<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


MESAJE DIVINE PRIN MAICA VERONICA

Mesajele prezentate mai jos reprezintă fragmente din lucrarea "Din tainele Universului Spiritual", de Maica Veronica şi George Văsîi. Conform autorilor:

"Această lucrare a fost întocmită având la bază studiile şi datele obţinute între anii 1964-1966 şi care au fost redactate în două volume cu titlul: " Cercetări în lumea nevăzută". Cercetările sus amintite au fost posibile graţie mediumităţii soţiei mele Veronica, mediumitate care prezintă rarisima calitate de a auzi şi de a vedea spirite în stare de transă conştientă. Acest fel de transă conştientă este o abatere de la regula generală a mediumurilor care vorbesc căzând în transa totală inconştientă şi în rare ocazii pot răspunde la întrebări. Graţie transei conştiente şi viziunii clare, Veronica poate deosebi spiritele, constatând cu uşurinţă "calitatea" lor spirituală, datorită luminuozitaţii pe care fiecare spirit o are.

Cu siguranţă că într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, alţi cercetători vor continua munca începută de noi. Universul spiritual este atât de vast încât, oricând, noi date obţinute de noi cercetători, se pot adăuga la cele ce şi noi am reuşit să aflăm."

   MESAJ DE LA TATĂL CERESC (9 mar 2017)

   MENIREA OMULUI ESTE SĂ AJUNGĂ ZEU! (26 mar 2017)

   DEZAMĂGIREA LUI ISUS HRISTOS (17 apr 2017)

   HRISTOS NE CHEAMĂ LA MATURITATE ŞI ÎNŢELEPCIUNE (5 mai 2017)

   SUFERINŢELE LUI ISUS (5 dec 2017)

   NU DE CREDINŢĂ, CI DE STUDIU AVEŢI NEVOIE (17 dec 2017)

 


 

MESAJ DE LA TATĂL CERESC

Iată ce ne-a comunicat Tatăl Ceresc la începutul lunii august 1976:

"Într-un fel, sunt supărat pe pământeni că n-au fost mai disciplinaţi, mai sârguincioşi, mai activi, că nu s-au străduit să descifreze mai demult legile şi fenomenele care-i înconjurau. Au aşteptat prea mult să li se dea de pomană ceea ce ei nu făceau. În loc să ia exemplu de la cei pe care I-am trimis şi să le urmeze sfatul şi îndemnul, au început să-i numească zei şi au inventat cererile de ajutor, tot felul de implorări şi invocări ca să-i salvăm din necazurile şi suferinţele pe care ei singuri şi le făceau. Religiile sunt creaţia pământenilor, nu a Mea. Nici unul din cei ce Eu i-am trimis nu i-a învăţat să Mi se închine sau să-Mi aducă laude. Ei totuşi şi-au creat un refugiu în slujirea formelor şi cuvintelor, al căror conţinut nu-l respectau. De aceea, toate religiile, fără nici o excepţie, au fost sursele denaturării adevărului relevat de Mine, prin cei pe care Eu i-am trimis. Am rupt din Mine o parte şi am trimis-o pe Pământ să-i înveţe curajul, bărbăţia şi lupta. M-am aşteptat la mai mult din partea lor, dar m-au decepţionat... Aceştia au fost pământenii.

Cei ce nu făceau parte din categoria celor răi au fost prea legaţi de împlinirile materiale, prea au vrut să se sature cu cele pământene, cu cele trecătoare, în loc să fie însetaţi după cele veşnice şi nepieritoare. Am avut atâtea Lumini între ei şi totuşi nu le-au înţeles, nu au învăţat, nu au descifrat. Dacă totuşi voi revărsa Iubirea Mea pe Pământ, voi face aceasta numai pentru frumuseţea martirilor care a împodobit până şi lăcaşul Meu. Datorită lor, voi face pentru Pământ ceea ce niciodată n-am mai făcut cu nici o planetă şi niciodată nu voi mai face. Ei, martirii, merită pe deplin lumina ce au primit-o şi o vor mai primi cu prisosinţă. Lor, celor ce au iubit adevărul şi dreptatea într-atât încât nu s-au temut de nimeni şi de nimic, lor şi pentru ei voi interveni pentru a restabili echilibrul şi pe acest Pământ.

... (pauză)

Da! Am urât şi Eu ceva: laşitatea oamenilor, slugărnicia şi linguşirea, trufia netrebnicilor şi ignoranţa pretinşilor învăţători. M-au dezgustat rugăciunile false şi M-au scârbit cei ce pretindeau că Mă slujesc... Nu pot trece şi pe aceştia cu vederea! Nu pot.... Nu pot! Cei ce M-au înfruntat, cei ce au călcat legile şi le-au întors cu susul în jos, cei despuiaţi de caracter, cei ce au tâlhărit adevărul şi valorile vor pieri. Se vor şterge cu desăvârşire până şi urmele lor pe acest Pământ, căci răzbunarea Mea va fi necruţătoare! Voi trece multe cu vederea, greşelile, abaterile celor care, din nepricepere sau din neştiinţă au greşit. Pe cei însă care au lucrat contrar tuturor legilor, contrar oricăror reguli şi discipline elementare, pe cei ce au stricat ordinea şi echilibrul nu-i voi cruţa de jăraticul ce va ţâşni din ochii şi din mâinile Mele.

Voi închide ochii, îmi voi întoarce privirile şi voi zdrobi şi voi nimici, aşa cum ei au zdrobit şi au nimicit ceea ce Eu cu trudă am sădit. Au ridicat cuţitul, au îndrăznit, au avut curajul să înfrunte raţiunea, gândul şi conştiinţa şi ridicând cuţitul, au ucis ceea ce ei nu aveau nici un drept să o facă. Totuşi au făcut, au făcut de nenumărate ori şi în repetate rânduri, cu toate că Eu m-am opus şi am strigat: NU FACEŢI ASTA!

Ei au făcut totuşi mereu mai mult, din ce în ce mai mult, până când M-au determinat să iau măsuri radicale, hotărâri nestrămutate, definitive. Un timp îmi întorsesem privirile de la acest Pământ, să nu mai văd, să nu mai aud. Acum am început, încet, încet, să-mi adun gândurile, puterile, energiile ce clocoteau deja în Mine şi în toată lumea Mea.

Voi privi mai întâi la cei ce aşteaptă semnalul Meu, ca să-i încarc cu puteri nebănuite, apoi Mă voi întoarce către cei vinovaţi şi, în clipa în care privirile Mele se vor fixa asupra lor, se vor deschide zăgazurile mâniei Mele şi voi vărsa din adâncurile Mele asupra lor toată urgia pe care am acumulat-o de veacuri. Vor tremura munţii şi se vor tulbura oceanele, vor izbucni flăcări în spaţiile întunericului şi-i va mistui până la scrum, iar scrumul şi cenuşa le voi azvârli în hăurile acestui univers, acolo unde nimeni nu poate pătrunde.

Că vor fi lacrimi, că va fi jale, că va fi suferinţă în tot şi-n toate... nu am ce face! Nu am altă cale. Legile se vor manifesta din plin, provocând fenomene neînchipuite de vreo minte vreodată... De aceea, pregătiţi-vă! Ceasul a sosit! Trâmbiţele au început să răsune. Voi, cei ce le auziţi, lucraţi, privegheaţi, aşteptaţi! Veţi primi ceea ce nu aţi putea primi dacă Eu nu aş face ca voi să puteţi.

Vom fi alături într-un front al vieţii şi al morţii, într-un front al dreptăţii, al răzbunării şi al judecăţii. Cărţile toate se vor închide şi gândurile vor citi în cartea forţelor şi puterilor ce vor acţiona cu o precizie matematică.

Totul este pregătit, totul este ordonat, în lumile văzduhului domneşte perfecta disciplină. Totul este studiat, totul analizat, fiecare la locul lui va împlini automat ceea ce i s-a trasat să împlinească. De acum veţi fi echilibraţi, dar nu normali aşa cum înţeleg cei din jurul vostru normalitatea. Sunteţi în mâinile Mele pentru că îmi aparţineţi şi până ce visul se va împlini, veţi trăi ceea ce nici nu aţi putut visa voi vreodată, căci împlinirea visului implică surprize şi factori neprevăzuţi de nimeni, pentru că nu au putut să-i prevadă.

De acum, ne vom întâlni mereu, pentru că puteţi răsufla uşuraţi, drumul mult aşteptat a poposit în mâinile Mele.Frânele, de asemenea, tot în mâinile Mele sunt. De aceea, bucuraţi-vă şi voi, că şi aşa nu aţi cunoscut bucuria pe drumul pe care eraţi angajaţi.

Fiti binecuvântaţi şi "la lucru"!

*

*  Sus  *

*

 

MENIREA OMULUI ESTE SĂ AJUNGĂ ZEU

Vineri, 21 octombrie 1977, ora 13.00: Veronica îmi şopteşte că vede un spirit mare din Opal (Cetatea Divinităţii), necunoscut de noi. S-a aşezat în fotoliu şi a început să vorbească:

"Încetaţi să mai fiţi copii!

E timpul să începeţi să gândiţi ca nişte fiinţe evoluate, e timpul să începeţi să gândiţi matur!

NU EU, NU NOI AM FĂCUT TOATE CÂTE SUNT! TOTUL ŞI TOATE S-AU NĂSCUT FIECARE DIN SINE, ÎNSCRIINDU-SE PE LINIA ASCENDENTĂ A EVOLUŢIEI.

