<  Înapoi la Pagina Rãzvan Petre

MODELUL UNIFICATOR AL PSIHICULUI UMAN NORMAL SI PARANORMAL

Download gratuit  

       Lucrarea se adreseazã în mod special celor interesati de psihologie, filosofie, spiritualitate si esoterism. Efortul de lecturã va fi rãsplãtit de o crestere în cunoastere si inteligentã, de o pregãtire spre aprofundarea unor subiecte subtile. Cartea îsi propune, în principal, sã ofere o perspectivã neconventionalã asupra psihologiei, cãreia îi sparge câteva mituri actuale, încurajând noile deschideri spirituale.

       Interesul dintotdeauna al autorului, ing. Rãzvan Alexandru Petre, pentru domeniile enuntate l-au împins la redactarea unei sinteze din toatã cunoasterea acumulatã în aproape douã decenii. Odatã cu punerea pe hârtie, noi idei deosebite au apãrut, legându-se unele de altele si rãspunzându-i la întrebãrile firesti. Se poate spune cã "ideile s-au exprimat singure". Dorinta de cunoastere l-a inspirat sã reformuleze idei mai vechi în concepte moderne, dar si sã lanseze chestiuni cu totul inedite.

PREZENTARE

Aceastã lucrare constituie o triplã provocare: în plan psihologic, filosofic si esoteric. Contine date stiintifice actuale interesante din psihologie si neurobiologie. Exprimã opinii filosofice referitoare la subiecte aprins dezbãtute. Aduce în discutie concepte spirituale larg vehiculate. Cartea stã deci sub semnul eclectismului, dar un eclectism echilibrat si cu rost. Am acordat egalã importantã atât psihologiei stiintifice, demersului filosofic si logic, cât si stiintelor oculte (destinate în trecut doar câtorva initiati, dar studiate astãzi de parapsihologi din lumea întreagã).

Am purces la conceperea ei din nevoia personalã de a gãsi substratul comun al psihologiei actuale si al cunostintelor esoterice multimilenare. Nu am gãsit nicãieri o asemenea abordare unificatoare. De aceea, am încercat sã aduc un plus de luminã si o bazã ideaticã pentru progresul gândirii. Liantul celor douã domenii, cu fundamentãri teoretice atât de diferite, l-a constituit actul filosofãrii asupra naturii profunde a psihicului uman. Lucrarea, fiind de naturã pur teoreticã si didacticã, are limitele inerente acestei naturi. Sperãm ca specialistii ambelor tabere sã gãseascã aici suficientã inspiratie pentru a aprofunda pe cont propriu apropierea dintre ele.

Viitorul va arãta în ce mãsurã nonconformismul nostru epistemic este si fertil. Însã cititorii vor fi neîndoielnic câstigati intelectual lecturând aceastã carte, în ciuda aparentelor subtilitãti ale subiectelor prezentate. Simplul efort de lecturã le poate schimba, pe neobservate, optica asupra vietii. Ne-am bucura dacã întrebãrile puse de-a lungul capitolelor îsi vor gãsi chiar si alte rãspunsuri pertinente si integrabile într-un sistem coerent. Ce am scris nu este adevãrul ultim si poate fi îmbunãtãtit. Însã, pânã la dovada contrarie, este singurul model care ne satisface nevoia de unificare psiho-spiritualã.

Cartea oferã, poate mai mult decât orice altceva, o sperantã de negãsit: speranta într-o viitoare cunoastere unitarã si completã a psihicului uman. Cunoastere care ne va ajuta sã facem din aceastã lume un loc mai bun pentru toti.

Rãzvan Alexandru Petre
10 ianuarie 2009

* * *

DIVIZAREA SUFLETULUI

Rãzvan Alexandru Petre
30 ianuarie 2009

Am fost întrebat cum explic afirmatiile doctorului Michael Newton referitoare la diviziunea sufletului prin încarnare. Desi încã nu citisem cãrtile domniei sale pe timpul când finalizam "Modelul unificator al psihicului uman normal si paranormal", constat cã acesta poate lãmuri si aceastã aparentã ciudãtenie. În ultima parte a articolului am reprodus citatul referitor la dualitatea sufletului.

