<  Înapoi la Pagina Rãzvan Petre

AVEM NEVOIE DE MIRACOLE?

Babaji: "E usor sã crezi când vezi;
atunci nu mai e nevoie sã cauti din tot sufletul."
(Paramhansa Yogananda - Autobiografia unui yoghin, cap.34)

Multi oameni se întreabã asa: "De ce Dumnezeu nu se reveleazã pe de-a-ntregul, în vãzul tuturor, ca sã elimine incertitudinea scepticilor si materialistilor? Desigur cã i-ar fi usor sã o facã, dacã ar vrea..."

Ei bine, Dumnezeu nu are pe agenda sa de lucru eliminarea scepticismului din lume. Este libertatea fiecãruia sã gândeascã corect sau nu si este problema scepticilor, nu a lui Dumnezeu. El doreste ca veneratia sã se nascã din libertatea de gândire, acordatã de El tuturor oamenilor. Nu din groazã sau obligatie, ci din iubire si întelepciune se hrãneste credinta care îi place Lui. Libertatea de gândire este ceea ce-L preocupã în primul rând, este valoarea supremã si "condamnarea" noastrã vesnicã. Fãrã aceastã libertate nu am putea spune cã suntem creati "dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu". Desigur cã El ar prefera sã gândim corect si performant, dar se pare cã mintea omenirii este încã necoaptã pe de-a-ntregul...

A hrãni simpla curiozitate intelectualã nu este suficient pentru o transformare de constiintã. Mintea agitatã nu va zãbovi prea mult asupra însemnãtãtii revelatiei. Mai departe, va continua sã cearã alte semne si minuni, dintr-o sete neostoitã de informatii, fãrã însã a-si schimba obiceiurile mentale. În schimb, din asteptarea tensionatã, din cãutarea nesatisfãcutã temporar, mintea se antreneazã în cercetarea ideilor înalte si se purificã, iar revelatia o gãseste pregãtitã de o schimbare profundã. Atunci afirmatia cã "Dumnezeu existã" se transformã, dintr-o ipotezã discutabilã, într-un stimul al metamorfozei interioare. De fapt, Dumnezeu nu ne lasã fãrã semne, dar ele nu sunt asa de evidente, ci se adreseazã doar ochiului format si urechii care stie sã asculte. Trebuie sã ne ascutim intuitia, sensibilitatea mentalã, pentru a le sesiza si a le da importanta cuvenitã. Evolutia spiritualã nu este posibilã fãrã dezvoltarea intuitiei si discernãmântului, iar acestea se pot exersa si prin depistarea "semnelor" subtile, întâmplãrilor si coincidentelor semnificative.

Isus: "Neam viclean si adulter cere semn
si semn nu se va da lui..." (Matei 16:4)

Avem parte frecvent de semne rafinate si ambigue din partea Divinitãtii. Dar oamenii îsi doresc "miracole" - adicã semne clare, majore, care impresioneazã pe oricine. Oare pot acestea converti la credintã chiar pe oricine? Desigur cã nu. Poate apare îndoiala si explicatiile paralele ("a fost hipnozã colectivã, autosugestie"), respingerea probelor fãrã drept de apel, batjocura si uitarea. Miracolele se ciocnesc de mintile blocate în prejudecãti, iar efectul spiritual poate cã nu se va ivi în marea masã a martorilor, asa cum era dezirabil. Conform unei pilde, tãranul român care vedea pentru prima datã o girafã a spus "Un asemenea animal nu poate sã fie, deci nu existã." De aceea, putem spune cã miracolele întãresc credinta (cui o are, chiar dacã ascunsã în meandrele sufletului), dar rareori o provoacã. În lipsa intuitiei, ratiunea ar putea gãsi diverse alte explicatii si ipoteze, pe care desigur cã nu se va obosi sã le si verifice sau demonstreze...

Minuni pot produce si adevãratii magicieni, dar ei merg doar pânã la jumãtatea drumului. Într-adevãr, ei ne uimesc, ne blocheazã mintea, ne vãdesc limitele cunoasterii si întelegerii comune. Pentru a merge pânã la capãt ar mai fi nevoie însã de o învãtãturã spiritualã, de o minimã initiere teoreticã în Magia practicatã de Dumnezeu asupra Universului.

Miracolele produse de magicieni creeazã un precedent, unde mintea s-ar putea refugia din fata unei noi provocãri. "A, stiu! Este magie. Am mai vãzut asa ceva.", îsi va spune omul, ca si cum chestiunea ar fi rezolvatã de aceastã sentintã. Si mintea va trece mai departe la alte gânduri cotidiene... Pentru ca miracolul sã producã transformãri lãuntrice, mintea trebuie sã zãboveascã, sã nu-si gãseascã pacea, sã întoarcã problema pe toate pãrtile, cedând în final singurei explicatii plauzibile: miracol, cu alte cuvinte "semn primit de mine personal pentru a îmi certifica existenta fortelor supranaturale divine."