Nu noi am făcut ordinea, nici legile care sunt începutul la toate; Ordinea şi Legile au existat, iar noi, ce suntem în vârful piramidei tuturor existenţelor, afirmăm cu tărie:

Nu suntem noi creatorii universului şi nici a lumilor ce au venit după noi, fiecare lume este rezultatul propriei strădanii de a învinge inerţia şi comoditatea.

Fiecare lume a muncit disciplinat, respectând legile şi depanând eforturi au ajuns asemenea nouă şi, de aceea, au evoluat într-o deplină colaborare cu noi. Fiecare din cei ce s-au apropiat de noi au ajuns zei asemenea nouă.

MENIREA ORICĂREI FIINŢE UMANE ESTE SĂ AJUNGĂ UN ZEU, să ajungă fiecare acolo unde poate prin munca sa, prin efort, prin luptă.

Pământul este singura planetă care ne-a solicitat cel mai mult, pentru că aici au FOST CĂLCATE LEGILE ŞI NU A FOST RESPECTATĂ ORDINEA ŞI DISCIPLINA.

Pe Pământ s-au produs cele mai grave abateri de la ordine şi Legi şi aceasta nu pentru că a vrut-o cineva, ci pentru că fiecare lume este liberă să acţioneze în conformitate cu propriile ei vederi. Suferinţa pe Pământ a fost rezultatul stadiului înapoiat al spiritelor ce aparţin zonei pământene; zona aceasta a apărut târziu în istoria evoluţiei luminilor şi a fost zona spiritelor comode şi inactive. De la comoditate, de la lene şi inactivitate a survenit tot ceea ce mai târziu a însemnat suferinţă şi mizerie. Leneşii sunt cei care au inventat furtul şi minciuna şi de aici au ajuns la tâlhării şi crime.

De aceea, să ştie Pământul şi pământenii că destinul lor ei şi l-au creat, că soarta lor este rezultatul propriului lor stadiu evolutiv - stagnarea - în care s-au complăcut milenii de-a rândul. Noi am ştiut dintr-un început că Pământul va avea cel mai greu destin, căci stagnarea în care se complăcuseră pământenii era unică în întregul Univers spiritual.

În iubirea noastră, am fi vrut să ajutăm Pământul, dar nu am putut să trimitem ajutoare decât în perioada în care pământenii au ajuns să deosebească singuri binele de rău. Abia când cei de pe Pământ au început să gândească, atunci am putut trimite misionari care şi-au jertfit puterile lor, coborând, luând trup pe Pământ ca să descifreze tainele existenţei. Misionarii au suferit însă cel mai mult pe acest Pământ, pentru că au coborât în cel mai cumplit întuneric - întunericul neştiinţei"...

 

Cel ce ne-a dictat până acum se retrage şi-mi cere să continui să scriu spiritul meu conducător din Opal, Heruvicle:

"Voi continua eu ceea ce unul din înţelepţii noştri a început. Voi formula eu, pentru că fac parte din cei care au urmărit îndeaproape evoluţia Pământului şi îndeosebi am urmărit şi am inspirat pe mulţi misionari în munca lor de creaţie pe această planetă.

... (pauză)

Da! Noi, cei din Opal am pornit să lucrăm pe Pământ pe fondul unui întuneric care, pentru noi, era total. Nu era posibilă comunicarea prin mediumnitate, pentru motivul că nu aveam încă un limbaj comun, pământenii n-aveau încă noţiunile de bază prin care să se poată comunica realităţile existente în lumile evoluate. De aceea, primii misionari au fost lăsaţi singuri să se descurce în noianul de aberaţii din minţile celor de pe Pământ. Cei trimişi au fost la început din cei mai iscusiţi filozofi de pe planeta Taitun, care au adus pe Pământ unele lămuriri, învăţând primele scrieri şi notaţii care să rămână urmaşilor.

Cea mai mare dificultate peste care au dat misionarii pe Pământ a fost ataşamentul excesiv al pământenilor faţă de bunurile materiale, dorinţa de înavuţire, în care excelau cei ce conduceau cu forţa pumnului şi a sabiei. Şi pentru că spiritele negre - luciferice - căpătau din ce în ce mai mult curaj, Opalul a sugerat ideea separării, a retragerii celor buni dintre cei răi, spre a putea realiza nuclee spirituale de iniţiere. Iniţierea a însemnat la început cultul zeilor, cinstirea şi respectarea lor prin jertfe. Noţiunea de jertfă este o creaţie opalică, pentru că pământenii se făceau vinovaţi de cădere prin stagnare, prin nerespectarea legii efortului, prin renunţarea la activitate. Acesta a fost propriu-zis şi realul păcat originar, stagnarea, lenea, inactivitatea minţii în sfera valorilor spirituale, preocuparea exclusivă pentru hrană, adăpost şi, mai ales, excesiva odihnă şi inactivitate. Ideea de jertfă atrage după sine cea mai valoroasă soluţie de ieşire din impas, cel mai eficace mod de a-i scoate pe oameni din stagnare: RENUNŢAREA!

Renunţarea la bunurile materiale şi mulţumirea cu puţin, cu ceea ce este strict întreţinerii trupului era condiţia fundamentală care dădea pământeanului şansa de a trăi în armonie cu cei din jur, de a-şi ajuta semenii, de a nu mai râvni la ceea ce are altul.

Cu toată drama Atlantidei, totuşi acolo au fost multe societăţi care, în totală retragere şi separare de cei ce urmăreau înavuţirea şi huzurul, s-au realizat, s-au echilibrat şi au progresat din punct de vedere spiritual. Noi nu negăm necesitatea progresului material şi civilizaţia, dar civilizaţia Atlantidei s-a dezvoltat într-o atmosferă de totală negare a valorilor spirituale; era lumea luciferică, deosebit de inteligentă, dar care afirma doar viaţa materială, strict legată de necesităţile biologice, era o lume rece, a egoismului, a inegalităţilor sociale şi a unei crunte exploatări.

Atlantida a însemnat pentru Opal prima intervenţie brutală asupra celor ce nu-şi respectaseră legământul. Lucifer ceruse salvarea, forului conducător opalic. Rama, din dorinţa de a-l ajuta pe Lucifer, i-a îngăduit întruparea pe Pământ, cu condiţia de a asculta de iniţiaţi. Dar Lucifer, cu întreaga sa lume, a dispreţuit iniţierea şi a refuzat sfatul la renunţare şi, abuzând de bunătatea şi îngăduinţa divină, s-a făcut pe sine domn şi stăpân al Pământului, exploatând şi terorizând pe cei buni şi harnici.

Distrugând Atlantida, Opalul însuşi a cunoscut zbuciumul. O perioadă îndelungată, noi toţi cei din Opal am renunţat să ne mai ocupăm de Pământ. În schimb, s-au ocupat celelalte lumi superioare, din proprie iniţiativă, straturile superioare şi-au concentrat intervenţiile pe Pământ, ocupându-se îndeosebi de focarele spirituale existente cu tradiţie în Egipt şi India.

Egiptul a dat rezultatele scontate, s-a creat o spiritualitate de extremă şi exclusivă preocupare, de renunţare la tot şi toate, până la negarea însăşi a necesităţilor, care au fost supuse şi disciplinate. Rezultatul a fost că, prin ordinea şi înflăcărarea egiptenilor, mii de pământeni s-au albit şi au reuşit să recupereze timpul pierdut. Cei mai evoluaţi au ajuns în rândul celor din straturile superioare, beneficiind de armonia care domneşte în Lumea Luminilor.

Aceleaşi frumoase rezultate le-a adus şi India în perioada de dinainte de venirea lui Buddha.

BUDDHA, unul din cele mai mari spirite din Oraşul de Aur, a primit permisiunea şi binecuvântarea Părintelui Luminilor să coboare personal pe Pământ pentru a opri rătăcirile în care căzuseră cei ce populau pe atunci acea regiune. Se practica o asceză exagerată, se înmulţiseră tot felul de ritualuri zadarnice, dar erau prea bune intenţiile lor, astfel încât Buddha coboară. A coborât prima mare Lumină, care a adus Lumină între acei oameni cărora le-a arătat calea care duce către înnobilarea sufletului. Buddha a adus echilibru şi moderaţie în râvna spirituală a contemporanilor săi, care l-au înţeles şi l-au urmat. Mânăstirile şi pustiile s-au umplut după Buddha de oameni curaţi, în care ardea setea de Lumină. Setea lor a fost răsplătită pe deplin, căci mulţi dintre ei au reuşit ca într-o singură viaţă să devină albi şi, în felul acesta, au căpătat permisiunea de a intra în straturile superioare şi au scăpat de revenirile pe Pământ".

 

Aici a intervenit propria mea gândire şi am îndrăznit să-l întrerup pe Heruvicle, punându-i o întrebare:

George: — Înţeleg, prealuminatul meu călăuzitor, că pământenii au cunoscut epoci de spiritualitate foarte avansate, epoci în care au reuşit să ridice şi să-i spiritualizeze pe mulţi pământeni.

Heruvicle: — Da! Între pământeni au fost mulţi cei care au răspuns primelor chemări, primilor misionari, primelor iniţiative de salvare pornite din Opal şi din celelalte lumi evoluate. Primii au fost salvaţi cei care au locuit în Atlantida, apoi au urmat cei din Egipt şi India. Aceasta a constituit prima fază a intervenţiei opalice, fază de care au beneficiat toţi acei ce s-au mulţumit cu puţin, cei ce au primit şi s-au mulţumit trăind în sărăcie şi în condiţii primitive de viaţă, totul în armonie şi înţelegere deplină, departe de păcat.

George: — Iată prima dată când pomeneşti cuvântul "păcat". Înţeleg că această noţiune are o semnificaţie cu totul specială şi că această "stare de păcat" reprezintă o situaţie deosebită, cu implicaţii mult mai grave.

