa fie firea omului? Noi iubim peisajele din natura frumoase, florile, lucrurile colorate? Este mana diavolului sau energia care ne vine din frumosul pământesc e benefica?

Marius Ghidel Ne putem bucura de orice ca viata este bucurie. Problema apare la atașament, când ceva frumos și plăcut devine patima. Atunci acel frumos și plăcut incepe sa ne omoare. Atunci apare frica de a l pierde, care este violenta, și asa vine desprinderea cu forța ca sa ne salveze de noi. Ne bucuram de orice dar mare atenție sa nu ne lipim ca pornește suferința.

Anca Soltaniuc E valabil si cu copiii?Ca ne atasam de ei prea tare,eu recunosc ca simteam ca imi iubesc fetele mai mult decat orice,Dumnezeu mi-a luat una din ele

Marius Ghidel Da, Nu putem pune nimic din lumea asta pe primul plan, incalcam primele 3 Porunci.

 

10-01-2020

Aceasta este adevărata cerere, CÂND NU CERI, CERI CU ADEVĂRAT.

NU VREM SĂ PIERDEM VIAŢA EULUI PENTRU HRISTOS!

Numele APOCALIPSEI este MAI BINE PENTRU MINE, acesta este diavolul, EU MAI PRESUS DE TINE, placerea mea, satisfatiile mele, dreptatea mea, adevarul meu, linistea mea, EU MAI PRESUS DE TOATE.

Întrebare: Cum rămâne cu „cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide, cine caută găseşte”, cuvintele lui Iisus din Biblie? Ideea că nu trebuie să doreşti ceva pe lângă ce ai mi se pare că te opreşte din a mai trăi.

Răspuns: A cere. Când ceri ceva, ceri cu ego-ul şi pentru el, ceri pentru trup, și nu îți va da nimic - numai când nu ceri se exprima ființa divină din tine, și El vine imediat și îți dă tot ce ai nevoie fără să te străduiești. Aceasta este adevărata cerere, CÂND NU CERI ŢI SE DĂ TOT CE AI NEVOIE. Când nu ceri, ceri cu adevărat.

A bate. Când bați cu ego-ul, nu poate să-ţi dea ce ceri pentru că ți l-ar mări și ar veni suferințe și mai mari.
Dar când nu ceri nimic, îți dă tot ce îți trebuie - dar nu mai mult, pentru că ești în ființa divină care este El. FIINŢA SUBLIMĂ DIN NOI DEJA ARE TOTUL ŞI NU ARE NEVOIE SĂ CEARĂ NIMIC.

A căuta. Cine nu caută mai multă viaţă, o primeşte dar cine o vrea, o va pierde, spune Domnul Iisus.
Cine nu căuta viaţă, o primește, dar cine o caută cu Ego-ul o pierde. DECI PRIMEŞTI VIAŢĂ CÂND NU O CAUŢI CU LĂCOMIA EGOULUI. Când nu vrei ceva mai mult pentru simţurile tale.

Aceasta este fericirea, este DESPRINDERE, nu posesie de mai mult bine pentru sine, ca asta înseamnă întărirea eului: ca să devin perfect. Posesia peste nevoi este ego, mândrie, trufie, orgoliu, pretenţii, reproş, răutate...

Şi oricum dincolo NU URCĂ NIMENI CARE ARE MAI MULT DECÂT ÎI TREBUIE, pentru că, posesiile peste nevoie - care sunt ATAŞAMENTE, îl vor trage în jos - sunt ca nişte bolovani, şi balonul nu poate urca, sunt greutăţi la urcare. Şi este absurd să vrei să suferi în lumea de dincolo veşnic.

Să nu cauți ceva cu voia ta, ca viaţa ți se va opune. DACĂ DORIM CEVA INTENS CU EUL, PESTE NEVOI, LE VOM PIERDE. Pentru că posesiile peste nevoie sunt eu mai presus de toate, adică pentru mine cel mai bine, pentru mine toate, eu perfect, care este îngerul întunericului. CÂND VREI MAI MULT, ÎL VREI PE DIAVOL ŞI I TE SUPUI LUI. Lăcomia de mai mult, voia mea mai presus de toate, adevărul meu, dreptatea mea pe primul plan, sunt chiar prezenta îngerului întunericului.

Dumnezeu este în puțin, modest și simplu, in smerenie. Satan i-a spus Domnului Iisus: ÎȚI DAU TOATE BOGĂȚIILE LUMII, TOATE SUNT ALE TALE, și Domnul i-a răspun: Piei de aici, satana! Deci ce este mai mult nu vine de la divin, FIINȚA SUBLIMĂ DIN NOI NU ARE NEVOIE DE MAI MULT, CI DOAR SĂ DĂRUIASCĂ.

Când aperi acest mai mult bine pentru tine, il aperi pe diavol de smerenie si putin, de simplu si modest, care sunt Dumnezeu. Cand aperi mai multa placere, aperi un diavol si i te supui.

CEEA CE ESTE MAI MULT ESTE SUFERINȚĂ, PENTRU CĂ NE ATAȘEAZĂ ȘI DEVENIM VIOLENȚI, ADICĂ DIAVOLI. Reactia sau reprosul, acuzatia sunt semne de slujire a fortelor agresive ale intunerciului.

Toate religiile mari ale lumii au la baza restrângerea de sine, adică jertfa, ca să apere viaţa, că plăcerile patimi și posesiile ne mândresc și ne iau viaţa. Toata lumea stie asta de mii de ani. Popoarele care pun pe primul plan placerile simturilor vor dispare, ca intotdeuna in istorie. Occidentul este distrus exact cu ceea ce el pune mai presus de toate, adica se distruge din interior singur, si este ajutat sa faca asta. Nu poti sa aperi mai multa placere, pentru ca aperi moartea.

ESTE SUFICIENT SĂ TE LAŞI ÎN MÂNA LUI, aceasta este cea mai frumoasă cerere, când îţi predai puterea. Tu nu mai esti atunci niciunde, ci numai El este. Dar când ceri pentru un eu sau un trup, dacă ţi-ar da, ţi-ar creşte orgoliul, şi ce folos, că vin forţele cerului apoi să-ţi scadă agresivitatea interioară.

Adică să-ţi dea acum ca să suferi mai tare mai încolo? Şi cum să-ţi dea ceva care apoi sa-ti aducă o suferinţă şi mai mare? Nu, El apără sufletul nostru de noi şi o face continuu si in mod perfect, este tot timpul atent la noi, şi CEA MAI MARE RUGĂCIUNE ESTE: FACĂ-SE VOIA TA, DOAMNE, ŞI TU SĂ RENUNŢI LA TINE.

Şi toate astea că vrem să ni se dea, este pentru că nu vrem să ne lepădăm de noi, şi să ne predăm viaţa cu totul, Domnului, NU VREM SĂ PIERDEM VIAŢA EULUI PENTRU HRISTOS!

Bucuria pe care o smulgem noi cu voinţa noastră este suferinţa, pentru că fericirile simţurilor ne iau din viaţă, şi nimic din lumea aceasta nu durează. După bucuria simţurilor vine imediat durere, pentru că ţi-au luat o bucată de viaţă, din energie, şi apoi iarăşi trebuie să alergi SĂ MAI IEI CEVA CE NU DUREAZĂ, CA SĂ POŢI ALERGA ÎN CONTINUARE TOATĂ VIAŢA. Iti dai seama?

Tu pierzi viaţa când vrei mai mult, pentru că vrei ceva care nu ţine, nu durează şi se termină repede, cu un eu care nu există. Şi noi apărăm acest eu mincinos. Numai fiinţa divină are existenţa de la sine. Egoul este doar un cuvânt, un concept, o raportare la trup şi simţuri. Dar dacă ne raportăm la sufletul care nu ştie decât să iubească, atunci egoul dispare. Depinde ce pui pe primul plan. Interesul personal, sau interesul tuturor care este fiinţa ta divină, pentru că tu eşti ei.

Nimic din lumea aceasta nu îi dă nimic sufletului tău. Tot ce este al lumii, îţi mănâncă din suflet. DOAR ÎŢI IA, NU ÎŢI DĂ. Aştepţi degeaba ca exteriorul să te facă fericit. Nu ai ce dori mai mult, că te omori. Dar când te limitezi la puţin, atunci te păstrezi gol de tine, şi în spaţiul acela vine Dumnezeu, şi numai PREZENŢA LUI TE POATE SATURA.

Adevărata hrana este Iubirea şi nu este vorba să ţi se dea, ci tu să dăruieşti. Nu ai nevoie să ţi se dea nimic din lumea aceasta mai mult. Nu ai nevoie să fii iubit, ci doar să iubeşti, nu ai nevoie să ceri, şi numai atunci ţi se va da tot ce ai visat fără să te străduieşti, pentru că LIPSA CERERII ESTE GOLUL ŞI PREZENŢA DIVINULUI CARE ÎŢI DĂ TOTUL.

Deci CEA MAI MARE CERERE ESTE CÂND NU CERI NIMIC. Ştie El ce ai nevoie. Doar să-L laşi să-ţi dea El totul. Dar asta înseamnă ca tu SĂ NU MAI VREI NIMIC MAI MULT PENTRU TINE, să te predai total în mâna Lui, numai atunci EL nu va şti ce să facă ca ţie să-ţi fie mai bine şi să fii fericit. Cu egoul tău veşnic neîmpăcat şi nemulţumit nu vei fi fericit niciodată!

ŞI NEMULŢUMIREA NOASTRĂ CONTINUA, DE ACUM, ESTE SUFERINŢA VEŞNICĂ DE DINCOLO. Ştim singuri fiecare unde vom ajunge acolo când ne uităm la ce punem pe primul plan şi pentru ca luptăm pentru ceva ce nu exista. Dacă nu te lupţi pentru lumea aceasta: să ai, să aduni, să câştigi mai mult să faci rezerve, atunci te înalţi chiar acum şi dincolo, concomitent.

NUMAI CÂND DEPĂŞEŞTI ATRACŢIILE LUMII TE ÎNCARCI CU ENERGIA IUBIRII şi te înalţi chiar acum. CÂND NU VREI MAI MULT, TE ÎNALŢI! De aceea venim în viaţă, ca FIIND ÎN MIJLOCUL ATRACŢIILOR TU SĂ NU LE VREI ŞI ATUNCI TE ÎNCARCI CU ENERGIA IUBIRII ŞI URCI. Numai aşa.

Viaţa aceasta este pentru urcare dincolo, nu ca să câştigi tu ceva care este NIMIC, DEŞERTĂCIUNE ŞI FUM, VÂNT.

Alergarea noastră spre a aduna, este ZĂDĂRNICIE. ADUNI CA SĂ PIERZI? Nu acesta este scopul pentru care am venit aici. Îi dai trupului cât mai puţin şi te ocupi cu dăruirea, grijă, atenţia pentru ceilalţi.

NELIPIREA, NEDORINŢA DE LUMESC ŞI UMAN ESTE IUBIREA DE DUMNEZEU. Să nu pui lumea aceasta pe primul plan niciodată, că te nenoroceşti, îţi faci idoli fără să-ţi dai seama şi aşa slujeşti diavolului. NUMAI CÂND NU VREI MAI MULT FERICIRILE LUMII, NUMAI ATUNCI EŞTI ÎN DIVIN ŞI EL CU TINE.

Este în tine, dar nu mai este cu tine.
Şi suferinţa are rolul ei de aducere înapoi a fiului rătăcitor, cu forţa, că altfel suntem în stare să ne ucidem sufletul. Când vrei fericirile lumii, tu pierzi viaţa sufletului prin atașamentul de plăceri. CÂND IEI O FERICIRE LUMEASCĂ PESTE NEVOIE, ÎŢI IEI O GREUTATE, UN BOLOVAN. Tot ce este mai mult decât îţi trebuie este durere şi necaz, boli şi suferinţe, pentru că te ataşează şi devii violent la pierdere şi atunci va trebui să le pierzi şi să ţi le ia pe toate.

Şi fiecare ştie lucrul acesta din experienţa proprie, dar poate nu vrea să le vadă. Atâta timp cât te păstrezi în puţin, totul este o bucurie, dar când apare lăcomia de mai mult, ai început să mori şi îl slujeşti pe diavol, care înseamnă mai mult bine pentru mine, eu perfect. NOI CEDAM ENERGIE ÎNGERULUI ÎNTUNERICULUI PRIN LĂCOMIE DE VIAŢĂ, PRIN ATAŞAMENTUL DE PLĂCERI ŞI PRIN FRICA DE A PIERDE. Întâi ne îndeamnă spre cât mai multe fericiri ale simţurilor şi apoi forţele cerului vin să ne salveze de noi şi ne scad prin necazuri şi boli, şi apoi sta la pândă și vine şi se hrăneşte cu durerea noastră.

Deci ÎN MAI MULTĂ PLĂCERE ESTE DURERE. Posesiile mai mult decât avem nevoie duc la ataşament şi la frică de a pierde. Nu avem ce cauta în mai mult că ne distrugem viaţa şi a noastră şi a celor din jur, pentru că dacă pierdem energie vitală începem să o luăm de la ei pe subtil, şi încercam să-i omorâm. Dar nu ştim că facem asta. Deci dorinţa de mai mult duce la suferinţă pe toţi, si APARE DORINȚA DE A UCIDE.

Luciferienii ştiu că după plăcere vine durere şi plăcerea peste necesitate îţi ia din energie, şi o dai îngerului întunericului, lui lucifer, şi acesta o da lor, pentru că ei sunt de acelaşi fel şi, în fundal, sunt una cu acesta. Şi au o armată de miliarde de oameni care alearga după mai multe satisfacţii.

Numele APOCALIPSEI este MAI BINE PENTRU MINE, acesta este diavolul, EU MAI PRESUS DE TINE, placerea mea, satisfatiile mele, dreptatea mea, adevarul meu, linistea mea, EU MAI PRESUS DE TOATE.

Cei care se mulţumesc cu puţin sunt foarte puţini.

ADEVĂRATA CREDINŢĂ ESTE NEDORINŢA DE MAI MULT! De ce? Pentru că nevrând fericirile mai mari pentru simţuri nu mai pierzi energie şi nu mai slujeşti diavolului. Apoi golul de eu, din tine, cheamă imediat pe Dumnezeu şi, când El este cu tine, totul va fi bine, cu siguranţă!

Mulţumim pentru întrebare dnei Alexandra Kim


Camelia Diana Cere si ti se va da,bate si ti se va deschide:acestea se refera doar la constiinta:a cere adevarul despre natura noastra spiritual sufleteasca vesnica daca sufletul ramane integru,a intra pe poarta ingusta care este inceputul iluminarii spiritual sufletesti.La fel se intelege si fraza:"cine are mult i se va mai da,cine are putin i se va lua si ceea ce pare sa aiba."Este vorba despre gradul de constiinta.
PACAT CA SCRIPTURA CRESTINA SE INTELEGE DE CATRE MULTI IN MOD LIMITAT MATERIALIST...CA SI CAND IISUS AR PROMITE ABUNDENTA MATERIALA:ESTE FALSA SPERANTA UNORA CA PRIN RUGACIUNE LA IISUS VOR PRIMI BOGATII LUMESTI,MATERIALE...

Marius Ghidel Mulțumesc!

Mihaela Obreja Mulțumesc !D le Marius cum le răspunde ti celor care afirma ca nu exista iad ,diavol ...??

Marius Ghidel Daca exista bine, exista si rau. Viata inseamna inlantuirea continua a opuselor. Exista inspiratie si expiratie. Raul ne arata ce este bine. Fara el nu putem stii ce este mai bine pentru noi si sa-l apreciem. Sunt milioanne de oameni care au fost in moarte clinica sau coma, si au fost pe acolo si au adus marturie, dar media este in mana celor care nu au rai, iad sau viata de apoi, si de aceea nu se discuta acest subiect. De ce este scos, iadul? Pentru ca omului sa nu ii fie frica SA FACA RAUL, sa nu ii fie teama de o judecta divina, ca sa poata face raul fara mila si sa se considere ales, adica eu mai presus de toate.

 

ALTE EXPERIENTE

Eram în Tunisia într-o excursie. Stăteam obosit după mult timp de colindat prin oraşul Sousse situat în Golful Hammamet la marea Mediterană. Mă aşezasem pe o bordură lângă Medina şi mă uitam la un beduin, un localnic în costumaţia lui tradiţională, bătrân cu faţă brăzdată de vânt şi arsă de soare care stătea puţin mai încolo, chiar în faţa mea, tot pe bordura. Am remarcat că semăna foarte bine cu actorul Anthony Quinn din filmul Zorba Grecul, şi îl admiram. Soţia lui stătea în picioare. Şi la un moment dat văd că vine dinspre Medina un domn, cu pas agale, şi când a ajuns în apropiere, trece pe lângă mine, şi zice în romana: de ce nu intraţi în Muzeul din spatele vostru? Nu vorbisem cu nimeni, şi nu avea de unde să ştie că sunt roman. Mi s-a părut ciudat că el ieşise din Medina şi nu avea de unde să ştie cine sunt, şi eram doar de câteva ore în oraş şi nu vorbisem cu nimeni.

Confuzia a crescut când acum 2 ani eram în Cehia, în Praga, într-o pasaj subteran, aşteptând ghidul să vină de la un supermarket. Şi văd că vine spre mine o doamnă şi un domn care vorbeau aprins în ceha, se apropie de mine, şi încep să vorbească la fel de aprins în romana, toate propoziţiile în romana, şi când trec de mine reiau în ceha, fără să se uite deloc la noi.

O altă întâmplare, asemănătoare: eram în regiunea Campania din Italia, şi am mers la un orăşel de iarnă deschis în curtea unei cetăţii de pe dealul oraşului. O fortăreaţă din care nu rămăseseră decât zidurile, dar erau acolo chioşcuri, o atmosferă de târg de Crăciun, cu mult timp înainte de sărbători. Merg la casa de bilete şi, când îmi vine rândul, aud pe doamna de la bilete că îmi vorbeşte în româneşte: bine aţi venit, câte bilete doriţi? Şi atunci m-am grăbit să-i spun în romana, dar ea îmi răspunde în italiană că nu înţelege ce zic. Şi i-am spus: păi aţi vorbit româneşte. Dar ea insistă în italiană: nu înţeleg ce spuneţi. Asta este. Mi s-a mai întâmplat.

Nu am explicaţii, numai dacă în noi este un limbaj fundamental în care se traduc toate limbile, şi apoi în limba pe care o vorbeşti tu - nu ştiu, că totul este ciudat. Când eram în lumea de dincolo aveam impresia că toţi gândeam în aceeaşi limbă, dar nu ştiu care era aceea. Poate era această limbă fundamentală, în care toate se traduceau. Nu ştiu. Globurile mari chiar discutau între ele, să zic telepatic, dar şi eu înţelegeam ce spun ele: pe pământ este război, trebuie să găsim o soluţie să-l oprim. Aveau porunca de la Dumnezeu. Asta era înainte de a veni în viaţă.



Alina Lupu Am sa vorbesc de o intamplare asemanatoare...partial.Eram cu prietenul meu la o masa dintr un restaurant fata in fata..un barbat care ma iubea mult si care imi dadea un sentiment de pace si liniste.Si in timp ce ma uitam la el parca cu incetinitorul caci sincer mintea mea rationala nu stie cum s ar fii putut produce acestea atat de repede si totusi atat de incet in perceptie...Ii vedeam formele gand care veneau din partea stanga cu toata povestea lor..si imediat acele vorbe le rostea..si stiam fraza intreaga ideile lui inainte de a le formula si rosti....Cred ca asta percepeai si tu direct...

Anna Rebeca Si eu am avut senzația asta cu vorbitul in romana unde nu era cazul. Nu am spus nimănui pînă acum, credeam ca mi s-a părut! Multumesc Marius!

Maria Mara Cand ei ajung in Campul dumneavoastra personal,cel care poarta informatiile, ei acceseaza cumva si informatiile de LIMBA.Ma gandesc ca nu neaparat ca vb. in romana ci SENSUL frazei spuse e important in acel moment ptr. dvs. ,va transmit in acele momente ceva anume-un raspuns la ceva ce ganditi in acel moment sau la ce va uitati

Marius Ghidel Înțeleg

Maria Diaconescu Minunat tot ce povestiti. Si mie imi place sa calatoresc , sa cunosc culturi si civilizatii diferite. Insa pentru toate acestea este nevoie si de bani , si nu putini. Deci este nevoie sa economisim . Dumneavoastra ne spuneti sa nu pastram pentru noi decat strictul necesar.Sunt lucruri pe care poate eu inca nu le inteleg. In Africa sunt copii care mor de foame.Ei de ce nu au strictul necesar ?

Marius Ghidel Poate ei au mai mult decat noi, au coeziune reciproca, intr-ajutorare, au dragostea toturor celorlalti, ajutorul lor, si se multumesc cu putin. Nu va uitati la filmele de propaganda occidentale, sunt TOATE lucruri scose din context, pentru ca filmele astea sunt arme de distrugere a imaginii unor state si inrobire a lor. Ei tintesc sa le subjuge si bogatiile lor. Cand au atacat Siria au facut un false flag, cum ca guvernul lor ar fi atacat populatia si copii cu arme chimice. Pana la urma a fost dovedit ca a fost facut un colaj rusinos, o insecenare, ca sa motiveze interventia militara si ocuparea Siriei. Am vazut un film, cu o tara africana unde nici cladiri din piatra sau beton nu aveau, decat din lut. Primaria era o cladire ingeniosa de lut. Noi credem ca a avea o siguranta a vietii si o siguranta de viitor este totul. Si nu este asa. Pentru ei este altceva, si pentru noi ar trebui sa fie acelasi lucru. Cea mai mare fericire a orasului acela era ca toti louitorii lui sa se intalneasca la târg si in piata orasului, unde discutau, jucau tot felul de jocuri, povesteau, radeau, faceau schimburi, troc, sau negot, isi spuneau intamplarile, si spunea in film: ca nu am vazut niciunde IN LUME, atata veselie si bucurie. Erau impreuna, ca o singura fiinta, asta bucura sufletul nostru cel mai mult. Mai vreau sa spuns ceva: fiind in armata, am trecut printr-un sat, care era ca in rai, asa imi inchipui eu raiul pe pamant. Tot satul era afara pe ulita, oamenii stateau pe bancute in fata casei, si pe strada se jucau copii si era o bucurie si o haramalaie de nedescris. Bucuria de a fi impreuna. De aceea poate cei pe care noi ii vedem mai saraci, poate cultura lor nu a fost nevoie sa mearga mai departe. Au atins fericirea IMPREUNA, ce sa le mai trebuiasca mai mult, ca asta este totul?

Maria Diaconescu Am vizitat sate din Africa , in care am vazut familii care traiesc in conditii inumane, copii care doreau ceva de mancare, pareau impacati pentru ca nu aveau de ales. Cati dintre noi ar putea dormi pe pamant , in baraci sau case improvizate, fara apa suficienta, fara haine, modeste dar curate?A avea acces la educatie este primul pas spre a descoperii cine suntem cu adevarat, adica fiinte divine. Chiar si cartile dumneavoastra nu le poate citi oricine. Ati spus ca toti primim minimul necesar, dar nu este asa. Am convingerea ca nimic lumesc sau material nu te poate face fericit, dar de ce Dumnezeu ne-a trimis intr-o lume in care avem nevoie de aceste lucruri?

Marius Ghidel Dar daca in viata precedenta sa zicem, acei oameni de acum au fost oameni bogati, dar le-a crescut orgoliul foarte mult si au ajuns sa fie nemilosi. Atunci acestia in viata aceasta se vor naste in locuri mai sarace, pentru ca limitarea ii ajuta sa-si curete sufletul. Pe potriva nivelului lor de egoism. Pentru noi pare o nedreptate, dar la Dumnezeu sufletul conteza sa fie curat si el continua si in alte existente si noi acum ne punem baza viitoarei vieti, si totul conteaza cum esti. Si se va face totul ca omul sa-si ispaseasca greselile trecute, pentru ca in Imparatia Lui, nu poat ajunge decat suflele infrante, curate, smerite. Lumea noastra este o uriasa masina de spalat suflete. Acesta este scopul ei. Si exista si mecanisme divine de ingenunchere a orgoliului, care sunt implacabile. Exista inspir dar si expir, pendulul care masoara timpul se duce la dreapta, dar trebuie si la stanga sa mearga ca sa existe timpul. Dulcele este placut, dar ce este prea mult te omoara. Avem necugetarea ca sa considera fericirea ca o continua adaugare de bucurii la corpul nostru? Dar noi nu suntem corpul, el este doar un invelis. Si cautam sa strangem cat mai mult pentru noi, si ne incarcam cu egosim? Nu-i nimic, in viata viitoare vom trai si saracia, adica exact ceea ce noi nu am luat in seama in viata de aici. Vrem sa nu fie saracie? Atunci sa nu mai vrem mai mult. Bogatii vor dispare cand noi oprim lacomia simturilor. Noi ne uitam doar la viata aceasta, dar viata sufletului insemna multe vietii, si daca acum suntem cum nu trebuie, nu-i nimic, vom fi ingenucheati cu forta mai departe. Dar ca sa intelegem lucrurile trebuie sa ajungem in stare sa vedem opusele egale. Adica sa nu ne oprim NICIODATA la o explicatie care ne produce suferinta, pentru ca aceea este miscata de egou, ca sa fie asa, izolata de intreg si sa opreasca curgerea, pentru ca numai asa el obtine durere. Noi trebuie sa ajungem NUMAI la acea explicatie care LASA LUCRURILE SA CURGA, INFINIT DE INGADUITOARE SI INTELEGATOARE. NUMAI ACEEA ESTE ADEVARATA. Dar explicatia are ne blocheaza in durere, nu este adevarata. Si atunci trebuie sa cautam circumstante atenunante. Adica sa gasim acea explicatie INTELEGATOARE, CARE PERMITE CURGEREA lucrurilor unele in altele si NU LE BLOCHEAZA IN DURERE. Si asta sa facem mereu, la infinit.

Valeria Gheorghe Pe mine m-a mirat faptul ca Dumnezeu mi-a ingaduit sa ajung in Israel dupa cam vreo 12 ani ani de dorinte de a merge acolo! Slava lui Dumnezeu! Dar cind am ajuns acolo si am vazut ca toti vorbeau romaneste: evrei, arabi si chiar beduinii din pustia Hozevei , am ramas uimita....( aici nu mai pun emotiile care le-am trait in Locurile Sfinte, vorbesc doar de faptul ca intr-o tara indepartata , toti de linga tine stiu romaneste,,,am ramas uluita )!

Marius Ghidel Ceva frumos in legatura cu aceste lucruri spuse de dvs: Am avut un prieten, acum el nu mai este, dl prof Aurel Simionescu, si era un om foarte credincios, mergea duminica de duminica la biserica, de cand era mic. Si avea o pensie mica, si nu isi permitea excursii decat in locurile mai ieftine. Si Dumnezeu a vazut ravna lui, si dragostea pentru El, si asa din senin, un om de afaceri, i-a facut un cadou o excursie in Israel su sotia. Ce bucurie a fost atunci pe el, de nici nu va inchiuiti. Pentru ca nu isi permitea asa ceva. A fost visul lui de o viata, implinit. Si dupa un timp, altcineva i a mai oferit o calatorie in Israel. Si nu stia cum sa-I multumeasca Domnului. Si toate astea Domnul s-a grabit sa i le daruiasca, pentru ca dupa un an, a trecut la EL. Si in interiorul celor 40 de zile dupa moarte, a venit in camera la mine, si eram la usa de la balcon. Si il vad langa pat, incercand sa aranjeze niste lucruri, si nu se uita la mine, si zice: Iubire, credeai ca nu o sa ne mai vedem? Vreau sa-ti spun, ca ai avut dreptate, este foarte frumos aici! Si a fost pentru mine cea mai frumoasa dovada a celor povestite in cartile mele, ca lumea de dincolo este reala, dar de alta natura.

12-01-2020

CAND TE LASI PE TINE IN MANA LUI TOTAL, PORNESTE MIRACOLUL

ALTE INTAMPLARI CIUDATE

Mergeam pe stradă, pe la Turnul Bărăţiei eram, la Coltea şi, la 20m înaintea mea, îmi atrage atenţia un domn înalt, foarte înalt cam de 1,90 şi ceva, îmbrăcat într o cămaşă albă şi cu pantaloni de costum, negri. Şi, în faţa turnului de pe colţ, era un bătrân care stătea pe genunchi, aplecat cu capul în jos, smerit. Când acest domn a ajuns în dreptul lui, s-a aplecat cat era de lung, punând genunchiul unui picior pe asfalt, murdărindu-se pe pantalonul lui impecabil - dar nu a contat, si i-a pus în mâna bătrânului o bancnotă de 100 de lei, sărutându-i mâna. Imaginea asta m-a surprins. Iar bătrânul a schiţat doar un zâmbet fin de mulţumire şi de recunoştinţa. Un moment divin.

După vreo 5 ani, cobor din tramvai în faţa blocului meu. Dau să traversez şi, pe trotuar, în spatele maşinilor, acelaşi bătrân de atunci, stătea drept, de parcă mă aştepta, i-am daruit ceva şi mă uitam în ochii lui blânzi şi calzi. M-au impresionat, și nu mai puteam să mă dezlipesc de ei, când văd cu coada ochiului că pe lângă noi, prin stanga, trece în grabă o fată, se duce 20 de m, se razgandeste și se întoarce înapoi. Atunci îmi dau seama că şi ea vrea să-i dea ceva bătrânului, iar eu mă întorc să plec. Prind în zbor imaginea cum i-a dat şi ea ceva şi apoi mă depăşeşte cu viteză. M-am întors dupa doar 4 secunde, caci ceva mi-a spus să mă întorc ca să-l mai văd o dată pe bătrânul trimis de sus. Şi chiar aşa a fost, am avut o presimţire, când m-am întors nu mai era niciunde. Nu mai era. Am revenit în locul unde l-am lăsat şi am dat cu mâna pe orizontală, poate s-a retras în interiorul spaţiului - mi-am zis eu. Dar dispăruse total, şi nu am abandonat. L-am căutat printre maşini, poate era căzut pe acolo. Şi nu l-am găsit niciunde. Dispăruse. Dumnezeu uneori ne verifică. Această intervenţie a Lui este pentru a ne arăta că ne vede continuu şi este important tot ce facem pentru mântuirea noastră.

Când am scris cărţile, se întâmpla uneori - când o afirmaţie era importantă-, se apară următorul fenomen: eram atent la tastatură când scriam, dar când ridicam ochii, anumite propoziţii erau boldate şi subliniate. Şi nu făcusem eu asta. Şi am vrut să-l prind pe acela de sus care făcea asta şi, într-adevăr, l-a un moment dat, am ridicat brusc ochii la o afirmaţie pe care am simţit-o că este importantă in timp ce o scriam şi am surprins doar faptul că pornise deja boldarea textului şi sublinierea lui. Dar, pentru a face acest lucru, este nevoie să faci 4 operaţii: să inserezi, să boldezi şi apoi să subliniezi şi încă un click ca să începi un nou paragraf. Deci cineva din lumea de dincolo mai şi intervine în viaţa noastră câteodată şi ne susţine. Depinde de nivelul nostru de abandonare de sine. CAND TE LASI PE TINE IN MANA LUI TOTAL, PORNESTE MIRACOLUL. Nu mai vorbesc de modul cum sunt scrise cărţile, ca atunci când un poet scrie poezii. Eşti inspirat, toate vin de sus, şi nu ai sentimentul deloc că tu le scrii, TU EŞTI DOAR MÂNA PE CARE EL O MIŞCA. Eşti doar un instrument al unei voinţe Supreme. Asta eşti tu.

Piatra Craiului. Am fost anul trecut la un seminar, la o pensiune din Piatra Craiului. Şi am avut trei situaţii ciudate. Dimineaţa, când am ieşit afară la o mică înviorare, la un moment dat în faţa mea era, la o distanta de 200 m, un perete de stâncă al muntelui, iar pe versantul acela abrupt nu era nimic, nici măcar brazi, stâncă şi atât. Şi, făcând noi exerciţii, la un moment dat am auzit notele finale ale unei melodii cântată de călugări, notele înalte de terminare ale unui cântec, şi sunetul acela semăna cu mai multe trompete care îşi terminau cântecul. Si pe stanca nu era manastire, ca am intrebat.

A doua zi, eram singur în cameră şi deodată simt că vine spre mine ceva in zbor, la nivelul ochilor. Ridic brusc capul şi văd un glob nu prea mare - cât o minge de tenis-, cenuşiu, care venea grăbit şi înfuriat spre mine, facand niste zig zaguri. Dar când am ridicat privirea la el, s-a spart in mii de bucăţi şi a făcut o explozie puternică cu sunet. POC. Am pus după aceea mâinile pe faţă, dar el se spărsese deja în faţa mea. Prea tarziu.

A treia zi, dimineaţa, văd la baie o oglindă strâmbă, cadrul în care era pusă era strâmb şi ea pe perete era pusă strâmb, într-o parte, de nu iti venea sa ccrezi ca se poate asa ceva şi, când nu mă uitam la ea, ceva bătea în ea un tact, dar când mă uitam se oprea. Deci, dacă stăteam cu spatele la ea, bătea continuu, dar când mă uitam la ea, se oprea. Ciudat. Parcă era o pensiune bântuită.

Seara a fost foc de tabără şi erau nişte lumini ca nişte flashuri care se aprindeau aleatoriu pe stanca muntelui din fata noastră. Şi, dacă patroana scotea nişte sunete ciudate, adresându-se lor si batand din palme, acestea îi răspundeau luminându-se. Şi ne-a spus că au fost intr-un an nişte cercetători din Germania care s-au dus cu soţul ei, noaptea pe munte, cu aparate ca să înţeleagă ce se întâmplă, sa gaseasca o explicatie, şi nu au găsit nimic.
Acolo în Piatra Craiului totul este ciudat.


Otilia Popescu Domnule Marius,ati scris la un moment dat de oglinda ceea care parca se strîmbă!
Spuneti va rog ceva si despre oglinzi,se vehiculează fel de fel de "povesti"! Ca ar fi porți spre nu stiu ce,ca atrag sau resping energiile negative,ca nu e bine sa fie poziționate nu stiu cum.et,etc.
Va rog frumos,puteti sa ne ziceți ceva in legatura cu acest fapt?

Marius Ghidel Pe mine oglinda m-a ajutat sa ma desprind de corp. Dar procesul este tulburator, si cred ca poate fi realizat numai daca deja suntem desprinsi.Pierderea identitatii de sine, te surprinde pe loc, te dezorienteaza, sa-ti dai seama ca tu nu esti corpul si nici eul acesta este fantastic. In experienta cu oglinda descrisa in carte am ajuns la spatiul acela de puncte aurii de extaz, chiar deasupra capului meu, Dar cred ca si infranarea ne ajuta mult sa atingem acest stadiu de dezdentificare pentru ca asta faceam atunci. Prima data m-am intalinit cu acest spatiu de fericire inainte de a ma naste, in lumea de dicolo, dupa prag, la tronul Tatalui ceresc cand s-a transformat in Soarele acela de Iubire si m-a atras in El. Si asa am intrat in supa de fericire. Apoi s-a deschis chiar in camera mea, dupa aceea deasupra capului cu ajutorul oglinzii, mai tarziu, dincolo de fluviul de ganduri, si dupa mult timp, in mine, fiind chiar sufletul nostru acel spatiu de incantare infinita. Probabil, cu oglinzile se mai fac si alte lucruri, vraji... Nu stiu, de obicei ma pastrez doar in ceea ce am experimentat si ma raportez intotdeauna cu explicatie numai la lucrurile prin care am trecut pentru ca le consider, asa cum sunt pentru fiecare ca O INITIERE. Nu merg niciodata spre explicatii de alta natura, pihologice sau stiintifice, pentru ca nu le inteleg, sunt toate doar pareri si de aceea ma pastrez doar la nivelul bunului simt si el experimentarii personale. Pe toate acestea care le spun LE-AM TRAIT, si impresia pentru mine este foarte puternica. Sunt doar un MARTURISITOR. Dar fiecare a trecut intr-un fel sau altul prin situatii asemanatoare. Nu e nimic nou in lume, totul se repeta. Si o luam mereu de la capat, fiecare. Aceeasi intelegere de mii de ani este. Aceeasi cale o au toate religiile fundamentale ale lumii, dincolo de ritualurile si regulile lor umane. Cine reuseste sa vada ca toate au la baza Iubirea este liber cu adevarat. Si nu trebuie decat sa privesti la ceea ce au in comun, nu la ceea ce le deosebeste. Deci nu ma pricep decat la ceea ce am experimentat si nu am stiut explicatii, nu le-am cautat. Daca am ajuns spre exemplu dincolo de fluviul de ganduri, eu nu ma gandeam prin ce am trecut, pana seara nu-i mai acordam atentie. Miracolul este asa de mare incat NU AI NEVOIE DE NICIO EXPLICATIE, NU ITI TREBUIE. Trairea aceea este totul, spune totul. Daca caut explicatii este ca si cand L-as scotoci pe Dumnezeu in buzunar, si NU POT FACE ASTA, NU IMI PERMIT. Stiinta si toate astea sunt valabile DOAR LOCAL, si nu pot spune NIMIC despre fenomenele mari, de ansamblu, fundamentale. Nu exista explicatii, pentru ca sunt infinit de complexe si depasesc puterea noastra de intelegere. Daca intr-o celula sunt 1 miliard de operatii pe secunda, cine ii spune celulei ce sa faca si cand? Cand sa pornesca una doar si cand sa o opreasca? Suntem in mana Bunului Dumnezeu CONTINUU, DAR NU VREM SA INTELEGEM. Nici nu avem grija de noi, doar stricam Miracolul.


EL TE AJUTĂ NUMAI ÎN MĂSURA ÎN CARE TU TE LAŞI PE TINE ÎN MOD DESĂVÂRŞIT! Cat te lași în mâna Lui, atât poți fi ajutat.

ŞI FIIND ÎN MIJLOCUL ATRACŢIILOR, CARE TE CHEAMĂ, NOI SĂ NU LE VREM ŞI ASTFEL, SPRIJININDU-NE PE REFUZUL LOR, NUMAI ATUNCI NOI NE ÎNĂLŢĂM ÎN CER.

Întrebare: Toate afirmaţiile de mai sus fac sens practic, azi dacă le observi atent şi motivat.
Ma gândesc însă la aspectul utilităţii lor, de exemplu, în cazul evreilor duşi la Auschwitz sau la creştinii persecutaţi la scara naţională în Rusia lui Stalin, sau la cei persecutaţi şi chinuiţi pt credinţa în România comunistă. Daca Marius poate găsi un răspuns edificator la cauzele acestor mari mulţimi de oameni, sau fiecare luat individual, aş fi extrem de împăcat căci, deşi am citit cărţile lui Marius, nu pot explica acestea.

Răspuns: Mi s-a pus această întrebare la lansarea primei cărţi, la Sala Dalles, şi a ieşit un mic diferend. Şi am spus acolo că ceea este pentru o populaţie: războiul, cotropirea de către alte popoare, fenomenele naturale extreme, molimele, sărăcia, faptul că bogăţiile ţării sunt furate şi populaţia sărăcită şi călcată în picioare de străini, este pentru că această populație are o disponibilitate puternică spre lăcomia de satisfacţiile simţurilor.

Şi aceste fenomene mari sunt pentru dezlipirea sufletelor de atracţiile vieţii. De obicei populaţiile cu un mediu natural bogat se lipesc foarte puternic de fericirile materiale. Dar şi cele care nu au daruri aşa de mari de la natură, se străduiesc o bucată de timp şi devin bogate, după care decad, pentru că decăderea - exemplu: migraţia sau politicile LGBT, Încălzirea globală sau feminismul-, este metodă divină de dezlipire a sufletului de ataşamente, este ceea ce este boala sau necazul pentru individ. Pentru că Dumnezeu apără sufletul nostru de noi înşine. Sunt lucruri neplăcute, dureroase, imorale, dar foarte necesare pentru întoarcerea omului la Dumnezeu. Răul este un bine mai mare decât binele. Noi avem nevoie mai mult de pierdere, decât de câştig, pentru că pierderea ne duce în lipsa, în umilinţă, acolo unde este Dumnezeu, jos de tot, în vale, unde se strâng apele. Când noi ne agăţăm de fericirile materiale, automat forţele cerului vin şi ne desprind prin neplăceri şi boli.

Ele NU SUNT RELE, ci sunt singura modalitate de a fi desprinşi de material, pentru că nu putem pune nimic din lumea aceasta pe primul plan, în afară de El. Dar El este puţinul, modestia, cuminţenia, simplitatea. Şi noi nu le vrem pe acestea, şi de aceea tot ce este mai mult decât ne trebuie vom pierde: ne vor fura alţii, ne vor cotropi alte popoare şi ne vor săraci şi umili, pentru că atunci când mergem spre lăcomie de satisfacţii fără număr, noi pierdem viaţa şi, concomitent, devenim neînţelegători, ne ia mintea, ca un văl.

Când mergi spre mai mult, trebuie să te aştepţi la o măsură de scădere a orgoliului cu forţa. Că dacă noi nu ne ducem singuri spre puţin - adică spre divin, ne va obliga, pentru binele nostru. Pentru că ce este mai mult ne ia viaţa. Noi nu putem să ne oprim singuri. Plăcerile ne vrăjesc şi ne atrag cu totul, ca fluturele de lampă.

Când mergi spre mai mult, vei greşi cu siguranţă. EŞTI SĂNĂTOS ŞI FERICIT ATÂTA TIMP CÂT TE MULŢUMEŞTI CU PUŢIN, CU CE ÎŢI DĂ DUMNEZEU. Ce este mai mult le smulgi singur de la alţii şi îi păgubeşti. De aceea le vei pierde.
Deci noi, având de toate, ne lipim uşor, dar ne îndepărtăm de Dumnezeu şi aşa atragem desprinderea cu forţa. Dar din punctul de vedere al egoului care pierde sursa durerii lui - ca fericirile lumii nu durează şi de aceea ele dau NUMAI DURERE-, LUI NU-I CONVINE PENTRU CĂ EL EXISTĂ ATÂTA TIMP CÂT NOI SUFERIM CONTINUU, CĂ NIMIC NU NE AJUNGE ŞI CĂ NE MAI TREBUIE. Deci egoul nu vrea să lase plăcerea pentru că ea este sursa care îi dă durere. El există atâta timp cât noi căutăm fericirile exterioare.

DAR DISPARE PE LOC CÂND LE DAI, SAU RENUNŢI LA ELE ŞI NU ÎŢI MAI TREBUIE! Deci egoul numeşte rău, orice îl scade, necazul, boala... Dar pentru că este dominant, se foloseşte de acest moment de micşorare divină cu forţa ca să culeagă durere şi să împingă apoi omul înapoi spre plăcere, CA SĂ EVITE DUREREA. Şi astfel îl ţine captiv în închisoarea plăcerilor, şi el veşnic se hrăneşte cu durere.

Deci, când CAUŢI PLĂCERILE MAI MULT DECÂT AI NEVOIE, ÎNTĂREŞTI EGOUL ADICĂ UN DIAVOL. Patimile sunt duhuri ale întunericului. Şi acum omul este deja virusat şi problema este că aceste duhuri vor chema mult mai multe alte duhuri asemănătoare, fel de fel. CÂND CONSIMŢI CU PLĂCEREA PESTE NEVOIE, ŢI-AI LUAT UN DUH ÎNTUNECAT ŞI DURERE, ADICĂ ÎŢI STRICI VIITORUL. Dar poţi scăpa de ei, numai oprind plăcerea brusc, şi prin înfrânare, post şi lepădare de sine, predarea totală în mâna Lui: Doamne, în mâinile Tale îmi încredinţez sufletul, şi NU TE MAI ÎNGRIJOREZI DE NIMIC, adică prin rugăciunea: facă-se Voia Ta, Doamne tu te desprinzi ŞI AI TOATĂ SIGURANŢA DIN LUME CA EL TE VA AJUTA! Şi prin smerită cugetare. DAR DACĂ NU ÎI DAI LUI DUMNEZEU TOATĂ PUTEREA TA, NU ARE CUM SĂ TE AJUTE.

EL TE AJUTĂ NUMAI ÎN MĂSURA ÎN CARE TU TE LAŞI PE TINE ÎN MOD DESĂVÂRŞIT! Cat te lași în mâna Lui, atât poți fi ajutat.

Dar omul nu a venit pe pământ pentru satisfacţii şi senzualitate, ci ca SĂ RENUNŢE LA PLĂCERI ŞI, RENUNŢÂND, SĂ SE ELIBEREZE DE EU MAI PRESUS DE TOATE, ADICĂ DE DIAVOL.

ŞI FIIND ÎN MIJLOCUL ATRACŢIILOR, CARE TE CHEAMĂ, SĂ NU LE VREI ŞI ASTFEL, SPRIJININDU-TE PE REFUZUL LOR, NUMAI ATUNCI TE ÎNĂLŢI ÎN CER.
DAR ESTE O NEBUNIE SĂ VREI SAVOAREA LUMII, CÂND EA ÎŢI IA DIN ENERGIA SUFLETULUI ŞI MORI MAI REPEDE. Dar dacă mergi spre fericirile simţurilor, ele te vor preocupa şi acapara cu totul, şi nu vei putea înţelege şi vei lupta cu cel care ar vrea să te ajute să te desprinzi, de aceea forţele cerului ne desfac de ataşamente cu forţa.

