<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


Stadiile conştiinţei iluminate

Introducere  red  Ce este iluminarea 

Rezultate şi comentarii ale studiului despre PNSE

Elemente esenţiale ale PNSE  green  Senzaţia de sine  green  Cogniţia  green  Afectele  green  Percepţiile  green  Memoria

Constatări suplimentare  yellow  Adevărul şi senzaţia de făptuitor  yellow  Dogmatism: "Eu sunt în PNSE, iar tu nu eşti"  yellow   Coerenţa personalităţii  yellow  Persistent, dar nu permanent: pierderea PNSE 

Rezumatul caracteristicilor cheie  blue  Locaţia 1  blue  Locaţia 2  blue  Locaţia 3  blue  Locaţia 4

Locaţia 5+, stadiile ulterioare ale Bunăstării/Fericirii Fundamentale  green  Bifurcaţia din Locaţia 5  green  Limitări

Sinteza primelor 4 stadii ale conştiinţei iluminate  red  Comentariul traducătorului


Introducere

Vârful de lance al psihologiei transpersonale este în SUA. De acolo vine un studiu, unic deocamdată, realizat, între anii 2006-2010 de cercetătorul Jeffrey A. Martin , care a cartografiat stadiile iluminării spirituale prin metodele stricte ale psihologiei ştiinţifice.

Iluminarea spirituală mai este denumită în diverse contexte culturale: conştiinţă nonduală, experienţă mistică sau transcendentală, „pacea de dincolo de înţelegere”, conştiinţa unităţii, unirea cu Dumnezeu, conştiinţa Cristică, natura lui Buddha, moartea ego-ului etc. Această experienţă este descrisă în toate tradiţiile religioase şi spirituale, ba chiar şi de către agnostici şi atei.

Studiul de faţă realizează o analiză minuţioasă a psihologiei câtorva sute de iluminaţi (în jur de 1000) provenind din toată lumea, din culturi, religii şi niveluri de educaţie diferite. Autorul studiului a ales o denumire neutră pentru această nouă percepţie, care să-i mulţumească pe toţi participanţii: Experienţe non-simbolice persistente (Persistent Non-symbolic Experiences), prescurtat PNSE. Chiar şi aşa, nu toţi au fost de acord cu termenul de experienţă, întrucât, pentru ei, este un mod de a fi, nu doar o stare trecătoare.

Termenul de non-simbolic a fost ales prin antiteză cu percepţia omului obişnuit, care este filtrată de gândirea discursivă, mediată de limbaj. Practic, omul obişnuit nu doar că percepe lumea, dar imediat o comentează mental şi o interpretează personal. Orice concept este un simbol al realităţii, iar mintea umană comună preferă să privească realitatea prin concepte abstracte, nu direct perceptiv, experienţial, non-simbolic.

Detaliile ştiinţifice ale studiului sunt disponibile pe site-ul organizaţiei autorului.

Pentru publicul larg, Jeffrey A. Martin a publicat cartea „The Finders”, care conţine concluziile acestui studiu alături de alte informaţii interesante. Titlul cărţii, traductibil prin „cei care şi-au găsit pacea”, îi diferenţiază pe aceştia de „the seekers”, adică „cei care-şi caută pacea” sau căutătorii spirituali. „The Finders” sunt cei care au găsit deja şi trăiesc „bunăstarea fundamentală” (termenul autorului, ca alternativă la cuvântul „fericire”). Cartea şi studiul nu fac altceva decât să confirme, la modul ştiinţific, că oamenii iluminaţi există cu adevărat şi că iluminarea este o posibilitate universală, chiar dacă deocamdată este prezentă într-o foarte mică parte a populaţiei.

Ce este iluminarea?