Mai sunt unii care se folosesc de aparenta unor miracole, sau chiar de unele abilitãti paranormale, pentru a profita de credulitatea oamenilor si a-si umple buzunarele. Pânã la urmã, ar putea fi desconspirati, iar prestigiul miracolului sã scadã printre cei pãcãliti sau cei informati. "Profetii mincinosi" pericliteazã prestigiul adevãratei profetii, cuvântul lui Dumnezeu. "Comertul cu minuni" poate fi o altã cauzã a zgârceniei cu care Dumnezeu apeleazã la miracole, pentru "a nu da mãrgãritare la porci, ca sã nu cumva sã le calce în picioare"(Matei 7:6)...

“Economia de mijloace" este un principiu universal. Dacã poti obtine rezultate bune cu mijloace obisnuite, de ce atunci sã angrenezi forte speciale? Asa gândeste Dumnezeu si, odatã cu El, toti cei care cautã întelepciunea. Miracolul necesitã conditii speciale de manifestare, atât din partea oamenilor care îl cer, cât si a îngerilor care îl produc. Când cele douã seturi de conditii se întâlnesc, atunci un miracol poate fi posibil, dar nu întotdeauna se si produce. Rãmâne oricând deschisã optiunea normalitãtii, care este de obicei preferatã de îngeri. Doar în situatii limitã, când s-au epuizat toate mijloacele posibile de actiune, ne putem astepta la miracole, dar numai dacã meritãm sã fim exceptati de la legile firesti. Sã nu uitãm cã, fiind ispitit de diavol sã îsi manifeste neîngrãdit si orgolios puterile demiurgice pe care le detinea, Isus a preferat smerenia si subordonarea vointei proprii omenesti unei Vointe mai largi, întelepte, dumnezeiesti.

În sintezã, iatã de ce nu avem parte frecvent de miracole:

1. Dumnezeu pretuieste mai mult libertatea de gândire a oamenilor decât veneratia care I se cuvine din partea lor. Scepticismul oamenilor ar putea dispare cu timpul, de la sine, dar nefortat de Inteligenta Supremã, ci prin folosirea la maximum a ratiunii si intuitiei.
2. Intuitia spiritualã poate creste prin cercetarea semnelor mãrunte, prin analiza coincidentelor semnificative. Revelatia se adreseazã nu atât ratiunii (care opereazã cu ipoteze), cât mai ales intuitiei (care opereazã cu certitudini), dacã ea este deja pregãtitã, antrenatã.
3. Miracolul se poate ciocni de prejudecatã, învingând cel mai puternic, conform tiparelor personale de gândire. Miracolul poate întãri credinta, dar destul de rar o genereazã (lucru constatat în practicã).
4. Dumnezeu este zgârcit cu minunile si din cauza “comertului cu miracole" pe care unii falsi profeti îl practicã.
5. Dacã poti obtine rezultate bune cu mijloace obisnuite, de ce atunci sã angrenezi forte speciale?

Albert Einstein: "Sunt douã feluri de a-ti trãi viata:
unul este sã crezi cã nimic nu este miracol;
celãlalt este sã crezi cã totul este un miracol." 

Simplul fapt cã nu sunt comune atestã cã miracolele nu sunt imperios necesare pentru desfãsurarea vietii. De fapt, "miracol" este totul în jurul nostru, de la firul de iarbã pânã la complexa fiintã umanã si la galaxii. Doar cã - din obisnuintã si orbire spiritualã - le considerãm normale, cuvenite, banale. Tot ce existã în jurul nostru este o bijuterie cosmicã, o minune. Dacã am avea ochii deschisi spre miracolul vietii, ne-am satura sufletul clipã de clipã cu minunile dumnezeiesti de pretutindeni. Noi vrem însã altceva, vrem chestii noi, socante, teribile (precum ni se oferã în “Castelul groazei" din parcul de distractii)… ca sã trãim senzatii tari, sã fim zguduiti. Într-adevãr, omul modern si-a pierdut sensibilitatea si are nevoie de zguduiri emotionale ca sã-si revinã din amorteala spiritualã. Este si motivul pentru care Dumnezeu îngãduie din când în când înfãptuirea unor miracole, ca oamenii sã nu fie complet înghititi de sentimentele negre de însingurare, inutilitate, întristare, abulie, akedia.

Isus: "Dacã nu veti vedea semne si minuni, nu veti crede." (Ioan 4:48)

Oamenii cer mereu miracole de la Dumnezeu... Iar in mila Sa imensã, Dumnezeu le oferã din când în când, pentru ca oamenii sã nu deznãdãjduiascã, sã se întãreascã în lupta cu tentatiile materialiste si cu ideologiile nihiliste.