ŞI VEI FI ÎNCĂPĂŢÂNAT ŞI RĂUVOITOR, ŞI NU TE VEI LĂSA PÂNĂ NU VEI SUFERI ŞI MAI TARE. Şi degeaba cineva îţi spune să nu te duci cu totul spre viaţa, că te va înghiţi. Ea este ca un nisip mişcător sau ca o plantă carnivoră, dacă guşti din savoarea ei, te va înghiţi cu totul. Nu ai nicio scăpare. NU CONSIMŢI LA MAI MULTĂ PLĂCERE, PENTRU CĂ SE VA LĂSA UN VĂL PESTE TINE ŞI NU VEI MAI ÎNŢELEGE NIMIC, şi vei ajunge să fii desprins cu forţa de Cer. Bolile sunt ataşament, am pus ceva din lumea aceasta mai presus de Dumnezeu şi atunci va trebui să-l pierdem. CU CÂT TE DUCI MAI MULT SPRE VIAŢA ŞI UMAN, CU ATÂT VEI FI DESPRINS MAI TARE, tu şi copiii tăi.

Şi vei fi vrăjit şi nu vei înţelege şi vei lupta cu cei care îţi vorbesc despre smerenie, puţin şi simplitate, şi ÎI VEI URÎ. Omul care reacţionează cu mânie şi furie, şi se supără când îi vorbeşti despre smerenie, adică despre Dumnezeu care se face preș în faţa noastră, acela este atașat de plăceri, şi are duhuri ale întunericului în el. Şi Îi zice Domnului: eu nu vrea să fiu smerit!

Dar din punctul de vedere al Cerului, suferinţa, necazul sau boala sunt doar metode divine de dezlipire a sufletului de materie, şi El face asta în mod PERFECT, NIMENI NU SCAPĂ. Râul nu vine de la Dumnezeu, vine din noi, şi cheamă micşorarea cu forţă prin durere. PLĂCEREA MAI MULT DECÂT ÎŢI TREBUIE ESTE DURERE. Deci dacă suntem opriţi să fim bogaţi, prin orice metode: furtul bogăţiilor, sărăcirea populaţiei, înjosirea ei, este spre curăţarea inimii noastre.

AM VENIT PENTRU ACEASTA CURĂŢARE ŞI NU PENTRU PLĂCERI, PENTRU A PĂTIMI LIPSURI, DISPREŢ ŞI ASTFEL SĂ REVENIM LA DUMNEZEU CA FIIND SINGURUL CARE NE POATE RIDICA CAZNELE. Că dacă nu ne smerim cu toţii, ne lasă să ne îngenuncheze alţii, PÂNĂ LA CAPĂT.

PENTRU SUFLET TOATE!
Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt (Corinteni 10, 24)

Mulţumim dlui George Caruntu pentru întrebare!


Dani Daniela cred ca si taierea voii trebuie sa aiba dreapta socoteala...trupul, care este templul Duhului Sfant, trebuie ingrijit si el, nu?

Marius Ghidel Da, taierea voii trebuie sa fie mai mare decat satisfatia simturilor, pentru ca numai ea ne incarca cu energie vitala care sustine viata. Noi cand luam mai mult decat dam pierdem viata. Deci NU SUNTEM INTERESATI SA LUAM MAI MULT NICIODATA. Noi in modul acesta pierdem viata, pentru ca consumam mai mult decat daruim, jertfim, sacrificam, pentru ca punem pe primul plan placerea simturilor, care de fapt ne iau viata, ca noi ne bucuram numai de energia din noi, prajitura este doar ocazia care scoate din noi energie. Deci pierdem viata cand luam mai mult decat dam, sau ne sacrificam.

Dani Daniela multumesc! acum imi este si mai clar. Va urmaresc postarile de mult timp si constat cu bucurie ca tot ce spuneti se regasesc, in mare parte, si in scrierile Sfintilor Parinti,,un singur lucru ramane nelamurit pentru mine, si acela se refera la Judecata de Apoi

Marius Ghidel este la iesirea din corp, la moarte, unde ne judeca constiinta, care este modelul ideal cum trebuia sa fim si nu am fost, un fel de grila, asa numitele VĂMI, dar judecata porneste de aici de pe pamant, ca noi uracam chiar acum pe scara meritelor dincolo concomitent, sau coboram.

Dani Daniela ma refeream la Judecata de Apoi, cand va fi Invierea....cand vor invia toti din toate timpurile..aici nu pot intelege, cum e cu reincarnarea?

Marius Ghidel Nu știu, nu explic decât ce am văzut!

Mihaela Obreja D le Marius mulțumesc pt toate informațiile f utile !Am o întrebare pt d voastră ,ce se întâmpla cu noi,sau mai exact cu sufletul nostru in timpul somnului ,dacă aveți un răspuns,mulțumesc frumos

Marius Ghidel Uneori se plimba prin casa, sau în spațiul pana la fluviul de gânduri, când visează urat, sau dincolo de el când visează ca zboară. De obicei pe unde merge este o sinteza a ceea ce a trăit în timpul zilei. Dacă s a preocupat cu câștigul, cu placerile, se duce în spațiul acesta de sub fluviul de gânduri, și de aceea visează urat. Dacă a fost un om bun și doar s a dăruit și a ajutat oamenii, se va simți împlinit si atunci urca mai dus. Ca e important ca activitatea din timpul zilei sa fie spre împlinirea sufletului, și atunci somnul nostru va fi liniștit și hrănitor.

Elena Teresa Dle Marius, daca tot se vorbește de somn de cateva zile ma gândeam sa va intreb si pentru cei care au grele dificultăți la trezit dimineata, oare e tot egoul care ne trage sa nu ne trezim binedispusi ci sa începem ziua încruntați? In fiecare dimieanata la 5 mi se învârte casa cu mine cand trebuie sa ma ridic si apoi bimbanesc toată ziua pentru ca ma doare capul si imi vine sa vomit. Multumim pentru toate informatiile. Am făcut un document si salvez ce simt nevoia ca trebuie sa recitesc, unele le scriu si pe hârtie.

Marius Ghidel Depinde de ziua precedenta cum este somnul azi. Daca azi avem o zi in care mai mult ne-am daruit fara asteptari, deci fara eu, atunci somnul va fi odihnitor si vom visa frumos. In somn se sintetizeaza cum a fost ziua precedenta. Daca vrem sa ne simtim odihniti, trebuie ca in ziua precedenta sa nu fi intarit egoul, interesul personal in niciun fel, fara dorinta de a avea, de a castiga, de a ajunge... Lipsa eului este un somn odihnitor si atunci ne vom scula dimineata reconfortati, cu putere si bucurie de viata. Cum ai fost ieri e important.

Cristian Sofrone Când ne lăudăm ,mandria cu ce câștigăm cu bani ,mașini etc. Ce se întâmplă?

Marius Ghidel Întărim Ego-ul și atragem necazuri și boli. Și nu ne vor lăsa în pace pana nu ne micsoram. Pana nu ne smerim.

Cristian Sofrone Cum reușim sa ne stapanim de totate place rele lumești si să reusim să fim fericiți? Dacă umblam cu mai multe femei si le facem.un bine si le iubim ce putem să antragem?

Marius Ghidel Viata o trăim cu bucuriile ei, problema este când apare atașamentul, atunci ea ni se va opune. Știe fiecare ce face și înțelege. Ca sa ne fie bine în viata trebuie sa nu ne atasam de ea. Dar dacă ne lipim, nu este nimic, vom suferi pana învățăm. Ne va învața oricum, cum e bine ca să nu suferim.

13-01-2020

CUVINTE DIN INIFINIT 1

Întâmpină situaţiile de viaţă cu linişte, fără să vrei ceva neapărat de la ele, atunci ele nu te vor mai deranja şi vor avea un rezultat fericit. Nu e nevoie să vrei nimic, şi atunci porneşte minunea. Lasă lucrurile în pace şi se vor rezolva singure. Numai atunci se vor rezolva cu siguranţă, când tu nu intervii. Nu este nevoie de tine în nimic, pentru că TOŢI OAMENII SUNT PENTRU TINE, NU TU PENTRU EI. Ei vin la tine ca să te desprindă de tot ce preţuieşti tu mai mult din lumea aceasta. Nu interveni, pentru că acolo unde este un eu, acolo va fi durere.

Când apare învinuirea sau condamnarea, în locul acela vei suferi, pentru că pierzi energie. Atunci te desparţi de celălalt, de Iubire, ca să poţi să-l loveşti, dar dând în el dai în tine şi îţi produci pagube şi dezamăgiri. De fapt, îl ataci cu egoul ca să poată el culege durere.

Numai egoul împarte în bine şi rău pentru sine. Nu împarţi, şi totul va fi minunat. Lucrurile se dereglează pentru că împarţi ca să-ţi iei un eu, care apoi generează un adversar care te va doborî cu siguranţă, căci acolo UNDE ESTE EGOUL, ADICĂ VOIA MEA, ACOLO VA FI ŞI SUFERINŢĂ.

Dacă vrei să ajuţi sau să salvezi pe cineva, dacă nu îţi cere, te va respinge. Şi dacă nu laşi ca lucrurile să fie cum vor ele, nu vei putea să faci nimic. Înseamnă că nu este nevoie să ajuţi. Nu de ce credem noi că are nevoie celălalt are nevoie el, CI DE CHIAR CEEA CE I SE ÎNTÂMPLĂ, CHIAR DACĂ ASTA ÎNSEAMNĂ SUFERINŢA SAU MOARTE. CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ACUM ESTE LUCRUL CEL MAI BUN CARE SE PUTEA ÎNTÂMPLA şi nu este nevoie să intervii. De ce să nu intervii? Pentru că toate şi toţi oamenii sunt pentru tine, ca să te ajute să înveţi iubirea orice ar fi.

CÂND LAŞI LUCRURILE SĂ SE ÎNTÂMPLE AŞA CUM A HOTĂRÂT DUMNEZEU, VA FI CEL MAI BINE.
DACĂ VREI SĂ IMPUI DREPTATEA ŞI BINELE, TU GREŞEŞTI ÎNTOTDEAUNA. Pentru că VOIA DOMULUI ESTE EXACT CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ACUM şi înseamnă că tu vrei să te opui exact la ceea ce Dumnezeu a hotărât, atunci vei fi respins. Faptul că suferi este dovada că ceea ce faci nu este bun şi bine. NUMAI CELĂLALT, CARE ESTE DIVINUL, ARE DREPTATE ÎNTOTDEAUNA.

CÂND NU VREI NIMIC DE LA VIAŢĂ EŞTI CEL MAI FERICIT. TOT CE ŢI SE ÎNTÂMPLĂ ESTE TOCMAI CEEA CE AVEAI NEVOIE. Nimic nu este întâmplător, nimic nu este fără rost, toate sunt lecţii de Sus, şi totul este foarte potrivit. ESTE EXACT CEEA CE TE POATE AJUTA CEL MAI MULT SĂ TE DESPRINZI DE TINE. CEEA CE VINE SPRE TINE AI NEVOIE ŞI NU I TE POŢI OPUNE, pentru că vine din mâna Lui. Dacă te împotriveşti, vei suferi. Şi aici vezi puterea Sa nemărginita. Dar, când suferim, este datorită răutăţii noastre pe care Domnul ne-o întoarce amplificat ca să simţim cum suntem cu adevărat.

Rolul oamenilor este numai acesta: să te ajute să te detaşezi, adică SĂ ÎŢI PRODUCĂ ATÂTEA NECAZURI, PÂNĂ TE VOR DESPRINDE. EI SUNT LÂNGĂ ŢINE NUMAI CA SĂ TE DESPRINDĂ de tot ceea ce preţuieşti tu mai mult şi să te îndrepte spre divin, adică spre puţin, modest şi simplu. Nimeni nu îţi face rău, toţi doar te îndumnezeiesc ca să ajungi să Iubeşti până la capăt, indiferent cum sunt oamenii. CÂND EŞTI DERANJAT SAU ÎNJOSIT ESTE CEL MAI MARE DAR DIVIN, pentru că te goleşte de eu şi te încarcă cu iubire, energie vitală şi viaţă, care este LĂSAREA DE SINE.

Noi definim binele şi răul în raport cu interesul personal, dar care diferă de interesul tuturor - şi este absolut subiectiv - care nu urmărește decât curgerea adică nelipirea, pentru că în spatele lor este divinul. Oamenii ÎŢI DESTRAMĂ ATAŞAMENTUL, acesta este singurul lor scop divin, şi face asta în mod PERFECT şi în toate felurile posibile. Eul căzut numeşte ceva ce nu îi place ca fiind rău, altfel el nu există. Prin aruncarea vinei în afară apare egoul şi suferinţa. Aşa te vezi diferit şi devii neom. Când învinuieşti, vrei să omori viaţa şi pe Dumnezeu. Prin judecata devii diavol. Când de fapt tot răul care vine din faţă este din tine. Binele şi răul sunt subiective. CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ESTE CEL MAI POTRIVIT LUCRU CARE SE PUTEA ÎNTÂMPLA.

Nu te îngrijora de nimic, totul este foarte potrivit şi divin. TOT CE VINE LA TINE ESTE CA SĂ TE DERANJEZE CEL MAI TARE, CA SĂ TE POATĂ DESPRINDE. Fii fericit! Eşti în mâinile Sale continuu. Oamenii te vor deranja şi te vor umili şi înjosi la maxim ca să te desprindă şi să-ţi cureţe sufletul de ataşamente şi astfel să-ţi salveze viaţa. Răul care ţi se face este cel mai mare bine, este eliberare de eu mai presus de toate. OAMENII ÎŢI ARATĂ CONTINUU CUM GREŞEŞTI FAŢĂ DE IUBIRE. Ei sunt răi cu tine, cu răutatea din tine, ca să-ţi arate că greşeşti. Ei vin la tine doar ca să te desprindă şi să-ţi salveze viaţa. Dar tu nu poţi să le spui NIMIC, pentru că în spatele lor este divinul şi ei sunt toţi pentru tine. UN OM VINE LA TINE DOAR CA SĂ TE VINDECE PE TINE DE EGOISM ŞI SĂ TE DESPRINDĂ.

DACĂ ÎNTÂMPINI GREUTATE LA ÎNAINTARE, NU ACEEA ESTE DIRECŢIA ÎN CARE E BINE SĂ MERGI. Dar poţi să mergi numai în direcţia care ţi se oferă. ORICE FACI DIN INTERES PROPRIU PENTRU MAI MULT BINELE TĂU VEI GREŞI ŞI VA FI RĂU. Întotdeauna ţi se dă un om care să te dezamăgească cel mai tare şi să te desprindă cel mai eficient.
CU CÂT VEI FI MAI MULT DERANJAT ŞI NU ŢI SE VOR ÎMPLINI DORINŢELE ŞI LUCRURILE NU VOR MERGE BINE, SAU VEI PIERDE, CU ATÂT MAI REPEDE VEI FI VINDECAT ŞI VIAŢA ŢI SE VA RESTAURA.

ÎNTOTDEAUNA CE ŢI SE ÎNTÂMPLĂ AI CEL MAI MULT NEVOIE ŞI VINE EXACT ÎN MOMENTUL CÂND NU MAI AI ENERGIE VITALĂ ŞI EŞTI ATAŞAT PREA MULT DE SATISFACŢIILE SIMŢURILOR. Noi avem nevoie cel mai mult să fim deranjaţi şi să nu ne meargă lucrurile bine, pentru că ATUNCI DE FAPT NE MERG CEL MAI BINE, CÂND NU EŞTI ATAŞAT şi NU VREI CEEA CE ÎŢI PLACE ŢIE CEL MAI MULT.

ATUNCI EŞTI LIBER DE TINE ŞI CEL MAI FERICIT, CÂND NU VREI LUMESCUL ŞI UMANUL, CÂND NU VREI CE ÎŢI PLACE ŢIE CEL MAI MULT ŞI ESTE O PATIMĂ! Atunci nu mai pierzi energie. Plăcerile peste nevoie ne iau viaţa!
Când nu vrei intens ceea ce îţi place ţie mai mult, numai atunci va rămâne la tine. De ce? Pentru că dai semn că nimic din lumea aceasta nu este pe primul plan pentru tine, decât Dumnezeu. Şi când tu Îl pui în toate pe primul plan, atunci Îl vei vedea peste tot, sub forma Miracolului care ţi se va întâmpla continuu. CÂND NU VREI CEVA NEAPĂRAT PENTRU TINE, ATUNCI PRIMEŞTI TOTUL ÎN DAR FĂRĂ SĂ TE STRĂDUIEŞTI.

Când nu vrei ce vrea egoul, numai atunci Dumnezeu vine imediat la tine, pentru că eşti gol de eu mai presus de toate. CA SĂ FII FERICIT ÎN VIAŢĂ TREBUIE SĂ RENUNŢI CONTINUU LA MAI MULT BINELE TĂU, ADICĂ LA EU. Când nu vrei să câştigi, când nu vrei mai mult ci mai puţin, când nu vrei să ai peste nevoie, când nu vrei numai plăcere, această renunţare şi restrângere continua scade egoul şi înaltă sufletul. Este mare putere în asta. Dar, dacă te ataşezi, vei fi desprins cu forţa şi vei fi dezamăgit. OAMENII TE VOR ÎNŞELA SAU TRĂDA SAU TE VOR DERANJA, ORI ÎNJOSI CÂND EŞTI ATAŞAT DE ORICE DIN LUME. Ei sunt medicii divini şi nu ai unde să fugi de ei, sunt peste tot şi sub comanda de Sus.

Vrei să intervii, lasă. Vrei să învinuieşti, lasă, acesta este momentul când trebuie să laşi lucrurile în pace. Vrei să critici, lasă, este exact momentul când nu trebuie să faci asta. TOATE ACUZAŢIILE SAU NEMULŢUMIRILE NU SUNT ADEVĂRATE, PENTRU CĂ VIN DINTR-UN EU CARE VREA NUMAI DURERE.

ÎNTOTDEAUNA ŢI SE ÎNTÂMPLĂ CEEA CE AI NEVOIE CA SĂ FII DESPRINS ŞI SĂ ÎNVEŢI IUBIREA FĂRĂ AŞTEPTĂRI. Nu ai unde să fugi, doar să fii cum trebuie şi să te supui lui Dumnezeu, adică oamenilor în mod desăvârşit. Tu te supui oamenilor şi ai credinţă, pentru că înţelegi că în spatele lor este Dumnezeu ŞI NIMIC NU FAC EI DIN VOIA LOR! Dacă poţi înţelege.

PUTEREA DE A TE SUPUNE OAMENILOR ARATA CÂT DE MULT ÎL IUBEŞTI TU PE DUMNEZEU! Aceea este credinţa, când ai curajul să te supui TOTAL şi să-i asculţi pe oameni. Ei nu pot să-ţi facă rău, dacă în tine este numai Iubire, ADICĂ LIPSA INTERESELOR PERSONALE PENTRU SIMŢURI. Lipsa curajului de a accepta ceea ce vine din fata ca venind direct de la Dumnezeu este necredinţa noastră. Atât de mică este credinţa noastră, cât de mult ne opunem la ceea ce vine din faţă, de aceea reacţionăm. Noi ne supărăm pe celălalt, când de fapt el a fost trimis de Dumnezeu, de Însuşi El, ca să ne desprindă şi să ne înveţe Iubirea orice ar fi.

CÂND VREI TOT BINELE PENTRU TINE, ÎŢI VREI TOT RĂUL pentru că vrei cu un eu care va chema suferinţă.
Ca să-ţi fie bine în viaţă trebuie să vrei tot binele celorlalţi pentru că tu eşti ei. Acuzaţia te duce de fapt la ceea ce nu ţi-ar place să ţi se întâmple. Dar ea aduce imediat reacţia în oglindă a vieţii. Ataci, dar vei fi atacat mai tare ca să fii desprins. Tu vrei ceva mult de la viaţă ca să te ataşezi şi ca să suferi apoi mai tare? Este o nebunie.

Tot ce ţi se întâmplă este spre a învăţa Iubirea orice ar fi. Şi CU CÂT TE ATAŞEZI MAI TARE CU ATÂT VEI FI DESPRINS MAI PUTERNIC, ÎN ORICE MOD POSIBIL. Fericirea şi sănătatea este desprinderea, nu posesia. CÂND AI LUMEA, NU ÎL AI PE DUMNEZEU. Nici gândul să nu îl ţii la lume. Uitarea ei este desăvârşirea. Adică nu te gândeşti insistent la ea.
La început, va face asta prin oameni, apoi prin necazuri şi boli. Starea normală este de a fi detaşat, în această stare în care nimic din lumea aceasta nu pui pe primul plan, este starea prezenţei lui Dumnezeu. CÂND VREI CEVA DE LA VIAŢA, ESTE MOMENTUL SĂ NU VREI NIMIC ŞI SĂ RENUNŢI. Când vrei să învingi nu este nevoie să învingi, pentru că vrei cu un eu care te va duce în durere. Când vrei să intervii şi să ajuţi, vei fi respins sau ajutorul tău se va pierde. Ajuţi NUMAI dacă ţi se cere.

CÂND VREI SĂ AI DREPTATE ŞI SĂ-ŢI SUSŢII ADEVĂRUL TĂU, ESTE MOMENTUL SĂ NU VREI ASTA, că îţi întăreşti egoul şi vei chema suferinţa automat. Sau oamenii te vor dezamăgi, sau te vor trăda, ori vor pleca de la tine. EXACT CEEA CE TU NU AI VREA SĂ SE ÎNTÂMPLE, TOCMAI ACEL LUCRU SE VA ÎNTÂMPLA. Pentru că lucrurile să fie bune, trebuie să nu vrei nimic pentru tine, un bine neapărat pentru tine. Adică să nu te pui pe tine pe primul plan, ci primul gest să fie pentru celălalt, nu pentru câştigul tău personal. Pe tine te uită!

CU CÂT TE VEI DUCE MAI MULT SPRE BUCURIILE ŞI SATISFACŢIILE VIEŢII, CU ATÂT MAI TARE VEI ATRAGE SUFERINŢA, care poate fi orice: necazuri, înşelare, dezamăgire, descurajare, depresie, pierdere, umilinţă şi înjosire, boli. Cu cât ataşamentul tău de viaţă este mai mare, cu atât boala este mai grea şi de durată. Ca să te vindeci trebuie SĂ NU FACI CEEA CE FACI, ȘI SĂ NU MAI VREI CEEA CE VREI ŞI ŢI-AR PLACE SĂ FACI. A nu vrea lumescul şi umanul este eliberarea de eu, de suferinţă şi sănătatea sufletului şi corpului. Sufletul este fericit numai când este desprins, boala înseamnă ataşament de valorile lumeşti şi umane. Ceea ce te deranjează se va repeta până te desprinzi de ceea ce preţuieşti tu mai mult.

TOT CE PREŢUIM NOI MAI MULT DIN LUMEA ACEASTA NE FACE CEL MAI MARE RĂU POSIBIL. Fericirea sufletului şi sănătatea corpului înseamnă DESPRINDERE, adică EXACT CEEA CE NIMENI NU VREA. Că nu vrem să fim sănătoşi şi nu vrem să fim fericiţi, că ar însemna să nu ne mai ataşăm de savoare şi senzualitate, de lumesc şi uman. Trăim viaţa aşa cum vine, dar nu vrem mai mult, ne ducem spre ea, dar nu o vrem cu totul. ADICĂ A AVEA SAU A NU AVEA CEVA SĂ FIE INDIFERENT. Atunci eşti în divin, desprins şi nimic nu te mai poate atinge.


Violeta Kozminski Multumesc frumos pentru toate raspunsurile dumneavoastra.
As avea si eu o intrebare. Despre iubirea de sine.... ce ne puteti spune? Va multumesc anticipat.

Marius Ghidel Noi suntem sinele divin și el are toată iubirea universului. Nu suntem un eu egoist. Conceptul acesta a fost introdus acum 100 de ani ca o arma de distrugere în masa, alături de altele. Psihologia a renunțat la el pentru ca nu a putut fi demonstrat experimental. Orientul nici nu înțelege ce înseamnă asta. La noi a rămas rezidual. Ființă divina din noi nu are nevoie decât sa dăruiască din prea plinul iubirii ei.

Liliana Teodorovici D le Marius,sunt copii umiliti,abuzati fizic si psihic,flamanzi,nefericiti etc. Ei nu au nevoie decat de iubire nu vor parti materiale,nu au interese,nu au viclenii....Totusi de ce sufera aceste suflete? Cu noi oamenii mari am inteles. Ne ati explicat pe indelete si va multumesc pentru ca aveam nevoie sa stim adevarul. Insa va rog sa ma lamuriti putin despre copii care sufera. Care este vina?

Marius Ghidel Am mai raspuns la o intrebare asemanatoare, nu de mult, dar reiau. Totul a inceput cu cineva care s-a considerat exceptional, si nu are in religia lor raiul, iadul si lumea de apoi. Adica, ei pot sa faca orice pentru ca se considera superiori si ca nu vor fi pedepsiti de Dumnezeu, si in plus dumnezeul lor nu este Dumnezeul nostru, este un dumnezeu tribal, crud, care le permite sa faca ce vor ei cu cei care nu sunt ca ei. Asa au impus vietii un sens materialist. Si asa, toata lumea alearga sa castige si traiesc exclusiv in lumea aceasta. Si parintii la fel, dar aceasta punere pe primul plan a lumescului si umanului, duce la cresterea agresivitatii interioare. Atunci fortele cerului sunt nevoite sa-i scada si ii scad in orice fel posibil, dar si prin copii. Parintii au mancat agurida si li se strepezesc dintii copiilor. Ei insisi, parintii, prin concentrarea pe castig, savoare si senzualitate PIERD ENERGIE VITALA MASIV, si atunci o iau de la cei dragi, si de la la copiii lor in primul rand, distrugandu-le viata. Apoi mama, avand legatura cea mai puternica cu copiii sai, daca isi ataca sotul sau il desconsidera, pierde energie si o ia tot de la copiii sai si le face astfel viata un necaz si o suferinta. Mai sunt explicatii care vin din cultura orientala, mult mai veche decat religia noastra. Daca cineva in viata aceasta este umil si smerit, in viata urmatoarea totul ii va merge usor si va fi bogat, dar ii va creste orgoliul si in urmatoarea viata va suferi toate rautatile pe care le-a facut el celorlalti in toate modurile de suferinta posibile. Explicatiile depind de cultura in care te nasti.

Liliana Teodorovici Multumesc. Insa n ai cum sa nu ti fie mila de astfel de copii. Si mai sunt si parinti care nu le pasa.

Marius Ghidel Pentru ca tu ai devenit cea mai buna mama, eu am devenit cel mai bun copil! Asa se spune.

Grigore Gheorghe Si noi cand mai traim in aceasta existenta? Suntem aici doar pentru a suferi si a ne supune tuturor, inclusiv lui Dzeu? Si daca stiu ca un lucru ii face rau unui semen de al meu, sa nu il mai trag de maneca? Si cum ramane cu cele zice porunci? Sa urmez orbeste CE spune domnul in materialul de mai sus? Sa fim rezonali, totusi!

Marius Ghidel Pai in cele zece porunci asta ni se si spune: Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine, adica suntem o singura fiinta. Sa nu iti faci chip cioplit, adica sa nu te vezi diferit, si sa nu pui mai presus de toate lumea si umanul, ca sunt SECUNDARE, asa cum este trupul fata de suflet. La moarte trupul pentru care noi am facut totul si el reprezinta de fapt partea cea mai mica, doar o haina, nu poate sa-i ceara sufletului NIMIC, dar pana atunci s-a razvratit si a crezut ca este totul, dar acum nu poate sa-i spuna duhului ca mai vrea sa traiasa 100 de ani, si TACE. Pentru ca este secundar, asa cum este lumea, si umanul. Sa nu iti faci asemanare cu niciun lucru de pe pamant, adica sa nu te identifici cu nimic din lumea aceasta, pentru ca totul trece, si nu te poti baza pe nimic, este desertaciune. Sa nu iei numele Domnului in desert, adica nimic din lumea asta sa nu pui pe primul plan, ca Domnul este un Dumnezeu zelos si va pedepsi pe cei care pretuiesc mai mutl viata decat pe El. Domnul Iisus a spus: cine va cauta viata, o va pierde, dar cine o va lasa pentru Mine o va castiga. Adica primordialitatea este a lui Dumnezeu si a sufletului, nu a materiei care este secundara, adica creata. Nimic din lumea aceasta nu putem pune pe primul plan ca il vom pierde. Multumesc!
 Când ne supunem, ne supunem lui Dumnezeu care este în spatele lor. Sunt doar 2 persoane în lume, eul și El care sunt ceilalți. În măsura în care ne lăsăm pe noi și facem totul ca ei sa fie fericiți, atunci și noi vom fi fericiti. De fapt suntem o ființă comună divina, nu exista eu, decât noi. Dacă o răutate este în noi, ea va veni și din fata prin oameni. Ei doar ne arata ce este în noi. Dacă o oprim intai în noi, nu mai are ce sa vina din fata. Vine numai ce este în noi. Dacă în noi este numai iubire, numai asa va veni din fata. Totul în oglinda. Intai în mine trebuie sa fie răutate ca sa pot fi atacat din fata. Dacă las armele jos nu ne mai ataca nimeni. Dacă în noi este numai iubire, nu o sa avem ce lupta sa ducem în afara sau ce sa aparam. Totul pornește din faptul ca nu știm ca suntem un suflet comun și de aceea ne vedem diferiți. Când ne raportam la corp ne luam un eu care generează automat un adversar. Suntem aici ca să depășim lumea aceasta și asa ne urcam mai sus dincolo. Am venit pentru dincolo, nu luam nimic de aici.

 

CUVINTE DIN INFINIT 2

NIMENI SĂ NU CAUTE PE ALE SALE, CI FIECARE PE ALE CELUILALT. (CORINTENI 10, 24)

ACEASTA ESTE FERICIREA ŞI SĂNĂTATEA, CÂND NU VREI UN BINE MAI MULT PENTRU TINE. SĂ NU VREI CA CEVA SĂ FIE CUM VREI TU NICIODATĂ. SĂ VREI TOTUL PENTRU CEILALŢI. SĂ VREI CE VREA CELĂLALT, şi în măsura în care te vei abandona pe tine în mod desăvârşit şi te vei supune oamenilor, atunci oamenii nu mai pot să-ţi facă niciun rău. EI ÎŢI FAC UN RĂU DATORITĂ FRICII TALE DE A PIERDE CEEA CE ÎŢI PLACE. Şi în măsura în care îi faci pe ei fericiţi, vei fi şi tu. Lasă mereu de la tine, nu este nevoie să învingi niciodată, pentru că atunci când vrei asta, vrei cu un ego care caută durere şi de aceea forţează. Deci EGOUL VA DORI ÎNTOTDEAUNA NUMAI CEEA CE ÎI POATE PRODUCE SUFERINŢA CEA MAI MARE. De aceea, tot ceea ce vrei cu un eu, pentru interesul tău personal, pentru plăcerea sau binele tău, se va termina prost şi cu durere. Să ştii asta dinainte.

Şi Domnul te urmăreşte continuu ca mereu să nu exprimi voia ta, părerea ta, gândul tău, adevărul şi dreptatea ta, să nu lupţi pentru ele CI MEREU SĂ TE LAŞI PE TINE. Cum creşte egoul, cum îl îngenunchează. Întotdeauna există speranţă, pentru că există Dumnezeu care apără interesul tuturor. Nu este nevoie de voia ta, de dorinţa ta, pentru că lumea doar vrea să scape de pretenţiile tale, ea are viaţa şi programul ei. Suferinţa porneşte când vrei tu ceva de la viaţă să smulgi pentru tine. NU POŢI INTERVENI PESTE EA ÎN NIMIC. Dacă te superi pe faptul că oamenii te deranjează sau te umilesc, ori te înşeală şi te trădează, vei atrage şi mai mult rău pe care o să ţi-l facă, pentru că nu accepţi lecţia divină. Prin oameni Dumnezeu doar ne vindecă sufletul de ataşamentul de plăceri. Toţi sunt pentru tine medicii divini ai sufletului tău.

Nu poţi cere celuilalt să facă ceva pe care tu nu îl faci întâi. Iar dacă el îl face înseamnă că de la tine a început. În faţa ta vine numai ceea ce eşti tu în ascuns, poate neştiut, că nu îţi dai seama. DUŞMANUL ESTE ÎNTÂI ÎN TINE, ŞI APOI ÎL VEI VEDEA ÎN FAŢA TA. ÎNTOTDEAUNA ŢI SE ÎNTÂMPLĂ CEEA CE NU AI VREA SĂ SE ÎNTÂMPLE, DAR ÎŢI TREBUIE, pentru că vrei asta cu egoul care tot ce spune el nu este adevărat. Deci tot ce te nelinişteşte pe tine este o minciună, care să-ţi producă mai multă durere pentru că egoul se hrăneşte cu suferinţa ta: că nu este bine ce se întâmplă, că nu este în ordine celălalt, că nu ai ceea ce vrei tu, că nu eşti fericit.

FERICIREA ÎNSEAMNĂ DESPRINDERE, EA NU CERE NIMIC NICIODATĂ PENTRU SINE ŞI NU VREA NIMIC DE LA NIMENI.

TOŢI OAMENII SUNT PENTRU TINE, CA SĂ TE ÎNVEŢE IUBIREA FĂRĂ AŞTEPTĂRI. Când nu mai vrei nimic de la nimeni, numai atunci Iubeşti cu adevărat şi vei fi fericit poate prima dată în viaţa ta.

Nu poţi fi puternic sau sănătos decât dacă nu vrei nimic mai mult de la viaţă şi accepţi tot ce vine spre tine ca venind direct din mâna Lui. Puterea înseamnă lipsa egoului, LEPĂDAREA DE SINE ESTE CEA MAI MARE PUTERE PE PĂMÂNT, PENTRU CĂ ÎL ADUCE PE DUMNEZEU IMEDIAT ÎN TINE. Ce griji să-ţi mai faci dacă totul este pentru tine şi din cauza ta?Ceilalţi nu sunt de vină niciodată cu nimic. ARUNCI VINA PE EI DOAR CA SĂ SUFERI MAI TARE. Ai grijă de tine să nu strici corola de minuni a lumii cu condamnările şi nemulţumirile sau reproşurile tale.

EŞTI PUTERNIC NUMAI CÂND EŞTI DESPRINS ŞI NU VREI NIMIC MAI MULT DE LA VIAŢĂ. Oricum, tot ce ţi se întâmplă te va duce numai şi numai spre desprinderea desăvârşită, adică TOŢI OAMENII TE VOR AJUTA SĂ PIERZI ŞI SĂ LAŞI EGOUL. Când eşti în linişte, vei vedea cum te opui vieţii, dar dacă ai o voie a ta sau eşti ataşat de exterior, nu vei vedea.
LASĂ MEREU DE LA TINE, FĂRĂ SĂ TE OPUI LA NIMIC, ACCEPTA UŞOR PIERDEREA, ea te duce în puţin şi modest, în divin şi ai cea mai mare nevoie de ea. PUTEREA DE A FI DESPRINS ŞI DE A ACCEPTA UŞOR LIPSA SAU PIERDEREA DĂ FERICIREA VEŞNICĂ DAR ŞI SĂNĂTATEA. Pierderea este un ajutor de sus de nepreţuit.

Lasă repede armele jos, criticile, acuzaţiile, învinuirile şi atunci viaţa ta va deveni frumoasă imediat. EA NU ESTE AŞA PENTRU CĂ TU VREI CEVA DE LA EA NEAPĂRAT ŞI, CÂND VREI, NU ŢI SE VA DA ŞI ŢI SE VA OPUNE. Dar când nu vrei nimic mai mult eşti cel mai fericit om din lume, nimic nu ai ce să pierzi, nimic nu ai ce să ţi se ia sau să plece de la tine, nimic nu ai de câştigat.

PRIMEŞTI TOATĂ FERICIREA ŞI BINELE VIEŢII NUMAI CÂND NU VREI NIMIC MAI MULT PENTRU TINE. Starea de non intervenţie este starea prezenţei lui Dumnezeu.
Dacă nu ai fost învins de plăceri, ai încă puterea să nu le vrei. Cu cât lucrurile se înrăutăţesc mai repede şi nu îţi merge bine, cu atât mai repede ajungi în starea de golire de sine desăvârşită care este prezenta divinului. Când nu îţi este bine îţi este cel mai bine, înseamnă ca Domnul este cu tine şi ţi-a salvat sufletul. Numai dacă renunţi la reacţie orice ar fi şi cedezi victoria celuilalt, numai atunci eşti victorios. Când urci, cobori dar când cobori, de fapt urci. NU VREI SĂ ÎNVINGI ŞI CÂŞTIGĂ SUFLETUL.

CÂND CEDEZI MAI MULT BINELE TĂU, ÎL CÂŞTIGI PE DUMNEZEU ÎNTOTDEAUNA. Când tu renunţi la reacţie şi cedezi binele, dreptatea şi adevărul tău, de fapt te întăreşti şi învingi. NUMAI CÂND PIERZI ÎN LUMEA ACEASTA, CÂŞTIGI SUFLET. Când egoul scade, creşte divinul din tine. NUMAI CÂND PIERZI UMANUL ŞI TE ÎMPOTRIVEŞTI INTERESULUI PROPRIU, NUMAI ATUNCI CÂŞTIGI SUFLET ŞI DUMNEZEIRE.
EŞTI CEL MAI CÂŞTIGAT CÂND NU VREI MAI MULTE BUCURII ALE SIMŢURILOR, PENTRU CĂ NU MAI PIERZI VIAŢA.

Bucuria este a sufletului, că nu mai vin plăceri la el care să-i ia din viaţă. Aceasta este adevărata fericire, când te restrângi şi te autolimitezi.

Oamenii vin la tine trimişi de Dumnezeu NUMAI CA SĂ TE DESPRINDĂ. Acesta este singurul rol al lor şi fac asta în mod perfect. Ei nu sunt niciodată de vină pentru că tu te-ai ataşat. Viaţa îţi face numai bine, iar oamenii te salvează de tine. Nu există nimic rău în lume, nu sunt decât metode divine de micşorare a orgoliului nostru, peste tot. Cu cât te umilesc şi te înjosesc mai mult, sau te deranjează ori te înşeală mai tare şi te trădează, cu atât mai repede te desprind de tot ceea ce preţuieşti tu mai mult şi aşa te vindeci de eu mai presus de toate.

OMUL CARE ÎŢI FACE UN RĂU ÎŢI FACE CEL MAI MARE BINE POSIBIL. NUMAI DESPRINDEREA - ADICĂ UMILIREA ŞI NEPLĂCEREA, RĂUTATEA CARE ÎŢI VINE DIN FATA SAU BOALA - ÎŢI SALVEAZĂ SUFLETUL.
DACĂ OAMENII TE DERANJEAZĂ ŞI TE UMILESC SAU TE ÎNJOSESC ŞI TE FAC SĂ PIERZI PLĂCERILE TALE, EI ÎŢI FAC CEL MAI MARE BINE POSIBIL, ÎŢI SALVEAZĂ VIAŢA, ÎŢI DAU VIITOR ŞI SĂNĂTATE.

PIERDEREA A TOT CEEA CE PREŢUIEŞTI TU MAI MULT ÎŢI DĂ SĂNĂTATE ŞI FERICIREA. Omul care îţi aduce pierderea sau cel care te necăjeşte, de fapt te face puternic şi îţi salvează sufletul, îţi dă energie, viaţa şi viitorul te învaţă să Iubeşti până la capăt. Nu trebuie să lupţi cu răul din afară, ci trebuie doar să opreşti în tine atacurile şi ataşamentul de plăcere care creează frica de a pierde şi aduce violenţa interioară. Atunci vei ataca viaţa şi oamenii. CU CÂT ŢI SE FAC MAI MULTE RĂUTĂŢI ŞI NEPLĂCERI, CU ATÂT MAI REPEDE ŢI SE CURĂŢĂ SUFLETUL ŞI ÎŢI VINDECI VIAŢA.
RĂUL CARE ȚI SE FACE TE ÎNDUMNEZEIEŞTE!

ÎNŢELEGE, DACĂ TU PIERZI CEEA CE ŢIE ÎŢI PLACE CEL MAI MULT, ŞI DE CARE EŞTI ATAŞAT, ŢI SE FACE CEL MAI MARE BINE POSIBIL!

Orice dorinţă pentru mai mult bine pentru tine, va primi întotdeauna opusul din partea vieţii, pentru că vrei cu un eu care va ridica un duşman care te va umili şi îţi va lua şi ceea ce ai. NU AI NEVOIE SĂ DOREŞTI MAI MULT, PENTRU CĂ VEI PRIMI DURERE. PĂSTREAZĂ-TE ÎN PUŢIN ŞI NU VEI GREŞI NICIODATĂ.

Dacă zici că Îl vrei pe Dumnezeu, El este acest puţin, de ce să nu Îl vrei real? Îți este cel mai bine când nu vrei nimic mai mult din lumea aceasta dar, dacă totuşi o doreşti, vei fi oprit prin suferinţă, pentru că Dumnezeu nu este acolo, El este când nu doreşti ceva mai mult pentru tine şi te mulţumeşti cu ceea ce ai. TOT CE ESTE MAI MULT NU AI NEVOIE ŞI ÎŢI VA PRODUCE SUFERINŢĂ. De ce ai vrea să suferi mereu?

Suferinţă? Da, TOT SENTIMENTUL ACESTA DE NU ESTE DESTUL ŞI ÎŢI MAI TREBUIE ESTE O SUFERINŢĂ CONTINUĂ. Interesul personal îţi omoară sufletul pentru că se împotriveşte lui, căci el este sufletul comun. Deci interesul tău se opune vieţii şi lui Dumnezeu. Numai când vrei totul pentru ceilalţi, numai atunci eşti fericit şi sănătos şi vei trăi. Lăcomia de viaţă ucide sufletul şi corpul, îţi strica viitorul şi le face rău celor dragi, căci el ia energie şi de la ei şi îi omora. Deci fericirile vieţii PESTE NEVOIE ne iau viaţa şi ne omoară şi pe noi dar şi pe cei dragi. De ce să le vrem, ca să murim mai repede?

CÂND LUPŢI PENTRU TINE, LUPŢI ÎMPOTRIVA TA ŞI ÎŢI FACI RĂU FOARTE UŞOR. Când vrei mai mult bine pentru tine, vei primi opusul. De ce? Pentru că vrei cu un eu care vrea numai durere pentru că el caută numai fericirea trecătoare din lumea aceasta. CÂND VREI FERICIREA EXTERIOARĂ, TU VREI SĂ SUFERI MAI TARE. Când vrei orice din lume, vrei să suferi mai puternic. Pentru că ne durând nimic, totul îţi va aduce numai tristețe, neputinţa şi mânie, furie şi ura, ca de ce viaţa ţi se opune şi ţie nu ţi se dă nimic, că nu ai parte şi tu de bucurii. Niciodată nu poate să-ţi dea o bucurie constantă, pentru că totul este trecător. Şi apoi lumea nu îţi dă nimic, ci DOAR ÎŢI IA DIN ENERGIA VIEŢII. Gena vieţii în lume este gena morţii, când mergi prea mult şi prea repede spre lumesc, pierzi viaţa.

Când s a terminat prăjitura, s-a dus plăcerea. Când vrea lumea, omul trăieşte numai în durere care este continuă, că nimic nu îi ajunge şi nu îi este suficient. De ce să vrea să sufere mereu? Dacă întâmpini greutate la înaintare este momentul când trebuie să laşi totul în mâna lui Dumnezeu.
Nu mai doriţi nimic peste nevoie, lăsaţi viaţa în pace şi atunci totul se va rezolva de la sine, fără să te străduieşti. Când lăsaţi, Dumnezeu vine şi face ca totul să iasă bine. DOAR RENUNŢĂ LA INTERVENŢIE ŞI LA VOINŢA TA DE A FI CUM VREI TU.

NUMAI CÂND ELIBEREZI VIAŢA DIN MÂNA TA, TOTUL SE REZOLVĂ DE LA SINE. De ce să nu vrei asta mereu? CÂND NU INTERVII, NUMAI ATUNCI TOTUL SE ARANJEAZĂ ÎN MODUL CEL MAI FERICIT POSIBIL, SINGUR. Lasă lucrurile să îşi facă lucrarea, este tot ce trebuie să faci: nu împinge râul, el curge singur. A NU INTERVENI, A NU ACUZA ESTE A TE PĂSTRA ÎN DIVIN. Nu împinge şi nu trage. Stai desprins. Te duci spre viaţa, dar să nu o doreşti cu totul, că te va respinge, pentru că înseamnă să pui lumea pe primul plan şi vei suferi.


Cristian Sofrone Domnule Ghidel dacă furăm de la alți oameni si mergem din floare in floare si urăm sau barfim fără să ne dăm seama ce se întâmplă sau când blestema ce se întâmplă?

Marius Ghidel In spatele pedepsei umane, este o interventie divina.

 

17-01-2020

ŞTII CÂND EŞTI FERICIT? CÂND NU AŞTEPŢI NIMIC DE LA NIMENI, CÂND NU CAUȚI ȘI NU VREI UN MAI MARE BINE EXTERIOR!

„VA VENI VREMEA CA OAMENII SĂ ÎNNEBUNEASCĂ ŞI, CÂND VOR VEDEA PE CINEVA CĂ NU ÎNNEBUNEŞTE, SE VOR SCULA ASUPRA LUI, ZICÂNDU-I CĂ EL ESTE NEBUN, PENTRU CĂ NU ESTE ASEMENEA LOR.” (SF. ANTONIE CEL MARE)

Desprinderea şi liniştea este totul, că atunci Dumnezeu este cu tine şi vezi Miracolul care vine la tine prin oameni, de peste tot. Numai când pierzi controlul, atunci câştigi suflet, CÂND NU MAI VREI NIMIC DE LA NIMENI, NUMAI ATUNCI IUBEŞTI CU ADEVĂRAT. Nu poţi fi puternic, sănătos şi fericit decât dacă nu vrei nimic mai mult de la viaţă şi accepţi tot ce vine la tine şi te supui oamenilor, că prin ei ne cunoaştem. Când renunți, și nu te lupți și nu te aperi, apare Minunea! Numai asta schimbă situațiile de viață, pentru că TE-AI SCHIMBAT TU. REACȚIA VA ÎNTĂRI ATACUL ASUPRA TA. Când lupți și te aperi, ÎNTĂREȘTI DUȘMANUL.