În capitolul 3.3.6., am descris grafic crearea Constiintei.  Astfel, ceea ce eu am numit "Constiintã umanã" este sinonim cu ceea ce Michael Newton numeste "suflet încarnat" sau "coeficientul nostru de luminã", iar ceea ce eu am numit "Spirit" este sinonim cu ceea ce dânsul numeste "energia lãsatã în lumea spiritelor" sau "rezerva de energie". Ceea ce eu am numit "reintegrarea Constiintei treimice cu Spiritul" dânsul numeste "reunirea sufletului cu Sine însusi" sau "refacerea energiei initiale". În stare de inconstientã sau comã "sufletul" pãrãseste corpul aproape în totalitate, având ca rezultat faptul cã semnalul telepatic al unui astfel de om este aproape nul, dând impresia cã este mort, spre deosebire de starea de somn, când subconstientul poate fi apelat foarte bine. Când, în timpul somnului, "ne divizãm încã o datã energia pe care am adus-o cu noi si hoinãrim liberi" Michael Newton se referã la procesul pe care l-am descris în capitolul 4.3. referindu-mã la "dedublare (proiectia astralã)", cu mentiunea cã dânsul se referã la un gen de dedublare inconstientã, fãrã angrenarea nici unei pãrti din constiinta fizicã, ci doar din constiinta astralã si cea mentalo-cauzalã.

Spre deosebire de Michael Newton, care considerã cã "unii oameni au abilitatea de a comunica - sau de a apela temporar - la rezerva proprie de energie în timpul unei crize" eu spun cã nu doar în timpul unei crize, ci avem oricând posibilitatea comunicãrii cu propriul "Spirit", conform deschiderii telepatice pe care o avem. Am redat acest fenomen în capitolul 3.3.6., fig.3.19, vorbind despre calitatea transferului de date pe canalul informatic dintre Constiintã si Spirit. Desigur cã, în timpul unei crize existentiale, aceastã comunicare are sanse sã se optimizeze - aici suntem de acord...

Eram preocupat de gãsirea unei explicatii privind pãstrarea identitãtii Constiintei înainte si dupã moarte si mi-a venit ideea redatã în fig.3.17. La aceeasi concluzie, dar pe alte cãi, a ajuns si Michael Newton care afirmã cã "fiecare particulã de luminã este un duplicat exact al celuilalt Sine si replica întregii identitãti" fãcând "analogia cu o hologramã pentru a descrie divizarea sufletului". Modelul psihicului poate fi extins pentru a întelege ceea ce Michael Newton numeste "încarnarea în douã sau mai multe trupuri în aceeasi perioadã de timp pe Pãmânt". Astfel, Spiritul si-a detasat o parte din Sine într-un corp sub forma "sufletului" sau "constiintei", el rãmânând în creier pe perioada stãrii de veghe, dar plecând în lumea astralã pe timpul somnului. Similar, el si-ar mai putea diviza Spiritul, încã o datã, în douã pãrti, care sã se instaleze în douã creiere distincte, reunindu-se într-un întreg doar pe timpul somnului ambelor creiere.

Iatã cum Adevãrul se construieste treptat, prin contributiile separate ale cãutãtorilor Sãi, care îsi confirmã reciproc descoperirile. Puteti citi mai multe despre autorul Michael Newton în studiul meu intitulat Psihoterapia karmicã în lume, publicat într-un site de psihologie.

