<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre

MODELUL UNIFICATOR AL PSIHICULUI UMAN NORMAL ŞI PARANOЯMAL

Download gratuit  

       Lucrarea se adresează în mod special celor interesaţi de psihologie, filosofie, spiritualitate şi esoterism. Efortul de lectură va fi răsplătit de o creştere în cunoaştere şi inteligenţă, de o pregătire spre aprofundarea unor subiecte subtile. Cartea îşi propune, în principal, să ofere o perspectivă neconvenţională asupra psihologiei, căreia îi sparge câteva mituri actuale, încurajând noile deschideri spirituale.

       Interesul dintotdeauna al autorului, ing. Răzvan Alexandru Petre, pentru domeniile enunţate l-au împins la redactarea unei sinteze din toată cunoaşterea acumulată în aproape două decenii. Odată cu punerea pe hârtie, noi idei deosebite au apărut, legându-se unele de altele şi răspunzându-i la întrebările fireşti. Se poate spune că "ideile s-au exprimat singure". Dorinţa de cunoaştere l-a inspirat să reformuleze idei mai vechi în concepte moderne, dar şi să lanseze chestiuni cu totul inedite.

PREZENTARE

Această lucrare constituie o triplă provocare: în plan psihologic, filosofic şi esoteric. Conţine date ştiinţifice actuale interesante din psihologie şi neurobiologie. Exprimă opinii filosofice referitoare la subiecte aprins dezbătute. Aduce în discuţie concepte spirituale larg vehiculate. Cartea stă deci sub semnul eclectismului, dar un eclectism echilibrat şi cu rost. Am acordat egală importanţă atât psihologiei ştiinţifice, demersului filosofic şi logic, cât şi ştiinţelor oculte (destinate în trecut doar câtorva iniţiaţi, dar studiate astăzi de parapsihologi din lumea întreagă).

Am purces la conceperea ei din nevoia personală de a găsi substratul comun al psihologiei actuale şi al cunoştinţelor esoterice multimilenare. Nu am găsit nicăieri o asemenea abordare unificatoare. De aceea, am încercat să aduc un plus de lumină şi o bază ideatică pentru progresul gândirii. Liantul celor două domenii, cu fundamentări teoretice atât de diferite, l-a constituit actul filosofării asupra naturii profunde a psihicului uman. Lucrarea, fiind de natură pur teoretică şi didactică, are limitele inerente acestei naturi. Sperăm ca specialiştii ambelor tabere să găsească aici suficientă inspiraţie pentru a aprofunda pe cont propriu apropierea dintre ele.

Viitorul va arăta în ce măsură nonconformismul nostru epistemic este şi fertil. Însă cititorii vor fi neîndoielnic câştigaţi intelectual lecturând această carte, în ciuda aparentelor subtilităţi ale subiectelor prezentate. Simplul efort de lectură le poate schimba, pe neobservate, optica asupra vieţii. Ne-am bucura dacă întrebările puse de-a lungul capitolelor îşi vor găsi chiar şi alte răspunsuri pertinente şi integrabile într-un sistem coerent. Ce am scris nu este adevărul ultim şi poate fi îmbunătăţit. Însă, până la dovada contrarie, este singurul model care ne satisface nevoia de unificare psiho-spirituală.

Cartea oferă, poate mai mult decât orice altceva, o speranţă de negăsit: speranţa într-o viitoare cunoaştere unitară şi completă a psihicului uman. Cunoaştere care ne va ajuta să facem din această lume un loc mai bun pentru toţi.

Răzvan Alexandru Petre
10 ianuarie 2009

* * *

DIVIZAREA SUFLETULUI

Răzvan Alexandru Petre
30 ianuarie 2009

Am fost întrebat cum explic afirmaţiile doctorului Michael Newton referitoare la diviziunea sufletului prin încarnare. Deşi încă nu citisem cărţile domniei sale pe timpul când finalizam „Modelul unificator al psihicului uman normal şi paranormal”, constat că acesta poate lămuri şi această aparentă ciudăţenie. Ceva mai jos, am reprodus citatul referitor la dualitatea sufletului.

În capitolul 3.3.6., am descris grafic crearea Conştiinţei.  Astfel, ceea ce eu am numit „Conştiinţă umană” este sinonim cu ceea ce Michael Newton numeşte „suflet încarnat” sau „coeficientul nostru de lumină”, iar ceea ce eu am numit „Spirit” este sinonim cu ceea ce dânsul numeşte „energia lăsată în lumea spiritelor” sau „rezerva de energie”. Ceea ce eu am numit „reintegrarea Conştiinţei treimice cu Spiritul” dânsul numeşte „reunirea sufletului cu Sine însuşi” sau „refacerea energiei iniţiale”. În stare de inconştienţă sau comă „sufletul” părăseşte corpul aproape în totalitate, având ca rezultat faptul că semnalul telepatic al unui astfel de om este aproape nul, dând impresia că este mort, spre deosebire de starea de somn, când subconştientul poate fi apelat foarte bine. Când, în timpul somnului, „ne divizăm încă o dată energia pe care am adus-o cu noi şi hoinărim liberi” Michael Newton se referă la procesul pe care l-am descris în capitolul 4.3. referindu-mă la „dedublare (proiecţia astrală)”, cu menţiunea că dânsul se referă la un gen de dedublare inconştientă, fără angrenarea nici unei părţi din conştiinţa fizică, ci doar din conştiinţa astrală şi cea mentalo-cauzală.