Puterea divină în noi înseamnă lipsa egoului. A nu avea interes personal de mai mult înseamnă a-L lăsa pe Domnul să ne conducă viaţa, şi numai El o poate face cea mai frumoasă. Numai El. Când te mulţumeşti cu puţin, te mulţumeşti cu Dumnezeu, şi El va rămâne cu tine. Şi este ca o pavăză care te apară în toate situaţiile.

APRECIAZĂ CONTINUU VIAŢA, OAMENII. CÂND NU ÎI MAI APRECIEZI, EI DEVIN RAI SAU SE ÎMBOLNĂVESC DATORITĂ ŢIE. Ce nu ne place la ei, vine din noi. Ei sunt aşa pentru că noi suntem astfel. Ei sunt doar oglinzi şi ei toţi vorbesc numai despre cum suntem noi în ascuns. Dacă ei sunt cum sunt, este pentru că noi suntem așa. Dacă noi ne schimbăm în interior, se schimbă şi ei pe loc. Dacă ne lovesc din față, ne lovesc cu patima din noi. Fără patimi în tine, nu te atacă nimeni. De aceea, avem nevoie cel mai mult să Iubim orice ar fi. SINGURA CAUZĂ A NEPLĂCERILOR DIN VIAŢA NOASTRĂ SUNTEM NOI. Niciodata celălalt nu este de vină cu nimic.

Când vezi că lucrurile nu merg bine, înseamnă că nu ai iubit oamenii destul, că nu i-ai apreciat, nu le-ai mulţumit şi nu ai încurajat partea frumoasă din ei destul, CI AI INCURAJAT NUMAI PARTEA URĂTĂ DIN EI. Daca acel lucru - cu care te ataca ei-, nu era intai in tine, ei nu te puteau ataca, si nu apareau in viata ta. Nu erau chemați. Nu că ei sunt răi, ci tu nu ai mai încurajat frumuseţea divină din ei -adică din tine-, NU AI APARAT-O IN TINE. Și atunci îți trimite un om care să-ți arate cum ești tu în adevăr.

Oamenii sunt așa cum suntem noi în ascuns.
Nu ai mai vorbit frumos despre ei şi cu ei. EI TE ATACA CU RĂUTATEA SAU DECĂDEREA DIN TINE, CU FORȚA PATIMILOR DIN TINE. Când opreşti VICIUL întâi în tine, se opreşte atacul din afară. AI CEA MAI MARE PUTERE ASUPRA EXTERIORUL CÂND NU VREI NIMIC DE LA EL ŞI DE LA NIMENI, ŞI ÎŢI ESTE INDIFERENT CE DIRECŢIE VA LUA VIAŢA. ȘI EȘTI CURAT LA SUFLET. Omul curat la suflet nu este atacat de nimeni, și nu are nevoie să sufere. Atunci exteriorul ţi se va supune.

Ce formă va lua viața, nu te deranjează, că pierzi sau că vei câştiga, SĂ NU CONTEZE, SĂ FII DEZINTERESAT DE UN REZULTAT POZITIV, SĂ NU VREI MAI MULT BINE PENTRU TINE, și atunci nu vei avea ce să pierzi sau ce să-ţi fie luat.

Frica apare la ataşament, când îţi este frică să pierzi ceea ce tu preţuieşti mai mult și, CÂND APARE FRICA, ÎL VEI PIERDE CU NECESITATE. Nu poţi opri atacul din afară dacă nu opreşti întâi răul din tine. NU AI NICIO PUTERE ASUPRA LUI DECÂT DACĂ VINDECI ÎNTÂI ÎN TINE CEEA CE NU ÎŢI PLACE ÎN AFARĂ. Totul este invers decât credem noi, pentru că noi gândim cu un ego care nu există. Când cineva te ataca, el îţi arată ce este în tine şi a venit să te înveţe Iubirea orice ar fi. Și nu ai unde să fugi, că lecția se va repata la infinit până o înveți, și dacă nu accepți scăderea care vine prin oameni, vei urca pe un nivel superior de suferință. Nu-i nimic, suntem obligați la Iubire.

Și dacă suferim, nu este nimic, prin durere Dumnezeu ne curăță sufletul FOARTE EFICIENT. Cum te îndepărtezi de El, cum suferi, cum este copilul care pleacă de lângă parintele lui. Dacă întâmpini greutate la înaintare în viață, ești la distanță de Dumnezeu. Atunci ești atașat, Desprinde-te cât mai repede, DACĂ VREI SĂ TRĂIEȘTI. Atașamentul este DESTRĂMAT FĂRĂ DISCUȚIE ȘI FĂRĂ AVERTIMENTE. NU SE DISCUTĂ, pentru ca atunci omul devine violent și vrea să ucidă viața și ÎL ATACĂ PE DUMNEZEU.

Ceea ce respingem ne-ar salva viaţa DACĂ AM OPRI ÎNTÂI ÎN NOI CEEA CE NU NE PLACE LE EL. Acela din față ne face un rău CU FORȚA ATAȘAMENTULUI NOSTRU DE PLĂCERILE VIEȚII, ca să ne destrame patima. El ne arată doar cât de atașați suntem noi. El este medicul divin si face asta la comandă de Sus. Nimeni nu face ceva de capul lui. În toate este o lecție dumnezească. Înțelege lecția. Aceasta este rezolvarea la toate problemele noastre de viaţă. TOATE CÂTE VIN LA TINE SUNT DIN TINE, ŞI VORBESC DESPRE TINE. În toate te întâlneşti cu tine în faţa ta.

Când eşti lipit de viaţă, nu mai vezi clar, ai un văl pe față. Nimic nu trebuie să te afecteze. Dacă te opui la ceea ce vine spre tine, vei suferi, pentru că nu vine decât să-ţi salveze sufletul şi să-ţi arate ce este în tine şi ce trebuie tu să laşi, să renunţi. În toate este vorba numai despre renunţare şi retragere, acceptare, predare de sine.

Trebuie SĂ NU VREI SĂ SCHIMBI PE NIMENI ŞI NIMIC, asta este fericirea toată. DECÂT PE TINE TE POŢI SCHIMBA, ŞI ATUNCI TOATĂ LUMEA DIN JURUL TĂU SE VA SCHIMBA. Să nu vrei nimic să fie cum vrei tu, să nu vrei să schimbi oamenii sau să-i controlezi. Dacă te împotriveşti la ceea ce vine spre tine, vei suferi pentru că VINE NUMAI CA SĂ TE VINDECE PE TINE de o patimă, care o vezi și la cel care te atacă. ACOLO UNDE ESTE O ACUZAŢIE, NU ESTE ADEVĂRUL. Omul în sine este minunat, doar îl murdărim noi.

Apoi el ia forma interiorului nostru și ne arată cum suntem noi în ascuns. Şi din faţă ne vine numai ceea ce suntem noi.
Dacă tu eşti cum trebuie, ceilalţi nu pot să fie altfel. Mereu şi mereu gândurile tale şi ceea ce eşti tu, îţi vin din faţă, ŞI TE ÎNTÂLNEŞTI NUMAI CU TINE PESTE TOT. DACĂ CINEVA VINE LA TINE, AŞA EŞTI ŞI TU. Gândurile despre simţuri murdăresc sufletul şi îl duc în întuneric. Apoi el nu mai ştie şi nu mai vede ce face.

Supărarea vine din învinovăţirea celuilalt, dar totul a pornit din tine, şi nu poţi spune nimic despre el. ÎNTÂMPINĂ LUCRURILE CU TOATĂ DRAGOSTEA ŞI TOTUL VA FI BINE, CU SIGURANŢĂ. Oricum este celălalt sau situaţiile de viaţă, tu nu cedezi ispitei sau NU ÎNCURAJEZI RĂUL LA ACELA SUB NICIUN CHIP, PENTRU CĂ ÎL ÎNTĂREȘTI ÎN TINE. Înțelegi? Numai asta să facem şi este destul. Tu iubesti sufletul comun din oameni indiferent cum sunt ei. Nu accepți păcatul, și omul nu va greși. Urăști pacatul și nu iei seama la păcatos! Dar dacă accepți atracția, întărești acea patimă și în tine. Cand acceptam si toleram sa ne murdareasca atracția păcatului, trebuie oprit pe loc, altfel incepem si noi să ucidem, așa cum face cel din afara. Pentru că vine din noi comportamentul lui. Si cand nu accepți păcatul care te atrage din afară, scade din noi. Moare in noi. Numai asa. Altfel, daca il toleram, el va continua atacul. Si il va intari in noi. Ca de aceea il toleram, ca nu putem sa-l oprim in noi, ca nu am decis sa-l oprim in noi, atunci el va inainta din față.

Dar daca il respingem in fata, il omoram in noi, moare un diavol in noi. Atunci, acela nu va mai gresi si se va retrage. Ii faci cel mai mare bine cand nu lasi sa-si desfasoare patima asupra ta. CAND NU O ACCEPTI IN ACELA, MOARE IN TINE UN DIAVOL. Altfel, daca o tolerezi, creste in tine si intaresti patima din tine. Daca nu o accepti in afară, patima aceea se sterge din tine, pentru ca din tine a pornit intai. Daca nu era inainte in tine, el nu te ataca! El a venit doar ca sa-ti arate cum esti tu in interior. De aceea, este foarte important sa nu permitem patimii din afara sa se desfasoare asupra noastra, ca o intareste in noi. Si ne diabolizeaza numai prin tolerare, ne murdareste. Il opresti si nu il lasi sa te prinda si sa continue!

Nu accepti atractiile diavolului si cuvintele lui mieroase, că sunt ucigatoare de suflet. Că diavolul inainteaza numai daca noi consimtim la patima, daca ii permitem. Dar, fara sa-i permitem, nu inainteaza. Dar daca ii dam voie, si acceptam avansurile si atractia lui, chemarile lui lascive, ne va murdări cu siguranta. Si atunci nu mai vedem clar, si ajungem să luptăm si sa-l aparam tocmai pe cel care ne murdareste. Ca sa ne indiabolizam si noi. Daca nu il oprim pe loc, devenim si noi diavol, adica pacatosi. Cand acceptam avansurile lui, devenim ca acela.

Dar când vei vrea ceva numai pentru tine, vei suferi automat şi celălalt te va dezamăgi, te va înşela sau te va trăda. Dar nu este el de vină, este dorinţa ta care a pus orice din lumea aceasta pe primul plan, ŞI NU POŢI, pentru că este împotriva ordinii divine, căci lumea, exteriorul, materia, interesele trupului sunt toate secundare. De aceea, dacă le pui pe primul plan, începi să le pierzi. Dumnezeu apără sufletul nostru de noi înşine şi nu ne va lăsa niciodată să facem asta - pentru că devenim agresivi şi vrem să omorâm viaţa.

CÂND VREI MAI MULTĂ PLĂCERE PENTRU TINE, TU VREI SĂ UCIZI VIAŢA, şi aşa devii diavol. Poruncile divine sunt active continuu şi, asta înseamnă că, dacă nu le respectăm, TE VOR DUCE LA PEDEAPSĂ. Şi este extraordinar cum se întâmplă, sunt nevăzute, sunt în spatele lumii, dar dacă le încalci vei suferi.

Când alegi lumea sau fericirile simţurilor, savoarea sau senzualitatea, comoditatea şi siguranţa vieţii MAI PRESUS DE TOATE, TU ALEGI SĂ SUFERI LA INFINIT. ACESTA ESTE IADUL. DIAVOLUL ESTE DORINŢA DE MAI MULT. Când ai depăşit necesitatea, ai început să pierzi energie vitală şi să suferi. Niciodată Dumnezeu nu te va lăsa să pui nimic din lumea aceasta pe primul plan. NICIO ȘANSĂ.

Şi observi şi singur, că atunci când faci asta, totul se destramă înaintea ta şi culegi nimic, şi nu aduni nimic, decât vânt, zădărnicie și durere. „VA VENI VREMEA CA OAMENII SĂ ÎNNEBUNEASCĂ ŞI, CÂND VOR VEDEA PE CINEVA CĂ NU ÎNNEBUNEŞTE, SE VOR SCULA ASUPRA LUI, ZICÂNDU-I CĂ EL ESTE NEBUN, PENTRU CĂ NU ESTE ASEMENEA LOR.” (SF.ANTONIE CEL MARE)

Cum a apărut opoziţia din partea vieţii, înseamnă că te-ai lipit şi atunci trebuie repede să te desprinzi, să laşi de la tine, să nu mergi în direcţia aceea, să te opreşti, să nu vrei ceea ce vrei din lume, să o uiţi. Aceasta este fericirea toată: SĂ NU VREI CEEA CE VREI CU LĂCOMIE DE VIAŢĂ, NUMAI PENTRU TINE, că vei suferi. Pentru că TE ÎNDEPĂRTEZI DE DUMNEZEU - CARE ESTE PUȚINUL. Ce este mai mult decât îți trebuie este diabolizare.

CULTUL CONSUMULUI PESTE NEVOIE, A SENZUALITĂȚII ȘI A SAVOAREI SIMȚURILOR ESTE CULTUL LUI LUCIFER! Știe toată lumea lucrul acesta.

Şi cu cât laşi viaţa mai repede din mâna ta şi o eliberezi, cu atât mai rapid te vindeci. Că singura boală a noastră este ataşamentul şi singura modalitate de a ne vindeca este desprinderea de tot ce preţuieşti tu mai mult. Altfel te agăţi, ţi-e frică să pierzi, şi aşa chemi pierderea cu necesitate.

Apoi, în lumea de dincolo, toţi, dar toţi care sunt ataşaţi de fericirile lumii aici, nu vor putea urca mai mult şi vor rămâne într-o zonă unde sunt apăsări şi chin foarte mare. De ce? Pentru că noi în viaţa aceasta nu am ales puţinul, simplul, modestul şi curăţenia sufletului, care sunt Dumnezeu, ci dorind mai mult decât aveam nevoie noi ne vom îndepărta de El şi NE ÎNGREUNĂM cu materie si pierdem Iubirea, și aşa devenim diavoli.

Noi venim aici ca să dăruim cât mai mult și să câștigăm Iubire care în lumea de dincolo este o energie ascensională. Noi nu venim ca să câștigam ceva aici, ci venim pentru a urca dincolo cât mai sus, mai aproape de Împăratul lumilor. Apropierea de El înseamnă infinite grade de libertate, lipsa de condiționări. Acesta este raiul.

BUNĂSTAREA, STABILITATEA, COMODITATEA, UŞORUL, PLĂCUTUL PESTE NEVOIE SUNT DIABOLIZARE, FOARTE SIMPLU ŞI PE NEGÂNDITE.

Apoi cel posedat va lupta cu smerenia, modestia şi simplitatea, cu obrăznicie va lupta şi cu răutate, şi le va respinge, pentru că în starea lui nu mai are treabă cu Dumnezeu, NU ARE TREABĂ ȘI POATE UȘOR SĂ UCIDĂ, PENTRU CA NU MAI SIMTE MILĂ. ȘI DE ACEEA ATACĂ, a devenit nemilos, adica diavol.

Îşi aminteşte de El doar la suferinţă, când vede că nimic din lumea aceasta NU ÎL MAI POATE SALVA!


Rodica Visinicu Ce inseamna sa nu ti pierzi sufletul? Mulțumesc

Marius Ghidel Cand lumea si umanul sunt pe primul plan pentru noi, ne-am pierdut sufletul, adica punem mai presus de toate si FACEM TOTUL pentru fericirile simturilor, si nu mai facem nimic pentru sufletul nostru, mai mult luam decat dam, si atunci placerie ne iau din viata sufletului, si omul devine FARA SUFLET, adica NEMILOS, CRUD, HAIN, RAU, INCREZUT, MANDRU, INFUMURAT, ORGOLIUS, TRUFAS, si nu te mai intelegi cu el. Un om fara suflet poate ucide foarte usor PENTRU CA NU MAI SIMTE COMPASIUNE SI FRATERNITATE. Este un om atasat de valorile umane.

Alina Luminita Muresan Multumesc cu inima! Oare cum se poate ajunge la dezlipire de atasamente, la renuntare? Prin rugaciune?

Otilia Popescu cu rugăciune dar in primul si.primul rînd trebuie o hotărîre din străfundul inimii si apoi rugăciune,post,si multa multa voință!! Cînd Dumnezeu vede in inima dorinta de schimbare,doar o scînteie cît de.mica va veni în ajutor cu si.mai.multa vointa! După cum scrie si in Biblie ca daca faci un pas către Dumnezeu ,El va face doi către tine. Doamne ajută!

Marius Ghidel  Ce frumos spuneti! Este foarte important sa intelegem mecanismul de cadere sau de inaltare, ca altfel nu vedem ce facem. Nu constinetizam, devenim vulnerabili la atacuri, si nu vedem ce ni se face, ca nu intelegem. Apoi noi nu avem argumentata Iubirea, dar avem super de motivat egoul, interesul propriu, adica diavolul. Si nu vedem ce facem pentru ca aici este vorba de miscari mari de ansmablu, si noi suntem obisnuiti doar cu tactica de aparare fata spate, stanga dreapta, si privim doar spre detaliu, dar nu avem o gandire strategica, nu vedem miscarile mari si TOCMAI ACOLO SUNTEM INSELATI. Caderea din rai are loc la nivelul miscarilor mari. Spre exemplu, noi mancam pana la saturare, si dam semn ca viata este pe primul plan, cand ea este secundara, si asa pierdem energie, prin simplu acest fapt. Sau luam un salariu si pastram totul pentru noi, atunci nu dam loc Miracolului sa vina la noi ca intarim egoul. Ar trebui sa dam din el cat de putin, si atunci am face loc la un succes si in continuare. Manipularile si distrugerea sufletului omenesc are loc numai la niveleul miscarilor de ansamblu.

Nicole Nicole Dacă tot răul vine din noi și tot Raul pe care îl suferim este ca să ne scadă atunci de ce Domnul Iisus a pătimit, El și toți credincioșii ce l-au urmat... Raul oamenilor i-a atacat chiar dacă toți erau divini. Cum sa înțeleg chinul pe care l-a suferit fiecare în parte? Mulțumesc!

Marius Ghidel Domnul Isus a fost un model de urmat. Adică orice ar fi nu reactionezi, nici când fiind fiul lui Dumnezeu putea sa ceara sa i se ia acea cupa de suferință. Dar nu a făcut o, și ne a arat ca noi trebuie sa acceptam orice vine din fata pentru ca vine de la Dumnezeu, și știe El de ce ni le da. Este cea mai frumoasa imagine a creștinismului și cea mai puternica. Dar noua nu ne convine. Creștin cu adevărat și credincios este numai acela care la conflict nu reacționează orice ar fi.

 

18-01-2020

ENERGIA DIVINĂ CARE VINE LA NOI PRIMĂVARA

Începând de acum şi toată primăvara, Dumnezeu dă universului, pământului, soarelui, naturii şi oamenilor energie subtilă masiv. Ca să ne bucurăm de ea, ar trebui să facem două operaţii preponderent: să dăruim fără motiv grija şi atenţia noastră OAMENILOR ÎN NEVOIE, să-i ajutăm, să ne jertfim timpul sau banii pentru ei. Şi a doua: să ne înfrânăm, să ne abţinem, să ne autolimităm pe toate direcţiile de ataşament cu viaţa. Sănătatea şi fericirea este invers decât credem şi facem noi: este DESPRINDERE, DETAŞARE.

A nu te duce cu totul spre viaţa, spre plăceri şi satisfacţiile simţurilor, ci A LE SUSPENDA ÎNAINTE DE A AJUNGE LA CAPĂT. Noi punem plăcerea mai presus decât viața și de aceea o pierdem așa de ușor.

Atunci, energia care s-ar fi pierdut când atingeam saţietatea sau împlinirea dorinţelor, nu se mai iroseşte pe materie degeaba, CA SĂ PIERDEM VIAŢA CĂ AŞA VREM NOI ŞI NE PLACE, şi se întoarce cu şi mai multă forţă şi deschide poarta cerului, şi numai atunci primim această energie sublimă care ne dă viaţă, viitor, sanatate şi fericire, şi ne repara câmpurile. Deci, prin dăruire fără aşteptări, necondiţionat şi prin restrângere de sine continua, nouă ni se poate schimba destinul puternic numai în această perioadă de expansiune a energiei divine.

În perioada asta, cu cât postul acesta de fericirile simţurilor este mai îndelungat, cu atât mai bine ne va fi. Această energie deja a început să curgă.

Bucuraţi-vă de ea, şi nu o irosiţi pe plăceri ale trupului, că este păcat. Ea ne este dată ca să depăşim lumea aceasta, să ne ajute să urcăm mai sus dincolo şi nu ca să o consumăm noi pe satisfacţii fără sens care, dacă sunt mai mult decât avem nevoie, sunt de fapt suferinţă.

Plăcerea trupului peste nevoie este durere şi chin. Păstrează-te la distanţă de lumesc şi uman, că îţi mănâncă viaţa! CU CÂT TE DUCI MAI MULT SPRE LUME ŞI INTRI ÎN EA CU TOTUL, CU ATÂT MAI MULTĂ VIAŢĂ PIERZI, SĂNĂTATE ŞI VIITOR. De ce să vrei asta? Este singura cauză a morţii noastre, NOI IROSIM VIAŢA PE SATISFACŢIILE SIMŢURILOR. Luăm mai mult decât dăm. TREBUIE SĂ FACEM ECONOMIE DE VIAŢĂ.

Cu mâncarea, noi ar trebui să mâncăm foarte puţin, cât mai brut, adică apropiat de natură, crud, neamestecate mai multe feluri de alimente la o aceeaşi masă, şi de calitate, variat. Dar nu mai mult de ora 12. Şi până a doua zi, dimineaţa, un fruct dacă chiar nu se poate. Dar să ştii, după 5 zile nu te va mai afecta nimic şi ţi se va părea normal să mănânci puţin.

Noi pierdem viaţa în multe feluri dar, în principal, prin urmărirea unui interes personal exclusiv. Ar trebui, când luăm ceva, să şi dăm o parte, ca să dăm semn că lumea nu este pe primul plan pentru noi şi să facem loc pentru succes şi în viitor. Că, dacă nu dăm, nu are loc unde să vină Miracolul, succesul. Primim nişte bani, dăm din ei.

Adică PRIMUL GEST SĂ FIE DE A DĂRUI, NU DE A LUA. Când mâncăm trebuie să suspendăm, să nu mâncăm până la saturare, că pierdem viaţa. Şi în orice faci te mulţumeşti cu puţin, că acolo este Dumnezeu, nu în mult. SPRE MAI MULT ESTE DIAVOLUL. Mai pierdem energie când vorbim prea mult. Sau când apărăm lumescul şi umanul. Nu este de luptat pentru ele. Dacă te păstrezi în puţin, nu te poţi îmbolnăvi niciodată şi nu poţi fi nefericit, că nu ai ce să pierzi sau să ţi se ia şi nu te poţi îmbolnăvi. Mai pierdem viață cand punem accent pe formă, aspect.

BOALA ESTE DE PREA MULT BINE PENTRU SINE. Când nu raportezi ceva la interesul propriu, iarăşi nu mai pierzi energie. Tu eşti ceilalţi, nu un eu izolat.

Trebuie să evităm acest mai mult bine pentru sine, mai frumos, mai aspectos, mai arătos, mai puternic, mai bogat, mai ușor, mai comod, mai stabil, mai sigur, că este diabolizare, adică eu pe primul plan, pentru mine toate. Și în locul acela, ce pui tu pe primul plan, acolo vei fi atacat, ca sa pierzi tot ce prețuiești tu mai mult. Adică accelerezi pierderea lor. Cel care vrea frumusețe își pierde frumusețea, cel care vrea putere, o pierde, cel care vrea bani, îi fură cineva. Nimic din lumea aceasta nu poți pune pe primul plan, că ți se vor lua. De ce? Pentru ca îți întăresc egoul și așa vei vrea să ucizi viața.

NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU! PENTRU EL, TOATE!


Ioana Ioana Vișan Am o fica care a ales să trăiască în suferință și neajunsuri, sunt sigură că am o foarte mare parte de vină. Acum ma caiesc vreau să i ajut și pe el bărbatul ce au relație și un copil. Ei nu vor, nu știu cum să procedez. Mă străduiesc să mă schimb eu, stiind ca sunt oglindia mea cea mai perfectă și le multumesc. Da tot mă doare și mă gândesc. Mulțumesc și apreciez pentru tot Ghidel Marius.

Marius Ghidel Numai asa cum spuneti se poate. Mama prea fericitului Augustin a petrecut nu stiu exact sa zic 10 ani in rugaciune si l-a rugat pe Dumnezeu sa-i ajute fiul ca mergea prin carciumi, si cu femei, era betiv, asa isi petrecea viata, si sf Augustin a povestit: nu stiu cum s-a intamplat ca deodata, intr o zi mi s -a facut scarba de ce feceam, si de atunci m-am intors la Dumnezeu, brusc, fara nicio explicatie.

 

19-01-2020

1--SECRETUL CEL MAI MARE PE CARE NU ŢI-L SPUNE NIMENI!

CALEA SFINŢILOR ŞI A LUI IISUS ESTE CEA A LEPĂDĂRII DE SINE.

CREŞTIN ŞI CREDINCIOS CU ADEVĂRAT ESTE NUMAI CEL CARE SE LĂSĂ PE SINE ÎN MOD DESĂVÂRŞIT, ORICE AR FI, ŞI SE PREDA ÎN MÂNA DOMNULUI!

ŞTIIND CĂ A MERGE SPRE PUŢIN, MODEST ŞI SIMPLU ESTE A MERGE SPRE IISUS, TE ÎNTREBI ATUNCI: CINE MERGE SPRE EL?

LA DUMNEZEU SE AJUNGE NUMAI CU UN PESMET!

Nu poţi căuta puteri exterioare, că te îndepărtezi de Dumnezeu. Totul vine de la El, şi tu reuşeşti în viaţă în măsura în care te predai pe tine, şi atunci Domnul este cu tine. Numai când te laşi şi te smereşti, El este cu tine. CÂND ÎŢI LAŞI BALTĂ TOATE INTERESELE. ADEVĂRATA PUTERE ESTE LIPSA DE PUTERE LUMEASCĂ. ACCENTUL PE PUTERILE EXTERIOARE SAU CORP ŞI SIMŢURI - ADICĂ PE EU ŞI NUMAI EU, ESTE DIABOLIZARE: plăcerea mea, adevărul meu, dreptatea mea, liniştea mea. Ieşirea din corp este fizică şi condiţia este lepădarea de sine. Atunci îngerii îţi iau duhul şi îţi arată extazul divin, după care te aduc înapoi în cea mai mare siguranţă. Dar când faci lucrul acesta că vrei tu, atunci poţi să nu mai nimereşti drumul înapoi. Nicio putere nu are omul, şi nu poate face nimic singur, totul vine de la Dumnezeu, când se lăsă pe sine şi se smereşte. Accentul pus pe formă, aspect şi înfăţişare sau, într-un cuvânt, pe exterior înseamnă a pune trupul şi lumea pe primul plan, este cădere. Căderea din rai se realizează când te duci spre lumesc şi uman. DESPRINDEREA ESTE RAIUL! DEZINTERESUL PENTRU CELE LUMEŞTI ESTE RAIUL. Pentru că în lumea de dincolo, după ce treci de fluviul de gânduri, DACĂ NU TE TRAG ÎNAPOI POSESIILE ŞI FERICIRILE SIMŢURILOR PENTRU CARE AI FĂCUT TOTUL, acolo, dincolo de fluviul de gânduri, ai uitat totul şi nu te mai gândeşti la nimic din lumea aceasta. Nu mai ştii cine ai fost şi ce ai vrut. DAR CÂND PUI EXTERIORUL ŞI ORICE DIN LUMEA ACEASTA MAI PRESUS DE TOATE, PIERZI ENERGIE MASIV. Îţi ia viaţa. Chiar acele ataşamente sunt ca nişte găuri negre. CÂND ATRAGI OMUL SPRE EXTERIOR, VREI SĂ ÎI IEI VIAŢA. Dacă vrei puterea lumii, vrei iadul. DUMNEZEU ESTE LIPSA PUTERILOR LUMEŞTI.

DACĂ NU ÎL PUI PE IISUS ÎN COMPORTAMENTUL TĂU ŞI NU TE PORŢI AŞA CUM S-A PURTAT EL, ATUNCI EL NU ESTE NICIUNDE.

SFINŢII NU CAUTĂ PUTERILE LUMII, CI CAUTĂ SMERENIA, că acolo unde este smerenie, acolo este şi Dumnezeu. Lumea nu are nicio putere faţă de suflet, ea este secundară. Adevărata putere este a sufletului. Trupul este partea cea mai mică, ca o haină, şi nu poţi toată ziua numai de haină să te ocupi, că este o nebunie. Nu pune partea cea mai mică pe primul plan, că te nenoroceşti! Dacă pui sufletul mai presus de toate - şi asta înseamnă jertfă de sine fără răsplata şi înfrânare, atunci corpul va fi sănătos aşa cum este sufletul, și îl urmează ca o umbră. Faptul că sufletul este primordial şi corpul secundar arata ca în primul rând trebuie să te ocupi de suflet şi trupul îl va urma. Vindeci întâi sufletul, şi apoi corpul va fi sănătos. Că BOALA ÎNSEAMNĂ CĂ TE-AI OCUPAT PREA MULT DE TRUP ŞI NU AI FĂCUT NIMIC PENTRU SUFLET. NU AI SLUJIT OAMENII ŞI NU TE-AI ABŢINUT SUFICIENT DE LA CELE LUMEŞTI. Când te ocupi numai de corp, şi pentru fizic şi material faci toate, tu pierzi energie şi viaţa.

Dar noi nu vrem adevărata putere, pentru că ni se pare că este ruşinoasă, şi ne este greu, NU VREM SĂ NE JERTFIM ŞI NU VREM SĂ NE ÎNFRÂNĂM. CÂND VREI PLĂCERILE SIMŢURILOR PESTE NEVOIE, ÎL VREI PE DIAVOL. Dumnezeu este totul. Fără El nu avem viaţa. Numai când nu cauţi puterile exterioare ale lumii, atunci ai toată puterea, care este prezenţa Lui. EXTERIORUL NU ÎŢI DĂ PUTERE CI ÎŢI IA SUFLETUL. Se hrăneşte cu energia pe care o dai prin atenţie. Cel care vrea să-ţi facă rău Îl dă afară pe Dumnezeu din tine şi îl înlocuieşte cu lumea, cu puterile exterioare. Asta este diabolizare. Foarte grav.

Şi aceasta diabolizare se scoate numai prin renunţarea la căutare, să nu mai preţuieşti şi să nu mai faci nimic mai mult pentru valorile umane sau lumeşti, SĂ NU LE VREI, că te lipești și nu mai scapi - decât desprins, cu durere mare. Şi să înţelegi că dacă te duci în afară, Dumnezeu nu mai este cu tine şi te lasă să suferi. Totul depinde de El, nu de tine. Când îţi este înlocuit Dumnezeu cu puterile exterioare, lumești, ţi se ia din energie. Şi devii vulnerabil şi ţi se pune un văl pe ochi şi nu mai ai discernământ. Că ai consimţit. Nu Îl mai simţi pe DOMNUL CARE ESTE LIPSA ORICĂREI PUTERI EXTERIOARE. Când luciferienii îi îndreaptă pe oameni spre plăcerile simţurilor, spre consum şi fericiri trupeşti, ei LE OMOARĂ SUFLETELE.

CÂND CONSUMI MAI MULT DECÂT AI NEVOIE SAU CÂND VREI LUMESCUL ŞI UMANUL, TU CEDEZI ENERGIE DIAVOLULUI ŞI TE SUPUI LUI. Acest mai mult decât îţi trebuie îţi dă un continuu sentiment de nu este destul şi îţi mai trebuie, o stare de nemulţumire care nu se mai termină niciodată.

Când te duci spre lume, spre exterior, sau aspect şi înfăţişare, te îndepărtezi de Dumnezeu. Când mergi spre lume, îi spui Domnului: nu am nevoie de Tine, mă descurc singur. CÂND CAUŢI FERICIRILE EXTERIOARE, ÎL VREI PE DIAVOL. Dumnezeu este NU LUMEA. Să nu îţi faci chip cioplit şi să nu te închini la idoli, să Îl pui pe Dumnezeu pe primul plan. OMUL CARE NU ARE CURĂŢENIE SUFLETEASCĂ ŞI CARE CAUTĂ NUMAI PLĂCEREA SIMŢURILOR, CADE PRADA DIAVOLULUI FOARTE UŞOR, ŞI TE POATE LOVI PE LA SPATE SAU ÎNŞELA SAU TRĂDA ORICÂND.

Şi cum se face diabolizarea? Te leagă de simţuri, de satisfacţii, de plăcerile trupului. Te atrage şi te înrobeşte. CA SĂ-L AFLI PE DOMNUL TREBUIE SĂ NU VREI NIMIC MAI MULT PENTRU TINE ŞI SĂ TE MULŢUMEŞTI CU PUŢIN. Când renunţi la acest mai mult, imediat vine Domnul la tine, când tu eşti gol de pretenţii şi de îndreptăţire de sine, când te predai Lui, când eşti total vulnerabil, jos de tot, nu puternic cu puterea lumii: să ai, să câştigi, să ajungi cât mai sus. Să vrei exteriorul şi să te preocupi numai de el este îndepărtare de divin.

CÂND EŞTI JOS DE TOT, INFINIT DE UMIL ŞI SIMPLU, CUMINTE, BUN ŞI BLÂND, ATUNCI EŞTI CU DOMNUL. ÎN MAI MULT ESTE DIAVOLUL. Când te legi de lumea aceasta ai în faţa ta pe diavol, mereu, care te leagă şi mai tare. Noi nu avem nicio putere de la noi. Dacă Domnul sufla peste noi, ne spulbera într-o clipă. Suntem nimic. Cum să cauţi puteri exterioare şi puterea cea mai mare a universului care este în tine, sufletul divin, să nu o vrei? Este o nebunie. Este în tine, ce să cauţi în afară?

DOAR TREBUIE SĂ FII SMERIT, MODEST, SIMPLU ŞI CURAT LA SUFLET. Ce te împiedică să fi umil, ca şi Iisus? Dumnezeu este chiar smerenia şi modestia ta. De ce să nu fii smerit, căci Domnul este în smerenia ta şi Îl simţi cu toată fiinţa ta. EL ESTE CHIAR SMERENIA TA. Dacă ştii asta, cine Îl vrea pe Dumnezeu? Ce te împiedică să te lepezi pe tine, să te laşi în mâna Lui şi să fii asemenea Lui? Lumea. Când vrei orice din lumea aceasta mai presus de toate, ai căzut din rai pe loc, şi ţi-ai pierdut pacea inimii.

Când eşti îndreptat spre exterior eşti golit de divin, ca lumea îţi ia din viaţă, te consumă, mănâncă din tine şi nu îi dă nimic sufletului. De aceea atâta tristeţe şi depresie în lume. Depresia taie legătura cu Cerul. Divinul nu este în puterile corpului şi ale lumii, nu ai ce cauta acolo, nu este în valorile umane, el este LIPSA LOR. EXTERIORUL ÎŢI IA SFINŢENIA. O murdărire a Lui. LA DUMNEZEU AJUNGI CÂND RENUNŢI LA ORICE MIJLOCIRE PRIN TRUP. NU CĂUTĂ SEMNE ŞI MINUNI CARE NU AU CHIP ŞI NUME! Lumea este nimic, nu îi acorda toată atenţia ta că te nenoroceşti şi apoi, la sfârşitul vieţii, vezi că ai trăit doar să ai şi nu te-ai bucurat deloc de viaţă!

Nu ai cum prin trup să ajungi la Dumnezeu, decât să te îndepărtezi. La El ajungi când laşi preocupările pentru trup şi toate interesele tale. CÂND PUI TRUPUL MAI PRESUS DE TOATE, TU NU ÎL VREI PE DOMNUL care este dincolo de trup. Adică este diabolizare. AI GRIJĂ ÎNTÂI DE SUFLET, ŞI SUFLETUL VA AVEA GRIJĂ DE CORP. Iar trupul îl va urma ca o umbră, că umbra este, fum, nimic. PUNE LUCRURILE ÎN RAPORTUL LOR DIVIN DE PRIORITATE ŞI TOATE VOR INTRA SINGURE ÎN ARMONIE.

Tu cu puterile tale nu poţi ajunge la El niciodată, CI NUMAI CÂND ÎŢI PREDAI PUTERILE, CÂND TE LAŞI PE TINE. Nu este vorba să faci ceva, ci să nu faci nimic, să te laşi pe tine în mod desăvârşit. Când întăreşti puterile trupului câştigi doar orgoliu, nu smerenie, ci că poţi, că vrei, dar asta este eul. CÂND ŢI SE ÎNTĂRESC PUTERILE EXTERIOARE, PUTERILE TRUPULUI, ŢI SE ÎNTĂREŞTE DOAR EGOUL. DIVINUL VINE CÂND NU CAUŢI PUTERILE LUMII SAU ALE TRUPULUI. Că El este NU LUMEA.

OAMENII CÂND VOR MAI MULT, NU ÎL VOR PE DUMNEZEU, CI PE ÎNGERUL ÎNTUNERICULUI, CARE ESTE LĂCOMIA DE VIAŢĂ.

EL ESTE LIPSA PUTERII LUMEŞTI. Când eşti smerit şi înfrânt cu inima, atunci L-ai şi atins şi Îl simţi ca fiind CHIAR SMERENIA SAU MODESTIA ŞI SIMPLITATEA TA.

NU ESTE ÎN MAI MULT, CI ÎN MAI PUŢIN. DAR CINE VREA PUŢINUL? NUMAI ACEIA ÎL VOR PE DOMNUL! Sensul existenţei nu este în lume, ci dincolo de ea. Am venit pentru dincolo, nu ca să câştigăm noi ceva de la ea, ci CA SĂ NU CÂŞTIGĂM NIMIC. ŞI NU TE POŢI FOLOSI DE TRUP CA SĂ AJUNGI LA DUMNEZEU CI, DEPĂŞIND TRUPUL ŞI ATRACŢIILE LUMII, AJUNGI LA EL. Total pe dos decât facem noi. La El ajungi când te înfrângi pe tine, când depăşeşti şi pierzi egoul. Orice acţiune prin care tu pierzi eul este ÎNĂLŢARE, curăţire a sufletului. Nu ai nevoie să câştigi pentru eu, ci să pierzi. Nu folosind puterile trupului ajungi la El, CI CÂND NU LE FOLOSEŞTI.

Nu este nimic de făcut, ci doar să te predai Lui total. Predarea de sine te goleşte de eu pe loc, şi Îl aduce pe Domnul la tine. Când vrei să faci ceva, vrei cu un eu şi Îl îndepărtezi şi de aceea vei obţine întotdeauna opusul, pentru că întăreşti duşmanul, şi aşa se diabolizează omul. CÂND VREI LUMEA, NU ÎL VREI PE DOMNUL! Să nu devii dependent de exterior, că începe destrămarea vieţii tale! Nu e nevoie să cauţi sau să faci nimic ca să-L găseşti. CÂND NU CAUŢI, ÎL GĂSEŞTI PRETUTINDENI. Când te opreşti din căutare Îl găseşti. EL ESTE VIAŢA TA SIMPLĂ ŞI SMERENIA ŞI MODESTIA TA. Ce să faci ca să fii modest, adică Dumnezeu cu tine? Să nu vrei mai mult. ACEST MAI MULT ESTE DIAVOLUL, că te lipeşte şi îţi aduce suferinţă. Mulţumeşte-te cu puţin şi Domnul va fi cu tine. Nu să adaugi ceva la eu ai nevoie, ci să nu adaugi nimic. ESTE DOAR DE ARUNCAT ACEASTĂ DORINȚĂ DE MAI BINE PENTRU TINE ȘI IMEDIAT IL AFLI PE DOMNUL.


Otilia Popescu Domnului Marius!
Am o mare rugăminte la dvs.:
Spuneti ceva despre întrupare,am oarecare reținere în a crede unele lucruri!!
Va rog frumos daca sînteți dispus să argumentati biblic acest lucru.
Parca nu sînt convinsă in.totalitate ca sufletele au mai multe întrupări deoarece nu avem in Biblie nimic scris despre asta, sau cel putin asa stiu eu!
Va multumesc!

Marius Ghidel Pai este bine cum spuneti. Inseamna ca este important sa facem totul aici, in viata aceasta.

Doina Mihaela Miron Bună seara! Am o singura nelămurire, care sper sa nu va deranjeze că o pun in discuție: mi se par foarte incompatibile pozele cu textele pe care le însoțesc, poze emanând senzualitate, alăturate unor texte de o profundă spiritualitate. Consider că ele reduc receptivitatea, eu una am evitat să citesc postarea dvs, dată mai departe de o prietena, tocmai din cauza pozei, care m-a făcut să am o reținere. Cred că e păcat pentru text, care își pierde din atractivitate, care este contrazis, sa zic, de imagine. Scuze, sper să mă fac înțeleasă, nu critic, vreau sa fie ceva constructiv. Pentru că, într-adevăr, apreciez ceea ce gândiți și scrieți.

Marius Ghidel Da, poza arata contradicția între ce apreciem noi cel mai mult și cum ar trebui sa fim. Vom cauta în viitor alte poze. Multumesc!

2--DUMNEZEU ESTE ÎN PUŢIN, MODEST ŞI SIMPLU, DAR CINE VREA PUŢIN? NUMAI ACELA ESTE CREDINCIOS CU ADEVĂRAT ȘI ÎL VREA PE IISUS!

Să nu crezi că ai multe de făcut, ca să ajungi la El. Ci când nu mai crezi asta, Îl afli. Când nu mai cauţi în afară, L-ai găsit în tine - stătea şi bătea la uşa inimii tale şi tu NU ÎL AUZEAI, că erai ocupat cu alergatul şi adunatul de lucruri de nimic, din curtea cojilor aruncate la gunoi. Ei te ţin captiv, făcându-te să crezi că este ceva în neordine cu tine şi că mai ai mult până ajungi să obţii nu ştiu ce, nimicul, şi că trebuie să te străduieşti mult, CÂND DE FAPT TU EŞTI DEJA FIINŢĂ DIVINĂ ŞI TOT CE TREBUIE SĂ FACI ESTE SĂ RENUNŢI LA ACEASTĂ CREDINŢĂ - CĂ NU EŞTI ÎN REGULĂ. Tu eşti lumina lumii. Nu trebuie decât să te porţi ca o fiinţă dumnezeiască şi atât. Ce te împiedică să te porţi ca Iisus? De ce atâta frică de Iisus?

Ce nevoie ai tu de ceva din afară, ca să îţi arate ce? Ca tu ai venit aici ca să dăruieşti din prea plinul dragostei tale dumnezeieşti. Este singura ta nevoie. Atât. Nu ca să câştigi ceva pentru trupul tău, ci invers: SĂ NU CÂŞTIGI NIMIC, SĂ NU AJUNGI SUS, SĂ NU AI MAI MULT DECÂT ÎŢI TREBUIE. CÂND TE MULŢUMEŞTI CU PUŢIN, L-AI ATINS PE DUMNEZEU. NU SĂ ADAUGI AI NEVOIE, CI SĂ ARUNCI, să te restrângi, să te retragi, nu să cauţi puterea exterioară. ÎN TOATE ESTE VORBA NUMAI DESPRE RETRAGERE. Să nu vrei mai mult, că îţi pierzi pacea inimii. CINE VREA LUMEA, NU ÎL VREA PE DUMNEZEU. A înţelege aceste lucruri depinde de Dragostea noastră față de El.

Când cineva îţi întăreşte puterea simţurilor, te-a lipit şi mai tare de lumesc şi uman fără să ştii, şi face asta ca să te facă dependent. Dar aşa te-a făcut diavol. Ţi-a luat puterea şi nu mai vezi limpede. Eşti vrăjit. Opreşte-te din căutare şi Îl vei găsi imediat. Şi aruncă credinţa că mai ai mult de făcut căci, din contră, trebuie doar să te opreşti din căutare. Când te duci spre exerciţii şi tehnici exterioare, te ţin captiv în ego, că este accent pe simţuri, dar tu nu esti trupul. NU SE AJUNGE LA DUMNEZEU PRIN SIMŢURI SAU LUMESC, CI CÂND DEPĂŞEŞTI ATRACŢIILE LOR. Este invers.

EI DOAR TE LIPESC DE PLĂCERILE CORPULUI, CAUTĂ EXTAZUL CU SIMŢURILE - ŞI NU ESTE ACESTA DUMNEZEU! Este atunci când simţurile corpului TAC. EXTAZUL DIVIN ESTE DINCOLO DE CORP. Nu Îl trăieşti pe Dumnezeu cu corpul, ci cu sufletul! Este absurd să îl legi pe om de simţuri şi să îl pui să Îl afle pe Dumnezeu prin ele.