Heruvicle: — Ai intuit foarte bine. Te văd că ai putea să continui singur, expunând ceea ce înseamnă "starea de păcat"; prefer să-ţi comunic eu, pentru că şi tu vei avea surprize. Am spus că o mare parte din spiritele pământene au ascultat şi au urmat sfaturile şi învăţăturile misionarilor trimişi, astfel încât au ajuns în straturile superioare. Aceştia constituiau o categorie de spirite curate care, deşi stagnaseră într-o oarecare măsură, totuşi ele nu călcaseră legile iubirii, nu făcuseră şi nu cunoscuseră păcatul!

Este o mare deosebire între greşeală şi păcat. Păcatul este starea de întuneric şi de confuzie în care intră mintea şi conştiinţa după ce un om a stăruit într-o greşeală, repetând-o de nenumărate ori. Aceasta face ca pe corpul sufletului să apară culori murdare, ceea ce însemnă deformarea gândirii şi a conştiinţei. Starea de păcat înseamnă abaterea de la legile armoniei şi ale bunei convieţuiri, sub toate formele sub care se poate petrece aceasta.

George: — Dar dacă oamenii nu au ştiut, nu au cunoscut legile, dacă nimeni nu le-a spus ce este păcatul, ce trebuie şi ce nu trebuie să facă, adică dacă au ajuns în starea de păcat din neştiinţă, se poate considera aceasta ca o vină?

Heruvicle: — Iată că îmi ceri un răspuns care într-adevăr, trebuie lămurit şi clarificat, cu toate că aveam intenţia să-l explic. Trebuie să ştiţi că ceea ce s-a numit pe Pământ "CONŞTIINŢĂ " este o facultate spirituală proprie celor ce au cunoscut căderea, adică a celor care cândva au fost călcători într-un fel sau altul al legilor. Conştiinţa este facultatea de a deosebi ceea ce este bine de ceea ce este rău. Nu este proprie decât pământenilor, celor ce au oscilat între ceea ce este bine şi ceea ce este rău, facultatea spirituală proprie celor ce au trăit în rătăciri şi confuzii.

(Am vrut să pun o întrebare, dar am simţit că trebuie să tac şi doar să scriu...)

Da! Lumile care au evoluat normal şi nu s-au abătut de la Legi, n-au cunoscut răul; n-au cunoscut căderea, nici opacitatea pe care o aduce păcatul. E greu de înţeles, pentru voi, care trăiţi într-o lume de mari confuzii şi contradicţii, ceea ce spun acum, dar ştiu că, meditând, veţi înţelege.

Un suflet care nu a cunoscut păcatul nu are nici conştiinţa a ceea ce este rău. Pentru un suflet superior, răul nici nu există. El este liber cu desăvârşire în acţiunile sale şi lucrând liber, în perfectă armonie şi-n perfectă concordanţă cu Legile, gândul său limpede şi clar îl călăuzeşte numai spre ceea ce este bine.

Numai pe Pământ apare ceea ce voi numiţi "conştiinţă" şi care, de fapt, este ceea ce noi numim "gândul primar" care, experimentând căderea, abaterea, vede cu mintea că nu este bine şi evită să mai cadă. Facultatea de a deosebi binele de rău este deci proprie pământenilor. Această vedere a minţii însă nu o dă cineva din afară. Fiecare suflet în drumul său evolutiv a ajuns să deosebească, singur, binele de rău. Legile le-a cunoscut fiecare din sine şi când un suflet a comis o abatere de la vreo lege, gândul primar, adică conştiinţa din fiecare a strigat: Să nu mai faci asta! Dar mulţi au continuat să facă, au repetat păcatul, nesocotind glasul lăuntric ce se opunea acţiunii sale. De aceea, cei ce calcă legile se fac vinovaţi tocmai pentru că în fiecare fiinţă cugetătoare "gândul primar" nu tace niciodată, acuzând greşeala şi păcatul.

S-a spus mai înainte că, în fapt, iniţial, omul, ca fiinţă, nu a avut un "creator". Opalul a putut interveni însă în evoluţia pământenilor în momentul în care pământenii au ajuns să se gândească şi să aibă un limbaj prin care să se poată formula învăţăturile şi sfaturile. În acest sens, se poate spune că întreaga gândire şi tot ce s-a creat pe Pământ, bun şi trainic, este rodul intervenţiei opalice şi a celorlalte lumi superioare, care n-au încetat să ia trup pământesc spre a contribui la luminarea oamenilor.

Dacă prima categorie, a celor curaţi, dar neevoluaţi, a fost salvată prin misionarii din Atlantida, Egipt şi India, a rămas însă cea mai mare parte a sufletelor pământene, cei ce zăceau în "starea de păcat".

Starea de păcat este echivalentă cu starea de dezordine sufletească lăuntrică, în care glasul conştiinţei a încetat să mai vorbească. Omul căzut nu mai poate, nu mai este capabil să deosebească binele de rău, călcarea legilor devenind un obicei, o inerţie care aduce după sine prăvălirea în infern, în straturile de suferinţă şi de chin.

Căderea deci a venit destul de târziu. Iniţial, pe Pământ a fost linişte, pace şi bună înţelegere. Dar, în timp, leneşii au început să lovească şi să fure de la alţii ceea ce nu le aparţinea. A început să pătrundă în ei ura şi invidia pentru cei ce aveau prin muncă şi au recurs la loviri şi crime ca să-şi însuşească ceea ce nu le aparţinea.

Răutatea şi suferinţa pe Pământ se amplifică însă prin prezenţa sufletelor negre luciferice, dornice de a stăpâni şi de a se îmbogăţi prin exploatarea celor umili şi nevoiaşi. După zdrobirea lui Lucifer în Atlantida, la un timp îndelungat după aceea, parte din sufletele luciferice cer Opalului cu insistenţă iertare şi îngăduinţă.

Opalul, conştient că drama se va amplifica, acordă totuşi şanse pentru refacere, promiţând trimiterea de misionari speciali ca să-i îndrume. Nu mai este necesar să insist, deoarece este vorba de poporul iudeu, a cărui istorie a rămas scrisă, deşi pe alocuri a fost denaturată de preoţime. Poporul iudeu a beneficiat de multe revelaţii şi comunicări din partea sufletelor superioare. Ajunsese în posesia multor adevăruri, pe care însă nu le-a preţuit şi nu le-a respectat. Ba mai mult, căzuseră cu toţii în orbire, datorită oastei conducătoare a preoţilor, care era constituită din suflete căzute şi negre, ce trăiau în huzur, falsitate şi minciună.

Ceea ce era mai grav consta în faptul că se considerau "poporul ales", singurul popor iubit de Dumnezeu, care deţine adevărul absolut, LEGILE, pe care pretindeau a le respecta, dar în realitate trăiau într-o totală minciună şi denaturare a adevărului. Orgoliul şi făţărnicia lor extremă a determinat pe Părintele Luminilor să recurgă la o ultimă încercare de a salva pe luciferieni: trimiterea unui misionar chiar din Opal şi a apelat la cei mai apropiaţi colaboratori ai Săi, la Rama Opalică.

Chemării Părintelui nostru i-a răspuns "UMILINŢA DIVINĂ" Iisus Hristos, care de bună voie a primit întruparea în infernalul Pământ.

Pământenii nu vor putea niciodată înţelege ce cumplită dramă, ce grea suferinţă a fost pentru Hristos ruperea de cei dragi Lui şi acceptarea coborârii în cea mai întunecată lume, în lumea dezordinii, a confuziei, a contradicţiilor şi a rătăcirilor. Numai noi, cei din Opal, noi cei ce am fost tot timpul alături de EL, numai noi am putut înţelege gustul amar pe care L-a simţit Cel ce nu era înţeles.

Egiptul, totuşi, a fost primitor. A înţeles şi a asimilat învăţăturile Sale. Evreii însă au fost dintr-un început ostili şi duşmănoşi. De ce? Pentru că Hristos nu i-a cruţat. Văzând că tot ce le spunea, ei răstălmăceau, Hristos trece la lupta deschisă, mustrându-i public.

Hristos nu a putut spune prea multe, oamenii nu erau capabili să înţeleagă Împărăţia Luminilor şi tainele ei şi, totuşi, învăţătura Sa a adus Lumina. Dar mai mult ca Învăţătura, a fost viaţa Lui, care a însemnat: "JERTFA PENTRU ADEVĂR!".

Neprimirea lui Hristos de către sufletele luciferice, răstignirea cu care ei au răspuns Marii iubiri Divine, a provocat în Opal şi în celelalte lumi o nemaiîntâlnită revoltă. Toţi au cerut Părintelui nostru distrugerea lumii luciferice, care ajunsese să împânzească Pământul. Părintele Luminilor, retras în palatul Său alături de colaboratorii Săi, au făcut sfat prelungit şi au hotărât nimicirea prin ardere a întregii lumi luciferice.

... (pauză)

Hristos s-a reîntors decepţionat, înfrânt. Întristarea şi mâhnirea Sa L-au făcut incapabil de a reveni imediat în Opal. A zăbovit o perioadă îndelungată...

(Heruvicle este abătut, impresionat şi întrerupe relatarea, amintindu-şi de vremurile acelea..).

A zăbovit o perioadă îndelungată, rătăcind prin celelalte straturi şi, într-un târziu, la insistentele noastre chemări, Hristos revine, în sfârşit, în Opal, dar trist şi neîmpăcat.

*

*  Sus  *

*

 

DEZAMĂGIREA LUI ISUS HRISTOS

Heruvicle s-a retras. Veronica simte apropierea însuşi a lui Hristos care vrea să vorbească.