Citatul referitor la dualitatea sufletului:

"Toate sufletele care vin pe Pãmânt îsi lasã o parte a energiei în lumea spiritelor, chiar si acelea care trãiesc vieti paralele în mai multe corpuri. Procentul de energie pe care sufletele îl lasã în lumea spiritelor poate sã varieze, dar fiecare particulã de luminã este un duplicat exact al celuilalt Sine si replica întregii identitãti. Fenomenul este similar cu modul în care imaginile luminoase sunt separate si dublate într-o hologramã. Totusi, existã diferente. Dacã numai un procent mic din energia sufletului este lãsatã în lumea spiritelor, acea particulã din Sine este mai putin activã, deoarece este mai putin concentratã. Cu toate acestea, rãmânând în stare purã, necontaminatã, este încã puternicã.

Când am descoperit cã avem rezerve de energie în lumea spiritelor, mi-am explicat atâtea lucruri. Grandoarea acestui sistem al dualitãtii sufletului are impact asupra multor aspecte din viata noastrã. De exemplu, dacã cineva drag a murit cu treizeci de ani înaintea ta si de atunci s-a reîncarnat, poti totusi sã îl revezi la întoarcerea în lumea spiritelor.

Capacitatea sufletului de a se reuni cu Sine însusi este un proces natural de regenerare a energiei dupã moartea fizicã. Un client mi-a spus cu emfazã (n.n., sub hipnozã): "Dacã am lua 100% din energia noastrã într-un singur corp în timpul unei încarnãri, am da peste cap circuitele creierului". Captarea întregii energii a sufletului într-un corp omenesc ar implica subjugarea creierului de puterea sufletului. Presupun cã acest factor al ocupãrii unui trup gazdã de cãtre un suflet a fost investigat în fazele de început ale evolutiei umane de acei maestri spirituali care au ales Pãmântul ca scoalã planetarã.

Mai mult, întreaga capacitate energeticã a sufletului într-un singur corp ar împiedica procesul de dezvoltare a sufletului pe Pãmânt, deoarece acesta nu ar mai întâmpina nici o provocare din partea creierului. Prin fortificarea mai multor pãrti din energia totalã a sufletului în diverse încarnãri, întregul devine mai puternic. 100% din energie ar avea si alt efect advers. Uitarea (amnezia) ne face sã mergem în locurile de pe Pãmânt unde trebuie sã fim pusi la încercare, fãrã a avea rãspunsuri la sarcinile pe care am fost trimisi sã le îndeplinim. Uitarea ne usureazã de povara nereusitelor trecute, pentru a pãsi într-o nouã viatã cu mai multã încredere.

Fantoma din cazul 15 a arãtat cum este posibil ca sufletele sã socoteascã gresit concentratia de energie pe care o iau cu sine în viatã. Unul dintre clienti a denumit acest lucru "coeficientul nostru de luminã". În mod curios, descopãr cã subiectii mei de nivel IV si V iau cu ei mai putinã energie decât sufletele nu la fel de dezvoltate. Acest lucru a fost demonstrat de sufletului rãzboinicului din cazul 22. În general, un suflet foarte avansat ia cu el pe Pãmânt nu mai mult de 25% din capacitatea sa totalã, în timp ce un suflet obisnuit, mai putin încrezãtor, are 50 - 70 %. Energia unui suflet mai evoluat este rafinatã, elasticã si viguroasã în cantitãti mai mici. De aceea, sufletele mai tinere trebuie sã ia mai multã energie în primele lor încarnãri. Astfel, nu volumul energiei dã potential sufletului, ci calitatea fortei vibrationale care reprezintã experienta si întelepciunea sufletului.

Cum ne ajutã aceastã informatie sã întelegem forta combinatã a energiei umane si a celei spirituale? Fiecare suflet are un anumit tipar al câmpului energetic care reflectã amprenta vesnicã a caracterului sãu, indiferent de numãrul pãrtilor în care se divide. Când acest sine spiritual se combinã cu personalitatea mai bine structuratã a unui creier fizic, se produce un câmp cu densitate mai mare. Este atât de complicat sã întelegem subtilitãtile acestei simbioze, încât nu am atins subiectul decât la suprafatã. Ambele amprente ale energiei reactioneazã una cu cealaltã într-o infinitate de moduri pentru a se contopi. De aceea bunãstarea fizicã, simturile si emotiile sunt într-o legãturã atât de strânsã cu mintea spiritualã. Gândul este îndeaproape asociat cu modul în care aceste tipare de energie sunt conturate si fiecare îl alimenteazã pe celãlalt în corpul nostru.