Tu vrei mai mult, mai bine, mai sus, mai puternic, dar aşa te agăţi de exterior ŞI DEVII DEPENDENT DE ACELA CARE ÎŢI SPUNE TOT TIMPUL CĂ MAI AI MULTE DE FĂCUT. Ca să menţină dependenta, el trebuie doar să întreţină credinţa că mai ai mult până ajungi NICIUNDE. Nu te eliberezi niciodată decât când NU MAI FACI NIMIC PENTRU EU, când nu mai faci nicio tehnică, când nu vrei mai sus, nu vrei mai tare, nu vrei mai puternic, mai bogat, mai comod, mai uşor, mai sigur. NUMAI CÂND NU VREI SIGURANŢĂ ȘI TE LAŞI ÎN MÂNA LUI, ATUNCI EL ESTE CU TINE! Dar când vrei stabilitate şi siguranţă, El pleacă de la tine, pentru că te vei lega de exterior, şi aşa devii violent, adică diavol. CÂND TE MULŢUMEŞTI CU PUŢIN, L-AI ATINS PE DUMNEZEU AŞA DE SIMPLU. Şi nu ai făcut nimic, niciun exerciţiu sau tehnică, şi nu a costat bani. Dar oamenii vor puteri exterioare ŞI DE ACCEA NU ÎL VOR AFLA NICIODATĂ PE DUMNEZEU.

El este în modestie şi bunătate, în dăruire de sine şi jertfă continua pentru ceilalţi, fără răsplata, El este în puţin şi smerit, în simplu şi cuminte. CÂND NU VREI MAI MULT, IMEDIAT A COBORÂT LA TINE. Pentru că eşti asemănător Lui. Ceea ce este asemănător se adună. Dar noi vrem să-L cunoaştem cu simţurile, când El nu este acolo. ÎL CĂUTĂM UNDE EL NU ESTE. Omul lui Dumnezeu nu vrea nimic mai mult din lumea aceasta, niciodată. ŞI REFUZA ACEST MAI MULT, MAI BINE, MAI COMOD, MAI UŞOR, MAI SIGUR, MAI SAVUROS, MAI SENZUAL. Se mulţumeşte cu puţin pentru că ÎN PUȚIN ESTE DOMNUL.

A NU LE DORI PE ACESTEA ESTE IUBIREA DE DUMNEZEU ŞI PREZENŢA LUI. EL ESTE CHIAR MODESTIA TA, EL ESTE SACRIFICIUL TĂU FĂRĂ RĂSPLATA, EL ESTE BUNĂTATEA ŞI BLÂNDEŢEA TA, EL ESTE MULŢUMIREA TA CU PUŢIN, EL ESTE REFUZUL DE MAI MULT BINE PENTRU SINE, CÂND NU VREI DECÂT TOT BINELE CELORLALŢI ŞI PE TINE TE UIŢI. Ce te împiedică să fii sacrificiul de sine care este El. PRIN SACRIFICIU DE SINE TE UNEŞTI CU EL. De ce să nu Îl vrei mereu, dorind să te sacrifici pentru ceilalţi?

Când nu cauţi nimic, nu practici nimic, nu vrei să ajungi niciunde, nu faci nicio tehnică şi niciun exerciţiu, l-ai aflat: ca El este chiar fiinţa ta divină, care nu vrea nimic mai mult pentru sine. TU EŞTI DEJA CEEA CE CAUŢI ÎNNEBUNIT PE AFARĂ, DEGEABA, FĂRĂ ROST ŞI ABSURD, IROSINDU-ŢI VIAŢA PE NIMIC. NUMAI CÂND TE VEI OPRI DIN CĂUTAT, DIN FĂCUT, DIN CERUT, ÎL VEI VEDEA PESTE TOT. Ei doar te fac să crezi că nu eşti cum trebuie şi atunci le-ai dat puterea. Când ai pus un scop din lume pentru eu mai presus de toate, mai puternic, mai mare, mai bogat, mai liniştit, ai căzut. Nu este Domnul acolo.

Să nu vrei mai mult, atunci Îl afli pe Dumnezeu peste tot. El este Iubirea ta. Când nu vrei nimic peste nevoie pentru tine El este atunci cu tine, aşa de simplu şi firesc. Nu ai făcut decât să opreşti lăcomia de viaţă şi El a şi venit la tine. Când crezi că ai nevoie să adaugi ceva la tine, tu de fapt te îndepărtezi de divin.

Cu simţurile nu poţi să-L simţi, DECÂT CÂND DEPĂŞEŞTI SIMŢURILE, ATRACŢIILE. Când nu vrei nimic mai mult, L-ai atins. Când nu vrei să faci ceva, să ajungi undeva, atunci l-ai găsit. A face ceva este îndepărtarea realizării. Obţii efectul invers. El nu este acolo. El nu este în puterea şi satisfacţiile simţurilor tale, CI CÂND SIMŢURILE TALE CAD. Când antrenezi simţurile corpului ÎNTĂREŞTI DOAR EGOUL ŞI TE ATAŞEZI MAI TARE. Dar acest lucru este diabolizare, adică cedezi energia ta întunecatului, care este egoul nostru. ATÂTA TIMP CÂT ÎL CAUŢI PE AFARĂ, NU ÎL VEI AFLA NICIODATĂ. El este dincolo de eul care vrea să atingă ceva, să ajungă undeva, NU ŞTIU UNDE.

Doar când te opreşti din căutare ŞI NU MAI VREI NIMIC PENTRU EU, atunci te eliberezi de eu şi Îl afli pe Domnul. La Dumnezeu se ajunge când nu vrei nimic pentru tine, ŞI CU UN PESMET. LA DUMNEZEU SE AJUNGE NUMAI CU UN PESMET!

CÂND DOAR EŞTI SIMPLU ŞI FIRESC, OBIŞNUIT ŞI BANAL, FĂRĂ DORINŢE DE MAI MULT ŞI MAI BINE. Când nu faci nimic mai mult pentru mai bine pentru tine, atunci Îl găseşti. Oamenii sunt cum trebuie, sunt divini. ELIBERAREA ESTE DOAR DE CREDINŢA CĂ MAI TREBUIE SĂ FACĂ CEVA CA SĂ AJUNGĂ NICIUNDE. Doar sunt făcuţi să creadă că nu sunt în ordine. ŞI CÂND SE DUC SPRE SIMŢURI ŞI EXTERIOR, EI CEDEAZĂ ENERGIE CELOR CARE ÎI MENŢIN ÎN ACEASTĂ CREDINŢĂ. Şi de aceea, ei au doar un mare nivel de înşelare, sunt vrăjiţi. Este magie asta. Ca să te eliberezi din închisoarea în care te ţin luciferienii, trebuie doar să arunci această credinţă falsă, care este înşelare.

Când cineva te îndrepta spre exterior, spre tehnici şi metode, te ataşează de simţuri şi te-a înşelat, îţi ia energie, îţi ia sufletul ŞI ÎŢI DESTRAMĂ DESTINUL. Să nu ucizi! OMUL IUBITOR DE DUMNEZEU NU VREA PUTEREA LUMII, NU VREA NIMIC MAI MULT DIN EA PENTRU SINE. NU VREA SĂ AJUNGĂ NICIUNDE, NU VREA SĂ FIE NIMIC. Nu vrea să demonstreze nimic, nu vrea puteri şi miracole, ŞI PENTRU CĂ NU LE VREA, EL ARE TOTUL. Şi atunci îl vrea numai pe Dumnezeu - când nu vrei lumea Îl afli pe Domnul. Şi este gratis, nu costă bani. Când nu faci nimic mai mult pentru tine, Îl atingi pe Dumnezeu. EL ESTE CHIAR NEDORINŢA TA DE MAI MULT BINE PENTRU TINE. EL ESTE CHIAR MULŢUMIREA TA CU PUŢIN.

Este aşa de aproape, încât nu Îl vedem. În experienţa cu uşa, se ridica din mine o fericire imensă de nu îi puteai rezista, şi nu venea din afară, era în mine. Şi aproape nu o poţi suporta. PRINCIPALUL ESTE SĂ NU VREI NIMIC, ACEASTA ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU ŞI FERICIREA TOATĂ - că vrei cu eu care îţi va aduce numai suferinţa şi nemulţumire că nimic nu este îndeajuns şi că mai trebuie să te străduieşti mult. LIPSA EULUI, A DORINŢEI DE MAI BINE PENTRU SINE, ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU.

Nu este adevărat că trebuie sa faci ceva, CÂND RENUNŢI LA ACEST GÂND, ATUNCI ÎŢI DAI SEAMA CĂ DEJA EŞTI ARMONIA TOATĂ. Nu când faci ceva cu un eu egoist, atunci te îndepărtezi de El. Eul vrea puterea lumii, dar DUMNEZEU ESTE LIPSA ACESTEI PUTERI. Dacă ai puteri, du-te şi roagă-te la Domnul SĂ ŢI LE IA, CĂ TE NENOROCESC.

CINE VREA SĂ FIE UMIL ŞI SMERIT? Cine? Ca SMERENIA TA ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU. Cine vrea să fie cu El, să slujească aşa cum El ne slujeşte pe noi şi ne spala picioarele? Cine? CINE VREA SĂ FIE SLUGĂ? CINE ÎL VREA PE DUMNEZEU CARE ESTE CHIAR ACEASTĂ SMERENIE. CINE VREA SĂ FIE SMERIT, NUMAI ACELA ÎL VREA PE DOMNUL.

Dacă nu vrem sa fim înfrânţi cu inima, NU ÎL VREM PE DUMNEZEU. Nu îl vrem. El nu este în bucuriile fără capăt ale simţurilor, ci în puţin, modest şi simplu. DACĂ NU TE MULŢUMEŞTI CU PUŢIN ŞI VREI MAI MULT, MAI SUS, MAI BOGAT, MAI MARE, NU ÎL VREI PE DUMNEZEU. Dacă vrei puteri ale corpului, NU ÎL VREI PE DOMNUL. Este diabolizare ce vrei. El este în puţin dar, dacă mergi în sus, te îndepărtezi de El şi chemi suferinţa. De ce să vrei să suferi, nu înţeleg. CÂND VREI UN MAI MARE BINE PENTRU TINE, NU ÎL VREI PE DUMNEZEU. El este în puţin, în mai mult este diavolul.

Dacă nu căutai nimic, Îl aflai aşa de simplu şi firesc. Dar când vrei să ajungi, vrei cu un eu, care te îndepărtează continuu de Sursa a toată dragostea. CÂND VREI LUMEA SAU MAI MULT BINE PENTRU TINE, VREI SĂ SUFERI MAI TARE. Este suficient doar să fii ŞI SĂ NU VREI CEVA MAI MULT, că te îndepărtezi de Domnul. CÂND VREI CU UN EU, ÎL VREI PE DIAVOL. Când nu vrei nimic, înţelegi că deja Îl ai. OAMENII NU VOR SĂ SLUJEASCĂ ŞI SĂ SE ÎNFRÂNEZE, ADICĂ EXACT CEEA CE ESTE DUMNEZEU, NU VOR. Este destul să fii un om normal şi L-ai aflat pe loc. Este gratis.

Şansa de a-L găsi o are fiecare, numai să nu caute în afara lui. Dar dacă Îl caută pe afară, în mai multă putere lumească, NU ÎL VA AFLA NICIODATĂ. El nu este in puterea lumii, el este lipsa de putere lumească, El este jos de tot, infinit de umil, simplu şi firesc, El este în vulnerabilitate. NUMAI ÎN SMERENIE ŞI MODESTIE, ÎN SIMPLITATE ŞI CUMINŢENIE ÎL AFLI. Când renunţi la puterile exterioare ale simţurilor şi NU LE MAI VREI, ŞI NU LE MAI CAUŢI, atunci Îl afli pe Dumnezeu.

El este în tine când nu Îl cauţi în afară şi nu vrei mai mult. Atunci L-ai găsit. Este prea simplu. Şi este o prostie să te duci spre mai mult ca să suferi mai tare. Este absurd. Lumea îţi ia din energie, mănâncă din tine, prin plăceri, când o vrei cu totul. CA SĂ TRĂIEŞTI ŞI SĂ FII FERICIT TREBUIE SĂ NU O VREI CU INTENSITATE. Tot ce necesită o străduinţă, un efort de căutare, este o pierdere de timp. Nu Îl găsim decât când ne oprim din căutare. Este prea simplu.

EL ESTE CHIAR VIAŢA TA OBSINUITA, NESPECTACULOASA, CÂND NU VREI MAI MULT BINE. Nu este nevoie să pierzi atât de mult timp CA SĂ AFLI VIAŢA TA OBIŞNUITĂ. Dumnezeu este tot ce este obişnuit, firesc şi simplu în viaţa ta. Este banal. Un mers la piaţa dimineaţa, masa de la prânz, munca de la serviciu. Dumnezeu este banal, de aceea nu Îl vrea mai nimeni. Este prea comun şi aşa de firesc. CÂND ATINGI FIRESCUL ŞI SIMPLITATEA, ÎL ATINGI PE DUMNEZEU. NIMIC DEOSEBIT, când cauţi ceva deosebit nu Îl afli pe El. De acea nu îl vrea nimeni!


3--CINE AR VREA SĂ SE FACĂ SLUJITOR L-AR AFLA PE DUMNEZEU IMEDIAT, DAR CINE VREA?

Oamenii vor ceva mai mult decât sunt, dar ei sunt chiar sufletul divin, cum să nu vrei să fii el? Ei vor doar să aibe, să ajungă, să câştige, DAR EL NU ESTE ACOLO. EL ESTE EXACT ACOLO UNDE NU ÎL CAUTĂ NIMENI. Când vrei semne, puteri şi minuni, NU ÎL VREI PE EL. Niciodată să nu vrei ceva mai sus, mai tare, mai puternic, mai bogat, ca înseamnă că nu Îl vrei pe Dumnezeu. El este jos de tot, dar cine vrea să meargă jos de tot? VREA CINEVA SĂ SE MULŢUMEASCĂ CU PUŢIN? ACELA ESTE DUMNEZEU, ACEST PUŢIN, SMERIT, SIMPLU, MODEST ŞI CUMINTE, FIRESC. El este delicat, nu este în puterea exercitării simţurilor. Faptul că nu vrei mai mult este cel mai scump dar divin.

Când nu ai ceva şi nu plângi după acel lucru eşti cel mai fericit. Să fii neglijent, aproape dezinteresat de cele ale lumii, indiferent. Indiferenţa se obţine când te opreşti din alergare spre nicăieri şi niciunde. Când alergi, alergi spre nicăieri. CÂND NU VREI LUMEA, ÎL VREI PE EL. Ca să ajungi la El nu ai nevoie de bani, El este chiar natura ta adevărată. Aceasta este calea, prin smerenie. Alta nu există. Dincolo, la prag, sunt fiinţele cele mai iubitoare. Nu aveau decât iubire şi acolo iubirea este poruncitoare. IUBIREA ESTE PUTEREA DE A TE RESTRÂNGE, DE A TE REŢINE DE LA FERICIRILE SIMŢURILOR. Când le învingi, te înalţi şi câştigi energie, iubire.

Cel care te îndreaptă spre simţuri mai presus de toate, adică eu pe primul plan, spre puterile corpului, face asta ca să-ţi omoare sufletul şi să te facă diavol.Te-a pus să faci ceva ca să ajungi nu ştiu unde, dar eliberarea este SĂ NU VREI SĂ FACI CEVA PENTRU SIMŢURI, ŞI SĂ NU VREI SĂ AJUNGI NICIUNDE. Domnul este în direcţie opusă, nu spre întărirea puterilor exterioare ale corpului. CÂND NU VREI SĂ AJUNGI SĂ AI, SĂ CÂŞTIGI, SĂ AI O PUTERE, SĂ ATINGI CEVA, ATUNCI ÎL VEI VEDEA PE DOMNUL PESTE TOT.

NU ESTE NIMIC DE ATINS, NU ESTE NIMIC DE DORIT MAI MULT DIN LUME. Dumnezeu este viaţa ta obişnuită, CÂND NU CAUŢI ŞI NU VREI NIMIC MAI MULT, atunci L-ai găsit. Noi nu îl găsim pentru că vrem mai mult, ŞI NIMENI NU VREA PUŢIN. Adică SĂ REFUZI SĂ VREI MAI MULT ESTE DIVINUL. Viaţa, aşa cum este, este Dumnezeu. Când te îndreapta cineva spre exterior, te îndepărtezi de El. DACĂ REFUZI SĂ FACI CEVA CA SĂ-L AFLI, ÎL GĂSEŞTI. Tu erai deja în divin, iar ei fac tot posibilul să crezi că nu eşti în ordine. De fapt, când te arunca în afară, te-a scos din divin.

CINE AR VREA SĂ SE FACĂ SLUJITOR L-AR AFLA PE DUMNEZEU IMEDIAT, DAR CINE VREA? Omul vrea mărire, putere exterioară CARE ESTE DE FAPT NIMIC. Şi îi aduce un continuu sentiment de nu este îndeajuns şi mai trebuie. De aceea te îndreapta ei spre exterior, ca să fii dependent de ei şi să le dai energie. DE CE FUGE TOATĂ LUMEA DE SLUJIRE? DE CE NU VOR SĂ FIE SLUJITORI SAU SERVITORI? A FI SLUJITOR ÎNSEAMNĂ A FI DUMNEZEU CU TINE. Oamenii fug de Dumnezeu.

Cei care se întorc din moarte clinică vor să se facă slujitori. De ce? Pentru că trebuie să fii jos de tot ca să vină Dumnezeu la tine, să fii gol de eu, de pretenţii şi îndreptăţire de sine. Altfel nu vine. De ce caută toţi puteri exterioare, semne şi minuni? PENTRU CĂ NUMAI AŞA POT SĂ FUGĂ DE DUMNEZEU. El nu este în mai puternic, mai mare şi mai sus, mai bogat, ci invers: în mai mic, mai puţin, mai simplu, mai curat, EL ESTE ÎN LIPSA TOTALĂ A PUTERII LUMEŞTI.

Învaţă că Dumnezeu este în puţin şi în simplitate. ŞI NU TREBUIE SĂ FACI NIMIC CA SĂ-L ATINGI, ESTE GRATIS, DOAR SĂ FII SMERIT, MODEST, CUMINTE ŞI SIMPLU.

VINDECAREA ESTE RENUNŢAREA LA CREDINŢA ÎN PUTERILE EXTERIOARE. Atunci eşti una cu sufletul divin, când nu cauţi puteri exterioare. PUTEREA EXTERIOARĂ ÎȚI IA DIN VIAŢĂ. EXTAZUL SIMŢURILOR ÎŢI OMOARĂ SUFLETUL. Noi punem exteriorul pe primul plan, ACEASTA ESTE BOALA. Exteriorul nu trebuie să fie important, aceasta este vindecarea. În primul rând ai grijă de suflet şi corpul îl va urma ca o umbră. EXACT CE ÎŢI PLACE SĂ FACI, NU TREBUIE SĂ FACI. Aceasta este vindecarea. Tot ce preţuieşti din exterior mai mult, trebuie renunţat la el, că este ataşament. Prin ataşament pierzi viaţa.

Ce ţi-ar place să faci, să nu faci. Mereu inversează. Ce vrei tu cu un eu, nu este adevărat. Lumea trebuie să fie secundară, ţine-o jos. Ea nu-ţi da nimic, doar îţi ia. Atunci nu poţi avea aşteptări de la ea. GÂNDUL PRIN CARE PREŢUIEŞTI MAI MULT LUMEA ŞI FERICIRILE EI ESTE DE LA DIAVOL. Nu preţui LUMEA. Sunt secundare: materia, trupul şi lumea. LIPSA PUTERII EXTERIOARE ESTE VINDECAREA. CÂND NU AŞTEPŢI NIMIC DE LA NIMENI TE VINDECI. Adică să nu o vrei cu totul. Boala este doar ataşament. Rolul ei este să te desprindă, şi o face în mod perfect. CU CÂT EŞTI MAI ATAŞAT DE VIAŢĂ, CU ATÂT BOALA VA FI MAI DE LUNGĂ DURATĂ.

Dumnezeu era deja în tine, nu ai nevoie să cauţi nimic în afară decât să te opreşti din căutare, atunci Îl vei găsi, aşa de simplu şi firesc. Dumnezeu este în firescul vieţii şi al muncii. Cei care muncesc din greu, Îl cunosc. Dacă este în efortul şi sudoarea muncii tale, unde să-L mai cauţi altundeva? Noi nu îl simţim că mergem spre mai mult, dar El este în puţin. În direcţie opusă. Doar acest lucru trebuie să-l faci: să mergi spre puţin, modest şi simplu. EL ESTE EXACT ACOLO UNDE NU ÎL VREA NIMENI. Noi vrem fericirile lumii, şi NU PE DUMNEZEU.

TU EŞTI FERICIT NUMAI CÂND TE OPREŞTI DIN CĂUTARE. De ce nu te opreşti?

Boala este opoziţie la divin, adică dorinţa de mai mult. CÂND VREI DOAR PUŢIN, TE VINDECI. Dar cine vrea puțin? Acela Îl vrea pe Dumnezeu, aceea este credinţa adevărată. DAR OAMENII NU VOR SĂ SE VINDECE. Nu este o nebunie? CA SĂ TE VINDECI NU AI NEVOIE DE BANI, DECÂT SĂ TE RESTRÂNGI ÎN TOATE, SĂ FII MODEST, FIRESC, SIMPLU ŞI SMERIT. SMERENIA ŞI PUŢINUL SUNT DUMNEZEU ÎNSUŞI. Când eşti smerit, eşti în divin şi în rai. Ce îţi mai trebuie atunci altceva, când deja ai totul?

ŞTIIND CĂ A MERGE SPRE PUŢIN, MODEST ŞI SIMPLU ESTE A MERGE SPRE IISUS, AJUNGI SĂ TE ÎNTREBI: CINE MERGE ATUNCI SPRE EL?


Ina Mocanu Trebuie sa ne abandonam complet in mainile Tatalui Nostru, fara sa ne mai facem atatea griji si probleme, sa ne fie mintea limpede, curata, sa nu dorim marea cu sarea cum se zice, sa nu ne mai punem atatea intrebari inutile despre ce este bine si ce este rau, de ce existam, sa fim multumiti cu ce avem, sa luam lucrurile exact asa cum sunt ele si daca ne rugam, rugaciunea sa fie pentru cei din jurul nostru, noi doar sa multumim pentru ce avem, e un exercitiu atat de simplu si cu rezultate miraculoase.Eu personal am experimentat fara sa stiu ca aceasta este calea adevarata pe care o descopar acuma datorita domnului Marius si intr-adevar se intampla. Este foarte simplu, nu e deloc complicat, asta incearca domnul Marius zilnic sa ne faca sa intelegem de fapt, doar trebuie sa ne deschidem sufletul ca sa patrunda minunea.

Marius Ghidel Ce frumos, simplu și clar spuneti! Mulțumim!

Nicoleta Bogdan Sunt total de acord cu ceea ce transmiteți și va mulțumesc doar am ezitări în ceea ce privește reincarnarea. Știu ca, credința creștină nu aproba existenta mai multor vieți.

Marius Ghidel Importanta este smerenia. Când o atingem vom vedea poate și alte lucruri de necrezut.

20-01-2020

FERICIREA ŞI SĂNĂTATEA ŢIN DE VITEZA CU CARE PIERZI CELE ALE LUMII CARE SUNT EU.

DESTRĂMAREA UMANULUI ESTE SALVAREA SUFLETULUI

COMPORTAMENTUL LA CONFLICT

Când tu ești numai Iubire, nu îţi face nimeni niciun rau. Acolo unde este o dorinţă de a-l schimba pe celălalt, NU VEI SCHIMBA NIMIC, pentru că el se comportă aşa cu răutatea sau patima din tine. Ceea ce nu îţi place la el, este din tine. De fapt, el îţi arată ca în locul acela eşti ataşat şi trebuie să te desprinzi repede, ca să nu suferi mai tare.

FAPTUL CĂ SUFERI SAU TE SUPERI, TE MÂNII SAU TE ÎNFURII ARATA CĂ NU ESTE ADEVĂRAT CE SPUI. NU ESTE NEVOIE NICIODATĂ DE REACŢIE, CI NUMAI DE ACCEPTARE. ŞI ATUNCI. DE LA ACEA CEDARE, CEEA CE VA VENI ÎN CONTINUARE LA TINE VA FI NUMAI IUBIRE. Celălalt nu greşeşte niciodată, doar te micşorează pe tine şi îţi salvează viaţa.

Oamenii doar te reflecta, ei sunt ceea ce eşti tu.

Să nu abdici de la Iubire, orice ar fi. Când apare o greutate, ea se trece cu şi mai multă Iubire, acceptare, înţelegere, lipsa de reacţie. CU ŞI MAI MULTĂ DRAGOSTE SE TREC TOATE OBSTACOLELE VIEŢII. Pentru că problema nu este niciodată la celălalt, ci numai la tine. Şi, prin acceptare şi predare de sine, se înving toate greutăţile, pentru că ele vin numai pentru că noi NU IUBIM DESTUL, CA SĂ NE OBLIGE SĂ NE LĂSĂM PE NOI. Şi orice problemă se rezolvă cu şi mai multă dragoste. Adică nu poţi să-l ajuţi cu nimic pe celălalt sau să-l opreşti, ci POŢI NUMAI SĂ LAŞI TU ARMELE JOS. Şi atât, pentru că atunci intri în Iubire şi ea va face restul.

NUMAI CÂND EŞTI ÎN IUBIRE EŞTI CEL MAI PUTERNIC, PENTRU CĂ ATUNCI CU TINE ESTE DUMNEZEU. Cea mai mare putere este acceptarea şi non reacţia, pentru că ea te goleşte imediat de tine şi Îl cheamă pe Dumnezeu care vine imediat şi va rezolva El situaţia fără tine. Şi atunci totul revine la normal de la sine. Nu este nevoie de tine în nimic. CEL MAI PUTERNIC ESTI CÂND TE LAŞI ŞI NU LUPŢI, ŞI NU TE APERI. Pentru că Îl laşi pe Dumnezeu să rezolve toate problemele. Și atunci vor fi rezolvate cu siguranță. Tu nu le poți rezolva niciodată.

Eşti puternic numai când nu ai puterea lumii, și nu lupţi pentru dreptatea şi adevărul tău, şi NU VREI SĂ AI DREPTATE, NU VREI SĂ CÂŞTIGI MAI MULT, NU VREI SĂ ÎNVINGI, NU VREI MAI SUS, NU VREI SĂ AI MAI MULTE BOGĂŢII, NU VREI MAI COMOD, NU VREI SAVOAREA VIEŢII SAU SENZUALITATEA SIMŢURILOR, NU VREI CELE ALE VIEŢII, NUMAI ATUNCI ÎL VREI PE DUMNEZEU, CÂND NU VREI LUMESCUL ŞI UMANUL, ATUNCI EŞTI LIBER DE EU MAI PRESUS DE TOATE ŞI CEL MAI FERICIT ŞI SĂNĂTOS OM DIN LUME.

Sănătatea tine de nivelul de desprindere. CU CÂT EŞTI MAI DEZINTERESAT DE A AVEA SAU DE A CÂŞTIGA, DE A AJUNGE, CU ATÂT MAI MULTĂ ENERGIE VITALĂ VINE LA TINE ŞI MAI SĂNĂTOS ŞI FERICIT EŞTI.

CEA MAI MARE PUTERE O AI CÂND TE LAŞI PE TINE, ATUNCI NUMAI DOMNUL ESTE ÎN TOT CE FACI TU. Când nu vrei nimic de la celălalt, eşti cel mai fericit, şi Îl laşi pe Domnul să hotărască. Când Îl laşi pe El să decidă şi accepţi ceea ce îţi dă, atunci ştii sigur că totul va fi bine. Dar întotdeauna vine ceea ce ai tu în adânc, cum eşti tu acolo, aşa vine din faţă. Nu este asta cea mai mare bucurie posibilă pe pământ? Să fie Domnul cu tine şi să te susţină în toate? Doar trebuie să accepţi ce vine la tine indiferent cum este, pentru că vine din tine, şi acceptarea şterge răul din tine. Cui pe cui se scoate.

FERICIREA ŞI SĂNĂTATEA ŢIN DE VITEZA CU CARE PIERZI CELE ALE LUMII CARE SUNT EU. Pentru că bolile şi necazurile au acest rol: să ne dezlipească cât mai repede şi SĂ DESTRAME UMANUL, CA SĂ SALVEZE SUFLETUL. Noi ne îmbolnăvim de prea mult bine pentru sine.

CU CÂT MAI MULT NU LE VREI, ȘI LE PIERZI, CU ATÂT MAI MULT NU EŞTI LEGAT DE NIMIC, ŞI EŞTI MAI SĂNĂTOS ŞI MAI FERICIT, şi nu mai are ce să plece de la tine.

Posesiile mai mult decât ne trebuie înseamnă frica de a pierde, deci şocuri emoţionale şi suferinţa, deci boala şi necazuri. De ce? Pentru că ele SUNT PATIMI, dar plăcerea îţi ia din viaţă, şi atunci sufletul cheamă forţele cerului să te micşoreze cu forţa şi să-ţi ia tot ce preţuieşti tu mai mult - şi le poţi pierde pe toate, şi ceea ce deja ai, şi asta înseamnă suferinţe şi boli.

CÂND NU ÎNSEAMNĂ NIMIC PENTRU TINE CUVINTELE URÂTE ŞI JIGNIRILE, ACEASTA ARATĂ CÂTĂ SĂNĂTATE ŞI FERICIRE AI, ŞI RAIUL. Dacă nu te superi când eşti atacat sau umilit, eşti deja în rai. LIPSA SUPĂRĂRII LA ÎNJOSIRE ESTE RAIUL.

Posesiile, comodităţile, bunăstarea şi siguranţa vieţii, savoarea sau senzualitatea, TE UCID FOARTE EFICIENT, pentru că îţi iau din energia vieţii, mănâncă din tine ca să le ţii la tine. Cu cât ataşamentul de material este mai mare, cu atât boala este mai grea şi mai de durată. Când tu te retragi, înaintează Dumnezeu, întotdeauna. Doar retrage-te.

Puterea cea mai mare a ta este atunci când nu te lupţi şi nu te aperi, când nu reacţionezi şi accepţi, pentru că tot ce vine la tine, vine de Sus ŞI ESTE PENTRU TINE CA SĂ TE DESPRINDĂ ŞI SĂ-ŢI SCADĂ ORGOLIUL, să reducă agresivitatea interioară cu care tu ataci universul şi pe Dumnezeu. Și dacă te opui sau fugi vei chema suferințe și mai mari. Și la ce folos?

RĂUL FĂCUT ȚIE ESTE UN BINE MAI MARE DECÂT TOT BINELE.


OPUSUL BINELUI PROPRIU TE VINDECA DE ORICE BOALĂ.

BOALA ESTE EU MAI PRESUS DE TOATE.

PREA MULT BINE TE OMOARĂ FOARTE EFICIENT!

Ce este depresia? Pierderea legăturii cu Dumnezeu, adică pui plăcerile vieţii, uşorul, siguranţa vieţii şi plăcutul pe primul plan. Pui adevărul şi dreptatea ta pe primul plan. Nu poţi deloc să laşi de la tine, deci nu poţi să intri în divin. Depresia este lipsa dumnezeirii din tine, eşti prea plin de eu. Ai prea mult bine. OPUSUL BINELUI PROPRIU TE VINDECA. ŞI SE VINDECA PRIN PIERDEREA A TOT CEEA CE TU PREŢUIEŞTI MAI MULT.

Se vindeca prin întoarcerea la Dumnezeu, care înseamnă predarea de sine, şi A FACE EXACT CE NU ÎŢI PLACE SĂ FACI. NUMAI CE NU ÎŢI PLACE SĂ FACI TE POATE SALVA. Cel mai folositor lucru este să nu îţi fie bine, adică să nu ai de toate, să nu stai comod şi să nu ai siguranţă sau bunăstare sau comoditate. Nesiguranţa îţi dă viaţă, dar siguranţa şi comoditatea sau bunăstarea ţi-o iau. Să ai grijă de oameni, să munceşti pentru ei fără răsplata te scoate din egoism. Să nu primeşti nici măcar atenţie, apreciere. PREA MULT BINE TE OMOARĂ FOARTE EFICIENT!

SĂ FACI CEEA CE NU ÎŢI PLACE SĂ FACI TE ELIBEREAZĂ DE EU MAI PRESUS DE TOATE, şi de depresie, şi de alte boli. Depresia este o boală a traiului prea bun. Singura noastră boala este: PREA MULT BINE PENTRU SINE. Când mereu te laşi pe tine şi faci totul pentru ceilalţi nu poţi să fii depresiv. BOALA ESTE EU MAI PRESUS DE TOATE.

ATACUL DIN FATA VINE DIN TINE ŞI NU POŢI SĂ-L OPREŞTI DECÂT DACĂ VINDECI ÎNTÂI ÎN TINE CEEA CE NU ÎŢI PLACE LA CELĂLALT. Trebuie să te uiţi la tine şi să te înţelegi ce faci. ÎN ORICE, TE LAŞI PE TINE. Nici nu te interesează bunăstarea, uşorul, plăcutul - asta îţi salvează viaţa pentru că atunci când te dăruieşti sau te autolimitezi tu te încarci cu energie subtilă de la Izvorul vieţii.

Şi zici: facă-se Voia ta, Doamne! ÎNTOTDEAUNA SĂ NU VREI NIMIC MAI MULT ŞI MAI BINE PENTRU TINE, ŞI SĂ TE LAŞI PE TINE, PENTRU CĂ ACEST MAI MULT ÎNSEAMNĂ MAI MULT ORGOLIU ŞI EGOISM CARE ÎŢI ADUCE NENOROCIRILE ŞI BOLILE. De ce ai vrea să suferi mereu? Şi atunci tot binele din lume va veni la tine, fără să te străduieşti. CÂND NU VREI CEVA NUMAI PENTRU TINE, ATUNCI PRIMEŞTI TOTUL ÎN DAR. Lipsa egoului atrage Miracolul şi frumuseţea în viaţa ta.

Acest mai mult, mai bogat, mai comod NU ESTE DE DORIT. EXACT CE CAUTĂ OAMENII LE FACE CEL MAI MARE RĂU POSIBIL. Să nu vrei să ai dreptate, SĂ NU VREI să te lupţi pentru tine sau să te aperi, doar să accepţi şi atunci Dumnezeu îţi va face dreptate. Oamenii vin la tine doar ca să-ţi arate unde greşeşti tu şi ce este în tine, şi ce să vindeci în tine. Deci toţi doar te ajuta să te îndumnezeieşti şi te învaţă Iubirea fară motiv. Tot răul este spre bine. Tu să nu-ţi faci niciodată dreptate, ci Îl laşi pe Domnul să-ţi facă dreptate. „Judecata să o lăsaţi la Mine.” Renunţi la reacţie şi atunci Dumnezeu te va ajuta cel mai bine. Dar dacă nu te laşi pe tine şi nu te predai Lui, nu are cum să te ajute.

Mereu inversează, inversează ce spune egoul, pentru că nu este adevărat, căci el nu are existenţa de la sine. El există atâta timp cât te raportezi la corp şi la tot ce este trecător pe lume. Când trăieşti simplu şi modest, eşti cel mai fericit. Dumnezeu nu este în mai mult ci în puţin, în plin este diavolul, răutatea, obrăznicia.

Cine se revoltă când îi spui de simplitate, modest şi puţin, are diavol, că se răzbună cu forţa întunericului care este mânia, furia şi ura.


Galina Aksertel D Marius este exact in Lume Cum A fost Si Mintuitorul Isus Hristos ,Vrea sa ne vindecam sufletele ,Si ne spune exact pe intelesul tuturor si stim cai mare adevar ,Aveam inainte o credinta falsa ce nu imtelegeam nimic ca totusi la fel era ego dar nu stieam ,Asa incet treptat am ajuns la adevar si la vindecare ,Ce inseamna Dumnezeu adevarat ce inseamna ego suferinta boala ,Si incet leam acceptat si tot mai am de vindecat ,Da ii Multumesc din suflet ca ma scos din lumea mea falsa,Va multumesc ca existati Doamne ajuta tuturor noi stim ca este asa dar e greu de acceptat ,Dar dupa ce le intelegi nu mai bolesti nu mai ai probleme toate le lasi in Voiea Domnului si esti cel mai fericit.Astea carti ramin in vecie o putere imensa aveti D Marius..

Ina Mocanu Ce frumos ati explicat depresia, am avut persoane pe langa mine depresive si nu intelegeam cauza, pentru ca intr-adevar nu le lispea chiar nimic. Eu credeam ca nu primesc destula iubire.


SINGURUL LUCRU PE CARE ÎL VREA DIAVOLUL ESTE SĂ TE FACĂ SĂ PUI SATISFACŢIILE SIMŢURILOR PE PRIMUL PLAN ȘI SĂ LE VREI, ÎNŢELEGI? SĂ LE VREI, SĂ LE DOREŞTI.

DACĂ RESPINGI DIAVOLUL CARE VINE DIN FAŢĂ PRIN ATRACŢII ŞI PLĂCERI SAU GLUME DEȘĂNȚATE, ÎL OPREŞTI SĂ INTRE ÎN TINE. Şi dacă nu îl opreşti când te ispiteşte din faţă, îi permiţi să intre în tine, şi apoi vei începe să aperi pe cele ale diavolului şi să te împotriveşti smereniei, FĂRĂ SĂ ÎŢI DAI SEAMA.

La fiecare consimţire, el îţi pune un văl pe faţă şi minte şi nu mai poţi discerne corect adevărul. Când ai consimţit, vei vedea ispitele lui ca normale şi fireşti, ŞI NU TE VOR DERANJA şi, dacă îşi bate joc de tine, NU TE VA DERANJA, iar adevărul divin îl vei vedea anormal.

ŞI VEI ÎNCEPE SĂ LUPŢI ÎMPOTRIVA MODESTIEI, SMERENIEI, CUMINŢENIEI ŞI SIMPLITĂŢII fără să-ţi dai seama. PRIN CONSIMŢIREA VICIULUI ŞI TOLERAREA LUI, SAU A PATIMII, TU DEVII CA EL. Şi vei lupta împotriva celui care nu accepta patimile. Şi nu mai simţi că îşi bat joc de tine duhurile întunericului, şi zici că este firesc.

Prin respingerea ispitelor cu care te învăluie, cu cuvinte mieroase şi glume prosteşti, tu te păstrezi în Dumnezeu. Pentru că singurul lucru pe care îl vrea diavolul este să te facă să pui satisfacţiile simţurilor pe primul plan, şi SĂ LE ȘI VREI. Înţelegi? SĂ LE VREI, SĂ LE DOREŞTI. Şi când îi accepţi noroiul, îţi murdăreşti sufletul. Când cineva se supără şi îşi apără plăcerile, are diavol. Pentru că dacă ar fi în divin, ar respinge chemările lui.

Accepţi tot ce vine din față ca venind de la Dumnezeu, DAR SĂ NU ACCEPŢI ISPITA, chemările spre plăceri de orice fel, şi cele prin oamenii care au duhuri ale întunericului în ei.

 

21-01-2020

CEL MAI IMPORTANT ESTE SĂ IUBEŞTI FĂRĂ SĂ FII IUBIT!

NUMAI CÂND NU VREI CEVA NEAPĂRAT PENTRU TINE, NUMAI ATUNCI IUBEŞTI CU ADEVĂRAT!

ÎȚI ESTE ÎNDEAJUNS AL TĂU DUMNEZEU!

Cel mai important este să iubeşti fără să fii iubit, să slujeşti fără să primeşti răsplată, să-ţi dăruieşti tot sufletul şi să nu ţi se mulţumească, să faci totul pentru ceilalţi şi să te jertfeşti pentru toţi, şi nimeni să nu te aprecieze, pentru că cel mai important lucru pe lume care îţi dă tot ce vrei: sănătate, bucurii, fericire şi viitor, este LIPSA EGOULUI, a interesului personal de mai bine pentru sine, care este eu mai presus de toate, adică cauza a toată suferinţa lumii: pentru mine toate!

Când vrei ceva numai pentru tine, NU MAI DORI, pentru că vrei cu un eu care caută numai durere. Și exact ceea ce vrei tu poate să-ți dea cea mai mare suferință. Când vrei ceva din lumea aceasta, tu vrei durere.

Lipsa reuşitei personale îţi salvează sufletul şi te face umil şi bun, blând şi smerit, simplu şi modest. Și atunci cu tine este Dumnezeu. Când ești jos de tot - în sensul că supus si smerit, nu sus, nu mare, nu puternic, nu bogat. Nu ai nevoie de mai mult bine pentru tine, de mai multe reuşite exterioare, astea îţi iau viaţa, ci DE LIPSA LOR, CARE TE ŢIN ÎNFRÂNT CU INIMA ŞI ÎN DIVIN. Când ceri să fii iubit, nu vei mai fi iubit. Când apar pretențiile si forțarea voii tale, împlinirile se vor îndepărta de tine.

Cel mai important lucru în viaţă este să fii smerit şi înfrânt cu inima, pentru că atunci cu tine este Dumnezeu, şi când El este cu tine, poţi avea totul fără să te străduieşti, numai că atunci nu mai vrei nimic PENTRU TINE, şi îţi este îndeajuns AL TĂU DUMNEZEU.

ȘI ÎȚI ESTE ÎNDEAJUNS AL TĂU DUMNEZEU!

Nu este nevoie să lupţi cu nimeni niciodată, oamenii doar te ajută să scapi de pretenţii şi de ego, de îndreptăţire de sine şi orgoliu, de atașamente, deci ei CÂND TE DERANJEAZĂ ÎŢI FAC CEL MAI MARE BINE POSIBIL. Îți curăță sufletul, dacă înțelegi că ce vezi la ei este și întâi în tine și TE DESPRIND. Și îți salvează viața, îți dau sănătate și viitor, îți adauga ani vieții. Orgoliul, adică prea plinul, îți ia viața. Exact ceea ce toți oamenii vor, le face cel mai mare rău posibil.

NEREUŞITA ŞI NEÎMPLINIREA EGOULUI ÎŢI SALVEAZĂ SUFLETUL. Când lupți pentru eu mai presus de toate, aperi un diavol. Când vrei ceva neapărat pentru tine, vrei pentru ego. Dar tu nu ești acela.

E mai important să nu reuşeşti decât să reuşeşti - pentru că nereuşita te goleşte de eu şi Îl aduce imediat pe Dumnezeu la tine. Nereușita este salvarea sufletului și sănătatea. Ce este mai important pentru tine? Să fie Domnul cu tine şi El să te ajute în toate sau să te străduieşti tu singur cu voia ta şi tot universul să ţi se opună? Pentru că tot ce vrea egoul va ridica un adversar şi îţi va aduce numai suferinţă. Când vrei mai mult, vrei mai multă DURERE. Pentru că egoul se hrănește numai cu durere.

Nu e nevoie să reproşezi, sau să-l ataci pe celălalt, să ai pretenţii, pentru că asta este eu, pentru mine toate, şi viaţa ţi se va opune. Cum ridici o pretenţie, cum împlinirea se îndepărtează de tine, pentru că egoul va ridica un adversar care te va dezamăgi. UNDE ESTE VOIA TA, ACOLO VA FI SUFERINŢĂ. Trebuie să ştii asta clar. Pentru că nu este Dumnezeu acolo unde vrei tu să smulgi vieţii ceva pentru tine cu forţa - atunci nu realizezi şi nu împlineşti nimic, decât durere.

NU DORI NIMIC PENTRU EU ŞI DOMNUL ÎŢI VA DA TOT CE AI NEVOIE, FĂRĂ MĂCAR SĂ CERI. Lasă-L pe El să facă totul şi tu doar accepta ce vine la tine ca venind direct din mâna Lui. Și întreabă-te: ce lecție divină ți se dă? Ce treabă ai tu că cineva este într-un fel sau altul, că ai ceva sau nu ai. NU AI PENTRU CĂ AI PUS ÎN FATA VOIA TA, ŞI ATUNCI DOMNUL ŢI S-A OPUS. Nu cere şi nu dori nimic mai mult şi EL îţi va da tot ce ai nevoie fără să te străduieşti niciun pic.

Când nu raportezi niciodată ceva la binele tău, numai atunci iubeşti.

CÂND NU VREI CEVA PENTRU TINE, ATUNCI IUBEŞTI CU ADEVĂRAT. Doar accepta şi iubeşte orice ar fi. Pierderea îţi salvează viaţa, a pierde este mai important decât a câştiga.

CÂND NU ÎŢI MERG LUCRURILE BINE, ESTE CEL MAI BINE, pentru că Domnul este atunci cu tine şi te va micşora fără discuţie, şi aşa îţi salvează sufletul, viaţa şi viitorul. Boala este lăcomia de viaţă, vindecarea este îndepărtarea de ea, dezlipirea de tot ceea ce preferi tu mai mult.

Cele care îți plac cel mai mult îţi fac cel mai mare rău posibil.

Când laşi totul în mâna Domnului totul va fi bine cu siguranţă!

Este aşa de uşor şi simplu. Dă drumul vieţii din mâna ta, nu mai dori nimic NEAPĂRAT PENTRU TINE, ŞI NU CERE NIMIC, NU PRETINDE NIMIC. Dacă vrei ca Dumnezeu să fie cu tine, îndreaptă-te spre puţin, simplu, şi modest. Nu ai ce căuta spre mai mult, că te nenoroceşti şi vei suferi veşnic ÎNCĂ DE AICI!

SUFERINŢA CĂ NIMIC NU ESTE DESTUL ŞI MAI TREBUIE ESTE IADUL. Ştie fiecare lucrul acesta.

Când NU te simți împlinit, ești cel mai împlinit. Tu simți acel gol cu egoul. Tu pe el îl asculți, pe când ființa sublimă din noi nu este deranjată de nimic. CÂND CEVA TE DERANJEAZĂ, NU EȘTI ÎN DIVIN, CI ÎN EGO. Ființa divină din noi nu ia seama la chemarile și atracțiile divolului.

Îl respinge de la început, NU discută cu el.