— Vă vorbesc acum EU, FIU AL LUMINII, ca să mărturisesc vouă dezamăgirea pe care Mi-a provocat-o Pământul, cel care nu M-a înţeles, nu M-a ascultat. Nu numai cei din vremea Mea, ci şi cei ce au urmat după Mine nu numai că n-au înţeles adevărul, dar, din cauza deformărilor, au denaturat şi adevărurile formulate de Mine. Este drept că nu am spus totul, dar am spus ceea ce este esenţial: "JERTFA DE SINE", totul pentru cei de lângă tine! Totul pentru adevăr! O spun clar, ca să ştie toţi: nu am vrut ca învăţătura Mea să se transforme în religie! Am vrut ca prin jertfa de sine omul să devină mai realist şi, văzând realitatea, să opteze pentru jertfă! Atât şi numai atât! De ce? Pentru că numai prin "fapte" omul ajunge la Lumină. Numai prin faptele jertfelor de zi cu zi omul ajunge să descopere în sine izvorul de adevăr şi lumină. Eu nu am cerut să mi se aducă cântări de laudă, slujbe şi ofrande. N-am cerut să mi se ridice temple şi biserici, pentru că am ştiut că odată cu acestea se vor ridica preoţii care, plini de orgoliu şi minciuni, vor pretinde că aduc har în numele Meu. Minciuni! Nimeni nu poate aduce altuia har sau Lumină! Lumina nu vine din afară! Vine dinlăuntru, vine de la sine, după ce omul a ajuns să fie apt de jertfă şi să trăiască jertfit pe altarul dragostei şi iubirii de semeni.

Din iubire am venit pe Pământ, din iubire am luptat cu întunericul din minţile celor care mă înconjurau şi le-am arătat calea spre Lumină şi tot din iubire, din iubirea pentru adevăr, am mustrat pe cei orgolioşi şi făţarnici spre a nu se ascunde adevărul.

Preoţii, zişi ai Mei, în loc să-Mi urmeze exemplul, şi-au construit castele şi palate, s-au dedat la desfrăuri, petreceri şi huzur pe munca celor supuşi şi credincioşi, care, din naivitate, deşi vedeau, nu se revoltau.

Revolta Mea... Mi-am mai manifestat-o prin Martin Luther, trimis special să pună accentul pe ceea ce era esenţial în învăţătura Mea: acţiunea realistă, faptele iubirii, jertfa pentru adevăr.

Că am fost mistificat... nu din vina Mea, ci din vina celor ce aşteptau Lumina din afară.

Ce înseamnă "SALVATOR"? De ce am fost numit "Mântuitor"? Eu nu mântuiesc pe nimeni! Nici Eu, nici fraţii Mei, nici Părintele nostru! MÂNTUIREA, SALVAREA, vine din sine, porneşte dinlăuntrul fiecăruia, căci repet, ceea ce am spus şi pe Pământ:

ÎMPĂRĂŢIA LUMINII ESTE ÎNLĂUNTRUL FIECĂRUIA!

Aceeaşi eroare în legătură cu iertarea păcatelor. Mi s-a atribuit iertarea ca şi cum, la fel ca şi cu Lumina, iertarea ar veni din afară. Nimeni nu poate şterge petele de pe suflet, decât cel pătat, prin efort, prin străduinţă, prin faptele iubirii. Sunt multe, în scrierile care v-au rămas, care au fost greşit traduse şi interpretate şi care au denaturat cele spuse de Mine.

pauză...

Am visat şi Eu... Salvarea Mea pe Pământ a fost să visez un Pământ nou, o altă lume, o lume nouă. Într-adevăr, când am intrat în Ierusalim pe asin şi am fost primit cu ramuri de finic şi strigăte de bucurie, am trăit bucuria pe care speram să o am în viitor, când voi reveni pe Pământ. Nu voi veni însă decât după ce pe Pământ se va instaura ordinea şi vor fi respectate cu sfinţenie LEGILE!

Şi Eu, şi toţi fraţii Mei din Opal aşteptăm hotărârea Părintelui nostru de a începe ultima intervenţie asupra Pământului: arderea celor cu culori închise şi a sufletelor negre care stăpânesc Pământul. Cu toată cultura şi civilizaţia la care a ajuns Pământul, din punct de vedere sufletesc s-a instaurat o cumplită secetă. Filozofii rătăcesc în noţiuni abstracte sau prea primitive, iar artiştii, poeţii şi muzicienii sunt lipsiţi de idei.

În ultimul timp, sufletele superioare stau resemnate, nevrând să revină pe Pământ. De ce? Pentru că luciferienii conduc totul din umbră, mascat, acoperindu-şi tâlhăriile cu minciuni pe care opinia publică le crede.

Nu vreau să intru în alte detalii, dar noi, cei din Opal, cunoaştem totul, toate ascunzişurile acestei lumi luciferice, care crede că biruinţa lor este asigurată de bani şi de arme, dar acestea înseamnă dezastru... Dezastrul este, într-adevăr, aproape, pentru că niciodată pe Pământ nu a fost atâta dezordine şi nedreptate ca în acest secol al celor mai mari fărădelegi. De aceea nu va întârzia pedeapsa! Judecata vine!... se apropie şi nu va cunoaşte mila şi iertarea!

Va fi mai întâi o purificare a atmosferei pământene, care va arde emanaţiile negative ale ticăloşilor. Din Opal vor izvorî radiaţiile "DURAN", care vor arde tot ce e particulă, atom sau microorganism răufăcător. Vor fi purificate mai întâi văzduhurile, apele şi oceanele prin DURAN, apoi vor ţâşni radiaţiile "TRITON", care lent vor începe să descompună minţile celor ticăloşi, să-i facă să mărturisească singuri, în mod public, fărădelegile lor, dar căinţa lor va fi zadarnică... Iertarea nu va exista pentru nimeni şi pentru nimic, căci mai presus de milă este DREPTATEA DIVINĂ!

Apoi va veni potopul flăcărilor arzătoare ale "TIRINULUI", care va mistui lent corpurile sufleteşti ale celor întunecaţi, coborând atât pe Pământ, cât şi-n lumea luciferică, distrugând-o până la totala nimicire, cu toate locaşurile lor.

Va fi spaimă, va fi groază pe întregul Pământ, capetele toate se vor pleca şi fiecare îşi va recunoaşte partea sa de vină. Atunci multe cărţi se vor deschide, cărţi care au stat de veacuri închise şi adevărul celor ce au proorocit va ieşi singur la lumină.

Într-o lume purificată, vom putea relua conducerea prin cei ce îi vom trimite pe Pământ. Desigur, marea majoritate a celor ce vor rămâne vor primi comunicările noastre şi vor urma sfaturile care vor fi primite prin mediumnitate. Vom trimite mediumuri destul de multe, pentru ca fiecare ţară să aibă instrumentul necesar comunicărilor, astfel ca să poată exista o strânsă legătură între suflete şi cei de pe Pământ.

Vor mai rămâne însă şi din cei care vor prefera să rămână credincioşi religiilor tradiţionale. Nu-i vom împiedica; fiecare va rămâne liber să opteze pentru calea pe care o va considera proprie înţelegerii. Doresc însă ca pământenii să-şi unifice eforturile pentru a realiza o unică concepţie despre viaţă şi existenţă.

Arderea va cruţa pe mulţi cu pete pe spiritul lor, care vor crea probleme conducerilor. În orice caz, dorim ca abaterile de la LEGI să fie aspru pedepsite. Păcatul, farădelegea nu trebuie să fie iertate! Nu trebuie iertate: minciuna, calomnia, insulta şi cu atât mai mult, furtul sau lovirea.

Dorim ca fiecare ţară să fie condusă de iniţiaţi şi filozofi, care vor fi trimişi de noi şi vor fi comunicaţi prin mediumuri.

Heruvicle, călăuzitorul tău şi fratele nostru, are acum cuvântul să continue el şi să vă spună cele are de spus. Eu mă retrag acum, dar ne vom întâlni din nou pe această cale ".

 

George: — Iubite Heruvicle, iartă-mă că te întrerup, dar cine ne va dezlega nouă taina începuturilor, cum şi de la ce s-a pornit iniţial în evoluţia omului? Care a fost faza de început, faza elementară de la care au pornit fiinţele cugetătoare, de la ce s-a pornit şi care sunt fazele prin care s-a trecut?

Heruvicle: — Dezlegarea acestei probleme este mult prea complexă ca să poată fi asimilată în această fază a Pământului. Fazele evoluţiei se vor comnunica Pământului mai târziu, când ştiinţa va mai progresa şi va reuşi sa descifreze mai clar fenomenele. Aşa încât şi tu, şi alţii mulţumiţi-vă deocamdată cu ceea ce vi se dă.

*

*  Sus  *

*

HRISTOS NE CHEAMĂ LA MATURITATE ŞI ÎNŢELEPCIUNE

Marţi, 22 octombrie 1977, ora 14.30

Citeam împreună cu Veronica în birou. La un moment dat ea îmi spune că însuşi Domnul nostru vrea să vorbească. Am pus în grabă mâna pe stilou şi am aşteptat cuvântul.