Spre deosebire de Michael Newton, care consideră că „unii oameni au abilitatea de a comunica - sau de a apela temporar - la rezerva proprie de energie în timpul unei crize” eu spun că nu doar în timpul unei crize, ci avem oricând posibilitatea comunicării cu propriul „Spirit”, conform deschiderii telepatice pe care o avem. Am redat acest fenomen în capitolul 3.3.6., fig.3.19, vorbind despre calitatea transferului de date pe canalul informatic dintre Conştiinţă şi Spirit. Desigur că, în timpul unei crize existenţiale, această comunicare are şanse să se optimizeze - aici suntem de acord...

Eram preocupat de găsirea unei explicaţii privind păstrarea identităţii Conştiinţei înainte şi după moarte şi mi-a venit ideea redată în fig.3.17. La aceeaşi concluzie, dar pe alte căi, a ajuns şi Michael Newton care afirmă că „fiecare particulă de lumină este un duplicat exact al celuilalt Sine şi replica întregii identităţi” făcând „analogia cu o hologramă pentru a descrie divizarea sufletului”. Modelul psihicului poate fi extins pentru a înţelege ceea ce Michael Newton numeşte „încarnarea în două sau mai multe trupuri în aceeaşi perioadă de timp pe Pământ”. Astfel, Spiritul şi-a detaşat o parte din Sine într-un corp sub forma „sufletului" sau „conştiinţei”, el rămânând în creier pe perioada stării de veghe, dar plecând în lumea astrală pe timpul somnului. Similar, el şi-ar mai putea diviza Spiritul, încă o dată, în două părţi, care să se instaleze în două creiere distincte, reunindu-se într-un întreg doar pe timpul somnului ambelor creiere.

Iată cum Adevărul se construieşte treptat, prin contribuţiile separate ale căutătorilor Săi, care îşi confirmă reciproc descoperirile. Puteţi citi mai multe despre autorul Michael Newton în studiul meu intitulat Psihoterapia karmică în lume, publicat într-un site de psihologie.

Citatul referitor la dualitatea sufletului:

"Toate sufletele care vin pe Pământ îşi lasă o parte a energiei în lumea spiritelor, chiar şi acelea care trăiesc vieţi paralele în mai multe corpuri. Procentul de energie pe care sufletele îl lasă în lumea spiritelor poate să varieze, dar fiecare particulă de lumină este un duplicat exact al celuilalt Sine şi replica întregii identităţi. Fenomenul este similar cu modul în care imaginile luminoase sunt separate şi dublate într-o hologramă. Totuşi, există diferenţe. Dacă numai un procent mic din energia sufletului este lăsată în lumea spiritelor, acea particulă din Sine este mai puţin activă, deoarece este mai puţin concentrată. Cu toate acestea, rămânând în stare pură, necontaminată, este încă puternică.

Când am descoperit că avem rezerve de energie în lumea spiritelor, mi-am explicat atâtea lucruri. Grandoarea acestui sistem al dualităţii sufletului are impact asupra multor aspecte din viaţa noastră. De exemplu, dacă cineva drag a murit cu treizeci de ani înaintea ta şi de atunci s-a reîncarnat, poţi totuşi să îl revezi la întoarcerea în lumea spiritelor.

Capacitatea sufletului de a se reuni cu Sine însuşi este un proces natural de regenerare a energiei după moartea fizică. Un client mi-a spus cu emfază (n.n., sub hipnoză): „Dacă am lua 100% din energia noastră într-un singur corp în timpul unei încarnări, am da peste cap circuitele creierului". Captarea întregii energii a sufletului într-un corp omenesc ar implica subjugarea creierului de puterea sufletului. Presupun că acest factor al ocupării unui trup gazdă de către un suflet a fost investigat în fazele de început ale evoluţiei umane de acei maeştri spirituali care au ales Pământul ca scoală planetară.