Nici nu-i răspunde,
nici nu se uită la el,
nici nu îl ia în seamă,
nici nu participă,
nici nu acceptă chemările sale,
nici nu vrea vreodata să vorbească cu el.

Îl ține la distanță, pentru că dacă cedează ispitei, sau convorbește cu el, nu va scăpa nemurdarit. Dacă îl lasă un pas să înainteze, îi ia toată mâna, și apoi nu va mai vedea clar, pentru că diavolul un singur lucru vrea: SĂ TE FACĂ SĂ CONSIMȚI, SĂ DISCUȚI CU EL, ȘI SĂ CAZI ÎN ISPITĂ.

Diavolul este tot ce este mai plăcut, mai atrăgator, mai frumos.

Cuvintele lui sunt dulci, chemările lui sunt insistente. Păzește-te de mai multă plăcere sau fericiri. Tot ce este mai mult și mai plăcut - în spatele lor sunt duhuri ale întunericului. Când te duci spre ele, te înrobești. Apoi este cel mai greu să scapi de atașamentul de plăceri.

Desprinderea de ceea ce îți place ție cel mai mult este raiul.

Nu poate iubi cu adevărat decat acela care NU VREA satisfacțiile lumii.

Fiind în mijlocul atracțiilor vieții, tu SĂ NU LE VREI! Numai atunci urci, pentru că energia pe care ai fi pierdut-o în afară se întoarce mai puternică și deschide Poarta Cerului și atunci primești energie și viață de la Izvorul vieții. De ce să nu vrei asta mereu?

Priveste doar la partea ziditoare și frumoasă a vieții, restul nu lua în seamă și nu participa, pentru că, dacă vorbești cu diavolul, te va prinde până la urmă cu atacțiile lui.

Abținerea și DESPRINDEREA îți dau viață, dar lăcomia de savoare și bucurii ale simțurilor și ATAȘAMENTUL îți iau viața. De aceea suferi, că te agăți de cele ale lumii. Stai desprins si vei fi liber și fericit cu adevărat!

PENTRU AL TĂU DUMNEZEU, TOATE!


Andreea Grama Bună seara, ce părere aveți de epidemia de gripă ?

Marius Ghidel Si chiar daca ar fi facuta intr-un laborator al luciferineilor care vor sa scada populatia prin orice metode posibile, si atunci este un mecansim divin de desprindere a omului de atasamente de viata. La fel cum sunt catastrofele extreme, cutremurele, uraganele, razboaiele, furtul bogatiilor de catre straini, METISAREA POPULATIILOR... Toate sunt mecanisme divine de desprindere de uman si lumesc, foarte eficiente. Si intotdeauna au fost eficiente. Cand intr un oras din America acum cativa ani, s-a spart barajul, fara nicio explicatie din partea inginerilor, si a inundat orasul in 10 minute, atunci toti oamenii s-au intors la Dumnezeu pe loc, oricat de necredinciosi si atei se aratau ei inainte. Este si o gluma: omul este necredincos pana la gradul 6 pe scara Richter, dupa aceea TOTI SUNT CREDINCIOSI!

Andreea Grama  ,aveți dreptate dar copiii suferă.... Ei nu știu nu înțeleg

Marius Ghidel  Nu-i nimic, asa inteleg. Cand nu mai au pe cine sa se bazeze, toti devin credinciosi.

 

U EŞTI CEL CARE NU SE SUPĂRĂ NICIODATĂ ŞI NU VREA NIMIC MAI MULT PENTRU SINE!

CAND NU VREI CEVA DOAR PENTRU TINE, ATUNCI EȘTI ÎN DIVIN PE LOC!

NU EŞTI EU NICIODATĂ. TU NU EȘTI NEMULŢUMIT NICIODATĂ, PENTRU CĂ AI TOATĂ IUBIREA ÎN EL.

Credeţi că totul depinde de noi?

Dacă te duci cu totul spre viaţa, vei fi întors spre divin cu forţa. Un pas noi, zece paşi El. Şi apoi iarăşi. Dar când ne ducem spre lume şi ne băgăm cu totul în ea, ne îndepărtăm de EL, şi atunci trebuie să fim aduşi înapoi, pentru că lumea ne ia din energia vieţii şi nu ne dă nimic, şi dacă stăm prea mult cu ea, murim. Domnul ne apără mereu de noi. Vindecarea asta este: mai mult să te retragi decât să te duci spre satisfacţiile simţurilor.

Dar atunci când opoziţia este fără voia ta?

Te-ai dus cu totul spre exterior, de aceea viaţa, oamenii te resping. Ea este ca un nisip mişcător sau ca o plantă carnivoră, dacă te prinde, te înghite. Când vrei ceva cu voinţa ta, viaţa ţi se împotriveşte, pentru că acolo este un eu care ridică automat un adversar care te va îngenunchea cu mai multă putere decât dorinţa ta.

Deci, când vrei lumea, vei primi opusul, pentru că de fapt întăreşti duşmanul împotriva ta. DORINŢA TA ÎNTĂREŞTE ADVERSARUL ŞI ÎL FACE MAI PUTERNIC ÎMPOTRIVA TA. NU DORI NIMIC ŞI VEI PRIMI TOTUL. Acolo unde este un eu care vrea ceva pentru sine, acolo nu este Dumnezeu.

Tu nu eşti eul. Eşti fiinţa divină comună care NU VREA NIMIC PENTRU EA. De aceea apare suferinţa, VREI CEVA PENTRU UN EU CARE NU EXISTĂ. Şi el doreşte numai durere, pentru că, DORIND LUMEA CARE ESTE TRECĂTOARE, DOREŞTI DE FAPT SUFERINŢĂ.

Suferi că fericirea nu este continuă.

CA SĂ FII FERICIT ÎN VIAŢĂ NU TREBUIE SĂ DOREŞTI LUMESCUL ŞI UMANUL, CI SĂ TE VERIFICI MEREU SĂ NU FII ATAŞAT.
Adică a pierde ceva ar trebui să fie mai uşor decât a păstra, decât a reţine la tine.

PIERDEREA ÎŢI DĂ VIAŢĂ DAR ATAŞAMENTUL ÎŢI IA VIAŢA. Și toate posesiile mai mult decât ne trebuie sunt eu mai presus de toate, adică diabolizare.

Când vrei mai multă plăcere, savoare și senzualitate, tu devii diavol.

Totul este pe dos decât credem noi. Tu nu eşti eul care vrea numai durere, tu eşti fiinţa comună care nu este afectată de nimic şi nu vrea nimic mai mult. Dar, dacă vrei ceva din lumea părţilor şi cojilor aruncate la gunoi - care nu durează, care îţi oferă doar o nefericire continua - atunci tu vrei să suferi mai tare, pentru că nimic nu-ţi va ajunge sau nu va fi destul, niciodată. NICIODATĂ!

De aceea, ORICE VREI DIN LUME, DE FAPT VREI DURERE, ŞI O VEI AVEA CU TOATĂ SIGURANŢA.

Când te necăjeşti sau te superi că ceva nu ai, nu este adevărat ce spui - când tu Îl ai pe Dumnezeu în tine, ai totul. Dar vei fi veşnic nefericit dacă aştepţi să ţi se dea ceva din afară. E absurd, când toată fericirea este în tine. CÂND TU DAI VOIE VIEŢII SĂ FIE CUM VREA EA, ATUNCI DAI VOIE ACESTEI ENERGII DIVINE SĂ VINĂ LA TINE. DOAR DA VOIE. Doar lasă-te pe tine total în mâna Lui şi nu te mai preocupa de nimic. Atunci minunea începe, doar atunci. DOAR ATUNCI! Şi aşa, poate pentru prima dată în viaţa ta, vei vedea frumuseţea peste tot, şi nimeni nu te va mai necăji sau deranja. Pentru că întotdeauna din fata vine ceea ce eşti tu în ascuns. Dacă ai o patimă, acea patimă va veni la tine. Cui pe cui se scoate.

CÂND VREI CEVA PENTRU UN EU CARE NU EXISTĂ, VREI SUFERINŢĂ.

Este o inadecvare. Nu este adevărat ce vrei. Dacă ceva îţi produce suferinţa şi durere, şi o stare de neîmplinire, nu este nevoie să-l vrei. Este doar dorinţa eului de mai multă durere. CEEA CE ÎŢI PRODUCE SUFERINŢA, NU ESTE ADEVĂRAT, ŞI NU AI NEVOIE DE EL. Eliberează-te de eu, pentru mine toate, şi vei fi fericit cu adevărat. Eul blochează energia divină şi de aceea vine suferinţa.
Pentru că tu doreşti cu un eu care nu există şi cauţi fericirea acolo unde EA NU ESTE, în părţile trecătoare - el de fapt vrea numai durere. Înțelege!

De aceea, tot ce vrei pentru un eu care nu există te va chinui şi mai tare. CÂND VREI TOTUL PENTRU TINE, VREI IADUL, pentru ca te opui lui Dumnezeu care sunt ceilalți. Această suferinţă continuă şi neîmplinire este chiar prezenta întunericului. Tu eşti fiinţa divină comună şi nu un eu izolat. Eşti frate cu muntele, cu marea, cu apa şi cerul, cu stelele şi tot universul.

Nu poţi dori ceva decât pentru binele tuturor, DACĂ VREI CEVA NUMAI PENTRU EU, VEI SUFERI NEAPĂRAT, PENTRU CĂ TE OPUI DIVINULUI CARE ESTE FIINŢA COMUNĂ. Tu eşti NOI. Când înțelegi asta, te cuprinde o stare de încântare fără margini, o stare de relaxare și de fericire care nu se mai termină niciodată. Și este doar faptul că ai ELIBERAT VIAȚA DIN MÂINILE TALE ȘI NU AI MAI DORIT NIMIC MAI MULT DE LA EA, SA FIE CUM VREI TU.

NU ESTE NEVOIE CA NIMIC SA FIE CUM VREI TU! Atunci ești în iubire și divin, când NU VREI LUMESCUL ȘI UMANUL CU TOTUL, NUMAI PENTRU TINE.

CAND NU VREI CEVA NUMAI PENTRU TINE, ATUNCI EȘTI ÎN DIVIN PE LOC!

Dar când vrei totul pentru ceilalţi, pentru natură, atunci vei fi şi tu fericit, pentru că atunci eşti una cu ei, eşti NOI: NU EŞTI EU NICIODATĂ. Tu nu eşti cel care se supără, nu eşti cel care este nemulţumit. TU EŞTI CEL CARE NU ESTE NEMULŢUMIT NICIODATĂ, PENTRU CĂ ARE TOATĂ IUBIREA ÎN EL. Când se întăreşte interesul personal şi consumul, omul se desparte de aproapele său şi atunci vrea să-l omoare. Concurează cu el, lupta cu el, se apără.

DEPLASAREA SPRE MAI BINE PENTRU SINE OMOARĂ SUFLETUL NOSTRU ŞI NE FACE DIAVOLI. DIAVOLUL FACE TOTUL NUMAI PENTRU SINE: eu mai presus de toate. Când facem totul pentru noi, devenim diavoli şi nu mai putem să iubim, și l-am ucide pe cel care ne încalcă voia, că asta înseamnă furia - îndepărtare de Dumnezeu, brutalitate, animalitate.

De aceea, nu este nevoie să lupţi pentru eu, sau să vrei ceva mai mult pentru el, să-l aperi, pentru că el nu există şi întăreşti adversarul, şi aduci durerea. CÂND LUPŢI PENTRU TINE, APERI UN DIAVOL. Şi vezi furia lor pe faţă: nu mai sunt oameni pe loc. Fiinţa divină are totul fără să ceara sau să se zbată. Şi cum face? EA DOAR LASĂ VIAŢA ÎN PACE SĂ FIE, ŞI ACEASTĂ PREDARE DE SINE TOTALĂ ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU.

Este simplu. Când te îndoiești de ceva, nu este adevărat ce spui, pentru ca te îndoiești dintr-un eu care nu există. Egoul se indoiește, nu tu ființa divină. Tu ești un Înger pe pământ. Și orice nemulțumire ai, nu este adevărată. Și îți spui asta. Și te oprești să mai gândești așa. Și atunci pornește miracolul.

Prezenţa Lui nu este vorba despre prezenţa temporală.

Ci de lepădarea desăvârşită de sine, de golire de eu - numai atunci El este prezent în tine. Altfel e în tine dar nu este cu tine. Eul este doar un concept şi nu are realitate de la sine, şi de aceea nu este adevărat. Deci A TE SUPĂRA PE CEVA, SAU A EXPRIMA O NEMULŢUMIRE NU ESTE ADEVĂRAT. Atunci s-a trezit egoul şi mai vrea o porţie de durere.

Atât s-a întâmplat. A trecut acceleratul.

TU EŞTI CEL CARE NU SE SUPĂRĂ NICIODATĂ ŞI NU VREA NIMIC MAI MULT PENTRU SINE! Se mulţumeşte cu puţin, cu atât cât îi dă Dumnezeu. Nu vrea mai mult, NU VREA MAI MULT, CĂ AR ÎNSEMNA SĂ VREA SĂ SUFERE MAI TARE ŞI ESTE ABSURD, O NEBUNIE, O RUŞINE pentru specia umană.

Cum sa vrea mai mult, ca sa se ataseze apoi, si in lumea de dincolo sa nu poată sa se ridice, că vrea el să rămână în zona unde este scrâșnetul dinților? De ce să vrea asta? Cand ai ură nu esti în divin.

Tu ca fiinţă sublimă nu te poţi supăra, pentru că tu eşti Iubirea toată. DAR CÂND CEVA TE DERANJEAZĂ, SAU AI PRETENŢII, SAU ACUZAŢII, TOATE VIN DIN EU, ŞI NU SUNT ADEVĂRATE. Când ştii asta, te opreşti şi nu le mai exprimi, pentru că altfel vei da naştere la consecinţe în realitate. Supărarea ta se va transformă într-un atac din afară. Fiinţa divină din noi nu este nemulţumită de nimic.

Dar CÂND EŞTI NEMULŢUMIT, NU EŞTI ÎN DIVIN. Renunţă repede la nemulţumirile tale. Lasă-te în voia Lui și vei înțelege!


Popescu Aurelia O întrebare, ce se întâmplă cu explozia acesta de cancer,la copii mici,adulti si chiar trecuți de vârsta a treia?!

Stirbu Petrisor ....ALIMENTATIA....

Marius Ghidel Si indeprtarea de divin. Ne bagam cu totul in lume, si atunci pierdem viata, ca lumea ne ia din energie vitala, si atunci trebuie sa fim scosi de acolo, si asta se face numai asa, cu forta. Pentru ego sau trup este o durere, dar pentru suflet este o curatare.

Popescu Aurelia Spuneți că e vorba de alimentație ,care ar fi aceea?! Multumesc frumos, aștept răspunsul!

Marius Ghidel am mai scris aici : puțin, cât mai bruta, apropiata de natura și de calitate. După ora 15 nu mai mâncăm. Decât un fruct dacă nu se poate, dar după ora 18 nimic. Apoi când mâncăm dacă se poate sa fie un fel plus o salata. Dar puțin mâncăm. Și vom fi sănătoși. Mâncarea sa fie ca o matura, cât mai naturala, adică cu fibre, cruda.

22-01-2020

ÎNCHISOAREA PLĂCERILOR - CIP-UL RFID DE PE CARTEA DE IDENTITATE ŞI LUCIFERIENII.

CUM NE DĂM VIAŢA LUI LUCIFER?

Rolul acestui CIP este foarte complex şi alături de Creditele Sociale va fi ca o mână nevăzută care ne va îndrepta spre prăpastie şi va întări şi mai puternic puterea luciferienilor. El va permite o urmărire totală a tot ceea ce faci, pe unde eşti, ce cumperi - dacă cumva nu ai un telefon, ca Google face acelaşi lucru chiar dacă nu îţi spune. Şi toate mişcările tale se duc tot la luciferieni. Şi îţi fac un profil, un dosar. Fiecare cu dosarul lui de şantaj. Dar mai permite ceva în plus, împreună cu creditele sociale, SĂ TE CONSTRÂNGĂ SĂ URMEZI LEGILE CARE SE OPUN NORMALITĂŢII. VOR SĂ FACĂ ANORMALITATEA NORMA, LEGE. Şi se distrează pe seama asta, şi râd de nu mai pot: cum o să-şi bată ei joc de noi. Ca o să ne arate ei, că nu suntem credincioşi, şi NU ÎL VREM CU ADEVĂRAT PE DUMNEZEU. Mergem la biserică, dar punem lumea cu satisfacţiile ei pe primul plan. Dar asta este o ofensă la adresa Domnului.

Dar când se pune legea mai presus de morală, ORICÂND POŢI FI UCIS, nu mai ai nicio putere. Nimic nu îi mai poate opri să facă ce vor cu tine. Asta este cea mai mare putere a luciferienilor: când tu nu mai poţi să te opui şi îţi ia liberul arbitru, te transformă într-un fel de robot viu, zombi. Că deja face asta antrenând ura din oameni şi îi îndreaptă apoi ca o bombă spre cine nu le urmează ordinele. Acest joc cu societatea de-a şoarecele cu pisica, este pentru ei cea mai mare bucurie, ca un joc pe calculator.

Ei se bucură când din credincios TE FAC NECREDINCIOS, şi Îl negi pe Iisus. Dintr-un om simplu şi modest te fac un lacom. Banii nu îi mai bucura, puterea lumii, nici atât, îi bucură numai faptul că îţi îngenunchează credinţa şi, din credincios lui Dumnezeu, te fac credincios plăcerilor simţurilor, adică lui lucifer, fără să-ţi dai seama.

Învingerea moralei religioase este scopul lor ultim şi transformarea omului doar într-un consumator, ca un animal dus la abator. Fără cultură, fără creativitate, fără educaţie, fără morală, agresiv şi violent, în care ura să fie dominantă. UN ANIMAL. Oamenii care urăsc sunt diavoli.

Şi cu ajutorul acestui CIP te vor împinge spre consum mai mult, spre savoare şi senzualitate, aşa cum arată Video de mai jos. Te vor urmări oriunde mergi, şi vor şti tot ce faci, tot ce cumperi, tot ce doreşti. Apoi îţi vor stimula viciile în toate modurile posibile, prin filme de propagandă, prin media, prin educaţie, sau prin forţare dacă lucrezi în corporaţii. Iar CEI CARE NU VOR ACCEPTA REGULILE LOR, VOR FI OSTRACIZAŢI CONTINUU ÎN TOATE MODURILE POSIBILE. Și şantajaţi, ameninţaţi, chinuiţi, ca o tortură. Obligat la placere.

ACUM TORTURA ESTE PE FAŢĂ ŞI ESTE PSIHICĂ. Cea mai groaznică tortura: să îi vezi pe cei dragi căzuţi în mâna lui lucifer, a consumului fără capăt, a placerilor trupului fără măsură, sau să fii dat afară şi să nu mai poţi să te angajezi niciunde, PENTRU CĂ PESTE TOT SUNT EI. Un scenariu de Kafka care acum este realitate.

Apoi îi vor lua pe cei care merg la biserică sau sunt credincioşi şi vor face totul ca să-i facă vicioşi şi să-L nege pe Dumnezeu. DACĂ OMUL MERGE LA BISERICĂ DAR CĂUTA PLĂCERILE LUMII ŞI PENTRU EL SUNT TOTUL, EL ESTE DEJA PRINS DE FORŢELE ÎNTUNERICULUI.

Nu mersul la biserică este criteriul credinţei, ci comportamentul lui de zi cu zi şi cel de la conflict, adică ce pune el pe primul plan. Dacă pune lumea şi trupul, atunci NU ÎL PUNE PE DUMNEZEU. DACĂ SE SUPĂRĂ ATUNCI CÂND ESTE ÎNJOSIT ŞI UMILIT, ŞI REACŢIONEAZĂ, SAU CÂND ÎI IEI PLĂCERILE, ARE DIAVOL, CHIAR DACĂ MERGE LA BISERICĂ.

Dacă totuşi nu reuşesc, le vor face greutăţi la serviciu, acasă, cu membrii familiei care sunt mai uşor de captivat, şi îi vor distruge. Și vei suferi. Asta este satisfacţia lor cea mai mare: SĂ TE FACĂ SĂ SUFERI ŞI SĂ-L NEGI PE DUMNEZEU. Un fel de experiment Piteşti generalizat. Spre exemplu, dacă soţul este foarte credincios, promovează soţia în carieră, apoi ei îi creşte mândria şi va începe să se lupte cu soţul. Şi aşa destramă familia. Şi până la urmă pe toţi credincioşii îi vor tortura în fel şi chip punctual, până îi vor distruge sau vor intra în armata luciferienilor. Această tehnologie da posibilitatea să te atace personal şi să te omoare chinuindu-te. Asta este satisfacţia lor: SĂ TE TORTUREZE ÎNCET, SĂ MORI ÎNCET, SĂ TE CHINUIASCĂ AŞA DE TARE ÎNCÂT SĂ NU MAI VREI SĂ TRĂIEŞTI.

SATISFACŢIA LOR CEA MAI MARE ESTE SĂ TE FACĂ SĂ-L NEGI PE DUMNEZEU PRIN COMPORTAMENT.

Poţi să mergi la biserică, dar ei vor: COMPORTAMENTUL TĂU SĂ FIE DE LĂCOMIE DE VIAŢĂ. Aşa devii luciferian. Nu ii intereseaza ca mergi la biserica. Generatiile urmatoare spalate pe creier nu vor mai merge la biserica, si ei au rabdare. Arma lor cea mai puternică este consumul: SĂ CONSUMI MAI MULT DECÂT ÎŢI TREBUIE, PENTRU CĂ NUMAI ASTFEL CEDEZI ENERGIE LUI LUCIFER. NUMAI AŞA. Și apoi te lipeşti şi vei hrăni cu suferinţa ta egoul şi pe îngerii întunericului care vin la masa ta.

Omul care consumă mai mult decât îi trebuie a devenit deja diavol şi este supus lui lucifer. De ce? Pentru că acest mai mult îi ia din energia vitală şi hrăneşte diavolii care vin la masa lui. Vin la masa lui. Acest mai mult decât avem nevoie este cel mai groaznic mijloc de diabolizare a oamenilor şi perfect: prin mai multă plăcere, li se ia energia sufletului. Pentru că omul este atras de frumuseţe şi de satisfacţii, şi nu ştie şi nu poate să se oprească. Nu stie si nu mai poate. CA SĂ TE BUCURI MAI MULT, CEDEZI ENERGIE, PENTRU CĂ TU TE BUCURI DE ENERGIA DIN TINE.

Exteriorul este doar ocazia care smulge din tine viaţa. De ce să-i dai viaţa ta lui lucifer? Nu înţeleg.

Şi vei consuma fără măsură şi nu te vei opri niciodată, şi vei pierde energie vitală masiv. Şi cu cât lăcomia ta va fi mai mare, cu atât mai mult vei suferi că nu este destul şi că îţi mai trebuie.

ÎNGERUL ÎNTUNERICULUI SE HRĂNEŞTE CU ENERGIA TA PE CARE O SCOATE PRIN FORŢARE, PRIN LĂCOMIE. Este suficient să-ţi stimuleze dorinţele de consum, de a avea, de a te îmbogăţi, de a te bucura cu simţurile. Simţurile sunt divine in sine şi sunt făcute de Dumnezeu numai şi numai pentru puţin, pentru măsura în toate şi simplitate. Cei care vor mai mult, vor să sufere mai tare. Luciferienii manipulează acest mecanism pe care îl ştiu bine de mii de ani. EI STAU ŞI CULEG ENERGIA PE CARE TU O PIERZI LA LĂCOMIE.

Apoi omul se ataşează şi cheamă singur forţele cerului că să-l scadă. Atunci vine suferinţa şi egoul se întăreşte, pentru că se hrăneşte cu durere. Deci, când mergi spre mai multe satisfacţii ale simţurilor, cedezi energie şi apoi întăreşti egoul, pentru că îţi creşte durerea şi sentimentul de lipsa. Este un circuit absolut închis, ca o închisoare a plăcerilor.

Numai când mergem spre puţin ne deplasăm spre Dumnezeu, când nu vrem mai multe plăceri ale simţurilor, CÂND NU LE VREM, Domnul este cu noi. Altfel nu. Cel care caută satisfacţii, un mai bine pentru el, pentru corpul lui, se aruncă în gura leului, singur. Pentru că DUMNEZEU ESTE ÎN PUŢIN, MODEST ŞI SIMPLU, ŞI NICIODATĂ, DAR NICIODATĂ ÎN MAI MULT, MAI SUS, MAI BOGAT, MAI SIGUR. În nesiguranţă eşti în mâna Domnului, în siguranţă eşti în mâna întunericului.

Şi te vor urmări cu programe specializate şi vor cunoaşte şi ce cumperi, şi ce îţi place, şi ce doreşti, şi apoi NU AU DE FĂCUT DECÂT SĂ-ŢI ACCELEREZE MOARTEA. Pentru că ei urmăresc în fond scăderea populaţiilor. Aceste timpuri în care noi ne cedam puterea şi viaţa lui lucifer, sunt timpuri apocaliptice, cele mai groaznice pe care le-a cunoscut omenirea până acum. Nu se scapă din mâna lor DECÂT DACĂ REFUZI CONSUMUL DE MAI MULT. Când nu te interesează să ai mai mult, să câştigi, să te îmbogăţeşti, să te bucuri mai tare cu simţurile. Când respingi acest mai mult, tu intri în divin pe loc, fără nimic altceva. SĂ NU-L VREI!

Dar te vor vedea şi vor încerca să te îngenuncheze. Cea mai mare victorie a lor este atunci când te vor face să-L negi pe Dumnezeu şi să vrei mai bine pentru ego. Să vrei mai mult! Omul care este moral şi este făcut vicios, cedează lui lucifer o mare cantitate de energie. E CEA MAI MARE BUCURIE A LOR, SĂ ÎNGENUNCHEZE CREDINŢA. Să murdărească pe omul curat la suflet, să-l calce în picioare, să râdă de el: că uite, nu ai credinţă, ai lăcomie de fericiri ale simţurilor, nu eşti cum crezi tu!

Când omul pune satisfacţiile lumii pe primul plan, el s-a diabolizat şi slujeşte forţelor întunericului. Dacă nu primeşte porţia de plăcere sau drog, devine violent şi asta este forţa distructivă a iadului şi vezi că apare la el: furia, mânia, sau ura. ACEASTA ESTE APOCALIPSA, CEA ÎN CARE A CONSUMA FĂRĂ MĂSURĂ, A AVEA, A FI BOGAT ESTE CEA MAI MARE DORINŢĂ ŞI SCOPUL OAMENILOR PE PĂMÂNT.

Apoi este uşor pentru un hacker să îţi fure datele personale de pe cipul RFID, amprenta şi să îţi cloneze cardul de identitate. Sau cu amprenta furată să intre pe telefon şi să-ţi fure datele personale sau să aibă acces oriunde în locul tău.
Când am venit în viaţă am fost dus de îngerul meu la un pod, cred că era podul de la New York, şi era o dimineaţă friguroasă şi întunecată, oamenii mergeau zgribuliţi la serviciu. Şi îmi zice: uită-te la ei, toată această lume merge într-o direcţie complet opusă scopului pentru care au fost trimişi ei pe pământ!

Iar creditele sociale, daca incalci regulile lor in care anormalitatea a fost facuta normalitate, vei fi depunctat si ti se vor lua din drepturi. Ei vor sa faca ca omul să fie fara cultura si educatie, sa munceasca ca un sclav si sa nu se poata revolta. Daca se revolta, va fi chinuit in toate modurile posibile. Si o elita foarte mica, educata, care sa le serveasca scopurile. Acum totul se face numai pentru ei, ca sa-si atinga acest scop: O unica conducere mondiala, a unui grup de oameni hiper de bogati si de nemilosi.

Singura problema a omenirii este inegalitatea intre bogati si saraci. Si rezolvarea tuturor problemelor noastre ar fi rezolvarea problemei bogatiei, adica repartizarea egala a bogatiei.

Şi care este scopul? Nu lumea, ci Dumnezeu pe primul plan. Pentru El toate!


Ionut Claudiu Avatajitei nu dvs. ati zis ca tot ce vine din fata vine de la D.zeu? pentru a ne scade ego.ul ar trebui sa nu ne opunem de la nimic din ceea ce vine din fata, nu? nu dvs. spuneati ca ceea ce se intampla este cinstit si corect si ca noi doar avem impresia ca facem alegeri dar de fapt alegerile ne sunt influentate de sus? nu cred intr.un scenariu atat de apocaliptic, sunt constient ca vor sa ne controleze, ca vor sa ne influentrze, ca vor sa ne vanda cat mai mult, dar pana la urma noi avem si puterea de a zice nu, trebuie doar sa o dezvoltam, ei pot sa ne ispiteasca cu de toate, nu.ul este doar al nostru. Ca si cum cineva ti.ar baga pe gat credinta musulmana, poti spune da doar de dragul lor, dar ar fi un da superficial. Cred ca pana sa ne temem de cipuri ar trebui sa ne civilizam, sa invatam sa traim in armonie, sa ne acceptam asa cum suntem, sa traim de la egal la egal. Ca pana sa ne omoare cipul, ne omoara rigiditatea din noi

Marius Ghidel Asa este! Mulțumesc!

George Caruntu Ei luciferienii sint practici axati pe tehnologie
-crestinii sunt declarativi si istorici
-nu au sanse daca nu devin si ei practici ca su Isus

Marius Ghidel Corect

Teia Filip CIND SPUNETI CREDITE SOCIALE ..VA REFERITI LA BANCI..?

Marius Ghidel Nu, de fapt este un sistem de puctaj, un fel de merite sociale, care te urmaresc oriunde pin programe specializate, si daca incalci regulile lor te depuncteaza. Apoi iti iau din libertati, adica nu mai ai voie sa mergi cu trenul un timp, nu ti se mai da credit la banca, fel de fel. Si daca in tara ta, sunt scoase reguli cum s-a intamplat recent in Franta, ca nu mai ai voie sa spui mama si tata, ce faci? Sau nu mai ai voie sa te revolti si sa spui NU.

Alina Lupu Domnule Ghidel dumneavoastra v ati simtit vreodata urmarit?

Marius Ghidel Nuuu

Alina Lupu expunerea aceasta in sine ar trebui sa insemne prin mesajul dumneavoastra o atentie speciala....din partea celor rai...dar eu cred ca prin ceea ce sufletul dumneavoastra este ...sunteti neracordat la toate cele ...
in lume si totusi nefacand parte din ea...Exista deci modele de supravietuire ...si traire.
Fara frica cu Dumnezeu in inima si suflet!

Marius Ghidel Asa este. Ii cunosc ff bine, si ce fac si cum fac. Ei au facut identificarile pe trup si tin lumea blocata, in inchisoarea egoului, de peste 6000 de ani fac asta. Am incercat sa fac invers identificarile - pe suflet, si am reprogramat totul. Daca ati observat. Este o lucrare foarte complexa, dar am un ajutor de sus.

Alina Lupu cand eram mica imi placea sa ma joc ,mancarea mi se parea un chin si aveam un chef de cunoastere ..sentimentul care l aveam era de uite o noua aventura.. eram centrata pe suflet...L am intrebat odata pe Dumnezeu atunci ce este lumea si am visat o fabrica intunecoasa unde oamenii trudeau...si m am trezit foarte contrariata de acel vis..caci stiam ca era un raspuns care nu l puteam pune la indoiala...( de ce oare? aveam siguranta asta?) ..Acum dupa atata timp (aveam atunci vreo 6 ani) realizez de ce....care este semnificatia lui...

Liliana Teodorovici Totusi mai sunt si oameni la tara care traiesc de pe urma muncii lor.Oameni cu credinta. Ei nu sunt dependenti de cumparaturi ca multi cei din orase. Este cam imposibil sa i pacalesti pe acesti oameni.Ei au randuiala in tot ce fac.Cred ca de segmentul acesta nu le convine. Sa avem si noi randuiala si masura in toate, sa ne amintim de simplitatea si credinta bunicilor nostri care se multumeau ce ce aveau si nu indrazneau sa carteasca.Sa urmam aceste exemple,sa avem nadejde si credinta neclintita si constienti sa fim ca suntem in mana lui Dumnezeu.

Marius Ghidel Exact! asa este! randuiala si masura in toate! Si credinta, sa stam lipiti de Dumnezeu! Multumesc!

APOI, LUCIFERIENII TE VOR SANCŢIONA DACĂ NU CONSUMI MAI MULT, ADICĂ DACĂ NU LE DAI ENERGIE.

Întrebare: Bun, nu vrem bogăția, nu vrem consumul de mai mult, îl vrem pe Dumnezeu, cum pot refuza acest cip, asta este întrebarea pe care mi-o pun eu, am dreptul să refuz? Nu îl vreau, ce pot face? Care este soluţia, bănuiesc că ne vor obliga?

Răspuns: Păi să cântărim situaţia, oricare cale alegem, ei ne vor urmări, dacă nu prin cardul cu cip, atunci prin telefon sau prin cardul bancar şi văd ce cumpărăm, dacă nu aşa, prin recunoaşterea facială. Apoi ne vor da puncte sau ne vor lua cu Creditele sociale - şi aşa vor şti totul despre noi. De urmărit, vom fi în amănunțime, problema este să nu le dăm energie prin consum mai mult, că VOR SĂ NE OMOARE. În toate este vorba despre control.

Dar să evităm controlul lor, nu ştiu cum se poate. Nu cred că se poate. Dar după ce ne fac dosarul de urmărire, o să ne bombardeze cu atracţii, EXACT CE NE PLACE NOUA CEL MAI MULT. Aici trebuie să-i oprim: SĂ NU VREM MAI MULT. Dar şi atunci ne vor ataca, făcând totul ca să ne vicieze. Şi dacă totuşi vom rezista, vom fi daţi afară de la serviciu, sau alte presiuni, sau îţi inventează un dosar penal, că ai încălcat regulile lor şi nu ai acceptat anormalitatea ca Lege. ȘI EŞTI VINOVAT CĂ NU ACCEPŢI ANORMALITATEA CA LEGE. Şi nu mai poţi să supravieţuieşti sau, dacă ajungi la spital, nu îţi acordă asistentă, găsesc ei mijloace. ŞI AŞA VOR FACE O IMENSĂ POPULAŢIE DE LUCIFERIENI PE TOT PĂMÂNTUL.

Anul ăsta au început generalizarea cardurilor sociale în China. De aceea au nevoie de reţeaua 5G.

APOI, LUCIFERIENII TE VOR SANCŢIONA DACĂ NU CONSUMI MAI MULT, ADICĂ DACĂ NU LE DAI ENERGIE.

S-ar putea ca la început să poţi opta, dar cu nişte restricţii şi pierderi de drepturi, care nu înţeleg cine le dă dreptul să le ia.

Ca daca nu Il pui pe Iisus in comportamentul tau, El nu este niciunde.

Mulţumim dnei Popescu Aurelia pentru întrebare


Cristian Constantin Haha..poi, voi înșivă sunteți gardienii acestei pușcării ..voi sunteți cei ce îl ucideți pe Iisus, de fiecare data la fel, cu același dispreț, cu aceeași fățărnicie. Nu mai dați vina altora, căci voi, fiecare, sunteți cei ce pun în opera raul in acest iad!

Marius Ghidel Da, ei exista atata timp cat exista lacomia noastra. Ei sunt chiar lacomia noastra. Si daca noi nu ii mai alimentam cu energia pe care o pierdem camd vrem mai mult decat ne trebuie, atunci ei dispar de la sine. Da, ei sunt Lacomia noastra! Dar constientizarea acestui lucru si neparticiparea la acest abator al sufletelor noastre, ne poate salva, daca intelegem.

Dacia Felix sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata,nici ingerii,nici stapanirile,nici puterile,nici lucrurile de acum,nici cele viitoare,nici inaltimea,nici adancimea,nici alta faptura nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu.Cred Doamne!Ajuta necredintei mele!

Marius Ghidel Daca noi Il vom vrea si Il vom alege numai pe Dumnezeu, nu lumescul si nu umanul pe primul plan. Depinde ce punem noi mai presus de toate. Noi, fiecare, alegem.

 

23-01-2020

OMUL POSEDAT DE LUCIFER – 1

VINDECAREA ÎNSEAMNĂ SĂ NU VREI MAI MULT, PENTRU CĂ TOATE NECAZURILE ŞI BOLILE SUNT LĂCOMIE DE VIAŢĂ.

Îngerul întunericului se arata cel mai frumos, cel mai puternic, cel mai ales,cel mai plăcut, cel mai atrăgător, minunat, dar de aceea s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu. El este numit satan sau lucifer. Singurul lui scop este să ne arate CĂ NU SUNTEM CHIAR AŞA CUM CREDEM şi să ne înrobească prin plăceri, atracţii şi fericiri ale simţurilor mai mult decât avem nevoie, ca să ne atragă spre PESTE MĂSURĂ. Spre orice peste măsură.

Acesta este diavolul: ORICE PESTE MĂSURĂ. Dacă ştim asta, pe cine dorim noi mai mult? Ca Dumnezeu este în puţin, modest, simplu si curat. Şi acum, cel care este posedat sare în sus şi se supără, pentru că începe să se vadă pe el, unde este şi ce face. Şi întotdeauna diavolului nu îi place să-l descoperi, să pui lumina pe el, CĂ ÎL ARDE. Supărarea, furia sau mânia şi ura lui sunt pentru faptul că îl arăţi cum face şi cine este şi îl numeşti direct. Este exact situaţia de la EXORCIZARE, când posedatul se înfurie cu forţa diavolului din el. Când te superi, te superi dintr-un eu si nu este adevărat ce spui. Cand esti atacat, esti atacat cu nemultumirea din tine și bine îți face.

Atunci este momentul în care noi devenim îngeri ai întunericului, fără să ştim şi fără să ne dăm seama. Tot ce este mai plăcut, mai frumos, mai atrăgător, este făcut aşa ca să ne facă să cădem şi să devenim sclavii lui, să-l slujim. Ne amăgeşte şi ne minte, şi ne atrage cu satisfacţii şi frumos, plăcut, făcându-ne SĂ-L DORIM. Dar toate aceste plăceri mai multe sunt MOARTE pentru suflet. De ce să le vrem înnebuniţi? Şi ni se spune în biblie: Vegheaţi! Fiţi treji, ca duşmanul vostru va dă târcoale ca un leu care vrea să vă înghită, şi rage furios. Nu vrea decât sa va prindă şi să-i slujiţi lui. Plăcerea peste nevoie îţi ia din energia sufletului şi mori câte puţin. El stă în spatele ei, şi îţi ia din viaţă.

TOT CE ESTE MAI MULT ÎL HRĂNEŞTE PE DIAVOL, IAR TU PIERZI VIAŢA. PUTEREA LUI ASUPRA NOASTRĂ ESTE LĂCOMIA NOASTRĂ. Nu mai vrei mai mult, atunci diavolul pleacă de la tine şi viaţa ta devine frumoasă.

UN OM CARE SE MULŢUMEŞTE CU PUŢIN NU POATE FI PRINS DE FORŢELE ÎNTUNERICULUI. El nu are frică, pentru că nu are ce să piardă. Divinul este un fel de simplitate asumată. CINE SE MULŢUMEŞTE CU PUŢIN, CU EL ESTE DUMNEZEU. Dar diavolul vine imediat acolo unde omul ia mai mult decât îi trebuie şi se ataşează. Atunci intră în el, sub formă de FRICĂ DE A PIERDE.

Când reacţionează brusc, sau este răuvoitor, ori se supără şi ataca, luptă sau se apără, omul face asta CU PUTEREA ÎNTUNECATULUI DIN EL. Îl are în el deja, de aceea poate să se supere, sau să învinuiască, ori să critice, să acuze.
Cel mai mult îl deranjează pe omul posedat de lucifer atunci când îi spui că nu este în ordine să vrei comodităţi mai multe, belşug, bucurii ale simţurilor, bogaţii materiale sau linişte pentru sine, savoare ori senzualitate, stabilitate sau siguranţa că acestea duc la MOARTEA SUFLETULUI.

Şi atunci, reacţionează urât şi foarte violent, şi brusc sare la tine cu răutate şi TE URĂŞTE LA MAXIM, răspunzându-ţi cu furie şi mânie, cu atâta răutate şi obrăznicie. Cum îndrăzneşti să îl pui pe el să sufere, să se jertfească pentru ceilalţi când EL VREA TOTUL NUMAI PENTRU SINE ŞI ESTE PREOCUPAT NUMAI DE PLĂCERILE LUI, cum să slujească, cum să se supună el oamenilor, cum să-i asculte? Să nu îşi facă el plăcerile şi patimile? ÎN NOI ESTE ACEST DIAVOL CÂND VREM MAI MULT DECÂT NE TREBUIE CU LĂCOMIE. El este lăcomia noastră.

Când pui orice din lumea aceasta pe primul plan, ai diavol, si vei incepe sa o pierzi.

Iar omul lui Dumnezeu nu vrea decât să slujească pe ceilalţi, şi nu îl interesează ceva mai mult pentru sine, se mulţumeşte cu puţin, este foarte modest, simplu şi cuminte. Întunecatul apare în momentul când nu mai poţi să te laşi de ceea ce îţi place ţie sau de ceea ce consideri tu că este mai important pentru satisfacerea deplină a simţurilor tale. CÂND PIERZI ŞI LAŞI UŞOR CEEA CE ŢIE ÎŢI PLACE MAI MULT, NU EŞTI ATAŞAT ŞI NU AI DIAVOL. Dar tu NU EŞTI DELOC, DAR DELOC ȘI NICIODATĂ SIMŢURILE TALE. Tu eşti cel care nu ia în seamă simţurile, şi nu este interesat niciodată de a aduna, a câştiga, de mai plăcut, mai sus, mai mare, mai multă linişte şi savoare a gustului.

PUTEREA DIAVOLULUI ASUPRA NOASTRĂ ESTE FORŢA CU CARE SUNTEM NOI ATAŞAŢI DE PLĂCERI. Aceasta este puterea lui şi atât de mult ne-a prins şi îi slujim, cât de ataşaţi suntem noi de satisfacţiile simţurilor. Dar, dacă nu acorzi atenţie lumescului şi umanului, şi îi dai drumul din mintea şi din preocupările tale, nu are ce să-ţi facă. Stai desprins şi nu te poate atinge. DIN FATA ÎŢI VIN ATÂTEA NEPLĂCERI ŞI DURERE, CÂT DE ATAŞAT EŞTI TU DE VALORILE UMANE ŞI ALE LUMII. Şi numai necazurile şi bolile te pot desprinde şi să-ţi salveze sufletul. De aceea ele îţi fac cel mai mare bine posibil, te scapă din robia la lucifer. Când vrei lumea cu fericirile ei, îl vrei pe satan.

DIAVOLUL ESTE CHIAR DORINŢA TA DE MAI MULT, MAI FRUMOS, MAI ASPECTUOS, MAI DEŞTEPT, MAI INTELIGENT, MAI BOGAT, MAI SUS, MAI STABIL, MAI SIGUR. Când nu le vrei pe acestea, eşti în divin pe loc. CÂND NU VREI LUMEA CU MAI MULTĂ SAVOARE, ÎL VREI PE DUMNEZEU. Mai ne aspectuos, mai neatrăgător şi de nevăzut, de neobservat, mai modest, mai puţine plăceri, mai simplu şi cuminte, acesta este omul lui Dumnezeu.

Dar când cauţi mai bine pentru tine, dai de rău, pentru că PLĂCERILE SIMŢURILOR PESTE NEVOIE ÎŢI IAU DIN ENERGIA VIEŢII. Tot ce este mai mult NU ESTE DE DORIT NICIODATĂ, CĂ NE IA VIAŢA. Când eşti îndreptat, chemat, atras, ispitit, învăţat să vrei mai mult, EŞTI ÎNDREPTAT SPRE MOARTE, pentru că mai multă plăcere îţi ia din energia vieţii şi TE OMOARĂ MAI REPEDE. Iar necazurile şi bolile vin pe aceste mişcări de ansamblu pe care noi NU LE VEDEM.
Şi rezolvarea bolilor are loc numai la nivelul mişcărilor de ansamblu, la cauza.

Acolo unde un obicei repetat coboară în străfunduri şi devine patimă. VINDECAREA ÎNSEAMNĂ SĂ NU VREI MAI MULT, PENTRU CĂ TOATE NECAZURILE ŞI BOLILE SUNT LĂCOMIE DE VIAŢĂ. Adică vrei mai mult? Să nu mai vrei! Vrei mai aspectuos? Să nu mai vrei, şi să te mulţumeşti cu modest şi simplu. Vrei mai savuros, să nu mai vrei. Niciodată să nu iei pentru ţine partea cea mai bună, ci să o dai celorlalţi. Tot ce este mai bun nu este pentru tine ci pentru ceilalţi şi atunci dai semn că viaţa nu este pe primul plan pentru tine, ci numai Dumnezeu. Când nu faci totul pentru mai lumesc şi uman, numai atunci Îl iubeşti pe Dumnezeu cu adevărat şi ai credinţă.

Cine vrea cu totul satisfacţiile simţurilor, umanul şi lumea, NU ARE CREDINŢĂ ŞI NU ÎL VREA PE DUMNEZEU, CI LUMEA.

Cine nu poate sa lase, sa renunte sau să se desprinda de ceea ce ii place lui mai mult, ARE DIAVOL.

Nici nu îl interesează şi, chiar dacă merge la biserică sau practică un ritual, merge formal. Întotdeauna lumea trebuie să fie planul doi, secundară, pentru că este creată. De aceea nu putem să facem totul pentru ea, sau pentru trup. Ci atunci când facem totul pentru suflet, atunci suntem sănătoşi şi fericiţi, şi merităm să trăim. Dar, când lumea este cea mai importantă pentru tine - înfăţişarea, aspectul, banii, savoarea-, atunci prin ele vei pierde viaţa masiv.