"— Vi s-a spus, aţi fost îndemnaţi să nu mai fiţi copii... Să fiţi maturi! De aceea, încep prin a vă chema la maturitate şi, deşi sunteţi copii, mă voi adresa vouă ca unor fiinţe mature, care au studiat şi au cercetat natura şi legile ei. Mă adresez vouă, celor ce ştiţi să gândiţi, celor ce aţi descifrat ordinea şi legile care domnesc în natură, şi odată cu acestea v-aţi eliberat de ideile preconcepute, devenind realişti şi lucizi. De aceea, doresc şi Eu să Mă exprim liber, lăsând deoparte tot ceea ce a fost până acum. Consider că vorbesc unor oameni noi, mă adresez prezentului şi mai ales viitorului, lăsând deoparte trecutul. Ce a fost, nu vreau să mai repet. Ceea ce a fost... nu că a fost rău, dar trecutul a însemnat întuneric, mizerie şi suferinţă, şi acestea vreau să înceteze odată pentru totdeauna! Din tot trecutul vreau să rămână o singură noţiune: JERTFA! Şi când zic "jertfa", nu vreau să vă gândiţi numai la Mine, ci la toţi cei care s-au jertfit pentru dreptate, pentru adevăr, pentru bine şi pentru frumos!

Tot ceea ce Pământul a realizat nepieritor şi trainic a fost rezultatul jertfei de sine, rezultatul celei mai de preţ ofrande, aduse pe altarul a tot ceea ce este frumos şi sublim.

Eu nu am venit acum 2000 de ani să aduc ceva nou!...  N-am adus nimic nou... am venit doar ca să consfinţesc ceea ce şi alţii spuseseră înaintea Mea, şi anume că: ieşirea din impasul întunericului nu o poate aduce decât jertfa, jertfa de sine pentru semeni, jertfa în lupta pentru dreptate şi adevăr! Aceasta a fost definiţia Mea şi ideea cu care am vrut să fie pecetluite naţiunile, popoarele.

Acum 2000 de ani am chemat pe toţi la jertfă. N-am putut spune multe într-o lume care plutea în neştiinţă şi ignoranţă. Acum a venit vremea să vorbesc deschis despre toate! Aşa cum acum 2000 de ani v-am chemat la jertfă, aşa vin acum şi vă chem la ORDINE. Vă chem la ordine, la disciplină, la studiu, la râvnă, la efort, la sârguinţă.

Când am vorbit pe Pământ, am vorbit în pilde şi parabole pentru că mă adresam unor minţi neevoluate, primitive. Vă mărturisesc vouă, copiii şi prietenii Mei, că mă bucur pentru că Mă pot exprima direct, sincer şi deschis, şi de aceea formulările Mele vor fi clare, fără ambiguitate, fără echivoc...

Am spus că vă chem la ceva nou, la ceva de care nu am vorbit pe Pământ: la ordine şi disciplină în tot şi în toate. Nu vă chem la împlinirea celor 10 porunci! Faza împlinirii poruncilor este acum depăşită. Cine nu le-a împlinit la timp va regreta şi va plânge, dar regretul şi lacrimile vor fi zadarnice. Judecata a fost rostită, sentinţa a fost pronunţată! Cine nu a împlinit poruncile, cine nu a cunoscut jertfa, nu va apuca timpurile noi, noul Pământ!

Focul va arde şi va mistui şi va curăţi Pământul de cei fără de lege, care au pus numai piedici şi stavile în calea evoluţiei.

Vă chem la ordine şi vă zic: Aceasta este "ALFA" lumii noi, căci "OMEGA" înseamnă:

ARMONIA, FRUMUSEŢEA ŞI SUBLIMUL.

Aşadar, chemarea Mea la ordine este o măsura de principiu, pentru că de fapt chemarea Mea se referă la Împărăţia Luminii, care înseamnă: armonie, frumuseţe şi sublim.

Oricât aş vrea, trecutul nu poate fi abandonat, şi nu poate fi abandonat pentru că în el nu a fost numai suferinţă, ci şi o fertilă creaţie. Tot ce va rămâne trainic pentru viitor va fi creaţia realizată atât în filozofie, cât şi în arte şi ştiinţă mai ales. Spun mai ales ştiinţă, pentru că ştiinţa este cea care i-a învăţat pe pământeni ordinea şi disciplina legilor, care constituie temelia pe care s-a construit atât Universul spiritual, cât şi cel material.

Vă veţi întreba de ce nu am pomenit religia ca una din creaţiile mari ale pământenilor? Nu am pomenit expres religia pentru că este singura care mi-a dat cele mai mari bătăi de cap, din cauza întunericului şi a ignoranţei care au dominat milenii de-a rândul pe acest Pământ.

Într-o lume nouă, toate vor fi noi, toate, toate vor trebui să se primenească, să se înnoiască şi filozofia, şi arta, şi ştiinţa. Dar, după cum ştim, cea mai pură este ştiinţa, căci în ea nu are ce căuta minciuna, iar cea vinovată este religia care, din păcate, conţine cele mai mari rătăciri.

Cea mai pură creaţie pământeană rămâne ştiinţa, pentru că în ea nu pot pătrunde ipocrizia, făţărnicia şi minciuna. În artă au mai fost impostori, la fel şi în filozofie. Mulţi s-au crezut filozofi, nefiind în realitate decât nişte rătăciţi. Religiile însă au fost sursele celor mai triste denaturări ale adevărului şi de aceea aş vrea ca acest coşmar al Pământului să înceteze cât mai repede. De aceea vă vorbesc acum, pentru că şi Eu sunt conştient de haosul în gândire pe care l-au cultivat toate religiile, fără excepţie. Nu mă refer la iniţiatorii religiilor, ci la religiile care s-au format ulterior. Fiecare iniţiator a avut lucruri clare de spus şi s-a exprimat clar... şi totusi nu au fost înţeleşi decât de prea puţini. De ce? Pentru că în gândire domnea haosul şi dezordinea provocată de păcat!

Păcatul a fost cauza căderii în dezordine, iar dezordinea în gândire a adus rătăcirea şi confuzia ideilor. Ori, cu nişte minţi confuze, dezordonate, nu se poate lucra. Prima problemă pe care religiile nu au putut-o "dezlega" a fost problema Creaţiei. Cea de a doua problemă a fost suferinţa. De unde provine suferinţa pe Pământ, cine a creat-o?

Din prima parte a prezentării acestei lucrări v-aţi dat seama că zona spiritelor pământene a fost zona cea mai de jos din întregul Univers Spiritual. Drama acestor spirite a fost însă amplificată de stagnare, cu alte cuvinte, de lene şi de comoditate. Aceasta a fost prima cauză a suferinţelor ce au urmat. Cea de-a doua cauză a suferinţelor a fost provocată pe Pământ datorita spiritelor căzute, cu culori închise, care au fost sursele tuturor nelegiuirilor pe întregul Pământ.

Dar cine se face vinovat de toate acestea? Marele Creator? Marele Arhitect? El este constructorul lumilor şi al treptelor. Dacă El ar fi constructorul a toate, atunci s-ar putea spune că EL este vinovatul. Dar nu este El! Nu este El pentru că El a făcut lumile aşezate pe atâtea trepte. Nu trebuie făcut vinovat Dumnezeu pentru faptul că Pământul a ocupat cel mai de jos loc între planete şi straturi.

Nu Dumnezeu a vrut stagnarea, nici lenea, nici minciuna. Toate lumile au evoluat libere fiecare, şi liber au votat cei superiori pentru o ordine, necunoscând stagnarea, lenea şi minciuna... Şi de aceea au rămas în marea familie a Împărăţiei Luminilor, care trăieşte pe trepte ordonate în armonie, frumos, sublim. Pământul a fost numit de Marele Guvernator PLANETA CĂZUTĂ... COPILUL RĂTĂCIT. De ce?

Tocmai pentru că numai pe Pământ, pe fondul lenei, comodităţii şi minciunii, au apărut invidia, ura şi răutatea. Nicăieri în Univers nu există invidie şi răutate, pentru că numai pe Pământ s-a instaurat dezordinea atât în cele materiale, cât şi în cele spirituale.

De aceea v-am chemat la ORDINE şi, odată cu aceasta, vă chem mai departe la râvnă, efort şi sârguinţă pentru a se putea alunga dezordinea definitiv de pe acest Pământ al nepriceperii şi ignoranţei! V-am chemat la ordine, pentru că numai o minte ordonată poate primi mesajele noastre, care vă cheamă, nu vă porunceşte: Veniţi la Ordinea şi Disciplina Fundamentală a Legilor Divine, singurele care conduc spre ARMONIE, FRUMOS, SUBLIM!

Pentru oamenii superiori, între raţiune şi credinţă nu a existat niciodată o separaţie. Lumea vizibilă şi cea invizibilă au constituit pentru ei o unitate certă, indestructibilă.

În prezentarea Mea vreau în mod intenţionat să abrog credinţa. Da, de această virtute milenară vreau să fac abstracţie în cele ce urmează. De ce? Pentru că prea mult s-a făcut uz de credinţă în toate religiile şi prea multe aberaţii au izvorât dintr-o simplă credinţă, care s-a considerat a fi totul. Toate religiile au cerut de la credincioşi supunere şi ascultare, plecând de la imperativul credinţei:

IATĂ, EU NU VĂ CHEM LA CREDINŢĂ, CI LA CUNOAŞTERE ŞI STUDIU SISTEMATIC.

Plec de la studiu şi pun baza pe studiu, pe studiul organizat şi disciplinat, studiul ordinii Legilor din natură.

Plec, deci, nu de la credinţă, ci de la ştiinţă!

DUMNEZEU NU ARE NEVOIE DE CREDINCIOŞI, CI DE OAMENI ARMONIOŞI, IAR ARMONIA NU SE POATE REALIZA DECÂT PRINTR-O PROFUNDĂ CUNOAŞTERE A LEGILOR TUTUROR FENOMENELOR CARE SE PETREC ÎN LUMEA ÎNCONJURĂTOARE. Dumnezeu nu are nevoie de oameni credincioşi, ci de spirite armonios dezvoltate, iar la armonie nu se poate ajunge decât printr-un mare efort de studiu în domeniul cunoaşterii. Mai întâi de toate, omul curat sufleteşte trebuie să studieze natura, cu toate legile şi fenomenele ei. Omul nou vrem să plece nu de la credinţă, ci de la ştiinţă! El trebuie mai întâi să înţeleagă bine:

ORDINEA VĂZUTĂ...