Mai mult, întreaga capacitate energetică a sufletului într-un singur corp ar împiedica procesul de dezvoltare a sufletului pe Pământ, deoarece acesta nu ar mai întâmpina nici o provocare din partea creierului. Prin fortificarea mai multor părţi din energia totală a sufletului în diverse încarnări, întregul devine mai puternic. 100% din energie ar avea şi alt efect advers. Uitarea (amnezia) ne face să mergem în locurile de pe Pământ unde trebuie să fim puşi la încercare, fără a avea răspunsuri la sarcinile pe care am fost trimişi să le îndeplinim. Uitarea ne uşurează de povara nereuşitelor trecute, pentru a păşi într-o nouă viaţă cu mai multă încredere.

Fantoma din cazul 15 a arătat cum este posibil ca sufletele să socotească greşit concentraţia de energie pe care o iau cu sine în viaţă. Unul dintre clienţi a denumit acest lucru „coeficientul nostru de lumină”. În mod curios, descopăr că subiecţii mei de nivel IV şi V iau cu ei mai puţină energie decât sufletele nu la fel de dezvoltate. Acest lucru a fost demonstrat de sufletului războinicului din cazul 22. În general, un suflet foarte avansat ia cu el pe Pământ nu mai mult de 25% din capacitatea sa totală, în timp ce un suflet obişnuit, mai puţin încrezător, are 50 - 70 %. Energia unui suflet mai evoluat este rafinată, elastică şi viguroasă în cantităţi mai mici. De aceea, sufletele mai tinere trebuie să ia mai multă energie în primele lor încarnări. Astfel, nu volumul energiei dă potenţial sufletului, ci calitatea forţei vibraţionale care reprezintă experienţa şi înţelepciunea sufletului.

Cum ne ajută această informaţie să înţelegem forţa combinată a energiei umane şi a celei spirituale? Fiecare suflet are un anumit tipar al câmpului energetic care reflectă amprenta veşnică a caracterului său, indiferent de numărul părţilor în care se divide. Când acest sine spiritual se combină cu personalitatea mai bine structurată a unui creier fizic, se produce un câmp cu densitate mai mare. Este atât de complicat să înţelegem subtilităţile acestei simbioze, încât nu am atins subiectul decât la suprafaţă. Ambele amprente ale energiei reacţionează una cu cealaltă într-o infinitate de moduri pentru a se contopi. De aceea bunăstarea fizică, simţurile şi emoţiile sunt într-o legătură atât de strânsă cu mintea spirituală. Gândul este îndeaproape asociat cu modul în care aceste tipare de energie sunt conturate şi fiecare îl alimentează pe celălalt în corpul nostru.

Mă folosesc frecvent de analogia cu o hologramă pentru a descrie divizarea sufletului. Imaginile holografice sunt duplicate exact. Această analogie mă ajută, dar nu spune totul. Am menţionat faptul că una dintre variabilele procesului de divizare a sufletului implică forţa concentraţiei de energie în fiecare parte a întregului. Acest element se leagă de experienţa sufletului. Altă variabilă este densitatea energiei materiale în fiecare corp omenesc şi tipul emoţional al acelui corp. Dacă acelaşi suflet intră în două corpuri în acelaşi timp şi ia cu el în fiecare corp 40% din energia sa, aceasta se va manifesta diferit.

Gândiţi-vă cum este sa faceţi o fotografie a aceleiaşi scene dimineaţa, la prânz şi seara. Schimbările de refracţie a luminii ar produce efecte diferite asupra filmului.  Energia sufletelor are, iniţial, un tipar specific, dar o dată ce sufletele ajung pe Pământ, aceste tipare se schimbă datorită condiţiilor locale. Când ne vedem viitoarea viaţă din lumea spiritelor, ni se dau sfaturi în legătură cu energia de care are nevoie trupul pe care îl vom ocupa. Noi hotărâm câtă energie luăm. Multe suflete vor să lase în lumea spiritelor cât mai multă, fiindcă le place casa lor si activităţile care se desfăşoară acolo.

Traumele emoţionale şi fizice ne seacă rezervele de energie. Putem pierde cantităţi însemnate de energie pozitivă, fie pentru că o dăm de bunăvoie altor oameni, fie pentru că alţii o absorb cu negativitatea lor. Este nevoie de energie ca să ne creăm mecanisme de apărare şi să le menţinem. Odată, un subiect mi-a spus: „Când îmi împart lumina cu cei care consider că merită să o primească, pot să mă reîncarc mai repede, fiindcă le-am oferit-o de bunăvoie”.