CUM SĂ VREI CEVA NEAPĂRAT CARE ÎŢI IA DE FAPT VIAŢA ŞI SĂ MORI MAI REPEDE? Când mergi spre mai mult, îl vrei pe diavol. Dumnezeu este în puţin, în direcţie total opusă. Dacă ştii asta, cine Îl vrea pe Dumnezeu? Oamenii vor satisfacţii, mese îmbelşugate, bani în bancă, plăceri, dar Dumnezeu nu este acolo. Ei de fapt vor MOARTEA sufletului. Cei care sunt legaţi de valorile umane, vor avea o moarte dureroasă sau brutală, ca să fie desprinşi forţat, că NU LASĂ VIAŢA DIN MÂNA LOR NICI ATUNCI.

Niciodată să nu vrei mai plăcut, te mulţumeşti cu ce îţi dă Dumnezeu, că altfel te nenoroceşti. Şi CÂND TE ELIBEREZI DE EU MAI PRESUS, PENTRU MINE TOATE, TE ELIBEREZI DE DIAVOL. Diavolul este acest eu şi numai eu - eu cel mai important. Dumnezeu este în puţin, jos de tot, unde se stâng apele, NU ESTE ÎN MAI MULT, ACOLO ESTE SATANA care aşteaptă să-i cedezi mai multă energie. Dacă ştii asta, ce alege omul?

DIAVOLUL ESTE COMPORTAMENTUL LACOM, INTERESUL PERSONAL NUMAI PENTRU SINE.

Când faci totul pentru tine: o casă mai mare, mai frumoasă, când eşti mai bogat, mai comod decât este nevoie, omul îl primește de fapt pe diavol in el, căci se ataşează, şi se va supăra cumplit dacă cineva îi ia ceea ce are, sau îi spune să dea deoparte, să dea ce are peste nevoie.

Cum îţi dai seama că eşti ataşat, adică ai diavol? Când ţi-e frică să pierzi ceea ce ai, şi nu poţi renunţa uşor la acel lucru. Apoi o patimă în fundal este egală cu orice patimă, şi va atrage neplăceri sau boli, de orice fel, care aparent nu au o legătură directă cu patima, dar au legătură cu ataşamentul. Acesta este destrămat fără discuţie. Forţele cerului nici nu discuta când omul se ataşează, pentru că atunci când se ţine strâns de plăcerea lui şi nu poate să-i dea drumul, atunci va fi desprins cu forţa, indiferent cum.

DACĂ OMUL ARE DISPONIBILITATE SPRE ATAŞAMENT, NU VA AVEA CEEA CE DOREŞTE EL MAI MULT NICIODATA.


OMUL POSEDAT DE LUCIFER - 2

SLĂBICIUNILE NOASTRE SUNT PORŢI DE INTRARE PENTRU ÎNGERII ÎNTUNERICULUI

DUMNEZEU NE APĂRĂ ÎNTOTDEAUNA DE NOI. Satan te minte zicând că plăcerea mai multă este bună, iar când o pierzi, devii acuzator. PUTEREA LUI SATAN STA ÎN DORINŢA TA DE MAI BINE PENTRU TINE, DE MULTE SATISFACŢII PENTRU SIMŢURI. Dacă renunţi ŞI NU MAI VREI MAI MULTĂ PLĂCERE, puterea lui lucifer se pierde şi nu te mai poate înlănţui.

Puterea lui este amăgirea, minciuna, ispita şi atracţia - este atrăgător, frumos, dulce, plăcut, îţi promite ŞI ÎŢI ZICE CĂ ÎŢI VA FI MAI BINE DACĂ CONSIMŢI LA MAI MULTE FERICIRI. Că nu are ce să fie rău. Dar nu-ţi spune că plăcerea peste nevoie este durere, şi îţi ia viaţa. Şi o dai cui? Lui lucifer. Că EL ESTE STĂPÂNUL FERICIRILOR PĂMÂNTEŞTI PESTE NEVOIE. Când de fapt te leagă mai tare şi apoi te supune lui, şi te face să suferi - pentru că nimic din lumea aceasta nu durează! Cum să o vrei cu totul dacă ştii că totul trece şi apoi vine suferinţa - ca niciodată nu este destul şi îţi mai trebuie?

Ai mâncat prăjitura, s-a terminat cu fericirea, va trebui să alergi după o alta. Ataşându-l pe om de plăceri şi prin mai multe bucurii ale simţurilor luându-i energia, şi făcându-l să-i slujească, diavolul îl atacă direct pe Dumnezeu. Nu ascultă chemările fericirilor simţurilor, ŞI PUTEREA DIAVOLULUI VA SCĂDEA CU PUTEREA TA DE A REFUZA LA MAI MULTĂ PLĂCERE, BOGĂŢIE, SAVOARE, SENZUALITATE ŞI COMODITATE, SAU UŞOR. Să nu vrei uşorul, să nu vrei mai savuros, mai gustos, mai mult. Să vrei greul, simplitatea, puţinul, modest, curăţenia sufletească este a-L vrea pe Dumnezeu. Toate religiile fundamentale frânează acest mai plăcut.

SLĂBICIUNILE NOASTRE SUNT PORŢI DE INTRARE PENTRU ÎNGERII ÎNTUNERICULUI şi, dacă avem o patimă, vor veni legiuni de draci cu acea patimă la masa lăcomiei noastre. De ele se poate scăpa numai prin restrângerea trupului pe toate punctele de ataşament şi prin smerită cugetare, adică prin înţelegerea a cât de mare este răul care ni-l facem singuri. DIAVOLUL ESTE CHIAR ACEST MAI PLĂCUT, MAI FRUMOS, MAI ATRĂGĂTOR, MAI BUN, MAI COMOD, MAI BOGAT. Noi nu îl vedem, pentru că nu ni s-au făcut aceste identificări. Se vorbeşte despre el la general, dar nu ştim că noi îl alegem când ne ducem spre lumesc şi uman şi le punem pe primul plan. Nu ştim!

Acolo este momentul căderii şi intrării diavolului în câmpurile noastre: când punem orice din lumea acesta mai presus decât LIPSA lui, care este DUMNEZEU. Cu cât eşti mai desprins şi dezinteresat de a avea, a câştiga, a ajunge mai sus, a fi bogat, cu aţat mai multă dumnezeire ai in ţine şi tu eşti mai santos şi mai fericit. DAR OAMENII VOR LUMEA, NU PE DUMNEZEU, cu toate că Domnul i-a spus lui satan când a vrut să-i ofere toate bogăţiile lumii, i-a zis: TOATE VOR FI ALE TALE. Şi Domnul Iisus i-a răspuns: piei de aici satano.
Noi nu îl vedem pentru că ne lipsesc identificările cu aceste mişcări mari de ansamblu pe care le facem repetitiv, până când devin obişnuinţă. Noi credem că asta ne trebuie, pentru că este plăcut dar, CÂND AM DEPĂŞIT NECESITATEA, ORICE PLĂCERE DEVINE DURERE, ŞI NE LIPEŞTE. APOI LUPTĂM ŞI NE APĂRĂM -. pentru a rămâne diavoli, pentru care facem totul. Deci am căzut pe loc.

Să ne păstrăm în toate în puţin, modest şi simplu ar fi suficient ca Domnul să vină imediat în viaţa noastră şi să o binecuvânteze. Dar noi vrem lumea, nu pe El. Cât mai multe satisfacţii pentru trup. Noi considerăm viaţa ca o continua adăugare de fericiri la corpul nostru, dar nu este aşa, nu am venit aici pentru asta, ci ca să dăruim Iubire şi astfel să ne încărcăm cu şi mai multă Iubire. Viaţa pe pământ este pentru dincolo, NU AVEM NICIO TREABĂ CU CE ESTE AICI, să ajungem, să câştigăm, să avem. Nicio treabă. NOI SUNTEM SUFLET ÎN MAJORITATE, NU TRUP. Un suflet comun. Celălalt este sufletul nostru. Dai în el, dai în tine.

CÂND APERI O PLĂCERE PESTE NEVOIE, APERI UN DIAVOL. Noi nu suntem deloc interesaţi să vrem mai mult şi mai bine pentru eu, pentru că eul caută numai durerea, lucrurile lumii sunt trecătoare şi nu le poţi dori, NIMIC DIN EA NU DĂ NIMIC SUFLETULUI NOSTRU CI, MAI MULT, ÎI IA VIAŢA. Cum să vrei să mori mai repede? CÂND VREI MAI MULT, ÎL VREI PE LUCIFER - CARE ESTE ÎNGERUL BOGĂŢIILOR, AL DECĂDERII ŞI DISTRUGERII.

El aduce suferinţa pentru că egoul caută părţi trecătoare şi, când se termină plăcerea, vine durerea. EGOUL, ADICĂ DIAVOLUL, SE HRĂNEŞTE CU DURERE ŞI CU ENERGIA PE CARE O CEDEZI CÂND VREI MAI MULTĂ PLĂCERE. Când tu suferi că nu ai destul şi că îţi mai trebuie, că ceea ce ai nu este suficient, şi vrei mai mult, mai bogat, mai frumos, mai arătos, tu de fapt vrei să mori mai repede pentru că plăcerile de orice fel îţi iau din energia vitală. Şi tu singur o cedezi. DIAVOLUL TE ATRAGE CA SĂ-I DAI ENERGIA TA. Doar te ispiteşte cu dulceaţa şi frumuseţea lumii. Dar, dacă te duci, eşti terminat. Orice dorinţă de mai multe satisfacţii sau savoare şi senzualitate ESTE DE FAPT O PIERDERE DE VIAŢĂ.

Când facem totul pentru interesul propriu de a câștiga sau a avea, și punem mai presus de toate INTERESUL PERSONAL, binele propriu, placerile trupului si facem totul pentru ele, avem în noi diavol.

Cand mai mult dam decât luam si facem totul pentru binele celuilalt, și nu vrem sa-l supărăm sau sa-l deranjam, si nu știm ce sa facem ca lui sa-i fie mai bine, atunci este Dumnezeu cu noi. Acel om este omul lui DUmnezeu.

TOT CE ESTE MAI MULT DECÂT ÎŢI TREBUIE ÎŢI IA VIAŢA ŞI ESTE DIABOLIZARE.

Când vrei mai mult, mai sus, mai mare, mai bogat tu pierzi viaţa masiv şi nu mai poţi să urci în lumea de dincolo - PLĂCERILE ŢI-AU CONSUMAT ENERGIA, şi nu ai pus nimic la loc, că nu te-ai înfrânat şi nu ai slujit oamenii. Şi dacă nu urci, rămâi în zona de jos unde este scrâşnetul dinţilor. De ce să vrei asta? CÂND VREI MAI BINE PENTRU EU, VREI MOARTEA SUFLETULUI. Cum spunea Sf Ioan Gură de Aur: sufletul îşi aşteaptă PIEIREA.

NUMAI CÂND VREI TOTUL PENTRU CEILALŢI, NUMAI ATUNCI TE ÎNCARCI CU ENERGIE VITALĂ ŞI EŞTI FERICIT ŞI SĂNĂTOS. Pentru că suntem o fiinţă comună. Noi ne naştem cu o cantitate de viaţă fixă, dar o pierdem pe mai multă plăcere - care este durere, este iadul, este moartea sufletului şi a trupului.

Cum să vrei mai multă plăcere, adică să vrei iadul, moartea? Pe diavol? Plăcerea este doar ocazia care scoate din tine energie vitală şi ceea ce este mai mult decât ai nevoie tu DAI LUI LUCIFER. Acesta este cauza morţii noastre: acest mai mult decât ne trebuie. Dăm energie vitală într-un ritm foarte accelerat unei forţe dincolo de lumea noastră care este lucifer. De ce să-i dăm viaţa noastră, de ce să-i slujim lui? Nu suntem interesaţi să căutăm cele ale lumii cu totul. MAI O LAŞI, MAI O UIŢI, SAU EŞTI DEZINTERESAT DE EA, ORI NU O IEI ÎN SEAMĂ.

CÂND AI LĂCOMIE DE SATISFACŢII, VREI SĂ MORI MAI REPEDE. Şi apoi, mai este ceva: când ai intrat în acest joc al dependenţei de fericirile lumii - care sunt ca un drog -, diavolul îţi pune un văl pe faţă şi nu mai vezi corect lucrurile şi atunci vei lupta împotriva smereniei, modestiei şi simplităţii care ţi-ar salva viaţa, ŞI NU VEI VREA SĂ FII SALVAT. Te înrolezi singur în armata plină de ură a luciferienilor. CÂND CINEVA ARE URA SAU SE ÎNFURIE ŞI ATACA, ÎL SLUJEŞTE PE SATAN.

Plăcerea mai multă te va face apoi să lupţi cu Dumnezeu cu ură şi furie, cu mânie şi răutate fără margini. CEL CARE NU POATE ACCEPTA SMERENIA, SĂ SLUJEASCĂ OAMENII, SĂ ÎI SERVEASCĂ CU BUCURIE SAU SĂ FIE MODEST ŞI SIMPLU, SĂ SE MULŢUMEASCĂ CU PUŢIN, ACELA ARE DIAVOL. Şi vezi imediat asta prin faptul că sare supărat când atentezi la plăcerile, comodităţile, bogăţia lui, când îi spui că îl vor ucide. CÂND VREI COMODITATEA ŞI UŞORUL, ŢI-AI ŞI LUAT NECAZURI, PENTRU CĂ HRĂNEŞTI UN DIAVOL.

Satan doar ne ispiteşte şi ne amăgeşte. El nu se ocupă decât cu înşelarea noastră şi din asta trăieşte DIN ENERGIA PE CARE O CEDAM CÂND VREM CU LĂCOMIE MAI MULTĂ PLĂCERE, dacă reuşeşte să ne convingă să consimţim şi să vrem mai mult, mai plăcut, mai savuros, mai senzual. SIMPLA OPRIRE DE LA DORINŢA DE MAI MULT BINE PENTRU SINE PORNEŞTE IMEDIAT VINDECAREA VIEŢII ŞI A DESTINULUI NOSTRU.

Şi să zicem că cineva a strâns o viaţă întreagă frumuseţi, bogăţii, lucruri de valoare, a avut o casă minunată, maşini, plăceri, bani mulţi, picturi scumpe şi bijuterii, dar moare. Atunci poţi să te întrebi: ŞI LA CE I-A FOLOSIT? CĂ NIMENI NU IA NIMIC DIN LUMEA ACEASTA. Dar cei care au mai mult sunt ataşaţi de ceea ce au ŞI NU POT SĂ DEA NIMIC ÎN TIMPUL VIEŢII LOR DIN CEEA CE AU, atunci dincolo NU VOR PUTEA URCA MAI SUS NICIUN PIC.

Doar dacă pot să dea UŞOR TOT CE PREŢUIESC EI MAI MULT, ATUNCI VOR PUTEA SĂ URCE.

DOAR OPRIREA din a aduna îţi salvează viaţa, îţi dă sănătate şi puterea de a urca în lumea de dincolo pe scara meritelor. Când nu vrei lumea, mai multă savoare decât îţi trebuie, numai atunci Îl vrei pe Dumnezeu. Şi când El este cu tine, ce să mai vrei altceva? Atunci nu îţi mai trebuie nimic în plus şi ceea ce ai îţi este suficient. Atunci pentru tine Domnul este totul, şi nu vei mai vrea lumea, ci vei face totul NUMAI PENTRU AL TĂU DUMNEZEU!

Domnul Iisus a spus: Eu - adică puţinul şi simplul şi modestia (nota mea) - sunt lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine, - adică puţinul, modestia şi simplitatea, curăţenia sufletului (nota mea) - NU VA UMBLA ÎN ÎNTUNERIC, CI VA AVEA LUMINA VIEŢII.

Atunci, ce ne opreşte să Îl vrem pe Dumnezeu?


Alexandra Medregoniu Câtă frică, câtă frică... Cum poate omul să ducă o așa viață, fiindu-i mereu frică de Satan!??

Marius Ghidel Este doar o constientizare si atunci omul este atent. Dar este foarte variat atacul lui. Dar in lumea de dincolo oamenii nu pot sa urce daca nu sunt desprinsi, si asta este important. Aici ne jucam vesnicia. Si nu este greu, trebuie doar sa ne pastram in raportul divin. Fericirea eului este trecatoare, de aceea alergam. Noi mai mult stam in neimpacare, in nemultumire, pentru ca tot ce vrea egoul este limitat, adica ne da putina placere si multa durere. Dar lucurile acestea sunt stiute de mii de ani, religiile fundamentale le arata. Problema noastra este ca am aderat la o filozofie materialista, care pune materia si trupul pe primul plan. Dar ele sunt secundare. Cand le punem in raporul lor divin intram in Armonie de la sine, adica suntem sanatosi si fericiti. Dar cand rasturnam oridinea fireasca a vietii, atunci totul se destrama in viata noastra pentru ca incepem sa ne opunem lui Dumnezeu, care este NU LUMEA.

Alexandra Medregoniu Eben Alexander și Raymond Moody- un dialog util pt mine...și poate ajută în continuare!

Marius Ghidel Nu am fost in locurile unde a fost Ilie Cioara, sau ce descrie Eber Alexander, nu am dezvoltat o metoda, cu toate ca imi era la indemana. Doar cand s-a intamplat, asta a fost. Nici nu am stiut prin ce trec, nici nu am avut termen de compratie, de aceea pana seara eu uitam, cu toate ca, este asa de Minunat sa ajungi dincolo de fluviul de ganduri, sau pe o alta planeta si sa vii inapoi, dar pur si simplu nu am stiut prin ce am trecut. Nu citisem nimic. Eu credeam cu toti oamenii au asemnea experiente. Am incercat sa spun la un prieten, dar m a considerat nebun, si am incetat sa ma mai preocup de subiect. Dupa revolutie am mai citit cate ceva si am fost uimit ca erau lucruri prin care am trecut si eu, si atunci am inteles. Nu am vrut prin aceste carti decat sa arat ca exista o lume de dincolo si ca viata continua, este viata sufletului, si el nu are nicio treaba cu trupul cand pleaca de aici. Multumim pentru impartasire, avem nevoie de cati mai multi care sa si spuna experientele, cu toate ca in lume se strange o cazuistica cam de 9 milioane de experinete de tip dincolo de moarte sau moarte clinica, dar este un sistem care nu vrea sa le arate, pentru ca in spatele acestui sistem sunt niste omaeni care nu au rai, iad sau lume de dincolo in regia lor, plus ca au un dumnezeu tribal, nu al nostru. Ca sa nu poata omul sa fie bun sau sa aiba frica de Dumnezeu, ca sa poata sa SA FACA RAU. De aici toti care se supara cand vorbesti despre smerenie, modestie si simplitate, sau putin. Ei urasc smerenia, pentru ei este cel mai mare pericol, pentru ca in semeneie este prezent Dumnezeu, si ei fac totul ca sa ne indeprteze de El, si sa ne indrepte spre mai multe fericiri ale simturilor, adica spre cadere! Ne mâna ca vitele spre prapastie.

25-01-2020

SECRETUL PRELUNGIRII VIEŢII - CHEIA UNEI FERICIRI ADEVĂRATE

Întrebare: Nu înțeleg problema cu prăjitura, cum scoate din noi energia? Doar ceea ce e dulce dă energie trupului. Atunci înseamnă că scoate energie divină, dar cum, de ce? Vă mulţumesc!

Răspuns. Pentru că sufletul şi materia sunt forme diferite de existenţă, dar sufletul este o formă superioară. De aceea, nimic din lume nu poate să-i dea sufletului nimic. Doar sufletul îi poate da lumii grija şi atenţia lui şi să o încarce cu energie şi iubire. Lumea doar ne ia din viaţă. Prăjitura este doar ocazia care scoate din noi energie. Iei viaţa de la ceva ce are viaţă. Sufletul are viaţă de la sine. Lumea, nu. Ea depinde de energia pe care o primeşte de la Izvorul vieţii, fiecare formă de existenţa este cuplată la divin. Deci lumea, materia, trupul nostru nu au viaţă de la sine. Când sufletul pleacă, trupul este nimic, pământ, o umbră şi nu zice nimic, TACE. Ceea ce este creat depinde de NECREAT. Tot ce aparţine lumii ia energie de la ceea ce are sursa vieţii în El.

CUM SĂ CAUŢI ENERGIA VIEŢII ACOLO UNDE EA NU ESTE?

Energia vieții este în smerenie şi puţin, în modestie şi simplitate. Dar NU O VREA NIMENI! MAI NIMENI! Dacă Îl vrei pe Dumnezeu, nu te duce spre mai mult, ci spre mai puţin. Dumnezeu nu este în mai mare, mai puternic, mai bogat, mai comod, în mese îmbeșugate sau mașini scumpe, ori mai multe case, ci este în direcţie inversă, spre puţin, acolo unde NIMENI NU ÎL CAUTĂ. Spre mai multe case si mai mare bogâție este scrâșnetul dinților, pentru ca posesiile peste nevoie sunt eu mai preus de toate, adică diabolizare.

Dacă vrei să trăieşti mult şi frumos, du-te spre Sursa vieţii, care este jos de tot, în smerenie, simplu, modest şi puţin.

Acesta este cel mai mare secret al vieţii şi este pe faţă, la îndeamnă, şi oricine poate ajunge la el şi este gratis, nu costă absolut nimic şi nu cere niciun efort, decât să te opreşti din dorinţa de mai bine pentru tine. Dumnezeu nu este în bogăţie, bunăstare, comoditate, savoare, senzualitate sau stabilitate şi siguranţa vieţii, ci este acolo unde acestea NU SUNT. Şi se ajunge la sănătate şi fericire, când NU LE VREI PE ACESTEA!

Când începi să te autolimitezi, începe vindecarea sufletului tău.

SINGURA BOALĂ ESTE EGOISMUL, ADICĂ LĂCOMIA DE MAI BINE. SINGURA VINDECARE ESTE RESTRÂNGEREA ŞI ÎMPUŢINAREA. Şi atunci medicamentele sau medicul te por ajuta. Dar dacă nu ne desprindem de lumea aceasta, medicamentele şi medicul nu pot să te ajute. Sau, dacă totuși te ajută, este pentru un termen scurt și nu se ajunge la vindecarea completă.

CHEIA UNEI FERICIRI ADEVĂRATE ESTE DESPRINDEREA DE TOT CE PREŢUIEŞTI TU MAI MULT - CU CÂT EŞTI MAI DESPRINS, CU ATÂT MAI SĂNĂTOS ŞI FERICIT EŞTI! Pentru că nu mai pierzi energie în afară.

Şi mărul, şi trupul nostru, şi mintea noastră, şi lumea, nimic dintre acestea nu are energie de la sine, totul doar ia de la Sursa vieţii, viaţa. Când sursa vieţii pleacă, nu mai există viaţă. Aici este greşeala noastră fundamentală. Noi facem totul pentru partea cea mai mică şi care depinde total de sursa vieţii. Îi dăm părţii secundare toată atenţia şi grija noastră, dar sufletului - care este primordial - nicio atenţie, pentru că nu ne convine, căci ar însemna să dăruim fără aşteptări şi să ne înfrânăm, şi ambele nu ne plac. DE ACEEA, NU NU NE PLACE DE DUMNEZEU! Pentru că El este în smerenie, dăruire de sine, modestie, înfrânare, şi noi nu îl căutam acolo ci mergem spre mai mult, mai mare, mai puternic, mai bogat, mai comod, dar El nu este acolo. Acolo este lucifer.

Noi NU ne îndreptăm spre Sursa vietii, care este în predare și golire de sine, ci ne îndepărtăm de ea mergând spre afară, spre îndreptățire de sine. Dar când mergi spre exterior vei pierde viață.

NOI, CÂND CĂUTAM MAI MULT BINE PENTRU EU, SI VREM BELSUG, BOGĂȚII ȘI SAVOARE, SAU FERICIRI PESTE NEVOIE, ÎL VREM PE DIAVOL.

Lucifer este spre mai mult, Dumnezeu este spre mai putin, deci in directie inversa, spre care NU MERGE MAI NIMENI.

Noi vrem ceea ce nu ne dă niciodată viaţa. Sursa vietii este spre puțin. NU AI CE CĂUTA SPRE MAI BINE PENTRU EU, că asta înseamnă diabolizare, lucifer este spre mai mult.

Viaţa ne-o dă Dumnezeu, dar El este jos, acolo unde se strâng apele, infinit de umil şi de modest. Noi nu mergem spre Izvorul vietii. De aceea murim mai repede. Îți dai seama, este ca și când ai fi însetat, știi unde este izvorul, dar tu mergi îndepărtându-te de el. Nu este o nebunie?

Dar cine vrea modestia, smerenia, cumințenia, simplitatea, iubirea, dăruirea care sunt Domnul Iisus? Acela are credință cu adevărat.

Lumea doar ne ia din viaţă, mănâncă din sufletul nostru. Aşa ne pierdem viaţa, când ne ducem spre ea cu totul. CÂND MERGI SPRE MAI MULTĂ BUNĂSTARE PIERZI VIAŢA, DAR CÂND MERGI SPRE MAI PUŢIN, CÂŞTIGI VIAŢA. Stai desprins, si nu ai cum sa suferi sau să te îmbolnăvești. Dar, cum te prinzi de lume, cum pornește cronometrul si pierzi energie masiv. Lumea doar îți ia din viață, și nu îți dă. Sufletul se vindecă cu și mai multă iubire.

Deci prăjitura este doar ocazia care scoare viaţa din sufletul nostru. Ceea ce este inferior ia de la ceea ce este superior. Ceea ce este superior nu are nevoie să ia nimic de la ceea ce este inferior, ci doar să dăruiască. Vindecarea înseamnă să intrăm în raportul divin de subordonare și supunere faţă de ceea ce este superior şi primordial. Întâi este sufletul şi apoi este trupul. Noi trăim cu viaţa din noi, exteriorul doar este ocazia care o scoate. Este dincolo de chimie. Ca să trăieşti mai mult, mulţumeşte-te cu puţin şi nu vei pierde viaţa.

Deci fă-ţi cât mai puţine plăceri şi satisfacţii pentru simţuri şi nu vei irosi viaţa.

Noi, CA SĂ MURIM MAI REPEDE, trebuie să irosim cât mai multă viaţă pe fericirile exterioare ale lumii.

Trebuie să facem economie de viaţă, folosind ocazia de a scoate energie din noi, cât mai puţin. Ca să ai o viaţă îndelungată mergi spre puţin, acesta este secretul prelungirii vieţii. Este simplu şi la îndemână, dar mai nimeni nu îl vrea!

Poţi să le spui, ca Aristotel lui Alexandru Macedon, dar nu îl vor vedea, pentru că nu sunt pregătiţi si toți sunt prinși în lumesc, închiși în închisoarea plăcerilor. Îl roagă Alexandru pe învăţătorul său vestit: Învăţătorule, aş vrea ca această cunoaştere, pe care mi-o predai mie, să nu o mai dai la alţii. La care Aristotel îi spuse: Dar este peste tot, pe toate drumurile, şi chiar dacă o dau la toţi, nu o vor cunoaşte şi nu o va vedea decât cel smerit.

Cel căruia îi este bine nu este interesat de Dumnezeu şi, mai mult, se revoltă dacă îi spui să se împuţineze, se înfurie şi sare la tine. Oamenii lupta împotriva interesului lor cel mai mare, lupta împotriva vieții lor cu toată încăpățânarea și URA.

Şi, dăruind mai mult şi autolimitându-ne continuu, atunci ne îndreptăm spre mai puţin, acolo unde Domnul este. Apoi mai pierdem viaţa prin ataşament. Şi aici desprinderea face economie de viaţă. Deci CONSUMI PUŢIN, PIERZI PUŢINĂ ENERGIE, ŞI TE DEGRADEZI MAI PUŢIN. Ai explozii mai mici. Apoi, slujirea şi sacrificiul pentru ceilalţi ne încarcă cu energie vitală, scade egoul şi face gol în noi pentru a veni Domnul Dumnezeul nostru. PREZENŢA LUI NE DĂ VIAŢĂ ŞI SĂNĂTATE. Deci smerenia este cea care ne vindeca, lepădarea şi predarea de sine desăvârşită.

Deci nu suntem interesaţi să mergem spre mai mult NICIODATĂ.

Că acolo este diavolul şi iadul. Dumnezeu este în puţin, acolo este raiul. RAIUL ŞI ENERGIA DIVINĂ SUNT CHIAR SMERENIA, MODESTIA ŞI SIMPLITATEA. Dar vrem noi oare raiul? Noi ne hrănim cu tot cuvântul lui Dumnezeu. Dulcele scoate energie vitală. Noi trăim cu această energie subtilă. Materia se duce la materie. Noi mâncăm din sufletul nostru. Lumea doar ne ia din viaţă.

Dacă Izvorul vieţii este în puţin, şi doar de acolo luăm viaţa şi sănătate şi fericire, ce căutăm în mai mult?

De ce vrem să murim mai repede - căci lumea îţi ia din viaţă cu fiecare mai multă plăcere decât ne trebuie? Acesta mai mult ne ucide, şi acel mai puţin ne dă viaţă, sănătate, fericire şi viitor.

Puţinul, modestia, dăruirea, simplitatea, cuminţenia, smerenia sunt atingerea lui Dumnezeu.

NUMAI SMERENIA, MODESTIA, PUŢINUL ŞI SIMPLITATEA DESCHID POARTA CERULUI. Amin!

Mulţumim dnei Otilia Popescu pentru întrebare.

 

26-01-2020

FRUMUSEŢEA DIVINĂ VINE LA FRUMUSEŢEA SUFLETULUI, VINE LA CEI CARE SUNT ASEMENEA, LA CEI CARE SUNT UMILI, MODEŞTI ȘI SIMPLI.

IAR DE CÂTE ORI FACEM CE FACE LUCIFER, ÎL PRIMIM PE LUCIFER ÎN NOI.

Dumnezeu este foarte smerit şi delicat, enorm de fin în Iubirea Sa, şi nu poate să vină la cei care sunt agresivi şi revendicativi, brutali şi reactivi. Omul rău suferă tot timpul din cauza lipsei Domnului din inima sa si tocmai din aceasta cauza ataca. Şi poate să meargă si la biserica, dar DACĂ NU ESTE ÎNFRÂNT CU INIMA ŞI UMIL, NIMIC NU-I FOLOSEŞTE, ŞI TOTUL ESTE ÎN ZADAR.

Omul posedat de diavol cere socoteală. Omul smerit tace, şi nu acuza şi nu vrea să deranjeze pe nimeni, nu insista şi nu intervine, ci doar permite lucrurilor să fie. Eva a căzut discutând cu diavolul. Nu că era necredincioasă, ci pentru că a vorbit cu cine nu trebuia să vorbească deloc şi a ascultat şoapta şarpelui. Omul necredincios şi cu ego mare este revendicativ. Când eşti revendicativ, Îl dai afară pe Dumnezeu din tine, ca să poţi să fii tu pe primul plan. Cei care se smeresc se vor înalta şi vor fi fericiţi, iar cei care se înalţă pe ei, vor fi coborâţi şi îngenuncheaţi fără comentarii.

DACĂ NU ÎL PUI PE DUMNEZEU - ADICĂ IUBIREA - PE PRIMUL PLAN, EL NU ESTE PE NICIUN PLAN. Să nu vrei să deranjezi, să nu vrei să intervii, să nu vrei să insişti, să nu ataci şi să nu te aperi niciodată, şi atunci Domnul va fi cu tine întotdeauna. Altfel, chiar daca mergi la biserică, Dumnezeu nu este cu tine, de aceea poţi să ataci şi urăşti pe cei care nu sunt ca tine. Egoul cere socoteală. Orgoliul ataca şi răspunde cu răutate: dar de ce? Simte să se apere. DAR DACĂ TE APERI ȘI LUPŢI PENTRU ADEVĂRUL ŞI DREPTATEA TA, NU ESTE DUMNEZEU CU TINE.

Omul care acuza, cere socoteală şi zice: este drept să faci asta? Sau: cine eşti tu să spui aşa ceva? Sau: de ce să te ascult eu pe tine? Acest om nu vorbeşte el, ci necuratul din el. Acest lucru mi-a zis şi mie diavolul, cu vocea lui hodorogita şi de metal, care pronunţa cu greu cuvintele pentru că blocase maxilarul omului pe care îl dirija. Adică, cum îţi permiţi tu să-mi spui mie una ca asta, cine eşti tu să-ţi permiţi să spui asta? Acestea erau cuvintele necuratului, care transformase total omul din faţa mea şi îl poseda.

Când apare furia, mânia şi ura, omul a căzut, că din puterea răutăţii întunecatului el îşi permite să ceară socoteală. Când eşti revendicativ, este ca şi cand ai zice că tu deţii adevărul şi dreptatea este la tine, dar aşa devii dumnezeul tău, şi Îl dai afară pe Dumnezeu adevărat din tine.

Omul care merge spre fericirile lumii si vrea sa aibă cât mai mult, mai bogat, mai mare, case și mașini și bani, el NU ÎL VREA PE DUMNEZEU, PENTRU CA EL NU ESTE ÎN MAI MULT PENTRU SINE, CI ÎN DIRECȚIE OPSUSĂ: IN SIMPLITATE, PUȚIN ȘI MODESTIE. Omul care are de toate NU POATE SĂ FIE MODEST, ȘI CURAT LA SUFLET. El cauta fericirile simțurilor care îl leagă de materie, și îl chinuiesc. Apoi va privi prin dorințele egoului.

Există o mare cădere care vine din spiritualitate. Când lupţi pentru adevărul sau dreptatea ta, şi revendici ca tu deţii adevărul, sau te aperi, sau pretinzi şi reproşezi, sau reacţionezi şi răspunzi agresiv şi cu răutate, APERI UN DIAVOL ŞI AI LASAT DESCHISĂ POARTA DIAVOLULUI SĂ INTRE ÎN TINE PE LOC, și așa devii dumnezeul tău. Şi zici: cine ești tu şi cum îţi permiţi să-mi spui mie una ca asta?

Omul atașat de plăcerile simțurilor te poate trăda și înșela oricând, pentru ca pe el numai fericirile simțurilor îl interesează. Pentru că nu îl mai are pe Dumnezeu în suflet, ci pe Împăratul Plăcerilor. Nu ai ce să vorbești cu el.

Numai când te simţi diferit poţi să-l ataci pe aproapele tău, şi atunci vrei să-l omori. Când nu poţi iubi, te vei simţi deosebit, ales, şi din această putere a orgoliului va veni şi puterea de a lovi în aproapele tău, cu obrăznicie şi tupeu, şi îi zici: cum îţi permiţi sa ma contrazici pe mine, cine eşti tu? Că eu ştiu, şi respect regulile. Dar Dumnezeu nu se uită la asta, ci DACĂ INIMA OMULUI ESTE ÎNFRÂNTĂ ŞI SMERITĂ. La toţi oamenii, indiferent de religie, numai la asta se uită. Toţi oamenii sunt oamenii Lui. De ce să zicem că nu sunt ai Lui?

Că numai noi ştim. Şi nu avem niciun drept să îi lovim pe oamenii lui Dumnezeu, din orice altă religie. Este posibilă mântuirea pentru toţi, dacă Dumnezeu îngăduie, prin sacrificiu de sine pentru ceilalţi. Toate religiile fundamentale au la bază SACRIFICIUL și JERTFA.

Că dacă nu acceptăm ceea ce vine acum de la El, ne va urca pe nivele superioare de desprindere divină, care nu o să ne placă. Noi suntem în mâna Lui tot timpul. Nu avem unde fugi de El, că vrem sau că nu vrem, suntem cu toţii la o şcoală a Iubirii fără pretenţii. De ce să vrei să ataci? Ce vrei să arăţi? Că deţii adevărul? Păi asta este diabolizare: EU MAI PRESUS DE TINE, eu ştiu şi tu nu ştii, adică te faci dumnezeul tău şi, pentru că l-ai primit pe diavol în tine, ai puterea să loveşti. Că altfel omul lui Dumnezeu nu vrea să atace pe nimeni, şi NU VREA SĂ AIBĂ DREPTATE. Că ar însemna să se mărească pe sine şi atunci ar cădea din iubire pe loc.

Omul cu adevărat credincios nu ataca pe nimeni niciodată şi doar iubeşte. Omul credincios este umil, simplu, modest şi cuminte.

Dar trebuie să fii ataşat de plăceri şi să le pui pe primul plan, ca să poţi să ataci oamenii care nu sunt cum vrei tu. Nu deţinem niciun adevăr în lumea aceasta. Totul vine de la Dumnezeu. Numai când eşti smerit, acela este adevărul ultim, necesar şi suficient: Iubirea. Când iubeşti, nu ai nevoie să-ţi impui adevărul sau dreptatea. Dar, DACĂ LUPŢI PENTRU DREPTATEA TA, NU IUBEŞTI. Şi Dumnezeu nu este cu tine. Când El este cu noi, nu avem nevoie să luptăm pentru nimic, pentru că ştim că toate vin de la EL, şi fiecare are lecţia lui de învăţat. De ce să intru peste divin: ce pot face eu mai bine decât face El? Nimic, eu nu pot decât să stric Armonia lumii. Atâta poate să facă egoul nostru.

CÂND INTERVENIM ŞI ATACĂM, NOI DOAR VREM SĂ STRICĂM ARMONIA VIEŢII. Şi facem asta cu duhul întunericului din noi: că eu ştiu şi am dreptate, şi celălalt nu ştie. Când laşi lucrurile în pace să fie cum vor ele, atunci totul se aşează la locul lui hărăzit de Cer. Ce treabă avem noi să oprim curgerea fluviului vieții? Nicio treabă nu avem, că dacă ne opunem curgerii vom suferi.

Mântuirea este posibilă pentru toţi: prin jertfă de sine. Ce treabă avem noi cu ritualurile exterioare ale altora, de ce să ne uităm la ce este diferit, în loc să ne uităm numai la ceea ce este comun, asemănător? Toţi oamenii de pe planetă au șansa mântuirii aşa, prin jertfă de sine, dar trăiesc în religiile lor. Ritualurile exterioare nu contează, Dumnezeu se uită numai la inima omului, dacă Iubeşte şi nu se pune pe sine pe primul plan: că eu ştiu, că eu pot, ca tu nu ştii ce ştiu eu. Asta este diabolizare, care vine din a pune spiritul mai presus de suflet, care este numai dăruire şi Dragoste. Din interesul propriu de a câştiga lovim.

CEL CARE LUPTA PENTRU ADEVĂRUL ŞI DREPTATEA LUI ARE DIAVOL! Adevărul nu are nevoie să se impună sau să demonstreze nimic. În această stare este puterea Lui, de neclintit. Omul lui Dumnezeu doar lasă lucrurile să fie şi nu are nevoie să forţeze nimic, el nu ştie ce să facă ca să nu deranjeze şi îi vrea tot binele celuilalt. Un om credincios nu ştie cum să facă ca să nu deranjeze, şi lasă toate formele de existenţa să fie, nu intervine.

CÂND INTERVII CU EGOUL TĂU, AI CĂZUT. Noi atacăm cu egoul, când ne supărăm și ne înfuriem nu mai suntem în divin, am lăsat loc diavolului să intre. Noi condamnăm și învinuim cu egoul. Ființa divină din noi NU ATACĂ NICIODATĂ, CI DOAR ACCEPTĂ TOTUL CA VENIND DE LA DUMNEZEU.
Dumnezeu este Dragoste. CINE ATACA NU ESTE ÎN DIVIN, CI LUPTĂ ŞI APĂRĂ UN DIAVOL. Numai cel smerit, cu fruntea aplecată şi cu sufletul în genunchi, are credinţă cu adevărat. OMUL CARE URĂŞTE NU ARE DUMNEZEU. Nu este suficient să zicem Doamne, Doamne, ci CREDINŢA SE MĂSOARĂ PRIN NIVELUL UMILINŢEI ŞI SMERENIEI NOASTRE.

OMUL IUBITOR DE DUMNEZEU NU LUPTA NICIODATĂ PENTRU DREPTATEA ŞI ADEVĂRUL LUI. Dar CEL CARE LUPTA ŞI SE APĂRĂ S-A FĂCUT DUMNEZEUL LUI ŞI A CĂZUT PE LOC. Mulţi capătă mândrie şi orgoliu din spiritualitate: cine este că ei?

Când te iei de oameni, ai căzut. Egoul vrea să lupte, să dovedească, să revendice, să acuze, să reacţioneze, să dea o lecţie, să-ţi arate: că nu eşti în ordine, uite aşa ar trebui să fii - dar fiinţa divină din noi nu vrea să demonstreze nimic, nu vrea să câştige nimic, nu vrea să dea nicio lecţie, că nu are nevoie. Ea ştie că numai atunci când nu te lupţi şi nu te aperi eşti în divin – acolo este cea mai putere, când nu intervii şi nu vrei nimic de la nimeni.

Este poziţia de ZERO, când nu împingi şi nu tragi. Numai acolo este Dumnezeu cu tine, dar când vrei să dai o lecţie sau să intervii ca tu ştii şi la tine este adevărul, ai căzut, că zici: eu ştiu şi tu nu ştii, şi aşa te ridici pe tine şi îl cobori pe celalalt. Doar dai voie lucrurilor să fie şi atunci totul intra în Armonie de la sine. CÂND ACUZI, AI PRIMIT PE DIAVOL ÎN TINE.

Sufletul divin nu vrea să aibă dreptate niciodată, nu îşi susţine adevărul şi de aceea ESTE ADEVĂRUL. El nu are nevoie să se afirme, să se arate, el nu se mândrește niciodată şi nu vrea să impună nimic. Nu are nevoie. Eşti în Adevăr numai când laşi viaţa în pace şi lucrurile să fie cum vor ele şi nu intervii. Numai acela este un om credincios, care nu vrea nimic de la nimeni sau să impună ceva.

Adevărul este chiar neintervenţia, să nu impui nimic. Starea aceea de zero, când pierzi eul şi orice dorinţa pentru sine, este prezenţa lui Dumnezeu. CÂND NU VREI NIMIC PENTRU TINE MAI MULT ŞI NU VREI SĂ AI DREPTATE, NU VREI SĂ CÂŞTIGI, NU VREI SĂ ARĂŢI NIMIC, NU CRITICI NIMIC, ATUNCI EŞTI ÎN DIVIN. Dacă forţezi, Domnul pleacă de la tine şi atunci totul se va degrada. Ca să fii fericit în viaţa trebuie să urmăreşti să nu ai un eu, adică VOIA TA în nimic. Cum a apărut dorinţa ta, cum împlinirile încep să se îndepărteze. Viaţa te învaţă Iubirea orice ar fi, fără nicio pretenţie.

NUMAI CÂND TE DESPRINZI DE LUME EŞTI FERICIT CU ADEVĂRAT. Dar dacă o vrei înnebunit, vrei nimic şi dai de zădărnicie, viaţa va fugi de tine.
Adevărul nu vrea să se impună şi nu caută ale sale niciodată, nu are nevoie, El doar este. Şi când dai voie vieţii să fie cum vrea ea, ai intrat în Adevăr şi divin pe loc, pentru că DEVII ASEMĂNĂTOR, capeţi însuşirile Lui. Fiecare are drumul lui, şi este în mâna Domnului continuu. Ce treabă avem noi cum este celălalt? El este aşa cu limitele şi lecţiile lui proprii. Ceea ce i se întâmplă este cel mai bun lucru care se putea întâmpla pentru că vine de la Dumnezeu. Şi ştie El ce îi trebuie. Dar dacă intervenim peste Domnul, noi am căzut de fapt, pentru că ne ridicăm pe noi şi îl coborâm pe celălalt şi zicem: cine eşti tu să-mi spui mie astea?

Sau când vrei să-i faci un bine cu forţa, de fapt îi iei toţi diavolii în tine, şi îi faci rău, pentru că ce i se întâmplă era varianta uşoară de desprindere prin oameni şi, dacă intervii, EL NU ÎŞI VA ÎNVĂŢA LECŢIA ŞI ÎL ÎMPINGI PE UN NIVEL DE SUFERINŢĂ SUPERIOARĂ şi nu ai rezolvat nimic. Să nu ucizi. Omul care se jertfeşte pe sine şi nu caută niciodată ale sale, nu vrea să facă rău la nimeni, nu este obraznic şi nu are tupeu. NU DA BUZNA PESTE TINE ŞI NU INTRĂ CU FORŢA ŞI INSISTENT ÎN VIAŢA TA.

Omul cuminte nu vrea să deranjeze, nu forţează, nu insista, nu agresează şi nu este viclean. Orgoliul cel mai mare şi mai periculos se obţine spunându-ne CĂ SUNTEM CREDINCIOŞI dacă respectăm regulile. În divin este cel care nu este agresiv şi nu vrea nimic de la celălalt, nu îl agresează, este liniştit, nu revendicativ şi face totul să nu îl deranjeze şi să nu îl supere, este infinit de împăciuitor şi înţelegător, ŞI NU VREA NIMIC PENTRU SINE, SĂ DOVEDEASCĂ SAU SĂ OBŢINĂ.

Am cunoscut un om care mergea duminică de duminică la biserică şi respecta toate regulile dar, dacă mergeai cu el pe stradă, se luă de oameni - că fumează, că nu ştiu ce mai fac. Şi purta un tricou ostentativ cu Domnul Iisus, doar, doar se găsească pe cineva care să se ia de el şi să sară la bătaie, să se lupte cu el şi SĂ-L ÎNFRÂNGĂ. El visa să facă o emisiune care să se numească: La Calul Bălan, adică să îi bată pe necredincioşi la fund. De ce să vrei să înfrângi un om şi să câştigi o bătălie, de ce să-l provoci? De unde vine acest duh al zavistiei? Îl scoţi din pace, el era în linişte şi în divin, şi îl iei la luptă, ca să ce? Să deranjezi, să-l învingi, să arăţi ca tu ştii şi acela nu ştie, şi că tu eşti mai credincios decât el? Păi asta este eu mai presus decât tine, deci ORGOLIU DIN CREDINŢĂ, CARE ESTE UCIGĂTOR. Şi acum 2 ani a murit de o formă de leucemie şi se întreba: unde am greşit eu? De ce nu mă ajută Dumnezeu?