Pentru aceasta trebuie studiate astronomia, chimia, fizica, medicina, biologia, punându-se accentul pe fizico-matematici şi îndeosebi pe fenomenele proprii atomilor.

Din punctul de vedere al ordinii în cunoaştere, ştiinţa este pe primul loc, condiţia fundamentală care creează premisele cultivării unei gândiri ordonate, disciplinate.

Al doilea nivel care trebuie abordat este cel al artei, şi când spun artă mă gandesc la cele două aspecte superioare ale artei ilustrate de muzică şi arhitectură.

De la nivelul legilor naturii pozitive enunţate de ştiinţe se poate trece la cel de-al doilea nivel de legi, legile armoniei formelor, sunetelor şi culorilor. De la ştiinţă la artă! Nu invers! Apoi, de la artă se pot aborda religiile.

De abia după ce a fost ordonată gândirea de cunoaşterea legilor, abia atunci omul nou poate să înceapă să pătrundă în tainele şi ascunzişurile fenomenelor de ordin spiritual pe care le ilustrează religiile evoluate...

Există, deci, trei trepte de armonie:

1. ARMONIA LEGILOR DIN NATURA FIZICĂ;

2. ARMONIA FORMELOR, SUNETELOR ŞI CULORILOR;

3. ARMONIA FENOMENELOR SPIRITUALE.

Armonia formelor spirituale se naşte în focul meditaţiei şi contemplaţiei lumii armoniei legilor cu care vin în contact, în studiul de zi cu zi, asociată cu viaţa de dăruire pentru semeni, precum şi cu viaţa de retragere. Viaţa de retragere este condiţia trecerii de la meditaţie asupra ordinii şi armoniei legilor, la contemplarea lor, CONTEMPLAŢIA fiind primul important fenomen spiritual. Este cel mai important pentru că ea, contemplaţia, dezvoltă deosebit de mult INTUIŢIA, atât de necesară celui mai important fenomen spiritual: CREAŢIA.

Contemplaţia, apoi extazul, acestea două reprezintă fundalul oricărui creator din oricare domeniu al ştiinţei, al artei sau al filosofiei. Accesul la armonia şi frumuseţea legilor, formelor, sunetelor şi culorilor sădeşte în om premisele devenirii unui creator. Acesta este sensul pe care Marele Creator îl dă creaţiei, ca fiecare să devină un creator în lumea lui, în universul său spiritual, abia atunci va cunoaşte registrul sublim al contactului cu Creatorul său.

Iată însă că, în aparenţă, mă contrazic: am afirmat că nu Dumnezeu este creatorul omului, pentru ca acum să-L numesc pe Dumnezeu "Marele Creator"!

DA! DUMNEZEU NU ESTE CREATORUL PLANULUI BIOLOGIC! BIOLOGICUL ESTE INDEPENDENT ŞI AUTONOM. DUMNEZEU ESTE ÎNSĂ CREATORUL UNIVERSULUI SPIRITUAL, AL LUMII IDEILOR. ÎN ACEST SENS, DUMNEZEU ESTE CREATOR, PENTRU CĂ EL ESTE MARELE IZVOR DE IDEI CARE INSPIRĂ ŞI ADAPĂ PE TOŢI CREATORII.

Iată sensul real al interceptării radiaţiilor divine, INSPIRAŢIA. Inspiraţia este modul real de comunicare cu lumea superioară, este semnalul că divinul a început să se contureze în acest spirit. Un spirit inspirat reprezintă fiinţa care este încadrată în simfonia lumilor spirituale. Spiritul inspirat este spiritul pământean care poate beneficia de radiaţiile divine sentionice. De radiaţiile erosonice beneficiaza oricine, pe când de radiaţiile sentionice beneficiază numai cei evoluaţi, cei activi care, după ce au realizat în ei echilibrul perfect, au început să se ridice, păşind pe treptele:

ARMONIEI, FRUMUSEŢII ŞI SUBLIMULUI!

Unde începe SUBLIMUL? Pe treptele înalte ale INTUIŢIEI ŞI INSPIRAŢIEI!

Acesta este idealul lumii noi. Aşa se poate realiza o lume nouă. O lume nouă este alcătuită din creatori: creatori mici şi mari, fiecare creator mic putând să ajungă un mare creator, depunând mult efort în mai multe vieţi...

Nici un spirit curat nu este plafonat de nimeni şi de nimic. Plafonarea o aduce numai îngustarea şi limitarea studiului. Dacă este realizată ordinea interioară, studiul este acela care dezvoltă, descoperă şi deschide orizonturi noi.

De aceea, îndemnul Meu în finalul acestei prezentări este la:

STUDIU!

Numai prin studierea şi aprofundarea armoniei legilor, formelor, sunetelor şi culorilor se deschide perspectiva unei intuiţii dezvoltate, care este condiţia cunoaşterii STĂRII DE INSPIRAŢIE. S-a spus în religii că sensul omului este îndumnezeirea şi nu s-a greşit. Chemarea Mea, ultima, revine, ca la început, spre ORDINEA atât de necesară unei evoluţii normale. În strădania spre îndumnezeire, omul trebuie să aspire către culmea pe care el o poate atinge:

ARMONIA, FRUMUSEŢEA, SUBLIMUL.

*

*  Sus  *

*

 

SUFERINŢELE LUI ISUS

Miercuri, 26 octombrie 1977

După terminarea slujbei, Veronica îmi spuse să mergem imediat acasă, deoarece s-a anunţat "cineva" care vrea să vorbească. Ajunşi acasă, m-am aşezat la masa de lucru, iar Veronica pe fotoliul ei închizând ochii, după circa două minute îmi spune că a apărut Domnui nostru în obişnuita-I lumină.

" Sunt tot Eu, cel de ieri!

Sunt Cel ce am venit pe Pământ din iubire pentru cei rătăciţi. Am început şi Eu pe Pământ prin a studia. Am studiat din priviri, am înţeles prin intuiţie vârsta spirituală, stadiul spiritual la care se aflau cei ce Mă înconjurau. Am tăcut ani de zile, cu toate că aş fi avut multe de spus. Tăceam însă, privind. Studiam lumea, cea căzută, lumea încâlcelilor şi rătăcirilor. Majoritatea nu erau răi. Egiptenii erau curaţi, dar trăiau o religie şi noţiunea aceasta era pentru Mine nouă, pentru că pe nici una din celelalte planete nu existau religii. Esenţa noastră este realismul şi luciditatea. Dar în realismul şi sublimul opalic nu se poate pătrunde nici cu gândul dintr-o lume dezordonată ca cea de pe Pământ.

Am venit pe Pământ nutrind dorinţa de a Mă exprima, dar pentru a mă putea exprima, era necesar ca Eu însumi să încep să înţeleg în mod realist cauza dezordinei. Cunoaşteam dezordinea doar teoretic, de sus, din lumea Mea, dar practic nu o cunoşteam. Îmi era străină. Îmi era străină invidia, ura şi nu ştiam ce este răutatea. Eram misionar şi eram primul îndrumător care cobora din însăşi Cetatea Luminii, Divinul Opal şi trebuia să aduc Lumină din Lumină, Lumină în întuneric.

Iniţial nu am ştiut nici Eu cu ce să încep, nu am ştiut nici eu ce drum să indic pentru a fi urmat. Am avut nevoie de multă, multă reculegere, de multă meditaţie pentru a putea descifra Eu însumi calea spre Adevăr şi Lumină. Mă aflam într-o lume primitivă, care deţinea un foarte redus număr de noţiuni. Singura cale pentru Mine de a fi înţeles era aceea de a Mă exprima în limbajul existent, cunoscut, nu de a creea noţiuni noi! Abia acum Mă pot exprima mai clar. Pe atunci însă limbajul uman, pământean era foarte sărac, iar minţile, foarte greoaie la înţelegere. Meditând spre a putea ieşi din impasul neputinţei de comunicare, Mi-a venit ideea folosirii PILDELOR şi PARABOLELOR. În acest sens, da, am creat! Am creat un mod special de comunicare, limbajul pildelor şi parabolelor...

pauză...

Când singur şi de bunăvoie am ales să fiu Eu acela care să cobor pe Pământ, mi-a spus Tatăl, Părintele Universului:

"Să nu ne chemi şi pe noi lângă tine, căci noi nu putem veni. Vom fi toţi alături de tine şi totuşi te vei simţi singur".

Aşa a şi fost. Nu o dată... De mai multe ori am vrut să abandonez Pământul, să părăsesc misiunea Mea, să Mă întorc în lumea din care venisem. De câte ori ceream acest lucru, Tatăl tăcea. Oh, aceste tăceri ale Tatălui...

pauză...

Am suferit mult printre voi pentru că nu eram înţeles. Marea majoritate nu înţelegea, puţini înţelegeau şi mult mai puţini urmau sfaturile Mele. Pentru aceasta nu am urât, dar am fost decepţionat, pentru că cei mai mulţi erau atât de întunecaţi, încât îmi provocau dezgust şi silă de a mai rămâne pe Pământ. De aceea nu am scris şi nu am vrut să scriu nimic, pentru că ştiam că vor fi deformate, falsificate şi greşit înţelese...

pauză...