"O minune nu tine decât trei zile."

Isus a sãturat cu douã pâini si cinci pesti mii de oameni, pentru o zi. Minunile nu pot suplini utilizarea justã a legilor planului terestru. El nu a organizat o cantinã pentru sãraci, unde sã facã miracole pe bandã rulantã. Minunile se adreseazã mintii si sufletului omului, nu sunt destinate sã înlocuiascã activitãtile fizice obisnuite ale oamenilor. Ele urmãresc o schimbare de atitudine lãuntricã, nicidecum rezolvarea problemelor urgente. Oamenii au toate instrumentele necesare pentru a face lumea mai bunã. Lumea ar fi chiar foarte bunã, "minunatã", dacã oamenii ar manifesta în majoritate calitãtile divine de altruism, compasiune, modestie, cinste, moderatie etc. Rostul marilor miracole este de a influenta psihicul uman, înspre binele omului.

2.

În prezent, se pare totusi cã nu mai este o mizã atât de mare convertirea constiintelor în a accepta mental existenta fenomenelor paranormale. Nu. Deja lumea este bine informatã si nu mai crede în promisiunile mincinoase ale savantilor materialisti. În tabãra "scepticilor", majoritatea sunt niste ipocriti cu interese ascunse. Prin urmare, problema realã ar fi acum împãrtirea celor care "cred în paranormal" în douã grupuri: grupul celor dispusi sã punã paranormalul în slujba Divinitãtii si grupul celor interesati sã manipuleze societatea prin fenomenele paranormale, dar urmându-si doar propriile interese egoiste. Astãzi, paranormalul este o preocupare serioasã, chiar de elitã, dar separatã de religie.

Umblã vorba cã trãim în "vremurile de pe urmã", când vor iesi la ivealã falsi dumnezei, magicieni negri, demiurgi demonici, care, cu forta supranaturalã provenitã de la Anticrist, vor promite rezolvarea marilor probleme ale omenirii dacã ne vom supune de bunãvoie dominatiei lor "salvatoare". Desigur cã astfel de persoane malefice au existat mereu de-a lungul istoriei, ca o contrapondere în fata mesagerilor divini. Sã vedem prin ce ar diferi miracolele lor de cele poruncite de Dumnezeul Iubirii. Sunt doar niste repere aproximative, ce nu trebuie generalizate.

Spre deosebire de Dumnezeu, Anticrist îsi doreste veneratia oamenilor chiar în dauna libertãtii lor de gândire. "Scopul scuzã mijloacele" este o devizã anticristicã prin excelentã. Anticrist gãseste o mare plãcere sã îsi impunã prezenta si sã convingã cã puterile sale sunt reale si de neînvins. Dacã i se va permite, Anticrist îsi va da drumul la tot arsenalul de mijloace oculte pentru a se preamãri.

Anticrist nu este interesat de dezvoltarea personalã a tuturor oamenilor, ci numai a celor devotati lui. Nu urmãreste binele societãtii, care e cel mult un slogan mincinos în gura lui. E mai degrabã interesat în mentinerea oamenilor în ignorantã si teamã. Teama este aliatul sãu principal, cu ajutorul cãruia manipuleazã constiintele.

Dacã poate obtine rezultate imediate prin fortele sale speciale, Anticrist nu va astepta ca timpul sã le rezolve pe toate, ci va face toate miracolele care îi stau în putintã. Omul va fi astfel coplesit emotional si nu va mai putea reactiona rational, ci impulsiv, isterizat. Anticrist nu are rãbdare, se grãbeste, stiind cã timpul nu lucreazã în favoarea sa, ci a întelepciunii si compasiunii, conform planului divin.

Existã un echilibru în univers, pe care toti trebuie sã îl respecte, si Dumnezeu, si Anticrist. Un exces dintr-o parte va atrage neîntârziat o reactie similarã ca putere din cealaltã parte. De aceea, în ciuda bunãvointei îngerilor, ei nu vor actiona decât întelept, adicã stiind la ce contrareactie sã se astepte din partea demonilor. De fiecare datã, se analizeazã profund avantajele si dezavantajele unei actiuni supranaturale, analizã care depãseste cu mult preocupãrile si întelegerea umanã. Asa cã, dacã Anticrist va începe o campanie de înspãimântare a omenirii cu puterile sale oculte, sã fim siguri cã reactia divinã nu va întârzia, superioarã ca efect si durabilitate.