Unul dintre cele mai bune mijloace de revitalizare a energiei este somnul. Putem să ne divizăm încă o dată energia pe care am adus-o cu noi şi să hoinărim liberi, lăsând doar un mic procent care să înştiinţeze porţiunea mai mare să se întoarcă repede dacă este nevoie. Cum am menţionat mai sus, această capacitate se dovedeşte utilă în special când corpul este bolnav, în stare de inconştienţă sau de comă. Cum timpul nu reprezintă o limită pentru un suflet eliberat, orele, zilele sau săptămânile departe de trup revigorează sufletul. Aş adăuga faptul că în timpul unei crize sufletele se pot reîncărca şi cu ajutorul unor spirite iubitoare. Interpretăm aceste explozii de energie ca pe nişte revelaţii profunde. O odihnă de trei ore departe de corpul uman poate face minuni pentru un suflet atâta vreme cât partea care rămâne acolo nu face eforturi prea mari ca să deţină controlul şi nu trebuie să facă faţă unui vis complex. Această împrejurare ne-ar putea face să ne trezim epuizaţi.

Deoarece trăirea mai multor vieţi în paralel este o altă opţiune de divizare a sufletului, care sunt motivaţiile şi efectele acestei decizii? Mulţi consideră că este ceva obişnuit pentru suflete să trăiască vieţi paralele. Am descoperit că nu este deloc adevărat. Sufletele care aleg să se încarneze în două sau mai multe trupuri în aceeaşi perioadă de timp pe Pământ vor să înveţe mai repede. Astfel, un suflet poate să lase în lumea spiritelor până la 10% din energia sa şi să pună restul în două sau trei corpuri. Fiindcă avem liber arbitru, ghizii noştri ne dau voie să facem aceste experimente, dar nu ni le recomandă, în general, deoarece cantitatea de energie absorbită este enormă, cele mai multe suflete care trăiesc vieţi paralele procedează astfel numai o dată sau de două ori, după care renunţă. Sufletele nu doresc să trăiască vieţi paralele, decât dacă sunt foarte ambiţioase. De asemenea, sufletele nu-şi divid energia ca să se încarneze în gemeni. Ar fi contraproductiv să-ţi împarţi energia pentru a fi în aceeaşi familie, cu acelaşi material genetic, aceeaşi influenţă din partea părinţilor, acelaşi mediu şi aceeaşi naţionalitate. O astfel de lipsă de diversitate nu constituie o motivaţie pentru a trăi vieţi paralele.

Oamenii mă întreabă: dacă un suflet nu şi-a luat destulă energie în trup în stadiul de făt, poate să-şi procure mai multă mai târziu în viaţă? Cred că o dată ce sufletul a ales să ia un anumit procent de energie, aceea rămâne toată viata. Să adaugi permanent energie „proaspătă” din lumea spiritelor probabil că ar strica echilibrul delicat stabilit, iniţial, între suflet şi creierul uman. De asemenea, pare improbabil ca o fiinţă încarnată să poată lua o substanţă eterică din Sinele său neîncarnat. În orice caz, cu ajutorul ghizilor, unii oameni au abilitatea de a comunica - sau de a apela temporar - la rezerva proprie de energie în timpul unei crize."

Extras din „Destinul sufletelor – Noi studii de caz asupra vieţii dintre vieţi”
de Michael Newton, Ph.D., Editura Cartea Daath, pag.134-137

Prin urmare, odată cu întruparea într-un corp omenesc, Spiritul îşi cedează o parte din energia sa pentru formarea unei noi Conştiinţe umane. Din perspectivă spiritologică, această capacitate de divizare a sa este universală, deci se poate realiza chiar şi în starea neîncarnată a Spiritului. Acest adevăr poate fi ilustrat cu ajutorul acelor fotografii ale unor „orbs” (forme sferice luminoase apărute în multe poze de amatori) în care sesizăm „rupturi” din perispiritul entităţii fotografiate, de obicei de formă circulară (ca nişte mici cerculeţe din interiorul aurei spiritului). Ele sunt porţiuni din aură desprinse la comanda Spiritului respectiv şi trimise în alte părţi pentru a realiza anumite acţiuni. Sunt un fel de „roboţi”, sau mai bine zis nişte „ambasadori” ai Spiritului. Deci, nu este nevoie ca Spiritul însuşi să se deplaseze oriunde cu tot bagajul său energetic, ci este mult mai comod pentru El să se multiplice temporar, manifestând acea abilitate, atât de curioasă pentru muritorii de rând, numită „ubicuitate”. De exemplu, ne putem închipui cât de solicitat permanent este Spiritul lui Isus Cristos, care trebuie să răspundă simultan la zeci, mii, milioane de cereri-rugăciuni ale pământenilor. Pe lângă comunicarea telepatică, pur mentală, uneori trebuie să-şi deplaseze Energia Divină în mai multe locuri deodată, pentru a putea realiza acţiuni mai ample.

Iată câteva exemple de spirite care şi-au extras o parte din energia perispiritului, trimiţând-o temporar altundeva. Imaginile sunt selectate din galeria de poze cu spirite primite de la diverşi cititori ai site-ului nostru.  Observaţi acele "cerculeţe" interioare, ca nişte cratere, de unde se pare că a fost dizlocată materia subtilă!

Răzvan Petre
21 iulie 2009