Eu nu am vrut nici temple, nici preoţi! O spun fără ocol şi repet pentru ca să fiu clar înţeles, nu am vrut nici temple, nici preoţi! Acestea aparţineau trecutului şi Eu doream ceva nou: apostoli care să-mi urmeze jertfa! Doream nu templul şi preoţia exterioară, ci templul şi preoţia lăuntrică: "Preotul să fie mintea, iar inima Altarul". Nu vroiam criticile inutile ale iudaismului, ci sacrificiul viu al fiecăruia pe altarul adevărului şi al iubirii.

Nu am vrut biserici din cărămizi şi pietre, ci lacrimile iubirii şi ale extazului. În măsura în care bisericile şi preoţii au cultivat iubirea, jertfa şi extazul, în aceeaşi măsură jertfele lor au fost primite şi au reuşit să pătrundă în împărăţia Luminii. Am spus că nu am vrut religie, dar recunosc, religia a fost necesară. Aceasta o dovedeşte prezenţa în straturile superioare a atâtor părinţi şi preoţi ai bisericilor şi templelor.

Sunt prea multe "-isme" pe pământ: creştinism, budhism, brahmanism, islamism, confucianism, şintoism şi câte alte fracţiuni şi secte derivate. A fost firesc ca, într-o lume de minţi dezordonate, care nu a avut un sistem de a gândi, să apară fracţiunile şi sectele. Desigur că ele vor mai persista încă multă vreme, atâta vreme cât fracţioniştii şi sectanţii nu vor avea un sistem de studiu.

Numai un studiu multidirecţional va face să înceteze luptele între nenumăratele doctrine şi dogme. Multitudinea doctrinelor şi dogmelor nu are ce căuta într-o lume nouă şi nu va fi lume nouă decât atunci când toţi vor intra într-o ordine, cunoscând lumile Împărăţiei Luminii pecetluită în: ARMONIE, FRUMUSEŢE, SUBLIM.

Preoţii au avut nu numai altarele bisericilor, ci şi altarele artelor, ştiinţelor şi filozofiilor. A fi preot înseamnă a fi slujitorul adevărului. A fi preot înseamnă a sluji pe altarul gândirii, creaţiei. Nu toţi cei numiţi preoţi sunt preoţi. Preoţii cu adevărat sunt intuiţioniştii, inspiraţii, creatorii. Cel ce realmente slujeşte un altar, acest altar este altarul adevărului ce duce în împărăţia: ARMONIEI, FRUMOSULUI, SUBLIMULUI. Cine doreşte preoţia în biserică şi templu, să fie mai departe preot, dar să slujească realmente conţinutului, nu formelor. Să lupte pentru a face din credincioşi biserici şi temple vii, care să cunoască drumul ce duce spre înnobilare şi indumnezeire.

Ca să închei acest subiect, reafirm însă deschis şi clar: RELIGIA APARŢlNE COPIILOR! Copiii au nevoie de formă ca să crească. Omenirea, cultura şi civilizaţia au apărut şi ele odată cu religiile, numai că în timp ce cultura, filosofia, ştiinţele şi artele au progresat, RELIGIILE AU RĂMAS ÎNCREMENITE ÎN FORME! De aceea Mă adresez în cuvântul Meu şi celor ce odihnesc în adăpostul religiilor.

Depăşiţi formele şi dogmele! Spargeţi cojile! Înlăturaţi crustele şi, mai ales, deschideţi şi citiţi cărţile ştiinţei, spre a deveni şi voi realişti. Nu vă bazaţi pe miracole. Nu speraţi în miracolul credinţei, ci în miracolul studiului necontenit, căci de nu veţi studia temeinic, veţi rămâne copii, iar copiii nu înţeleg limbajul celor maturi! Maturi au fost: Hrisostom, Newton, Galileo Galilei, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Beethoven, Kant, Hegel şi încă mulţi, mulţi alţii. Aşa încât pe voi, cei religioşi, vă îndemn la studierea tuturor preoţilor "inspiraţi", ca şi voi, cei ce zăboviţi în marea ceaţă a credinţei, să păşiti alături de cei ce au ajuns pe treptele creaţiei.

Voi cei ce sunteţi curaţi, fiţi liberi!

Numai cel ce este liber de păcat poate gândi liber, iar un liber gânditor este acela ce stă jertfit pe altarul adevărului, arzând în inima lui focul sacrului.

Ardeţi şi voi cu toţi în iubire şi cunoaştere!

Fiţi făclii, fiţi stele pe cerul împărăţiei Luminilor, împărăţia: frumuseţii, armoniei şi sublimului!"

*

*  Sus  *

*

NU DE CREDINŢĂ, CI DE STUDIU AVEŢI NEVOIE

31 octombrie 1977, ora 11.30

Citeam la masa de lucru din cartea lui Elie de Cyron: "Dieu et science" şi Veronica asculta în timp ce eu citeam o afirmaţie a autorului potrivit căreia "...problemele religiei nu pot fi discutate cu autoritate decât cu cei ce au credinţă...", Veronica îmi spuse. Stai!... aud o voce! Scrie ce spune:

"- Era credinţei trebuie să ia sfârşit! Nu de la credinţă se porneşte, ci de la certitudine!"

Am întrerupt cititul şi am pus cartea deoparte. Veronica îmi spune că a apărut un spirit cu lumină asemănătoare cu a lui Hristos, tot din Opal - unul din cei 33.

"- Sunt din RAMA, fac parte din colaboratorii apropiaţi ai Părintelui Luminilor. Numele meu în Lumea Opalică este SLONUNTA şi am venit la voi pentru că am recepţionat afirmaţia potrivit căreia numai cei ce au credinţă au autoritatea de a discuta despre religie. Intervin pentru a face unele precizări: Nu mai avem nevoie de aberaţiile celor ce cred! Dorim să se pornească ordonat şi, de aceea, mai întâi, studiaţi! Plecaţi de la studiu, căci studiul şi informarea multilaterală conduc automat la intuirea armoniei şi a ierarhiei universale.

V-aţi învăţat să rostiţi "Crezul" în biserică, dar din primele cuvinte rostiţi aberaţii. Dumnezeu nu este "ATOTCREATOR ". Nu El a făcut stelele, florile şi gâzele, nici pietrele de calcar, nici marmura, nici granitul. Nu Dumnezeu a inventat naşterea şi moartea, nu El a făcut mările, nici cerul, nici oceanele. Dacă El ar fi fost creatorul a toate câte sunt, înseamnă că tot El l-a făcut şi pe Lucifer, tot El a făcut mizeria, păcatul şi suferinţa.

Citiţi clar! Există două nivele care se disting net între ele. Primul nivel, cel al naturii; cel de-al doilea nivel, cel al lumii gândurilor, intuiţiilor şi ideilor. Natura îşi are rolul şi importanţa ei, care trebuie cercetată, cunoscută şi bine înţeleasă. Ceea ce este deasupra planului zis NATURAL este PLANUL SPIRITUAL DIVIN care priveşte dezvoltarea facultăţii cugetătoare care, de fapt, este şi ea ceva natural, dar supra-material. Gândirea nu mai este materia în sensul brutal al cuvântului, ci este un atribut al unei materii cu un înalt mod de organizare, o materie cu funcţiuni superioare, care nu mai poate fi cercetată în laboratoare cu tot felul de aparate.

Vreţi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu? Vrea să cunoaşteţi lumea şi viaţa noastră? Copilării! Sunteţi şi veţi rămâne nişte copii faţă de noi, cei ce suntem distanţaţi de voi cu miliarde şi miliarde de ani. Noi suntem însă realmente stăpânii Universului Spiritual, cei mai mari creatori din toate universurile, mai presus de toate treptele, căci noi suntem "vârful ierarhiei gândirii".

Gândirea noi o stăpânim şi, prin gândirea noastră, am ajuns să conducem şi să dirijăm întregul edificiu al gândirii universale.

Lumea în care existăm este lumea celor mai evoluate fiinţe din întregul univers şi nicio minte din toate straturile, de la I şi până la IX, nu poate pătrunde în lumea noastră. Dacă un spirit mare din stratul IX nu poate pătrunde la noi, cum îndrăzniţi voi, cei mai neputincioşi şi cele mai sărmane fiinţe cuvântătoare din univers să credeţi că vă veţi putea ridica la înţelegerea existenţei noastre?!

Noi suntem infinitul, oceanul fără de margini, cerul cel veşnic însorit. Noi suntem "energia" cea mai presus de toate energiile, care prin puterile noastre de pătrundere sondăm lumile, planetele şi universurile. Pe cei ce erau ceva mai avansaţi ca voi i-aţi numit "sfinţi" şi aţi spus că au cunoscut pe Dumnezeu. Închipuire! Pe Dumnezeu nici noi nu-L putem cuprinde, cu toate că locuieşte realmente cu noi şi se sfătuieşte cu noi. Pe "sfinţişorii" voştri degeaba i-aţi numit sfinţi. Sfânt în universuri este unul singur: Părintele! Dumnezeu Tatăl, Marele Guvernator, Marele Arhitect, Marele Constructor, Marele Creator! Marele, Mai Marele A tot şi Toate. El este Marele Creator, nu al naturii, ci al lumii gândurilor şi ideilor. Totul în universul spiritual porneşte din El, care este centrul, El este focarul, din El ţâşnesc ideile creatoare. Dacă sunteţi cu ceva cultură, dacă aţi ajuns şi voi să silabisiţi in Marea Carte a Creaţiei Sale, nu fiţi orgolioşi, pruncilor! Dacă aţi reuşit ceva, aţi reuşit să deschideţi cărţile elementare ale cunoaşterii, dar sunteţi prea jos şi prea departe de noi ca înţelegerea voastră să ne poată atinge!