În privinta previziunilor, fanii Anticristului aleg vestile îngrozitoare, spuse transant, spre a induce disperarea si grija. În schimb, previziunile inspirate divin, dacã mentioneazã vesti triste, sunt spuse mereu cu o undã de incertitudine, cu posibilitatea îndreptãrii sau modificãrii lucrurilor prevãzute. Omul are liber arbitru, si pentru asta îi dã Dumnezeu prognoze nefaste, ca sã se poatã feri de ele. Vointa omului nu trebuie anihilatã prin inducerea unui sentiment de fatalism, de soartã obligatorie, pentru cã lucrurile nu sunt niciodatã bãtute în cuie. Predestinarea nu este tot una cu viata. Predestinarea este un proiect al ursitoarelor divine, dar ea poate fi deviatã de evenimente, ori chiar de fortele adverse. Asa cã, înteleptul acceptã valoarea relativã a oricãror previziuni. În schimb, profetii neîntelepti privesc viitorul ca pe ceva fix, imuabil, de care nu ne putem feri. Vointa omului nu are valoare pentru ei, ba chiar îi batjocoresc pe cei care îndrãznesc sã le reziste mental. Ei preferã profetiile dureroase, având plãcerea sadicã de a produce suferintã în sufletul audientei, chiar dacã nu ar fi decât produsul imaginatiei lor bolnave. Adevãratul clarvãzãtor preferã sã dea sfaturi legate de evitarea posibilelor pericole la care omul este vulnerabil, nicidecum sã dea verdictul cã "ti se va întâmpla sigur nenorocirea".

În privinta revelatiilor spirituale, care abundã pe internet, iatã care ar fi o diferentã. "Revelatiile" inspirate din hrubele universului ne vorbesc despre lucruri greu de verificat, destinate mai ales mintilor exaltate, dispuse sã creadã orice este mai ciudat. Aceste "revelatii" nu preaslãvesc niciodatã pe Dumnezeul Creator, ci pun, de exemplu, accentul pe fiintele umanoide de pe alte planete. Este un fel de "umanism cosmic", fãrã Dumnezeu. Adicã, se însinueazã cã, prin ajutorul extraterestrilor, vom ridica planeta pe o nouã treaptã de civilizatie, fãrã ajutorul Divinitãtii. Alt aspect este cã revelatiile demonice cautã sã îndepãrteze omul de viata obisnuitã, nu îl ajutã sã integreze spiritualitatea în evenimentele si faptele sale cotidiene. Si poate cel mai important, cautã sã îi exacerbeze egoul spiritual, pe baza cunostintelor vaste despre lucruri mãrete, dar deocamdatã inutile si, mai ales, lipsite de compasiune pentru mãrunta fiintã umanã. Dupã cum stim, toatã cunoasterea este inutilã dacã ne lipseste iubirea de semeni, dupã cum spunea Apostolul...

La început, poate cã mesagerii rãului ar face miracole spunând asa: "Am fãcut acest miracol evident cu puterea lui Dumnezeu. Eu vin de la El, asa cã trebuie sã mã ascultati în toate. Pune-ti-vã viata în mâinile mele grijulii! Dormiti linistiti!" Totusi, faptele sale contradictorii îl vor da de gol si, mai devreme sau mai târziu, va fi demascat. Dar pânã atunci, va face unele victime printre oamenii creduli si slabi de înger. Simultan, poate cã vor veni alti confrati de-ai lor care vor nega fãtis puterea lui Dumnezeu. "Eu fac miracole cu puterea lui Lucifer, cel care stãpâneste Pãmântul, dupã cum a recunoscut chiar si Cristosul vostru. Miracole mai mari decât acestea nu poate face nimeni. Eu am puterea sã vã ajut cu adevãrat, instaurând ordine printre pãmânteni. Libertatea si toleranta proclamatã de crestini au adus lumea la haos. E nevoie de o mânã forte, care sã asigure tuturor hranã, adãpost si loc de muncã în folosul societãtii. Am nevoie doar de teama si respectul vostru, iar pentru restul nu vã faceti griji! Dati-mi mie frâiele lumii si nu vã împotriviti, cã oricum nu aveti nici o sansã!"

Nu vã temeti, oameni buni! Mai sus am prezentat doar un scenariu inspirat din Apocalipsã si din unele informatii alarmiste actuale. În general, trebuie sã fim informati, pentru a ne feri. Sunt semne cã timpul se grãbeste, dar nu stim cu certitudine cum vor evolua lucrurile pe acest glob. Sunt multe zvonuri, dar numai Dumnezeu din Ceruri stie care sunt planurile Sale cu aceastã planetã tulburatã. Oricum, sã fim pregãtiti pentru orice, chiar si pentru o lume mai bunã!...

Revenind la titlul acestui articol: AVEM NEVOIE DE MIRACOLE?

3.

Nick, un om fãrã nici o sperantã, avea cu adevãrat nevoie de un miracol. Iar Dumnezeu l-a fãcut. Dar nu în forma asteptatã de el, ci cu un impact mult mai mare. Iatã povestea sa, în filmuletul de mai jos…

9 iunie 2009