Păi tot atacul acesta asupra oamenilor se întoarce, şi la sfârşit nu mai eşti ajutat, cu forţa atacului tău. Te poţi pune foarte uşor, din credinţă înțeleasă și manifestată greșit, mai presus decât ceilalţi, şi să crezi că eşti perfect şi mai bun şi mai iubit de Dumnezeu decât ei, pentru că tu mergi la biserică duminică de duminică și respecţi toate regulile. Păi celălalt este în Armonie, deci în divin, aşa simplu şi neştiutor cum este el, DAR TU, DACĂ ATACI, NU MAI EŞTI, AI CĂZUT. Tu care vrei să dai lecţii, nu eşti în pace, ai ieşit din divin. Erai înainte, când nu vroiai nimic să demonstrezi sau să ceri socoteală.

DE CE SĂ CERI SOCOTEALA, CINE TE ÎNDEAMNĂ SĂ FII AGRESIV? Cel care s-a pus mai presus decât Dumnezeu şi s-a crezut perfect. DAR DE CÂTE ORI FACEM CE FACE LUCIFER, I-AM FĂCUT LOC ÎN NOI.

Este o povestire cu un călugăr şi un om simplu. Unul din ei urma toate canoanele, se nevoia de nu mai putea, se ruga toată ziua. Şi se uita la cel care nu era ca el şi îşi zicea: uite cum este acesta, eu nu sunt aşa decăzut ca el. Şi credea că nimeni nu este ca el de credincios. Iar omul simplu îşi petrecea timpul petrecând. Şi a venit clipa morţii pentru amândoi. Şi ava cel sârguincios a fost oprit la poarta raiului, iar omul cel simplu a fost lăsat să intre. Şi atunci ava a întrebat pe Dumnezeu: De ce eu nu pot să intru în rai, că am respectat tot ce mi s-a zis? Şi Dumnezeu i-a spus: pentru că totul timpul te comparai şi te credeai mai bun decât acest om simplu. Şi îl priveai cu ura, şi îl desconsiderai că nu este ca tine, ca tu eşti mai sus şi cine este ca tine, şi acela era păcătos, dar aşa ai devenit mândru, rău şi trufaş, şi nu ai mai putut iubi oamenii. Dacă tot îi critici, ai căzut. Stai afară acum, că nu meriţi să ajungi aici. Nu cine zice Doamne, Doamne este iubit de Dumnezeu, ci acela care este simplu, modest şi smerit. Omul simplu nu te-a criticat şi nu te-a privit niciodată cu răutate, doar te-a iubit aşa cum erai.

DUMNEZEU ESTE ÎN INIMA OMULUI SMERIT ŞI ÎNFRÂNT. CEL CARE RIDICĂ PRETENŢII ŞI REPROŞURI, NU ESTE DOMNUL CU EL. Când crezi că dreptatea şi adevărul este la tine, de fapt nu este.


Teia Filip ESTE VORBA DE DOMNUL S.?

Marius Ghidel da

Teia Filip MULTUMIM...SI TOTUSI VIZITINDU/VA...V/A CONFIRMAT CE FRUMOS SI BINE ESTE ACOLO...DECI A FOST REABILITAT ..

Marius Ghidel Daa

Cristian Sofrone Cum sa face sa numai judecam oameni pe care ii vedem pentru prima ora cu gândul domnule Marius?

Marius Ghidel Când ne vine sa i judecam ne oprim pentru ca judecata vine fin ego. Ființă divina din noi nu judeca. Și când ne vine sa acuzam, ne zicem ca nu este adevărat pentru ca vine dintr un ru care nu exista. Și când spunem de ce este o minciuna, atunci se oprește atacul nostru.

Cristian Sofrone Ce parere aveți despre afirmațiile pozitive care le facem,Credințele noastre creează realitatea noastră?

Marius Ghidel Noi avem in noi un model ideal cum trebuie sa fim. Acum important este sa ascultam de el si sa nu ne opunem lui. Cand mergem spre smerenie si putin, ii vom auzi chemarea si il vom respecta cu sfintenie, dar cand suntem preocupati numai cu a avea, nu il vom asculta si cadem.

 

27-01-2020

NOI SUNTEM CHIAR IUBIREA LUI DUMNEZEU!

Dacă Îl aperi pe „domnul” ego și faci totul pentru el, aperi un diavol.TU, CAND TE APERI, APERI UN DIAVOL pentru că atunci când lupți și te aperi ești în ego.

OMUL CU ADEVĂRAT CREDINCIOS NU VREA MAI MULT BINE PENTRU SINE NICIODATĂ, CI SE MULŢUMEŞTE CU PUŢIN, MODEST ŞI SIMPLU.

NU VREA MAI BOGAT, MAI COMOD, MAI FRUMOS, MAI PLĂCUT, CI SE MULŢUMEŞTE CU CE ARE, PENTRU CĂ A DORI MAI MULT DECÂT ÎȚI TREBUIE ESTE DIABOLIZARE.

Apoi vei lupta să aperi ceea ce ai peste necesitați, și vei fi în stare să ucizi pentru asta pe aproapele tău, cu furie fără margini, mânie și ură. Acest mai mult te transformă într-un posedat de duhuri ale întunericului, într-un obsedat de patimi.
Lucifer vrea să aibă control total asupra ta, şi face asta în multe moduri, dar mai ales prin atracţii şi plăceri ale simţurilor, şi ce nu înţelegem este că face lucrul acesta în mod perfect, încât nu simţim că suntem înşelaţi, adică suntem vulnerabili şi nu ştim să ne oprim, pentru că nu avem o cunoaştere a ceea ce este diavolul, şi de aceea nu îi vedem acţiunile. Trăim de la sine, fără să înţelegem ce ni se întâmplă şi DE CE.

ŞI RAPORTĂM TOTUL LA EU ŞI NUMAI EU, LA MAI MULT INTERESUL PROPRIU, CARE ESTE DE FAPT CHIAR LUCIFER. Mai mult, mai frumos, mai inteligent, mai aspectuos, mai bogat, mai stabil şi sigur, mai sus, mai mare, mai puternic, acesta este satan.

Mai puţin aspectuos, mai simplu, mai modest, mai curat la suflet, mai detaşat, este divinul din noi. Dacă ştii asta, ce alege omul? Diavolul este un anumit comportament. CÂND RESTRÂNGEREA ESTE PUTERNICĂ, SE ÎNTĂREŞTE DIVINUL. Cel mai puternic om este cel umil şi simplu, pentru că nimic nu îl poate atinge şi corupe şi, a rămâne în puţin, este a rămâne cu Dumnezeu, a-L ţine de mână, real. Domnul Iisus este în puţin, modest şi simplu. Cum să vrei să te lipeşti de fericiri ca apoi să suferi mai tare şi dincolo să nu poţi să urci?

CUM SĂ VREI MAI BINE PENTRU EGO, CA SĂ-I DAI ENERGIE LUI LUCIFER PRIN AGĂŢAREA DE MAI MULTĂ PLĂCERE si să iei numai durere până la capăt? Că nu ştii să te opreşti şi dacă ai consimţit la prima plăcere, le vei dori în continuare, adică puterea ta de respingere a atracţiei va fi mai mică, pentru că îţi pune un văl pe faţă, şi vei avea o gândire tulbure, fără discernământ, şi vei greşi uşor, fără să-ţi dai seama. DACĂ ACCEPŢI UN VICIU, AI UN DIAVOL ÎN TINE, şi îl vei avea mereu, şi apoi el cheamă şi pe alţii, mulţi. Se poate scăpa de el numai brusc, într-un moment de înţelegere şi luciditate.

Este doar o conştientizare şi atunci omul este atent. Dar este foarte variat atacul lui. Dar în lumea de dincolo oamenii nu pot să urce dacă nu sunt desprinşi, şi asta este important. Aici ne jucăm veşnicia. Şi nu este greu, trebuie doar să ne păstrăm în raportul divin. Fericirea eului este trecătoare, de aceea alergam. Noi mai mult stăm în neîmpăcare și în nemulţumire, pentru că tot ce vrea egoul este limitat, adică ne dă puţină plăcere şi multă durere. Dar lucrurile acestea sunt ştiute de mii de ani, religiile fundamentale le arată. Problema noastră este că am aderat la o filozofie materialistă, care pune materia şi trupul pe primul plan. Dar ele sunt secundare. Când le punem în raportul lor divin. intrăm în Armonie de la sine, adică suntem sănătoşi şi fericiţi. Dar când răsturnăm ordinea firească a vieţii, atunci totul se destramă în viaţa noastră - pentru că începem să ne opunem lui Dumnezeu, care este NU LUMEA.

Când vrei mai mult bine pentru tine, atunci îl doreşti pe diavol şi vrei mai mult rău pentru ceilalţi. Păstrează-te în puţin şi nu vei greşi niciodată, este cea mai mare apărare a ta, pentru ca atunci când eşti gol de eu mai presus de toate, atunci cu tine este Dumnezeu. Şi când El este cu tine, totul va fi bine. De ce să nu vrei asta? NUMAI CEL CARE SE MULŢUMEŞTE CU CE ARE, ÎL VREA PE DOMNUL ŞI ÎL IUBEŞTE ŞI ÎL PUNE MAI PRESUS DE TOATE. Pentru că Iisus este chiar puţinul, simplu şi CeL ce este modest. Şi când mergi spre puţin, mergi spre Iisus, şi îl urmezi pe Iisus şi trăieşti ca şi El. Atunci Îl simţi cu toată fiinţa ta, dar nu poţi să-l simţi în prea mult belşug şi bunăstare.

Nici nu te interesează! Și, mai mult, dacă cineva atentează la comodităţile şi plăcerile tale, îl vei ataca. Deci tu te opui atunci puţinului - care este Dumnezeu. Când vrei mai mult decât îţi trebuie, NU ÎL VREI PE IISUS. Prin acest comportament îi spui: NU TE VREAU PE TINE, IISUSE, EU VREAU PLĂCERILE LUMII. Când ţi se spune: Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, ţi se spune MULŢUMEŞTE-TE CU PUŢIN, PENTRU CĂ PUŢINUL ESTE PREZENŢA DOMNULUI ÎN INIMA TA. Şi când El este cu tine, orice vis ţi se poate împlini. Nu cu puterile tale, cu ele nu faci nimic, ci numai prezenţa Lui este cea care îţi schimba vata şi te vindeca.

Dar să nu reproşezi că nu ai ceva, sau că vrei ceva. Atunci ai căzut iarăşi. LEPĂDAREA DE EU - PENTRU MINE TOATE - ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU.

Într-o experienţă cu mişcarea lentă, L-am întrebat - Nici nu ştiam cum Îl chema şi m-am adresat Lui cu „Tu, Fiinţă” - Şi ce trebuie să fac, Tu Fiinţă, trebuie să mă abandonez pe mine tot timpul? Şi El mi-a răspuns: DA, TOT TIMPUL! Şi atunci toată natura, am văzut şi am auzit cum, s-a înclinat în fata vorbelor Sale. Blocurile au scârţâit şi s-au aplecat câteva grade spre pământ, copacii la fel, tot pământul s-a strâns, s-a înfiorat, s-a smerit în fata Creatorul nostru. Tot cartierul! Și atunci, când am revenit la loc în corp şi am putut să merg, m-am dus repede pe balcon să văd ce s-a întâmplat cu oamenii - pentru că îmi închipuiam că toţi s-au oprit - era un lucru fantastic şi minunat să-I auzi vocea Domnului cu reverberaţii, puternică, în tot cartierul Baltă Alba! Dar nu a fost aşa, ci fiecare mergea în treaba lui. Nicio treabă nu aveau. Nici nu-i interesa, erau cuplaţi pe ego, pe trup cu totul, şi nu vă şi nu aud nimic din ce le spune Cerul.

Oamenii cred că ei sunt egoul şi trupul, și fac totul pentru el. Când te superi, te superi cu egoul, când ataci, ataci cu egoul. CÂND IEI O PLĂCERE MAI MULT DECÂT AI NEVOIE, ÎI DAI LUI LUCIFER ENERGIE. Dar tu pierzi viaţa, şi nu este indiferent. Nu recunoaştem că noi îl alegem pe diavol. Ca să ştii de ce să te fereşti, refuza mai mult. Atunci te înalţi.

În orice agresivitate a ta, nu este divinul acolo, CI DIAVOLUL.

Când te doare, pe ego îl doare, tu ca fiinţă divină nu eşti afectat de nimic. Ar trebui tot timpul să te predai pe tine şi să nu îţi mai faci griji, ca atunci EL vine imediat şi numai prezenţa Lui este sănătatea şi fericirea ta, pentru că atunci El va dori pentru tine, ceea ce este mai bine pentru Sine. Cum să vrei mai mult bine pentru ego, ca pentru el lupţi, ca să-i păgubeşti pe ceilalţi care sunt chiar fiinţa ta divină? Când iei de la ei mai mult decât ai nevoie, pierzi viaţa, sănătate, şi viitor. Cum să vrei mai mult, că te nenoroceşti în lumea de dincolo?

Egoismul este sursa a tot răul pe lume. Când vrei mai mult pentru ţine, tu pierzi viaţa. De ce să vrei să o pierzi? Când vrei totul pentru celălalt, îţi adaugi viaţa. De ce să nu vrei asta mereu? De ce să vrei să mori mai repede, să vrei necazuri fără număr, sau să vrei să te îmbolnăveşti, ori să-l vrei pe lucifer?

Cel care îşi apără comodităţile şi plăcerile are diavol.

El vrea doar să te atragă şi să te facă să doreşti uşorul, plăcutul, savoarea, senzualitatea, şi să consumi peste măsură, ca să poţi să te lipeşti şi apoi să-ţi fie frică să le pierzi. Atunci eşti sclavul lui şi îl slujeşti. Când a apărut frica de a pierde satisfacţia simţurilor şi lupta de a le apăra, tu în clipa aceea aperi pe lucifer şi ai devenit diavol. L-ai luat în tine.

TU PIERZI ENERGIE PRIN ACCENTUL PE ÎNFĂŢIŞARE SAU SAVOARE. Sunt porţi pe unde pătrund duhurile întunericului. NOI CÂND VREM MAI MULT, MAI PLĂCUT, MAI SAVUROS, MAI SENZUAL, MAI BOGAT, MAI STABIL, NOI ÎL VREM PE LUCIFER și ne spargem câmpurile. Noi nu îl vedem în comportamentul nostru, nu ştim că îl alegem pe satan când punem valorile lumii şi ale umanului pe primul plan. Atunci ne nenorocim şi începem să cedăm energie lui lucifer. Dar nu ne spune nimeni clar, răspicat, repetat de mii de ori, în mod oficial, direct şi fără frică ADEVĂRUL.

Dacă dezvălui ce face diavolul, de ce să-ţi fie frică? Cel care caută şi vrea lumea, îl caută şi îl vrea pe diavol. Aici este ceva ciudat: diavolul vrea numai să aibă, dar vrea ceea ce este trecător şi nu rămâne, nu ține, atunci vrea nimicul. De ce? Pentru că îi dă egoului un sentiment de nu este destul şi mai trebuie, un fel de lipsa, care nu se mai termină niciodată, adică îi dă tristeţe şi suferinţa veşnică. Acesta este iadul, când vrei lumea care se termină repede, vrei iadul.

LUCIFER ESTE CHIAR COMODITATEA TA, ESTE INTERESUL TĂU PERSONAL DE MAI BINE, ESTE DORINŢA TA DE MAI MULT, MAI SAVUROS, MAI SENZUAL, MAI ASPECTUOS, MAI FRUMOS, ESTE RĂUTATEA TA, ESTE ATACUL ŞI APĂRAREA TA, ESTE LĂCOMIA TA DE VIAŢĂ, DE FERICIRI PENTRU SIMŢURI, FĂRĂ CAPĂT.

Are foarte multe moduri de manifestare. Mergem la biserică, dar de ce după aceea vrei lumea și cele ale lumii? Dacă le ai pe acestea, te-a prins. Şi începi să ataci smerenia, modestia şi simplitatea. Şi refuzi să slujeşti, să serveşti şi să te supui oamenilor. Criteriul cel mai puternic al nivelului de credinţa al uni om este puterea sa de a se supune oamenilor fără reacţie, cât de bucuros este un om credincios să-i slujească şi să-i servească la infinit pe ceilalți, cât de uşor lasă de la el şi nu este afectat când este umilit şi înjosit. Acel om este omul lui Dumnezeu.

O modalitate de a înlătura pe satan: mănânci jumătate din ce mănânci şi nu te duci până la capăt, la saturaţie. Nimic până la capăt. Mi s-a povestit odată despre un sihastru care a coborât din munte la o mănăstire. Şi călugării s-au pregătit cu masa îmbelşugata. Şi el a făcut aşa: a luat doar un polonic de ciorbă şi o jumătate de felie de pâine, şi atât. Păi dacă noi mergem zi de zi spre mai mult, nu mergem niciodată spre Dumnezeu, spre puţin, ci spre lucifer care este împăratul acestui mai mult, al fericirilor simţurilor peste măsură. Când depăşeşti măsura, ai căzut.

Şarpele era cel mai şiret dintre toate animalele de pe pământ Şi a zis şarpele către femeie: Dumnezeu a zis oare să nu mâncaţi roade din orice pom din Rai? Iar femeia a zis către şarpe: Roade din pomii Raiului putem să le mâncăm, numai din rodul pomului celui din mijlocul Raiului ne-a zis Dumnezeu să nu mâncăm: Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi! Atunci, şarpele a zis către femeie: Nu, nu veţi muri! Dar în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
Asta este ademenirea lui, să fiţi ca Dumnezeu: mai mult, mai frumos, mai puternic, perfect!

CÂND CAUŢI PUTERILE LUMII, SEMNE ŞI MINUNI, NU ÎL CAUŢI PE DOMNUL CI ÎL VREI PE DIAVOL.

Şi prima dată a început să te îndoiască: a zis El oare cu adevărat? Şi aşa a început ispitirea. Întâi îl negi pe Dumnezeu şi vrei ce îţi oferă diavolul. Şi aşa cazi. Eva nu vroia la început să mănânce din rodul pomului. Dar diavolul întâi te face să-L negi pe Dumnezeu şi apoi te îndeamnă spre plăcere. Şi te motivează: de ce să nu mănânci, că vei câştiga puterea lumii, şi o vei dori. Când împarţi în ce este plăcut sau neplăcut, apare eul şi doreşti lumea. Oamenii erau învăţaţi să se facă mai frumoşi şi mai puternici, deci perfecţi, peste firesc şi normal.

ACEST MAI BINE PENTRU TINE ESTE CHIAR LUCIFER pentru ca tot ce depăseste necesitatea incepe sa-ti ia viata. De ce sa o dai? Si asa porneste ingrijorarea si sentimentul de lipsa, si ca nu este destul si ca mai vreau. Atunci te supui diavolului.

Şi așa au început să vadă că pot deveni perfecţi, cu mult mai buni decât sunt. Şi aşa s-au îndepărtat de Dumnezeu, şi au uitat de El. Diavolul doar îţi arată un mai bine pentru tine şi te îmbie să-l vrei, să-l ai. Acesta este diavolul: când vrei UN MAI BINE PENTRU TINE. Şi apoi tot aşa, niciodată nu vei fi mulţumit. Când vrei un mai bine, te-a prins şi nu mai scapi uşor, pentru că NICIODATĂ NU SE TERMINĂ ACESTA DORINŢA, NU ARE CAPĂT. Şi vei alerga o viaţă întreagă ca să aduni nimic.

Când te superi sau condamni, te superi cu egoul. Și tot ce spune el, este un interes personal al lui de a obține o suferință cât mai mare. De ce să vrei să suferi mereu? Nu mai da crezare la tot ce spune egoul, TOT CE ESTE O ACUZAȚIE ASUPRA CELORLALȚI NU ESTE ADEVĂRAT, PENTRU CĂ EL NU ARE REALITATE DE LA SINE ȘI ESTE DOAR UN MINCINOS.

Nu este nimic adevărat din ce spune el - că nu e bine, că nu este ceva în ordine - nimic nu este adevărat, pentru că egoul priveşte din interes personal care este mărginit și izolează părți din viață care îi susțin argumentația și care sunt parțiale și trecătoare. Deci NIMIC DIN CE SPUI DIN INTERES PERSONAL NU ESTE ADEVĂRAT.

CÂND EXPRIMI UN INTERES PERSONAL ȘI VREI UN BINE NUMAI PENTRU TINE, TE ÎNȘELI ÎNTOTDEAUNA. Toate nemulțumirile și fricile nu sunt adevărate, pentru că vin dintr-un eu care nu există, și nu privește decât la părți care nu reprezintă NICIODATĂ adevărul. Când te superi, faci asta cu egoul, care privește doar parțial, deci totul este contradictoriu și îți va produce cea mai mare durere posibilă. Soluția? Nu mai crede în ce spune el și reprezintă o îndoială, sau o acuzație. Egoul este un duh întunecat, un înger al minciunii. Dar la început este mic, și o viață întreagă facem totul pentru el şi creșterea puterii lui. Ca să ai o viață fericită, împotriveşte-te interesului personal, mai mult binelui tău. Asta este eliberarea de eu și de dualitate. RESPINGEREA INTERESULUI PROPRIU, ESTE FERICIREA ȘI SĂNĂTATEA.

SĂ NU VREI MAI MULT ȘI MAI BINE PENTRU TINE, TE ELIBEREAZĂ DE TOATĂ NEFERICIREA ȘI SUFERINȚA. Şi merita acest efort.

Eliberarea de eu mai presus de toate este fericirea si sanatatea!

Vezi? Noi când vorbim și căutăm sensul vieții și fericirea, NU NE LEGĂM DE EU. Ținem fix eul, și facem totul să NU ÎI ATINGEM INTERESELE. Egoul este de fapt raportarea la binele și satisfacțiile trupului. Fara aceasta raprtare, egoul NU EXISTA. Dar noi nu suntem trupul, ci ceva infinit de Minunat de mult si de mare: NOI SUNTEM CHIAR IUBIREA LUI DUMNZEU! Ori dacă Îl aperi pe „domnul” ego și faci totul pentru el, aperi un diavol. Dar nu este de apărat: lasa-l sa plece, nu ai nevoie de el. Toate suferintele sunt de la acesta. TU, CAND TE APERI, APERI UN DIAVOL pentru că atunci când lupți și te aperi ești în ego.

Nu te apara niciodata și vei intra in divin pe loc, pentru ca DIVINUL ESTE NU EU, NU PENTRU MINE TOATE, CI PENTRU TINE TOATE! Esti in divin cand faci totul pentru celalalt si pe tine te lasi, te uiti, nu te iei in seama. Cand primul gest este de a darui, tu Il pui pe Domnul mai presus decat viata ta. Si cu acest gest deschizi poarta cerului si primesti viata. Ca să te eliberezi din închisoarea plăcerilor, tocmai de eu mai presus de toate trebuie să te lepezi, adică de interesul propriu de mai bine pentru sine.

Tu, pe tine să nu te iei în seamă, și să nu faci nimic pentru tine. Să nu raportezi nimic la binele tău ȘI SĂ NU ÎL URMĂREȘTI NICIODATĂ, CI SĂ TE ÎMPOTRIVEȘTI LUI, și numai celorlalţi să le faci tot binele, pentru că tu eşti ei. Numai atunci vei fi fericit și sănătos, când ceilalţi vor fi fericiţi și sănătoși. Cu cât ai mai mult grijă de ei, cu atât tu vei fi mai împlinit şi îţi va fi mai bine în viaţă. CU CÂT PE EI ÎI FACI MAI FERICIŢI, CU ATÂT TU VEI FI MAI SĂNĂTOS ŞI MAI FERICIT.

CU CÂT DAI MAI MULTĂ ENERGIE, GRIJĂ ȘI ATENȚIE, CU ATÂT MAI MULTĂ VIAŢĂ PRIMEŞTI. Dar mai nimeni nu vrea să fie fericit în viaţă cu adevărat. Oamenii vor lumea cu fericirile ei, fericiri care repede se transforma in suferință. Sunt vrăjiți. Când cauți mai multă placere, cauți durere.

Te lepezi de satana?

 

Mihaela Obreja D le Marius ,sunt multe persoane care afirma ca nu exista nici iad ,nici diavol ,va citesc și in multe postări d voastră vorbiți cu frecventa despre Diavol,atc exista sau nu??Multumesc!

Marius Ghidel Da, exista. Problema noastră este ca avem o eticheta generala pentru el, când el se manifesta prin niște însușiri, dar nu le luam în seama și de aceea nu Îl recunoaștem. Dar oamenii care sunt umili și liniștiți, îl știu și îl și vad. Am povestit aici într o postare despre el, cum arata și cum a transformat 2 prieteni, și cum ii manevra. Trebuie sa fim cumva dezinteresați și desprinși și necunoscători, ca să nu ne speriem în fata acestor apariții, pentru ca altfel sa-i vezi în fata ta este groaznic. Neștiutor sa fii - ca altfel este cumplit! Și dacă citiți și cărțile, am descris acolo cum arata iadul, la fel, nu te poți apropia de el, dar nu este cu cazane cu smoala, e o metafora asta (este înțeles și văzut totul în funcție de nivelul de înțelegere, trăire și iubire la care a ajuns fiecare), acolo sunt globuri, adică suflete cenușii care stau înghesuite și tipa. E o durere continua. E în cărțile mele povestit.

 

28-01-2020

De ce suntem noi RĂNIȚI?

NOI NU PUTEM FI RĂNIŢI NICIODATĂ. Doar egoul. DAR ASTA ESTE FOARTE BINE!

AVEM NEVOIE CEL MAI MULT CA EGOUL NOSTRU SĂ FIE TOT TIMPUL CĂLCAT ÎN PICIOARE, UMILIT ŞI DAT CU PIETRE ÎN EL. Bine ni se face dacă noi credem că suntem egoul nostru! Așa ni se curăță sufletul. Toți oamenii doar ne ajută și ne fac mai buni, și ne îndumnezeiesc, pentru că în spatele lor este Dumnezeu.

Şi întotdeauna egoul va fi UMILIT. NICIO ŞANSĂ NU ARE VREODATĂ. Dacă ne identificăm cu egoul nostru, cel mai mult avem nevoie să fim ÎNJOSIŢI, SCUIPAŢI ŞI RESPINŞI, NEIUBIŢI ŞI FURAŢI, JEFUIŢI ȘI ÎNŞELAŢI. Asta pentru că noi credem că suntem egoul nostru doritor de mai multă plăcere, când de fapt el nici nu există, căci nu are existenţă de la sine. Egoul este raportarea la bucuriile trupului. Fără să raportezi nimic la eu, el nu există, dar nici suferinţa sau durerea - pentru că nu are cine să sufere.

Numai sufletul are existenţa de la sine, numai sufletul este adevărat. Egoul este creat. De aceea, tot ce spune el şi reprezintă o învinuire, o condamnare, o judecată, o acuzaţie, o învinovăţire, o supărare, o nemulţumire, o nesiguranţă, NU SUNT ADEVĂRATE. Toate acestea sunt minciuni. Nu există decât sufletul care nu ştie decât să aprecieze, să mulţumească şi să fie recunoscător. Nu ştie decât să susţină viaţa şi să iubească la infinit, orice ar fi. Problema noastră este că nu ne comportăm ca o fiinţă divină ce suntem. Şi cu cât întărim mai mult interesul personal de mai bine pentru sine, cu atât mai puţină dumnezeire avem în noi şi mai mult suferim. Dacă ai necazuri sau boli, este pentru că orgoliul tău este prea mare.

De aceea, când vă surprindeţi că sunteţi nesigur pe ceva sau atacaţi şi vă apăraţi, egoul ataca, şi nu sunteţi voi acesta, ci sunteţi fiinţa divină care nu se supără niciodată de nimic. Tu eşti cel care nu se supără, nu ataca, şi nu se apară niciodată. Şi vă observaţi ce faceţi: vă îndoiţi de ceva? Nu va mai îndoiţi, că nu este adevărat! Sunteţi supăraţi? Nu e nevoie, pentru că ce spune egoul este ÎNTOTDEAUNA O MINCIUNĂ, ŞI NU ESTE ADEVĂRAT. De ce? Pentru că egoul, privind la părţi care nu durează, el generează veşnic suferinţă şi de aceea se hrăneşte cu durere. Când raportezi ceva la eu, adică la interesul propriu de mai mult, greşeşti întotdeauna, pentru că egoul generează continuu un adversar care te va ataca cu o forţă mai mare decât dorinţa eului tău de mai bine pentru sine. De ce? Pentru că doreşti ceva care nu ţine, trece şi se termină repede. De aceea, TOT CE VREI PENTRU EU, SE VA TERMINA PROST. Dar dacă priveşti totul prin ochii Iubirii fără margini, atunci totul va fi frumos, bine şi divin.

Tu nu ești cel care se supără sau atacă, ori se apără, tu ești cel care nu se apără și nu atacă NICIODATĂ.

Când vrei să câştigi, să învingi, de fapt vei pierde. Numai Iubirea - fiind întreagă - are dreptate întotdeauna, dar ea nu se luptă niciodată pentru sine. TOATĂ PUTEREA ESTE LA IUBIREA CARE NU TRECE NICIODATĂ. De ce să nu dorești cea mai mare putere a vieții? Numai ea iti poate dărui cele mai mari bucurii ale vieții. Dacă tot vrei să-ți fie bine în viață, caută Iubirea mai presus de toate. Numai ea te poate face fericit. Lasă-te pe tine, nu ești important. Egoul nici nu există. De ce să lupți o viață întreagă pentru ceva care îți face continuu cel mai mare rău posibil și îți aduce numai durere. De ce să te lași mințit tot timpul?

Ce important este să iubești totul orice ar fi, cu încăpățânare, cu toată dăruirea și tot sufletul! Ce important este doar să apreciezi, să mulțumești și să fii recunoscător la infinit! Atunci viața îți va întoarce ceea ce ești tu.

Iar tu vei face lumea mai bună.

Și totul poate începe cu tine!

 

Bogdan Marin Iubirea nu trebuie sa fie cu discernamant?Sa iubesti pe toti indiferent cum sunt ei (homosexuali ,criminali, hoti, etc)???

Marius Ghidel Iubesti Iubirea

Anuta Pavel Offf cum sa iubesti un om care saptamini a plecat la sapte dimineata si a venit la 12 noaptea, niciun ban in casa,totul gratis...devenisem servitoare si cind ...si la un moment dat si a luat lucrurile si a plecat dupa 10 ani de casatorie,numai vorbe urite,umiliri jigniri,tradare si furt ...foarte dureros ...atunci pe acest om la -m iertat....dar nu stiu daca pot sa il iubesc.

Marius Ghidel Imi pare rau! Dar un lucru puteti sa faceti: sa nu aveti comentarii interioare acuzatore, ca astea se transforma apoi in atacul din afara. Suferinta este data de acele comentarii interioare, fara ele ramane numai compasiunea, mila si Iubirea. De fapt ne ranim singuri, fara acele ganduri lasam lucrurile usor in pace si atunci Dumnezeu va face restul.

 

28-01-2020

DIABOLIZAREA LUMII - O OBLIGATIE
https://www.youtube.com/watch?v=LWdCVXhVLjs

Otilia Popescu Oamenii vor deveni ca niște roboți manipulați din umbra!!!

Marius Ghidel Mai mult, anormalitatea va fi făcută normalitate. Și ca să i stăpânească tot ceea ce ii unește va fi distrus: tradițiile, familia și religia. Atacul asupra sufletului omenesc este formidabil, nu a mai fost niciodată în istoria omenirii asa ceva, și este făcut de o entitate dincolo de noi, dar care ii supune pe toți care vor mai mult decât au nevoie,prin lăcomia de lumesc și material. Atunci oamenii se inrobesc și își pierd omenia și devin nemiloși adică diavoli.

Otilia Popescu entitatea de dincolo cum ati numit-o dvs.poate fi si un fel de anticrist,nu?

Marius Ghidel Lucifer! Si este real, viu, l am vazut! este format din toate gandurile noastre rele si agresive, si este foarte inteligent, si ne depaseste in inteligenta si are o experienta de mii de ani. Are toate tipologiile folosite de oameni, viclenii, siretlicuri, atacuri, motive, are o baza de date imensa. Si in plus nu se lasa niciodata. Dar face un lucru, nu ataca daca nu ii permiti. Puterea lui asupra noastra sta in faptul ca ii dam atentie, si il vrem. Daca il respingem nu poate sa ne faca nimic, o sa povestesc niste intamplari. Noi nu stim ca el este chiar dorinta noastra de mai mult bine pentru sine peste nevoi. Si Il cautam, si atunci ne supnem lui. Munca pentru a castiga mai mult pentru sine, este SUPUNERE IN FATA DIAVOLULUI. Este faptul ca noi am semnat si cedam viata placerilor, satisfactiilor simturilor, comoditatii, bunastarii peste nevoie. Acestea sunt diavolul. Repet ACESTEA SUNT DIAVOLUL. Noi avem un nume general pentru el, dar el se manifesta prin lucruri comune. Si pentru ca nu il numim, NU IL VEDEM. SI NE TERMINA, NE EXECUTA FARA MILA. SI NOI II CEDAM. Este O rusine pentru omenire ca nu poate sa inteleaga acest lucru simplu: Cine este diavolul? Cea mai mare rusine! Sa te lasi dus, si omorat de ingerul intunericului pentru ca nu vrei sa gandesti. Dar este viata ta in joc.

 

29-01-2020

FERICIREA NU STĂ ÎN A AVEA, CI ÎN A NU AVEA MAI MULT DECÂT ÎȚI TREBUIE - ŞI VINDECAREA PORNEŞTE CÂND NU MAI VREI UN MAI MARE BINE PENTRU TINE. De ce? Pentru ca atunci este Dumnezeu cu tine, numai in PUȚIN, MODEST ȘI SIMPLU.

ȘI NUMAI PREZENTA LUI VINDECA ORICE BOALA SI NECAZ si viata ta ti se va schimba total.

SALVAREA NOASTRĂ ŞI VINDECAREA ÎNCEPE CÂND NE RESTRÂNGEM ȘI ATAȘAMENTUL DE VIAȚĂ SE DESTRAMĂ. NUMAI CEI CARE SE RESTRÂNG SUNT CU DUMNEZEU.

CÂND NU VREI MAI MULT BINE PENTRU EGO, EŞTI ÎN DIVIN PE LOC, SĂNĂTOS ŞI FERICIT, FOARTE SIMPLU. CÂND TE OPUI ACESTUI MAI MULT BINE PENTRU SINE, ÎNCEPE MIRACOLUL.

Şi te însănătoşeşti şi eşti fericit, că nu mai pierzi energie vitală. Egoul se duce, şi atunci se ridică fericirea şi sănătatea, care erau blocate de dorinţa de mai bine pentru sine. Deci CÂND NU DOREŞTI MAI MULT, ATUNCI TE ÎNSĂNĂTOŞEŞTI ŞI EŞTI FERICIT. Când te opreşti din alergat, din căutat în curtea cojilor aruncate la gunoi, porneşte Minunea. Eva a fost ispitita cu plăcere, cu un măr frumos şi gustos, atrăgător şi de dorit. Ea a fost ispitita de dorinţa de a fi ca Dumnezeu: să aibă, să fie mai mult decât este necesar. Depăşirea firescului este satan.

Diavolul este pofta noastră de nereprimat, LĂCOMIA de viaţă. CÂND NU VREI MAI MULT BINE PENTRU EGO, EŞTI ÎN DIVIN PE LOC, SĂNĂTOS ŞI FERICIT, FOARTE SIMPLU. CÂND TE OPUI ACESTUI MAI MULT BINE PENTRU TINE, ÎNCEPE MIRACOLUL.

Dar dacă egoul caută să aibă, să adune, să ajungă, să câştige, nu vei fi liniştit niciodată. Ci veşnic vei alerga. Înţelege că TU NU EŞTI EGOUL VEŞNIC NEMULŢUMIT ŞI CĂRUIA NU ÎI AJUNGE NIMIC NICIODATĂ.

ACEASTĂ CĂUTARE ŞI ALERGARE DUPĂ LUCRURILE CARE SUNT TRECĂTOARE ESTE IADUL. Omul caută moartea sufletului său şi nu viaţa - care este nu lumea. Viaţa trupului nu este viaţa sufletului. Viaţa sufletului este dăruirea de sine, retragere şi NEDORINŢA DE MAI MULT. Când nu vrei un mai mare bine pentru tine, atunci se deschide poarta cerului şi primeşti viaţă şi viitor. CÂND NU VREI LUMEA, ÎL VREI PE DOMNUL. Poate să trăiască o viaţă aşa pierdut şi fără dumnezeire în el, poate să aibă tot ce vrea, tot degeaba, că nu în asta stă fericirea, ci ÎN A NU AVEA, pentru că atunci eşti gol de eu şi Dumnezeu este cu tine. Total invers decât credem noi. Dar când trece dincolo, NU O SĂ MAI FIE INDIFERENT.

FERICIREA NU STĂ ÎN A AVEA CI ÎN A NU AVEA, căci fiind gol de eu, este Dumnezeu cu tine şi atunci eşti cel mai fericit şi cel mai bogat. GOL DE TINE ÎNSUŢI - DE EGO - EŞTI CEL MAI BOGAT OM DE PE PĂMÂNT, EŞTI PLIN CU DUMNEZEIRE. Dar aceasta bogăţie nu o vrea mai nimeni. Dar, CÂND VREI LUMEA PESTE MĂSURĂ, VREI IADUL.

Când vrei mai mult, te opui firii divine care nu este interesată de asta, care este umilă şi smerită, şi aşa te opui lui Dumnezeu şi, mergând spre lume, tu te îndepărtezi de El. Şi aşa Adam şi Eva au ieşit din Grădina raiului şi au intrat în lume pentru a se face dumnezei. Cine vrea să fie un înger al lumii ajunge să fie un demon. CÂND VREI LUMEA: SĂ AI, SĂ AJUNGI, SĂ CÂŞTIGI, ÎL VREI PE LUCIFER. Vocea lui lucifer o auzi peste tot şi îl vezi peste tot, este o maşină sau o casă mai frumoasă decât ai, mâncare mai savuroasa, bogăţie mai mare, putere mai multă. Dar când te-ai dus spre ele, devii sclavul lor, adică a lui satan şi îi dai energie.

TU CÂND VREI MAI BINE, VREI CU EGOUL, şi când pierzi ceea ce preţuieşti, pierde egoul, nu tu ca fiinţă divină. În nicio dorinţă şi în nicio pierdere sau suferinţă nu eşti tu ca fiinţă divină. Când vrei ceva pentru eu, vrei cu egoul, când eşti nemulţumit, eşti cu egoul, când suferi, suferi cu egoul. Atunci singura boală este egoismul şi vindecarea înseamnă DEZIDENTIFICARE TA CU EGOUL.

TU NU EŞTI ACELA CARE SUFERĂ SAU SE SUPĂRĂ, ORI ESTE NEMULŢUMIT. Tu eşti cel care nu este afectat de nimic. Bine şi rău vede doar egoul, fiinţa sublima care suntem nu vede niciun rău şi niciun vinovat niciunde. Depinde de cum trăim. TU NU EȘTI CEL CARE SE APĂRA ŞI NU AI NICIO LUPTĂ DE DUS. Tu eşti cel care se lasă întotdeauna pe sine şi nu vrea nimic mai mult. ÎNTÂI NU VREI CELE ALE LUMII ŞI ATUNCI NU TE MAI ATACĂ NIMENI. Fii în Dumnezeu şi cu El întotdeauna şi nu mai ai nicio grijă de nimic.

Dar a fi cu El înseamnă să te laşi pe tine în mâna Lui în mod desăvârşit. Dar cine vrea asta? Şi când El este cu tine, eşti şi sănătos şi fericit. Aceasta este vindecarea: întoarcerea la Dumnezeu, adică lepădarea desăvârşită de sine: să nu vrei niciodată ceva mai mult pentru tine. Să te mulţumeşti cu puţin pentru că puţinul nu ţi-l poate lua nimeni niciodată. Să fii modest, simplu şi curat la suflet. A ajunge la Dumnezeu nu înseamnă un efort mare şi este gratis. Şi nu înseamnă a adăuga ceva la tine, ci A NU ADĂUGA. Nu poti sa te imbolnavesti daca mai mult te sacrifici pentru ceilalți si nu reții pentru tine mai nimic. Jertfa de sine este bucurie. Noi numim pe dos lucrurile. Numai egoul se supara si nu iarta, Iubirea nu se supara niciodata!

Omul trăieşte în ego ŞI NU ÎN DIVIN - care ar însemna să nu îşi facă griji de nimic, să lase lucrurile să fie şi să nu intervină, să vrea să fie cum vrea el, şi SĂ NU CAUTE INTERESUL PERSONAL NICIODATĂ. Fericirea egoului nu este fericirea sufletului. Sunt diferite şi opuse: eul vrea să aibă, fiinţa supremă din noi nu vrea să aibă, ci doar să dăruiască. Egoul este fericit când poseda cele care trec repede, ca să poată să obţină o suferinţă maximă, iar sufletul nu este interesat de mai mult pentru că deja are totul. Când te comporţi ca un suflet sublim, ai tot ce îţi trebuie fără să te străduieşti. Doar scoate egoul din tine. SAU NU FACE NIMIC PENTRU BINELE LUI. Când zici mai bine pentru mine, vrei binele egoului care este suferinţa. Cum să vrei să suferi mai tare? Nu este îndeajuns?

DEZINTERESUL FAŢĂ DE CELE LUMEŞTI ESTE FERICIREA TOATĂ, pentru că atunci nu ai ce să pierzi, şi nu te afectează nimic. SĂ NU LE VREI. A le avea sau a nu le avea, să-ţi fie INDIFERENT. Eşti cel mai fericit când nu ai mai mult. Lucifer ne ţine legaţi de lucrurile trecătoare care ne dau cea mai mare durere posibilă şi ACEST ATAŞAMENT DE EXTERIOR ESTE IADUL.

Cum să vrem noi lucrurile trecătoare, ca apoi în lumea de dincolo să suferim veşnic, cu suferinţa continuă trăită aici? ACEASTĂ SUFERINŢĂ CONTINUĂ, CĂ NU ÎŢI AJUNGE, ESTE IADUL. Dar când căutăm fericirile lumii, vom avea iadul. Când ieşi din firesc şi necesar, ai căzut pe loc. OMUL CARE VREA VOLUPTATEA SIMŢURILOR VREA MOARTEA SUFLETULUI. Mecanismul căderii se autoîntreţine.

Creștinul nu se poate considera diferit sau ales, mai mult decât ceilalți sau deosebit prin nimic, pentru că asta înseamnă eu mai presus decât ceilalți. Toți oamenii sunt la fel, diferă numai prin patimi și neputințe. Dar nu este cineva mai deosebit decât altcineva. Dacă cineva crede că este mai mult, cade.

DIAVOLUL ESTE EGOUL NOSTRU, ESTE INTERESUL PROPRIU DE MAI MULT. Nu e vorba de libertatea de a alege. Când ieşi din necesitate şi firesc și cauţi senzualitatea simţurilor, ai ieşit din divin. NI S-A DAT LIBERTATEA DE A ALEGE ÎN INTERIORUL NECESITĂŢII, dar când o depăşeşti devii diavol. DEPĂŞIREA NECESITĂŢII ESTE PĂCATUL FUNDAMENTAL, AŞA TE SUPUI LUI LUCIFER – CÂND VREI PESTE NEVOIE. Salvarea noastră şi vindecarea începe când NE RESTRÂNGEM.

NUMAI CEI CARE SE RESTRÂNG SUNT CU DUMNEZEU.

Atunci porneşte tot răul din lume, dar şi din viaţa ta: el îl va vedea pe celălalt diferit şi va concura cu el şi va dori să-l omoare, pentru că are oi mai multe. Ceea ce este mai mult ţi-a fost dat ca să dai mai departe, nu să reţii pentru tine, că atunci vei lupta să-l aperi şi vei dori să-l omori pe cel care îţi ia ceea ce ai peste nevoi. OMUL DEVINE DIAVOL CÂND APARĂ CEVA CARE ESTE MAI MULT DECÂT ÎI TREBUIE. Când a apărut supărarea la pierdere, ai devenit diavol. Dar pierderea, necazul sau boala ţi-au fost date de Sus, ca să-ţi salveze sufletul. Când a depăşit necesitatea, omul judeca în interes personal - aceasta este căderea din rai, şi devine rău şi urăşte. DEPĂŞIREA NECESITĂŢII ESTE CĂDEREA DIN RAI.

Apoi luptă şi se apară la infinit, ca sa apare ce nu este al lui, şi îi prisoseşte. De aceea este violent, apără ce nu este al lui, şi ştie asta. Ceea ce i-a dat Dumnezeu nu este nevoie să-l apere, este sigur pe el. RĂUL DIN NOI NU POATE FI ÎNLĂTURAT DECÂT PRIN MAI MULTĂ VIRTUTE, MORALĂ ȘI IUBIRE.