George a încercat ceva, ceva în primul capitol... dar este atât de puţin, atât de sărac materialul, încât să n-aveţi de acum impresia că ştiti totul. El nu aparţine zonei pământene şi totuşi nici el nu s-a putut ridica la înţelegerea FENOMENELOR SPIRITUALE!

Iată, acum George scrie şi eu îi formulez, dar îl simt incapabil să-l fac să înţeleagă UNIVERSUL FENOMENELOR SPIRITUALE. Nici el nu înţelege cum se face legătura între noi şi el. I se formulează, iar el scrie automat, mecanic, fără ca măcar să poată gândi la cele ce scrie şi nici să reţină ideile nu poate.

Acesta este un fenomen, superior totuşi, cum puţini, prea puţini l-au putut trăi. Noi mai avem câteva astfel de mediumuri scriitori cereşti; dar în viitor vom avea din ce în ce mai mulţi.

Gândirea pământeană, filozofiile, religiile, ştiinţele, artele sunt rezultatul, opera noastră şi pentru că tot ceea ce s-a făcut s-a făcut prin noi, vrem ca şi această planetă căzută să o aducem pe linia ascendentă a unei evoluţii normale, fireşti, naturale.

Vreţi raiul dincolo? Faceţi mai întâi ca raiul să se instaureze pe Pământ! Nu puteţi intra în stratul V uşor. Aveţi nevoie de încă câteva milenii pentru ca, treptat, pe rând, unul câte unul, să ajungeţi în lumea celor NORMALI. Sunteţi nişte fiinţe anormale. Voi, pământenii, sunteţi nişte caricaturi, nişte monştri, pe care noi, de aici de unde suntem, nu vă putem înţelege. Nu putem pricepe rătăcirile şi ereziile voastre, nu putem pricepe mizeria şi suferinţele voastre, în care vă zbateţi de milenii. Hristos este fratele nostru apropiat, face şi El parte din "RAMA DIVINĂ " şi a fost singurul din RAMĂ care a coborât pe Pământ, tocmai ca prin El şi noi să putem înţelege mai bine deformările pământenilor. Mare lucru nu am înţeles, cum de s-au petrecut toate, dar l-am înţeles pe El, pe acela care a demonstrat tuturor ce înseamnă a fi "normal" pe Pământ. A fi normal pe Pământ înseamnă să lupţi, să accepţi "CRUCEA" sub toate formele ei! Dar câţi pe Pământ au ales Crucea? Pământenii? Nu! Rari şi prea puţini au fost pământenii care au ales suferinţa de bunăvoie. Cei arşi pe rug, cei ce au ajuns pe eşafod pentru dreptate şi adevăr au fost dintre aceia care coborâseră din straturile superioare. Pământul nu are merite pentru a justifica iubirea noastră. Că vom interveni pentru pământeni, o vom face din iubire, din nemăsurata noastră iubire pentru cei buni şi curaţi, pentru cei ce nu s-au aliat cu nedreptatea şi minciuna!

Vinovaţii cu pete închise, cei negri, vor fi arşi, mistuiţi, desfiinţaţi de duranul, tritonul şi tirinul nostru, acumulate prin revolta noastră faţă de stăpânirea luciferică. Luciferienii, cei orbi, cei reci, anchilozaţii, caricaturile şi monştrii vor dispare pentru totdeauna, din universul nostru. În bunătatea noastră, de două ori i-am aprobat lui Lucifer venirea pe Pământ şi i-am indicat căile de salvare. Nu merita, dar am făcut-o totuşi din Iubire. Lucifer şi întreaga sa împărăţie va primi ceea ce i se cuvine: Focul Mistuitor.

Voi, cei ce veţi rămâne... începeţi o viaţă nouă! Porniţi totul altfel decât aţi învăţat. În biserici, în temple să intre numai cei vrednici: maturii, bătrânii, învăţaţii, savanţii, creatorii. Nu-i mai învăţaţi pe copii tot felul de comedii religioase, de care ei, micuţii, habar nu au! Lăsaţi-i să crească în voie, arătăndu-le doar ce este bine şi ce nu este bine să facă! Lăsaţi urâtul obicei de a-L amesteca pe Tatăl nostru în toate nimicurile voastre. Dumnezeu este ceva SFÂNT, ABSOLUT SFÂNT, INFINITĂ ÎNTRUCHIPARE A PERFECŢIUNII, A SUBLIMULUI. EL ESTE SUBLIMUL NOSTRU. Numai noi, cei din preajma Lui, ÎI putem contempla şi rămâne extaziaţi în faţa perfecţiunii, în faţa măreţiei, în faţa forţei, în faţa energiei şi a luminii Lui.

Ce puteţi voi pricepe despre Tatăl nostru? Nimic! Absolut nimic! Nici noi nu avem cuvinte, nici noi, cei din preajma Lui. Suntem realmente uluiţi de măreţia Lui, de nobleţea, de farmecul Lui, de inexprimabila Sa înţelepciune şi bogăţie de idei, REALUL IZVOR DE LUMINĂ AL UNIVERSULUI!

Reculegeţi-vă! Revizuiţi-vă limbajul şi noţiunile! Evitaţi să pronunţaţi numele Lui cu orice ocazie! Numele Lui să fie pentru voi ceva SFÂNT, ce nu trebuie atins, ci adorat! În faţa sublimului trebuie să taci şi să-ţi pleci capul! Dacă îndrăzneşti să priveşti, dacă ochii tăi lăuntrici, dacă ochiul minţii tale primeşte o rază de lumină, taci şi ascultă muzica ce o vei auzi şi descoperi şi vei înţelege TĂCEREA! Ştiti voi ce înseamnă "noaptea simţurilor"? Ei bine, abia în noaptea celor cinci simţuri va învia sufletul vostru şi se vor dezvolta acele organe de percepere extrasenzoriale care vă vor face în stare să recepţionaţi "fărâmele razelor divine ". Dar nu "credinţele " inventate de voi vă vor face apţi de perceperea radiaţiilor opalice, ci maturizarea fiinţei voastre spirituale, maturizare înfăptuită pe treptele ordonate ale universului cugetător. Dezvoltaţi gândirea prin studiu şi înnobilaţi-vă spiritul prin jertfa iubirii! Studiaţi, dar nu vă limitaţi la studiu! Învăţaţi, mai presus de orice SĂ VISAŢI! Visaţi în armonia muzicii, sorbiţi acordurile universului sonor, căci muzica modelează, hrăneşte şi înnobilează Spiritul.

Nu există gândire înaltă şi spiritualitate elevată în afara muzicii. Muzica pentru noi, cei din Opal, este totul! Iubim muzica mai presus de orice ştiinţă. Suntem nişte pătimaşi ai acordurilor ce le emit spaţiile zentice, suntem fermecaţi de coralele fraţilor noştri care trăiesc într-o permanentă muzică.

La noi toate cântă! Şi spaţiile, şi florile, şi heruvimii şi serafimii. Toţi şi toate trăiesc în cânt şi pentru cânt. Cântaţi şi voi cu toţii laolaltă şi atunci ne vom putea înţelege mai bine. Cântaţi şi voi cu muzica ideilor şi atunci ne veţi putea bănui, veţi putea întrezări, veţi începe a înţelege SUBLIMUL LUMII NOASTRE.

Pentru ca voi să ajungeţi la sfaturile noastre, pentru ca voi să ajungeţi să recepţionaţi mesajele şi iradierile noastre, trebuie să plecaţi NU DE LA CREDINŢĂ, CI DE LA CERTIUDINE!.

Înnobilaţi-vă, armonizaţi-vă şi spiritualizaţi-vă gândirea şi simţurile! Trăiţi din armonii, parfum, petale şi rouă şi intraţi în luminoasa noapte a celor cinci simţuri şi vă veţi transfigura fiinţa în vibraţiile ce pornesc din nou şi din lumina straturilor superioare. Uniţi-vă cu toţii într-un gând, în aceleaşi aspiraţii, cu aceleaşi intenţii! Adunaţi-vă gândurile, concentraţi-vă în meditaţii, optaţi pentru visare şi extaz! Nu vă opriţi la ştiinţele pozitive! Ele nu vă pot da totul! Raţiunea fără intuiţie este oarbă, dar nici să nu speraţi să intuiţi ceva din lumea noastră dacă nu aţi pus în ordine raţiunile, gândurile.

Totul porneşte de la o raţiune limpede, de la o gândire realistă şi lucidă. Aţi fost destule secole îngustaţi la minte, limitându-vă preocupările la un singur sector. NU! A te preocupa de un singur aspect al culturii înseamnă a fi o fiinţă mărginită. Aţi fost destule secole mărginiţi în crezurile rătăcite. De vreţi să credeţi în ceva, credeţi atunci că există o armonie în tot şi în toate şi că nu veţi putea evolua de nu veţi cunoaşte totul.

De aceea, studiaţi, cercetaţi natura cu legile ei şi cultivaţi-vă spiritul în contemplarea poeziei şi muzicii! Raţionaţi lucid şi lăsaţi-vă purtaţi de aripile visurilor sugerate de intuiţie. După ce aţi visat, reveniţi la concret! Fiţi realişti, fiţi lucizi un timp, apoi lăsaţi-vă din nou purtaţi de visare. Căutaţi, mai presus de toate, esenţa vieţii, substanţa existenţei unei fiinţe superioare, care nu se poate regăsi decât în infinitatea beţiei a tot ceea ce poate fi: FRUMOS, ARMONIOS, SUBLIM."

*

*  Sus  *

*

 

Citiţi şi articolul pe tema mesajelor divine primite de Maica Veronica "Pe urmele unei profeţii neîmplinite", de Răzvan Petre


De acelaşi autor:

LINK-urile se afişează

numai dacă activaţi JAVASCRIPT