Mã folosesc frecvent de analogia cu o hologramã pentru a descrie divizarea sufletului. Imaginile holografice sunt duplicate exact. Aceastã analogie mã ajutã, dar nu spune totul. Am mentionat faptul cã una dintre variabilele procesului de divizare a sufletului implicã forta concentratiei de energie în fiecare parte a întregului. Acest element se leagã de experienta sufletului. Altã variabilã este densitatea energiei materiale în fiecare corp omenesc si tipul emotional al acelui corp. Dacã acelasi suflet intrã în douã corpuri în acelasi timp si ia cu el în fiecare corp 40% din energia sa, aceasta se va manifesta diferit.

Gânditi-vã cum este sa faceti o fotografie a aceleiasi scene dimineata, la prânz si seara. Schimbãrile de refractie a luminii ar produce efecte diferite asupra filmului.  Energia sufletelor are, initial, un tipar specific, dar o datã ce sufletele ajung pe Pãmânt, aceste tipare se schimbã datoritã conditiilor locale. Când ne vedem viitoarea viatã din lumea spiritelor, ni se dau sfaturi în legãturã cu energia de care are nevoie trupul pe care îl vom ocupa. Noi hotãrâm câtã energie luãm. Multe suflete vor sã lase în lumea spiritelor cât mai multã, fiindcã le place casa lor si activitãtile care se desfãsoarã acolo.

Traumele emotionale si fizice ne seacã rezervele de energie. Putem pierde cantitãti însemnate de energie pozitivã, fie pentru cã o dãm de bunãvoie altor oameni, fie pentru cã altii o absorb cu negativitatea lor. Este nevoie de energie ca sã ne creãm mecanisme de apãrare si sã le mentinem. Odatã, un subiect mi-a spus: "Când îmi împart lumina cu cei care consider cã meritã sã o primeascã, pot sã mã reîncarc mai repede, fiindcã le-am oferit-o de bunãvoie".

Unul dintre cele mai bune mijloace de revitalizare a energiei este somnul. Putem sã ne divizãm încã o datã energia pe care am adus-o cu noi si sã hoinãrim liberi, lãsând doar un mic procent care sã înstiinteze portiunea mai mare sã se întoarcã repede dacã este nevoie. Cum am mentionat mai sus, aceastã capacitate se dovedeste utilã în special când corpul este bolnav, în stare de inconstientã sau de comã. Cum timpul nu reprezintã o limitã pentru un suflet eliberat, orele, zilele sau sãptãmânile departe de trup revigoreazã sufletul. As adãuga faptul cã în timpul unei crize sufletele se pot reîncãrca si cu ajutorul unor spirite iubitoare. Interpretãm aceste explozii de energie ca pe niste revelatii profunde. O odihnã de trei ore departe de corpul uman poate face minuni pentru un suflet atâta vreme cât partea care rãmâne acolo nu face eforturi prea mari ca sã detinã controlul si nu trebuie sã facã fatã unui vis complex. Aceastã împrejurare ne-ar putea face sã ne trezim epuizati.