Viaţa omului obişnuit este centrată pe un sine extrem de individualizat, care se consideră a fi separat de restul lumii şi, în acelaşi timp, centrul universului. Este dualitatea fundamentală, eu-lume. Acest sine observă „din afară” evenimentele, acţionează şi are o voce interioară care-i spune la nesfârşit o poveste despre trecutul său personal şi ce ar trebui să se întâmple în continuare. Din cauză că această voce vrea mereu să obţină validarea celorlalţi şi să găsească noi probleme pe care să le rezolve, este dificil ca omul să rămână mulţumit pentru o durată mai lungă de timp.

Pe de altă parte, cei care şi-au găsit pacea sunt oameni care şi-au pierdut „nemulţumirea fundamentală”. Ei au descoperit nivele de conştiinţă (numite de autor Locaţii) în care mintea devine tot mai serenă, datorită diminuării pălăvrăgelii interioare. Aceştia încă mai au gânduri, dar care nu mai au puterea să le absoarbă atenţia în lungi fluxuri mentale sau comentarii interioare inutile. Nu mai iau în serios acea voce din cap ce comentează situaţiile de viaţă, despre persoana ta, care te judecă sau spune poveşti care să-ţi placă. În general, nu îi mai interesează să explice lumea şi pe ei înşişi prin poveşti.

Iar când vocea se diminuează sau dispare complet, atunci experienţa vieţii se schimbă spectaculos: simţurile devin mai intense şi îmbogăţite, frica de moarte se diminuează şi o pace inefabilă izvorăşte în interior. Trăieşti “în momentul acum”.

La început Jeffrey Martin era sceptic în privinţa sănătăţii mintale a presupuşilor „iluminaţi” sau oameni treziţi spirituali. I-a supus la teste psihologice de mare rafinament, dar i-a găsit perfect normali psihic. Pe parcurs, a observat că stările descrise de ei puteau fi grupate în câteva stadii sau niveluri. Treptat, a reuşit să traseze un fel de hartă a acestor noi stadii ale conştiinţei umane. Una oarecum similară prezintă şi Meditaţia TranscendentalăTM: nivelul transcendental (liniştea), nivelul cosmic (conştiinţa-martor), nivelul divin (devoţiune şi bucurie) şi nivelul unimii (trezirea completă, care se adânceşte continuu).

Iată, în continuare, traducerea parţială a concluziilor studiului despre PNSE, adică stările spirituale stabilizate, de foarte lungă durată (cel puţin un an de zile). Nu s-au luat în consideraţie experienţele metafizice trecătoare cu durate de ore, zile, săptămâni sau luni.

< Sus >

Rezultate şi comentarii

Principalele constatări au fost că PNSE produc schimbări fundamentale în percepţia fericirii şi a senzaţiei-de-sine şi că, deşi există puncte comune, PNSE nu sunt trăite în acelaşi mod de toţi participanţii la studiu. Pare să existe un continuum de experienţe conexe, în care se pot delimita grupări distincte, pe baza unor caracteristici psihologice specifice: senzaţia-de-sine, cogniţie, afecte, percepţie şi memorie.

Nu pare să existe un declanşator comun, subiectiv sau obiectiv, al PNSE. La o parte dintre participanţi, tranziţia a fost bruscă, iar la restul a fost una lentă de mai lungă durată. Tranziţia bruscă în PNSE a survenit la unii într-un moment de rugăciune, meditaţie sau contemplare; la alţii, când se scufundaseră în cea mai adâncă disperare; iar alţii au intrat în PNSE în timpul unor evenimente normale cotidiene.

Încă de la început, s-au constatat similitudini între experienţele descrise, care puteau fi grupate. Aceste grupări au fost denumite locaţii, pentru a a evita termenii de etape sau niveluri, ceea ce ar putea sugera că un grup ar fi superior altuia. Autorul spune că denumirea de locaţie implică şi faptul că fiecare are avantaje şi dezavantaje, în funcţie de preocupările, interesele şi situaţia de viaţă a respectivilor oameni.