Numai când ne păstrăm în raportul divin de superioritate a sufletului faţă de materie şi corp, numai atunci noi suntem în divin şi fericiţi. Dar când vrei mai bine pentru eu, tu vrei moartea sufletului tău, şi Îl ataci direct pe Dumnezeu. Adică egoul, interesul eului, corpul, dorinţa şi plăcerea devin dumnezeul tău. Atunci ai căzut. Când faci rău, faci cu puterea diavolului. TOT CE DEPĂŞEŞTE NECESITATEA ESTE IADUL. De ce să-l dorim? Primul gest să fie de a dărui, şi apoi ce rămâne este pentru sufletul tău. Numai atunci hrăneşti sufletul. Dar când iei totul pentru tine, atunci pierzi viaţa. Fii atent ce vrei şi cât vrei!

OMUL LUI DUMNEZEU SE LĂSĂ ÎN MÂNA LUI, ŞI NU SE APĂRĂ. ACEASTA ESTE CEA MAI MARE APĂRARE. Bucuria de a dărui este chiar Dumnezeu.

Fericirea este să vrei puţin! Fără ego, doar dăruind, eşti cel mai fericit, este atât de simplu. Dar cine vrea să fie fericit? Oamenii vor cât mai multă durere. Ieşirea din dualitatea bine/rău este ieşirea din eu. Când ai ego, vei suferi veşnic. Acesta este iadul, a trăi în egoism, numai pentru tine. Acesta este iadul, dar TOATĂ LUMEA ÎL VREA. Rezolvarea tuturor problemelor noastre este să trăieşti ca fiinţă divină pe pământ şi nu ca un eu izolat şi egoist. Numai lepădarea de sine te duce la Dumnezeu şi te mântuie. CÂND NU MAI VREI MAI BINE PENTRU EGO, VIAȚA, SĂNĂTATEA ȘI FERICIREA VOR VENI SPRE TINE.

CÂND VREI MAI MULT PENTRU TINE, VEI PRIMI MAI RĂU, pentru că tot ce depășește necesitatea nu îți ajunge și îți va da un continuu sentiment de lipsă, care înseamnă o DURERE VEȘNICĂ. Deci OMUL, CÂND NU SE MULȚUMEȘTE CU PUȚIN, VREA IADUL. Și cum ești în divin? Imediat și pe loc, când nu vrei lumescul și umanul mai mult decât îți trebuie.

ACEST MAI BINE PENTRU SINE ESTE IADUL, pentru că lumea ne atrage cu dulceața sa, după care ne leagă. Când te-ai atașat, a pornit frica de a pierde și suferința. Această frică de a pierde ce posezi și dorința de mai mult, NELINIȘTEA ACEEA FĂRĂ CAPĂT, ESTE FOCUL IADULUI. Noi ÎL PREGĂTIM ÎNCĂ DE AICI. Și este foarte serioasă această durere de o viață. Dacă te prinde cu ea la sfârșitul vieții, nu vei mai putea urca dincolo nici măcar un pic.

Întotdeauna întreabă-te cine este nemulțumit, și vei înțelege. Tu nu ești acela, tu ești cel care este DEZINTERESAT ȘI NEPĂSĂTOR și NEAFECTAT de tot spectacolul vieții. Tot ce ți se întâmplă nu ție ți se întâmplă, ci egoului, dar tu nu ești acela. Atunci, ce contează? Nimic nu contează. Toate câte se întâmplă se adresează eului care împarte în bine și rău, dar fericirea și raiul sunt depășirea dualității bine/rău, adică CÂND NU TE MAI INTERESEAZĂ CA CEVA SĂ FIE ÎNTR-UN ANUMIT FEL. Și îți este indiferent. INDIFERENȚA LA CELE ALE EGOULUI ESTE RAIUL. Că ceva este bun sau rău să nu conteze pentru tine, pe toate să le întâmpini la fel. Când atingi această stare de permisibilitate totală, şi lași viața să ia ce formă vrea ea, și să facă ce vrea ea, tu atunci ai atins raiul, încă de aci. Când tu te bucuri de faptul că celălalt este fericit și îi este bine, ai atins raiul. Dar dacă nu atingi această stare, nu îți va fi bine dincolo. Deci, cât mai ai de trăit, grăbește-te să te desprinzi de tot ce prețuiești tu mai mult, pentru că toate sunt nimic, vânt, fum, și umbre. Nu poți să te îngrijorezi de umbre.

Daca ii daruiesti lui Dumnezeu tot sufletul tau, El iti va darui tot Cerul!

 

Popescu Aurelia Multumesc! O întrebare am ,ce se întâmplă cu parastasele care se fac până la 7 ani ,se zice ca il ridici pe repausat din an in an ,până la 7 trepte .Iar restul cat mergi mai departe este ptr a tine legatura cu el in continuare!Încă o dată Multumesc!

Marius Ghidel Parastasele sunt rugaciuni si milostenie pentru cei plecati. Ele au o foarte mare importanta, atat pentru cel plecat cat si pentru cel/cei care le face/fac in amintirea celui plecat. Important este de stiut ca acestea ajuta foarte mult, dar mult mai mult ajuta ceea ce face persoana inainte de a pleca de pe pamant. Pentru ca, desi rugaciunile si milostenia in numele celui plecat il ajuta pe acesta din urma sa urce Dincolo, de zeci de ori este mai puternica - ca forta ascensionala Dincolo - dragostea si daruirea pe care omul care a plecat a manifestat-o de-a lungul vietii pe pamant. Adica parastasele sunt tot ceea ce mai putem face noi pe pamant pentru cei plecati dar este infim fata de cat pot ei insisi face cat traiesc pe pamant printr-un comportament plin de iubire, daruire si sacrificiu.

Marta Talos O BOALĂ MODERNĂ!...
Suferind sunt eu, ce-i drept,
Dar nu de ficat ori piept,
Nici de inimă, ori bila,
Ci de-o boală mai subtilă:
Se numește HIPER-EU,
Și se vindecă mai greu.
Analizele arată,
Că boala e provocată
De virusul "Aghiuță",
Ce mărește-n tărtăcuță,
Celulele de mândrie,
Asta dă, spasmo-furie.
Mai dă greață la mustrare,
Colică la ascultare,
Invidie la ficați,
Alergie la ceilalți,
Venino-hemoragie,
Ulcerații de trufie,
Gărgăuni la cervicală,
Și hernie de cârteală.
Boala este, evident,
Însoțită permanent,
De simptome foarte clare,
În priviri și în purtare:
Mutră acră, glas tăios,
Aer de rățoi nervos.
Fața cruntă, supărată,
De hipopotam de baltă,
Îmbufnare, nas pe sus,
HIPER-EU, mai bine spus!...

Preot Ioan

 

29-01-2020

Spune Dumnezeu: NU ȚI-E GREU SĂ TOT CALCI PE ȚEPI, SĂ SÂNGEREZI MERGÂND PE UNDE NU TREBUIE? Deci noi facem exact ceea ce este ÎN CONTRA FERICIRII NOASTRE! Si ne strică și NE UCIDE SUFLETUL!

Noi suntem dușmanii noștri! Și Domnul Iisus s-a răstignit ca să nu fim sub asuprirea diavolului. Și noi Îl refuzăm să-L urmăm și mergem după diavol. Păi dacă asculți de diavol, de sugestiile satanei, cum poți să fii fericit? Pentru că diavolul îți dă plăceri, îți dă plăceri IMENSE. Dar după ce ți le dă, câți zeci de ani muncești? Urmează chinurile. Diavolul zice: îți dau tot ce vrei dar după aceea ești al meu, îmi slujești mie, și în loc să fii robul lui Dumnezeu, te faci robul celuilalt. Cum poți să fii fericit când îl ai patron pe diavol?
https://www.youtube.com/watch?v=rM-8oeVVqpQ

Maria Diaconescu Iisus a fost un om ca si noi numai ca a depasit lumea, a trait doar ca fiinta divina. Credeti ca El a murit si a inviat cu trupul si apoi s-a urcat la cer cu trupul?Ce parere aveti despre anii pe care se presupune ca i-a trait in India unde ar fi si mormantul lui?

Marius Ghidel Daca atingem smerenia desavârsita cu siguranta vom afla raspunsuri la toate.




30-01-2020

„Da, dar ai pierdut 1000 de oi pe care vântul deșertului ți le-a luat! Da, dar mai am 50 de oi.”

CUM SĂ TE APROPII DE DUMNEZEU?

ACOLO UNDE ESTE VOIA MEA, PLĂCEREA MEA PE PRIMUL PLAN, PENTRU MINE TOATE, ACOLO DOMNUL NU ESTE!

Când iesim dintr-o afirmație TREBUIE ÎNTOTDEAUNA SĂ IEȘIM CU INGĂDUINȚĂ ȘI ÎNȚELEGERE.

IUBIREA ESTE NU TU PE PRIMUL PLAN, NU PENTRU PENTRU TINE TOATE!

CÂND CINEVA TE IUBEŞTE CU ADEVĂRAT, NU TE VREA PENTRU EL! Nu vrea să te posede, şi nu vrea nimic de la tine PENTRU PLĂCEREA LUI. Tot ce vrei pentru plăcerile simţurilor tale NU ESTE IUBIRE! Este patimă. IUBIREA ESTE NUMAI PENTRU TOT, ea îmbrăţişează totul în același fel, şi NU VREA NIMIC SPECIAL PENTRU SINE, NUMAI PENTRU EA.

Iubirea umană este posesivă ŞI NU ESTE IUBIRE DIVINĂ. Ea doar cere, pretinde, vrea totul pentru eu. Iubirea umană este eu mai presus de toate. Adevărata Dragoste NU VREA NIMIC PENTRU EA! Ea doar dăruieşte în mod egal la toată lumea. Ea nu vrea să posede, nu vrea să înrobească sau să supună, ea DOAR ELIBEREAZĂ, LA INFINIT!

Cum te apropii de Dumnezeu?

În primul rând divinul este golul din tine pe care îl obţii când TE LAŞI PE TINE, ŞI TU NU MAI CONTEZI, când te predai, când dăruieşti efort, grijă, atenţie, când slujeşti şi serveşti, sau te supui, când cedezi şi accepţi orice vine la tine fără reacţie, NUMAI ATUNCI EŞTI ÎN DIVIN ŞI DUMNEZEU ESTE CU TINE la pierdere, la câştig nu este - şi aşa OPREŞTI REVENIREA ATACULUI. Că altfel nu se mai termină. Ceva neplăcut a venit la tine CA SĂ RENUNŢI LA DORINŢE, SĂ NU MAI VREI LUMEA, NU SĂ CÂŞTIGI, pentru că atunci când accepţi, se deschide poarta cerului şi primeşti mai multă energie vitală. Necazul apare când nu mai ai energie, adică Iubire, ai dăruit prea puţin şi ai luat prea mult, pentru că acumularea de posesii şi plăceri pentru simţuri ÎŢI IA VIAŢA, mănâncă din tine, orice strângi şi orice satisfacţii ai mai mari decât ai nevoie, te omoară mai repede. Şi rolul neplăcerilor sau al bolilor este să te oprească să mai iroseşti energie vitală pe nimic. Lucrurile lumii sunt nimic, pentru ca în lumea de dincolo de fluviul de gânduri, nu mai este nimic din ceea ce am apreciat noi pe pământ. Noi trăim pentru dincolo, dacă strângem bogaţii pe pământ acestea sunt eu pe primul plan, adică diabolizare şi iadul.

CÂND VREI MAI MULT DECÂT ÎŢI TREBUIE, VREI IADUL. Când vrei să câștigi, vei pierde. Cand nu vrei să învingi, învingi întotdeauna. Cel mai puternic este cel care nu vrea mai mult pentru sine, pentru că Dumnezeu este cu El. El este cel mai bogat om din lume, pentru ca lepădarea de sine a facut un gol care a fost umplut pe loc de divin. Acum nu-i mai trebuie nimic, pentru ca deja are totul.

Chiar dacă este dureros să renunţi la luptă sau apărare, ESTE CHIAR MOMENTUL ÎN CARE TREBUIE SĂ TE ABANDONEZI, SĂ NU RĂSPUNZI. Asta este vindecarea vieţii, când NU RĂSPUNZI. Vine ceva neplăcut la tine, accepţi, pentru că acel lucru vine ca să te desprindă şi să-ţi scadă egoul, vine pentru altceva, nu ca să câştigi tu pentru eu.

Neplăcerea vine ca să te ajute SĂ PIERZI EGOUL ŞI SĂ TE GOLEŞTI DE EU MAI PRESUS DE TOATE ŞI SĂ TE DESPRINDĂ DE CEEA CE TU PREŢUIEŞTI MAI MULT. Şi face asta în mod perfect. Deci, când un necaz vine la tine, tu TREBUIE SĂ-L ACCEPŢI. Dar NEACCEPTAREA ESTE BOALĂ. Şi dacă nu cedezi, neplăcerea va deveni şi mai agresivă şi se va repeta la infinit. Ea a venit ca să-ţi scadă egoul şi să te cureţe. NICIODATĂ LA UN NECAZ NU AI NEVOIE SĂ CÂŞTIGI, CI ÎNTOTDEAUNA SĂ VREI SĂ PIERZI! Când pierzi, ţi se salvează sufletul. De ce să nu vrei asta mereu? Câştigul este ego, pierderea egoului este Dumnezeu. Pentru că A VREA SĂ PIERZI ESTE ELIBERARE DE EU. Bunăstarea este o poartă pe unde pierzi energie vitală, pentru că tot ce este mai mult îți ia din viață, nu îți dă.

A NU VREA SĂ CÂŞTIGI NIMIC MAI MULT ÎN VIAŢĂ, ACEASTA ESTE RAIUL.

Dacă rezişti şi te aperi sau lupţi, tu nu vrei să scapi de ego, şi Îl respingi chiar pe Dumnezeu, pentru că neplăcerea a venit ca un medicament de sus prin oameni exact pentru tine, la momentul în care ai cea mai mare nevoie de golire de sine şi de desprindere, adică de PIERDERE.

PIERDEREA ÎŢI SALVEAZĂ VIAŢA, DAR CÂŞTIGUL TE OMOARĂ. Omul este nefericit că nu are mai mult, pentru că dacă are ceva, o să mai vrea, şi aşa căutarea nu se opreşte niciodată, dar nici nefericirea. Sentimentul că nu este destul este ucigător de suflet. CÂND VREI MAI MULT, VREI IADUL.

Ca să fii fericit în viaţă, trebuie mereu să NU vrei mai mult, să pierzi decât să câştigi, mai bine să nu ai decât să ai, mai mult să te jertfeşti decât să vrei uşorul şi comodul. Bunăstarea împietreşte sufletul şi îl face HAIN şi NEMILOS, CRUD şi RĂU. Pentru că în belşug şi stabilitate nu este Dumnezeu, şi acolo omul este plin de sine. Ce nevoie mai are el de divin, când deja are totul?

ŞI CUM ÎL SIMŢI PE DUMNEZEU?

1 - Prima dată, prin împuţinare şi retragerea atenţiei de pe lume. Prin slujire, lăsare și abandonare de sine, predare, supunere, servire şi ascultare, prin înfrânare şi desprindere în toate punctele de contact cu viaţa. Prin dăruirile de sine, acceptare, cedare, mai mult dai decât iei, prin înfrânare, pui sufletul -adică predarea de sine şi pierderea - mai presus decât interesul personal, adică faţă de câştigul propriu. Mai mult faci totul pentru ceilalţi şi NU PENTRU TINE. Atunci te încarci cu energie vitală, când mai mult dăruieşti şi te jertfeşti decât iei. Este invers decât facem noi.

2 - Apoi, prin inversarea a tot ce spune egoul, pentru că ce zice el nu este adevărat. Tu nu eşti supărarea, condamnarea şi învinuirea, tu eşti cel care nu se supără niciodată şi nu caută ale sale niciodată. ESTE DEZINTERESAT DE EL ÎNSUŞI, nu se vede, nu face nimic mai mult pentru sine şi nu se ia în seamă, pentru că el este ceilalţi. Şi face totul pentru ei, NU PENTRU EGO. Pentru că numai în situaţia asta, când tu te laşi pe tine în mod desăvârşit, numai atunci Dumnezeu este cu tine şi îţi da totul în dar, fără să te străduieşti. Dar ACOLO UNDE ESTE NUMAI VOIA MEA, EL NU ESTE! Şi mereu iei inversul a ceea ce spune egoul. Doar să apreciezi, mulţumeşti şi să fii recunoscător la infinit. DAR, CÂND VINE PATIMA LA TINE, O RESPINGI CU PUTERE ŞI DRASTIC, HOTĂRÂT, ŞI NU TE LAŞI ISPITIT.

Nu face ceea ce te îndeamnă egoul să faci, ci fă întotdeauna ceea ce el NU AR VREA SĂ FACI. OPUNE-TE TOT TIMPUL INTERESULUI TĂU DE MAI BINE PENTRU TINE, pentru că tu nu eşti eu, eşti NOI. Numai când te neglijezi pe tine, numai atunci se înalță Iubirea, pentru că IUBIREA ESTE NU TU! Lasă-te pe tine, nu eşti important, ceilalţi sunt cei mai importanţi.

Ceea ce nu îţi place să faci şi se OPUNE interesului tău pe primul plan, este ceea ce te vindecă. Mereu iei inversul a ceea ce spune egoul, şi acesta este Adevărul.

CÂND NU VREI CEEA CE EGOUL ŞI INTERESUL TĂU PERSONAL VREA, ATUNCI TU TE ELIBEREZI DE EU MAI PRESUS DE TOATE, ADICĂ DE DIAVOL ŞI DE DUALITATE, ŞI DEVII LIBER, ADICĂ DUMNEZEU CU TINE.
FĂRĂ EU, EXISTĂ NUMAI DUMNEZEU! DAI EU, SI IEI IUBIRE!

3 - Apoi, prin inversarea bucăţilor de comportament egotice care te duc spre exterior şi te lipesc de lume. Şi iei comportamentul invers. Adică vrei să investeşti în aspect şi înfăţişare, faci invers, te arăţi modest şi simplu. Vrei să mănânci mai plăcut şi mai savuros, mănânci mai puţin şi NEGUSTOS, FĂRĂ SAVOARE. Și prin respingerea a ceea ce ție îți place, tu te desprinzi, și atunci vine energia divină la tine. Savoarea te lipeşte mai mult şi îţi ia din viaţă, la fel ca fericirile simţurilor, sau bunăstarea şi comoditatea. MEREU TE OPUI LA TOT CE ESTE MAI PLĂCUT PENTRU SIMŢURI pentru că diavolul ne leagă prin simţuri. Când înţelegi că eşti o fiinţă divină pe pământ şi nu eşti un eu, şi NU AI NICIO TREABĂ CU INTERESUL PROPRIU SAU SATISFACŢIILE TRUPULUI, şi când nu mai vrei să faci nimic mai mult pentru fericirile corpului tău, ŞI NU MAI VREI ATRACŢIILE LUMII, atunci începe restaurarea vieţii tale şi vindecarea. SĂ NU MAI VREI MAI MULTĂ PLĂCERE.

Nu suntem interesați să vrem mai multe plăceri, pentru că ele ne iau viața și ne omoară sufletul. E totul pe dos decât facem noi.

Vindecarea este de eu mai presus de toate.

Ceea ce se opune interesului personal de mai mult bine pentru sine este ELIBERAREA DE EU MAI PRESUS DE TOATE, adică de diavol. Tot ce depăşeşte necesitatea se transformă în boli, necazuri şi suferinţă, pentru că sunt eu şi numai eu, adică diabolizare.

Pierderea egoului, abandonarea interesului propriu de mai mult şi mai bine pentru sine este ieşirea din dualitate și NU mai vrei mai multă plăcere, comodităţi şi belşug, ca toate acestea îţi iau din energia vitală. Omul se identifică cu posesiile sale şi pentru că ele au o vibraţie joasă el devine una cu ele, şi se leagă de materie şi lume şi apoi, la moarte, nu poate să se desprindă şi de aceea trebuie să aibă o moarte brutală sau cu o durere mare şi de durată. Iar în lumea de dincolo toate posesiile și plăcerile cu care el a devenit una îl vor trage în jos şi nu îl vor lăsa să urce. Iubirea este DESPRINDERE, nu atașament de valorile materiale.

Trebuie să pui pe Dumnezeu pe primul plan, adică sinceritatea, să respingi minciuna, să pui binele celorlalţi pe primul plan, nu al tău, să faci totul ca ei să fie fericiți, pe tine te uită, ŞI DĂRUIREA SĂ FIE TOTALĂ și să nu te intereseze un rezultat pozitiv. Numai slujirea oamenilor deschide poarte cerului și lasă energia subtila de la Izvorul vieii să ne dea viață. Noi fară slujire murim. Că e bine, că nu e bine, că îți place, că nu îți place, DUMNEZEU A VRUT SĂ FIE AȘA. Ce treabă ai tu? Daca ai o pierdere, zi așa: DUMNEZEU A VRUT, și mergi mai departe. Să strângem fânul!

„Da, dar ai pierdut 1000 de oi, pe care vântul deșertului ți le-a luat! Da, dar mai am 50 de oi.”

Uită-te întotdeuna la partea încurajatoare și optimistă a vieții. Știi cum să fii fericit în viață și sănătos? Acordă întotdeuna circumstanțe atenuante la toate lucrurile neplăcute pentru tine. Ia inversul acuzației sau a nemulțumrii tale și adu inversului argumente până obții o stare de ușurare - atunci nodul energetic care se putea transforma în boală se desface. Bolile sunt acuzațiile noastre în care ne-am oprit, in care ne-am împiedicat și atașamentul de plăcere.

Când iesim dintr-o afirmație TREBUIE ÎNTOTDEAUNA SĂ IEȘIM CU ÎNGĂDUINȚĂ ȘI ÎNȚELEGERE. Dacă nu este așa, acea învinuire rămâne în ac de păr și se va transforma în suferință sau boală.

A FACE CE NU ÎI PLACE EGOULUI SĂ FACĂ ESTE VINDECAREA SUFLETULUI NOSTRU!

4 - Și, ultimul nivel, după ce le-ai trecut pe cele dinainte, este SĂ NU TE LEGI DE GÂNDURI. Să nu le urmăreşti şi să nu petreci cu ele, pentru că gândurile sunt eu, şi ele Îl dau afară pe Dumnezeu din suflet. Apoi el este în noi dar nu mai este cu noi şi, când El pleacă, vine dezastrul. Nu poți fi fericit decât dacă ești gol de tine. Gol de tine însuți esti cel mai tare pentru că atunci Dumnezeu este cu tine.

Fii tu curat la suflet şi Domnul te va ajuta în toate şi totul va fi bine! Toată Dragostea, bunătatea şi blândeţea ta se transformă în veşnicie! Când tu eşti gol de eu, Domnul şi Iubirea este în tine! Cu cât mai mult te laşi pe tine, cu atât mai multă dumnezeire ai în tine.

Tu cine eşti ca să nu iubeşti totul şi orice ar fi? Şi când te întrebi asta, totul trece... Lasă grijile în mâna Lui şi toate vor fi rezolvate, FĂRĂ TINE. E cel mai simplu aşa.

„Tu stinge-i vederii acum făclia, şi-n schimb viziuni divine se vor ivi cu mia!”

De ce este greu?


Liliana Teodorovici Intr adevar este simplu,insa atunci cand prin mila lui Dumnezeu cunosti adevarul si vrei sa pui inceput bun in viata ta cred ca trebuie sa facem mai intai o spovedanie sincera cu inima infranta si luam iertare si binecuvantare de la duhovnic. Oricum stie Dumnezeu greselile si neputintele noastre dar prin spovedanie sincera noi recunoastem neputinta si greseala cu parere de rau si atunci primim ajutor divin. Singuri nu putem. Nimic nu putem singuri. Si nici intunecatul nu te lasa asa usor.Cel putin noi cei care nu suntem f.evoluati. Sf.parinti si pustnicii au facut nevointa si s au luptat cu ispitele un timp pana sa se curateasca si tot se considerau pacatosi. Asadar avem nevoie de ajutor divin in vindecarea noastra. Si cum nimic nu este intamplator,multumesc bunului Dumnezeu ca mi a randuit sa citesc cartile d lui Marius,am sa le citesc si pe urmatoarele pentru ma lumina din ce in ce mai mult,in fiecare zi. Multumesc.

Marius Ghidel Frumos spuneți, asa este, singuri nu putem face nimic! Mulțumesc cu respect!

George Caruntu Treaba cu lupta pt dreptate dacă e pt tine este îndreptățire dacă e pt mai mulți este patriotism

Marius Ghidel Dar noi suntem o fiinta divina comuna, nu un eu izolat! Noi credem ca suntem autonomi ca ne vedem corpuri diferite, dar ele sunt unite printr un suflet comun. Cand intram in logica divina, totul va fi bine, adica cand facem totul pentru ceilalti, atunci vom fi fericiti. Dar daca ne vom vedea ca fiind diferiti, atunci il vedem pe celalalt ca un adeversar si vom putea sa-l lovim. Si totul porneste din raportarea la corp, dar noi nu suntem corpul, suntem in majoritate suflet, si nu te poti raporta la partea cea mai mica ca este absurd. Intai este sufletul, este primordial si puterea vietii este la el, nu la corp. Trupul este doar o umbra, o haina. Nu putem face totul pentru ceea ce este secundar, ca pierdem energie. :))

George Caruntu  da posibil ca de aceia Isus la vindecări înlătura cobitorii și circotasii


31-01-2020

OMUL NEGRU CU GLUGĂ

Întrebare: Entitatea de dincolo - cum aţi numit-o dvs - poate fi şi un fel de antihrist, nu?

Răspuns: Lucifer! AntiHrist, da. Şi este real, viu, l-am văzut! Este format din toate gândurile noastre rele şi agresive, şi este foarte inteligent, şi ne depăşeşte în inteligenţă şi are o experienţă de mii de ani. Are toate tipologiile folosite de oameni: viclenii, şiretlicuri, atacuri, motive, argumente, are o bază de date imensă. Şi, în plus, nu se lasă niciodată. Dar face un lucru, nu atacă dacă nu îi permiţi. Puterea lui asupra noastră stă în faptul că îi dăm atenţie, şi îl vrem. Dacă îl respingem, nu poate să ne facă nimic, o să povestesc nişte întâmplări. NOI NU ŞTIM CĂ EL ESTE CHIAR DORINŢA NOASTRĂ DE MAI MULT BINE PENTRU SINE PESTE NEVOI. Şi îl căutam, şi atunci ne supunem lui. Munca pentru a câştiga mai mult pentru sine este, de fapt, SUPUNERE ÎN FAȚA DIAVOLULUI. Tot ce depăşeşte necesitatea îţi va aduce suferinţă, că ai luat de la ceilalţi.

ACEASTĂ LĂCOMIE DE MAI BINE PENTRU SINE ESTE DIAVOLUL. Tot ce este mai mult ne este dat ca să dăm mai departe şi nu ne aparţine, de aceea ni se va lua, il vom pierde sau va pleca de la noi.

Când vrei mai multă plăcere, vrei durere.

Este ca și cum noi am fi semnat să cedăm viaţa noastră plăcerilor, satisfacţiilor simţurilor, comodităţii, bunăstării peste nevoie... Acestea sunt diavolul. Repet, ACESTEA SUNT DIAVOLUL: PLĂCERILE peste nevoie, SATISFACŢIILE SIMŢURILOR CAT MAI MULTE, COMODITATEA, BUNĂSTAREA PESTE NEVOIE, UŞORUL, MAI MULT BINELE... Şi ni se ascunde asta de către toţi, cu rea voinţă.

Noi avem un nume general pentru satana, dar el se manifestă prin lucruri comune. Şi pentru că nu îl numim sau identificăm când apare, NU ÎL VEDEM. ŞI NE TERMINĂ, NE EXECUTĂ FĂRĂ MILĂ. ŞI NOI ÎI CEDĂM. Este o ruşine pentru omenire că nu poate să înţeleagă acest lucru simplu: Cine este diavolul? Cea mai mare ruşine! Să te laşi dus şi omorât de îngerul întunericului pentru că nu vrei să gândeşti. Dar este viaţa ta în joc!

L-am văzut când am venit spre viaţa, în capătul tunelului, înainte de a intra pe sfoara cu noduri închipuind civilizaţii. Pereţii tunelului erau transparenţi, dar vibrau cu o energie foarte înaltă. Şi am văzut multe pete ca de cerneală, erau ca nişte nori negri, erau gândurile oamenilor pline de răutate, gândurile de lacomie de mai mult, care când m-au văzut s-au unit toate, repede, şi au luat forma unui să zic balaur uriaş care răgea urât la mine, ca să mă sperie, şi atunci îngerul meu - care mergea înainte - mi-a zis: Nu-ţi fie teamă, că nu te poate atinge.

Când mi-a apărut în față, transformand capul unui om, în ceva hidos, de ne privit, nu vroia decât să mă convingă, că cel mai important lucru în viață este să consumi, să ai, să câștigi, să ajungi cat mai sus, sa posezi de toate, să ai putere, să te bucuri cu simțurile tale la maxim. El numea asta fericire, când de fapt este iadul. Și cu vocea lui hodorogită și metalică, iți zice că îți dă cea mai mare plăcere, dar atunci te-ai supus lui, si muncesști pentru el, o viață. Muncești exact pentru ceea ce nu are nicio valoare si vrei exact ceea ce este periculos sa vrei. Tu pe Dumnezeu ar trebui să-L slujești, dar El este în puțin, modest și simplu - în mult și frumos și mai plăcut este diavolul. Noi când vrem mai bine pentru sine, vrem iadul. Dar când vrei puținul, Il vrei pe Domnul.

Într-o experienţă trăită după ce am ieşit din spital, stăteam pe pat şi mă uitam la nişte flori stilizate, un fel de crin mare lipit ca un abţibild pe uşile de sticlă, glisante ale unui dulap. Şi toată ziua urmăream liniile curbe ale florii dus întors, şi iarăşi, continuu. Şi, la un moment dat, m-am văzut alergând cu un prieten spre o lizieră de pădure pentru că ne alerga un om îmbrăcat în negru care avea o glugă până peste ochi. Şi auzeam suflul respiraţiei lui la o distanţă de să zic 5 m în spatele nostru. Urcam un dâmb de pământ şi intram în pădure, dar ne menţineam la marginea ei. Omul cu glugă (diavolul), după noi, alerga şi el dar păstrând distanţă.

În fapt, eu şi prietenul meu eram amândoi în pat, fiecare acasă la el, dar eu nu mai vedeam camera şi eram acolo, în situaţia aceea. Nu dormeam, urmărirea liniilor crinului m-a dus într-o stare de linişte profundă, apoi au început pumnişorii în piept - la care nu am putut să mă opun - şi aşa m-a dus în acel timp.

Şi tot alergam, şi am ajuns la o intersecţie de drumuri, o potecă intra în pădure şi o altă ieşea din ea spre un câmp deschis. Şi ne-am oprit şi i-am zis să mergem spre câmpul deschis, dar prietenul meu nu a vrut şi a intrat în pădure. A făcut ce a vrut el. Dar i-am spus că te blochezi acolo. Dar nu a vrut să mă asculte. Şi am plecat spre câmpul deschis. M-am uitat în spate şi omul negru cu glugă păstra distanţa faţă de mine şi nu s-a luat după prietenul meu. Am ajuns la marginea unui orăşel şi acolo era o şcoală. Am intrat în curtea şcolii, apoi pe culoarele de la parter, şi am simţit că omul negru cu glugă s-a apropiat de mine prea mult. Am deschis fereastra, şi atunci a dat să mă apuce de haină, dar m-am smuls şi am sărit peste pervaz.

Ajuns în curte, am început să alerg din nou. Cu coada ochiului, întorcând puţin capul, îl vedeam după mine gâfâind. Dar am observat că, dacă nu-i acord atenţie, puterea lui scade. Şi m-am oprit, eram cu spatele la el, dar şi el s-a oprit, şi pentru că nu îi acordam atenţie şi nu îmi era frică de el, m-am întors puţin şi l-am văzut că se chinuia să înainteze şi să mă prindă, întindea mâinile spre mine să mă prindă, dar nu reuşea, nu mai avea putere, era vlăguit. Şi atunci am înţeles că: dacă nu-i acorzi atenţie diavolului, şi nu îl iei în seamă, el nu are nicio putere asupra ta. Deci puterea lui asupra ta este dorinţa ta de a-ţi salva viaţa, frica ta este diavolul.

Apoi el mai este atacul tău, răutatea, învinuirea, condamnarea, critica, acuzaţia, supărarea, şi se manifestă prin mânie, furie şi ură. Când vezi la cineva aceste manifestări, are diavol. Dar DIAVOLUL NU POATE FI ÎNLĂTURAT DECÂT BLOCÂND PATIMA, ATAŞAMENTUL DE PLĂCERI. Răutatea vine din ataşamentul de plăcere. Când cineva este rău, este aşa pentru că are patimi. Patima este egoul. CA SĂ OPREŞTI PATIMA, TREBUIE SĂ OPREŞTI DE LA ÎNCEPUT DORINŢA DE MAI MULT BINE PENTRU TINE. Trebuie luat inversul a ceea ce spune egoul şi să aduci argumente inversului. Nimic din ce spune egoul şi reprezintă o dorinţă mai mare întâi pentru sine, sau o condamnare, nu sunt adevărate, pentru că vin dintr-un ego care nu există.

Şi ştii ce blochează imediat egoul? Cunoaşterea şi înţelegerea mecanismului prin care omul cade sau se ridică. Fără cunoaşterea mecanismului noi nu putem opri atacul răului, pentru că nu îl vedem, dacă nu ştim cum face şi de ce aşa, şi ce câştigă? Egoul vrea cât mai multă durere pentru că se uită numai la părţile trecătoare, de aceea el nu-ţi vrea binele niciodată, ci numai răul cel mai mare. Şi, dacă faci totul pentru el, TE VA OMORÎ.

Opune-te mereu interesului propriu de mai mult, aceasta este eliberarea de EU MAI PRESUS DE TOATE, ADICĂ DE DIAVOL. DIAVOLUL ESTE INTERESUL NOSTRU DE MAI MULT BINE PENTRU NOI ÎNȘINE. Dar, când te mulţumeşti cu puțin şi te opreşti să mai vrei peste nevoie, diavolul dispare ca un fum. L-ai omorât. Diavolul este voia ta peste voia Domnului. Dar atacă atâta timp cât vrei mai multă plăcere şi satisfacţii, nu vei scăpa niciodată de el dacă nu îți schimbi comportamentul şi, mai mult, dincolo te va aştepta aceeaşi suferinţă pe care ai căutat-o aici toată viaţa, numai că dincolo se întinde la infinit. Acesta este iadul. Când omul vrea mai mult bine pentru sine se opune lui Dumnezeu - care este ceilalţi și în puțin, modest și simplu - şi devine diavol, şi intră în iad încă de aici. Singur s-a băgat!

LĂCOMIA DE MAI BINE PENTRU TINE ESTE CHIAR DIAVOLUL. Repet, ACESTEA SUNT DIAVOLUL: PLĂCERILE peste nevoie, SATISFACŢIILE SIMŢURILOR, COMODITATEA, BUNĂSTAREA PESTE NEVOIE, UŞORUL, MAI MULT BINELE...

AntiHristul este deja aici și este LĂCOMIA NOASTRĂ DE VIAȚĂ. Și iadul este aici: este dorința noastră de mai multă plăcere.

Și raiul este aici: este NEDORINȚA NOASTRA DE MAI BINE PENTRU SINE, ESTE MULȚUMIREA CU PUȚIN. Dar cine vrea puținul? Acela va fi in rai.

Dincolo este un spațiu unde trăiești doar consecințele a ceea ce ai ales aici să faci, să fii, și nu mai poți schimba nimic.

Noi aici ne stabilim locul în veșnicie, și nu este indiferent!

Mulțumiri pentru întrebare dnei Otilia Popescu


Alexandru Sofilca Multumim!Vă rog să ne spuneți ceva de liber arbitru.

Marius Ghidel Tatal ceresc stie tot ce se va intampla pana la sfarsitul veacurilor. Cei care au capacitati pot sa se ridice spre varful conului temporal si sa vada mai mult, ce se va intampla in viitor si deja s-a intamplat in planul divin. Noi suntem ca acul de Pick Up, urmam santurile placii deja facute inca din fabricatie. Suntem doar un fel de cititori. Noi credem ca suntem liberi dar suntem doar conditionati. Si a evita sau a nu evita un lucru si a-l intelege sau a nu-l intelege este tot acolo, a gresi sau posibilitatea de a preveni sunt toate acolo, deja realizate. Si puterea de a interveni si cea de a nu interveni este tot acolo. Orice directie luam, totul deja s-a intamplat acolo sus la El. Dar ce conteaza? La nivelul nostru noi credem ca suntem autonomi, dar suntem doar cititori ai unui destin deja intamplat. Si dorinta și posibilitatea de a ne schimba destinul, si straduintele noastre sau neintelegerea noastra, sunt toate deja acolo realizate. LIBERUL NOSTRU ARBITRU este adevarat, este prezent, dar manifestarea acestuia este stiuta dinainte de Dumnezeu. Dumnezeu STIE daca omul il va folosi si cum il va folosi. Adica noi putem lua decizii in virtutea liberului arbitru, numai ca acestea - deciziile- sunt deja stiute de Dumnezeu.

Alina Lupu O intrebare.am avut odata conflict cu cineva si in mod normal aceste tipete ma intimidau trezeau in mine o dorinta de a fii agresiva de a ma apara...si nu era ok ..dar acum un an aceiasi persoana cu aceleasi manifestari nu am mai reactionat.M-am rugat si am fost foarte calma am incercat sa argumentez dar e clar ca o asemenea persoana nu poate sa inteleaga argumente si am vazut dincolo de el slabiciunea frica controlul..Era ceva in mine ce facea sa nu poata sa actioneze..clar ma simteam foarte agasata in acelasi timp incercam sa contemplez omul si sa inteleg sa-mi asum responsabilitatea pentru trecut (cand reactionam) ..Efectiv inteleg slabiciunea persoanei in cauza si ma rog pentru trecutul cand nu am facut-o si cand am reactionat de fiecare data...cred ca asa ar trebui sa te porti?..

Marius Ghidel Si mai ales atacul din afara sunt comentariile noastre acuzatoare la adresa celuilalt. Cand lasam armele jos nu ne mai poate ataca nimeni, dar trebuie sa fim atenti ce ne spunem in gand. Si sa ne oprim cand ne vine sa condamnam sau sa invinuim, ca apoi ne va veni un atac din afara mai mare decat invinuirea noastra. Adica sa nu ii vedem pe oameni rai. Ei sunt rai cu nemultumirile din noi: daca noi nu mai avem ganduri de judecata, nu ne mai ataca nimeni, sau acei oameni nu vor mai fi in preajma noastra. Exteriorul doar arata ce este in noi, ne reflecta. Trebuie mereu sa ne pazim de noi insine. Dusmanul este egoul nostru. Dar spre exemplu, noi putem avea o patima, si atacul din afara pare ca nu are legatura cu patima, dar ne scade, si pierdem ego, si atunci ne desprindem de patima. Intotdeauna atacurile din afara sunt bune si drepte si divine, ne salveza viata, ele vin exact in momentul cand noi am pierdut prea multa energie vitala pe placerile vietii. Si ne desprind in mod perfect. Adica ne fac cel mai mare bine posibil. Nu trebuie respinse ci inteles ce a generat din noi acest atac din afara, si vazut ce atasamente avem de placerile simturilor, ca atacand ele ataca o patima. Si ne reduce egoul si asa ne salveaza viata. Intotdeauna cel care te necajeste, iti face cel mai mare bine posibil. Nu e nevoie sa luptam cu ele ci doar sa cedam si sa intelegem Lectia divina. Altfel daca reactionam, se va repeta la infinit, si vom zice ca omul acela are ceva cu noi, cand de fapt Dumnezeu prin el doar ne-a salvat sufletul si viata. Nu trebuie discutat cu cel care ataca. Ca cere socoteala. Si nu se mai termina niciodata. Intelegi ca atacul din afara scade o patima la tine, si vezi sa o scoti. Ca altfel se repeta la nesfarsit. Multumesc pentru intrebarea deosebit de folositoare!

Alina Lupu Care sunt rolul aedstor mesaje care tot apar pe facebook? "Mesaj de la Tatăl..."

Marius Ghidel Forma in care sunt spuse este nelinistitoare. Mai este si o forma de distrugere a credintei prin devierea si indepartarea de Dumnezeu, sau inlocuirea Lui cu alti termeni, cum ar fi prezent. Cand El nu este temporal. Si ca sa ajungi la El ai nevoie de altceva: de smerenie, modestie si putin. El este Iubire, nu prezent, si Iubirea este prezenta Lui. Deci indreapta atentia spre lucruri TOTAL NEIMPORTANTE, SAU SPRE CONSECINTE, NU VORBESC DESPRE CAUZE, care nu angreneaza RESPONSABILITATE INDIVINDUALA! Nu le iau in seama.

Balan Noemi Erika O intrebare va rog.Ce inseamna din punct de vedere divin actiunea mea de a tine post si de a ma ruga pentru lucrurile de care am nevoie, adica vindecare, ghidare, fericire, intelepciune,implinire in tot ceea ce fac, si post si rugaciune pentru membrii familiei sa primeasca lumina in suflet.Multumesc anticipat.

Marius Ghidel Oricum ni le da, ca suntem credinciosi sau nu. Dar ce este mai mult decat avem nevoie nu ne da, le smulgem noi. De aceea ele nu stau, nu raman. Deci nu avem nevoie de mai mult, dar atat cat ne trebuie El ne da ca stie ce avem nevoie, si baza aceasta vine de la El. Dar ce este mai mult rupem noi de la viata si de aceea viata ni se va opune, atunci incepe suferinta, frica, sentimentul de ne implinire. Atunci la acest mai mult noi avem impresia ca nu suntem in ordine. De fapt noi trebuie sa ne multumim cu putin si atunci nu vom mai avea acel sentiment de nu este destul si mai trebuie care sa genereze dorinta de mai bine, care este de fapt diabolizare. Domnul ne da atat cat avem nevoie, mai mult ne va aduce necazuri, suferinte, boli. De ce sa vrem sa suferim degeaba, pentru nimic? Ca lucrurile lumii mai mult decat ne trebuie sunt NIMIC, DESERATACIUNE. Si nu suntem interesati de ele. Ne facem rau. Deci cand cerem ceva mai bine, nu e nevoie sa cerem, ca este o fortare a Lui, si NI SE VA IMPOTRIVI. Nu ne va da nimic din ce vrem mai mult decat suntem. Le smulgem noi, dar va apare nesiguranta ca nu suntem destul cum trebuie si ca nu avem suficient. Daca ne-am multumi cu ce avem, nu ar mai fi acesta nesiguranta si in plus L-am simti pe Dumnezeu continuu cu noi si nu ar mai fi nevoie sa cerem nimic. Cand cerem NU IL SIMTIM SI NICI NU ESTE CU NOI. Este in noi dar nu este cu noi.

Balan Noemi Erika Multumesc din suflet pentru raspunsul dvs.Am atata nevoie de raspunsuri la intrebarile mele, am atata nevoie de a nu mai simti neimplinire, de a trai din punct de vedere al divinului nu al meu, as vrea sa vina de la sine comportamentul divin care ar trebui sa il am dar simt ca ma zbat sa traiesc o viata implinita.Multumesc inca o data pentru raspuns!

Marius Ghidel Nu mai cautati ceea ce deja aveti: Pe Dumnezeu din suflet! Doar opriti-va din cautare, este suficient. Calea divina este gratis si nu costa bani, si ajungem la EL cu un pesmet cum spunea un calugar induhovnicit. Nu este in mai mult, cu in mai putin, CAND NE MULTUMIM CU CE AVEM L-AM GASIT PE DOMNUL! Inteleg ca toti ne invata ca mai trebuie sa facem ceva, ca sa ajungem niciunde, dar va atrag intr-o stare de neimplinire pentru ca ati depasit necesitatea, si acolo este egoul care genereaza un adeversar care nu vă va lasa in pace niciodata.

Janet Janet De ce apar visele premonitorii ...daca se poate sa -mi dati un raspuns..

Marius Ghidel Visul este o modalitate de comunicare cu lumea de dincolo sau cu fiinta divina din noi care are acces la viitor. Pentru avertizare. Putem comunica asa cu cei dragi care nu mai sunt, sau sufletul nostru se duce pe conul temporal si ia informatie din viitor, si o proiecteza pe ecranul visului. Ori ingerul nostru vrea sa ne avertizeze. Dar mai ales oamenii simpli si umili sunt foarte deschisi la asemena vise, dar si ceilalti oameni, insa imaginile primite de ei sunt amestecate cu vise comune si sunt poate mai greu de inteles. veste un dar de nepretuit pentru ca primti atentionari, sau stiti dinainte ce sa va intampla. E util! Multumesc!

Teodora Marin D-le Ghidel , va rog să -mi răspundeți : dacă eu atac pe un om , înțeleg pe el îl salvez , dar cu mine ce se întâmplă ? Eu cred că am greșit și nu mă scad , ca nu am voie să mă amestec. Dar Dumnezeu lucrează prin oameni NU ? Îmi cer iertare , dar oare nu păcătuiesc? Mulțumesc , Aștept răspunsul .

Marius Ghidel Dvs atacati cu raul din acel om, dar ati avut ceva asemanator. Cui pe cui se scoate. A venit din el, dar va atras. Il scadeti, pe el il salvati, dar va primiti pedeapsa cumva, in continuare, intr-o anumita forma. Veti atrage la fel pe cineva care sa va faca o rautate gratuita sau trimte necazuri sau boli, dupa intensitatea atacului. Dar totul este bun in lume, nu este nimic de criticat si nicio suprare. Numai daca intelegeti acest circuit cum s-a intamplat atunci se diminueaza atacul urmator asupra dvs, sau se opreste.


sursa https://www.facebook.com/MariusGhidel/

< sus >