Deoarece trãirea mai multor vieti în paralel este o altã optiune de divizare a sufletului, care sunt motivatiile si efectele acestei decizii? Multi considerã cã este ceva obisnuit pentru suflete sã trãiascã vieti paralele. Am descoperit cã nu este deloc adevãrat. Sufletele care aleg sã se încarneze în douã sau mai multe trupuri în aceeasi perioadã de timp pe Pãmânt vor sã învete mai repede. Astfel, un suflet poate sã lase în lumea spiritelor pânã la 10% din energia sa si sã punã restul în douã sau trei corpuri. Fiindcã avem liber arbitru, ghizii nostri ne dau voie sã facem aceste experimente, dar nu ni le recomandã, în general, deoarece cantitatea de energie absorbitã este enormã, cele mai multe suflete care trãiesc vieti paralele procedeazã astfel numai o datã sau de douã ori, dupã care renuntã. Sufletele nu doresc sã trãiascã vieti paralele, decât dacã sunt foarte ambitioase. De asemenea, sufletele nu-si divid energia ca sã se încarneze în gemeni. Ar fi contraproductiv sã-ti împarti energia pentru a fi în aceeasi familie, cu acelasi material genetic, aceeasi influentã din partea pãrintilor, acelasi mediu si aceeasi nationalitate. O astfel de lipsã de diversitate nu constituie o motivatie pentru a trãi vieti paralele.

Oamenii mã întreabã: dacã un suflet nu si-a luat destulã energie în trup în stadiul de fãt, poate sã-si procure mai multã mai târziu în viatã? Cred cã o datã ce sufletul a ales sã ia un anumit procent de energie, aceea rãmâne toatã viata. Sã adaugi permanent energie "proaspãtã" din lumea spiritelor probabil cã ar strica echilibrul delicat stabilit, initial, între suflet si creierul uman. De asemenea, pare improbabil ca o fiintã încarnatã sã poatã lua o substantã etericã din Sinele sãu neîncarnat. În orice caz, cu ajutorul ghizilor, unii oameni au abilitatea de a comunica - sau de a apela temporar - la rezerva proprie de energie în timpul unei crize."

Extras din "Destinul sufletelor – Noi studii de caz asupra vietii dintre vieti"
de Michael Newton, Ph.D., Editura Cartea Daath, pag.134-137

Prin urmare, odatã cu întruparea într-un corp omenesc, Spiritul îsi cedeazã o parte din energia sa pentru formarea unei noi Constiinte umane. Din perspectivã spiritologicã, aceastã capacitate de divizare a sa este universalã, deci se poate realiza chiar si în starea neîncarnatã a Spiritului. Acest adevãr poate fi ilustrat cu ajutorul acelor fotografii ale unor "orbs" (forme sferice luminoase apãrute în multe poze de amatori) în care sesizãm "rupturi" din perispiritul entitãtii fotografiate, de obicei de formã circularã (ca niste mici cerculete din interiorul aurei spiritului). Ele sunt portiuni din aurã desprinse la comanda Spiritului respectiv si trimise în alte pãrti pentru a realiza anumite actiuni. Sunt un fel de "roboti", sau mai bine zis niste "ambasadori" ai Spiritului. Deci, nu este nevoie ca Spiritul însusi sã se deplaseze oriunde cu tot bagajul sãu energetic, ci este mult mai comod pentru El sã se multiplice temporar, manifestând acea abilitate, atât de curioasã pentru muritorii de rând, numitã "ubicuitate". De exemplu, ne putem închipui cât de solicitat permanent este Spiritul lui Isus Cristos, care trebuie sã rãspundã simultan la zeci, mii, milioane de cereri-rugãciuni ale pãmântenilor. Pe lângã comunicarea telepaticã, pur mentalã, uneori trebuie sã-si deplaseze Energia Divinã în mai multe locuri deodatã, pentru a putea realiza actiuni mai ample.

Iatã câteva exemple de spirite care si-au extras o parte din energia perispiritului, trimitând-o temporar altundeva. Imaginile sunt selectate din galeria de poze cu spirite primite de la diversi cititori ai site-ului nostru.  Observati acele "cerculete" interioare, ca niste cratere, de unde se pare cã a fost dizlocatã materia subtilã!

Rãzvan Petre
21 iulie 2009