Acest articol prezintă cele mai frecvente patru locaţii în rândul participanţilor la studiu, denumite: Locaţia 1, Locaţia 2, Locaţia 3 şi Locaţia 4, care par să fie ordonate liniar de-a lungul unui continuum de experienţe conexe, dar destul de diferite.

O a doua mare grupare cuprinde Locaţiile de la 5 până la 9. O altă grupare începe de la Locaţia 10, dar nu este clar unde se termină. Fiecare locaţie reprezintă un mod specific de a experimenta senzaţia-de-sine şi lumea exterioară, descris în mod similar de mai mulţi participanţi pe baza unor grile-test şi unor interviuri.

Din interviurile ulterioare primei faze a cercetării, a rezultat că majoritatea participanţilor se aflau în Locaţia 1, urmată de Locaţia 2. Mult mai puţini erau în Locaţia 3, încă şi mai puţini în Locaţia 4 şi foarte puţini în Locaţia 5 sau peste. Acest lucru sugerează că unele locaţii pot fi mai uşor accesibile decât altele.

Participanţii au raportat că tranziţia lor iniţială a avut loc într-una din primele 4 locaţii. Niciunul nu a raportat o tranziţie iniţială în Locaţia 5 sau următoarele.

Mulţi dintre participanţi au rămas în aceeaşi locaţie iniţială, iar experienţa a devenit în timp mai profundă şi mai clară. Alţii au trecut prin mai multe locaţii după tranziţia în PNSE. Tranziţiile între locaţii s-au succedat şi înainte, şi înapoi, de-a lungul continuumului. Participanţii ce făceau parte din tradiţia creştină şi islamică erau stabilizaţi în Locaţia 3. Cei din tradiţiile hinduse şi budiste puteau merge mai departe, în timp ce alţii s-au oprit la Locaţia 2.

Tranziţia iniţială în PNSE a fost, de obicei, una foarte clară şi majoritatea au observat-o imediat, chiar dacă la început nu au putut identifica exact ce s-a întâmplat cu ei. Alte tranziţii au fost observate la un interval de timp după ce au avut loc (intervalul variind de la câteva ore, până la zile, săptămâni, luni şi chiar ani).

Participanţii la studiu care nu erau implicaţi într-o tradiţie religioasă sau spirituală unde se discută despre tranziţia la PNSE au crezut adesea că ar putea avea o tulburare mentală, deşi nu sufereau mental sau emoţional. Mulţi dintre aceştia au căutat asistenţă medicală profesionistă, pe care niciunul nu a considerat-o ca fiind benefică. Psihiatrii le-au spus că descrierile lor seamănă cu simptomele de disociere, depersonalizare şi derealizare, cu excepţia faptului că trăirea este plăcută.

Trecerea la PNSE a avut loc brusc la unii dintre participanţi, iar la ceilalţi s-a desfăşurat treptat, într-o perioadă de timp care a variat de la câteva zile la patru luni. Tranziţiile între locaţii pot fi, de asemenea, instantanee sau treptate. Aceste tranziţii schimbă substanţial viziunea asupra lumii şi spulberă părerea anterioară a trăitorului despre PNSE.

< Sus >

Elementele esenţiale ale PNSE

Pentru a identifica elementele psihologice de bază ale PNSE, cercetarea s-a axat în primul rând pe schimbări în: senzaţia-de-sine, cogniţie, afecte, memorie şi percepţie.

Toţi participanţii au raportat că PNSE le-a adus un sentiment profund că viaţa lor şi toate lucrurile sunt fundamental în regulă aşa cum sunt. Eliminarea sentimentului de nemulţumire continuă a fost considerat un eveniment major pentru toţi şi un motiv-cheie pentru reducerea fricii, anxietăţii, stresului, îngrijorării şi depresiei, deşi, în mod paradoxal, situaţia lor de viaţă nu s-a schimbat sau îmbunătăţit.

Unii participanţi spuneau că, înainte de PNSE, erau afectaţi emoţional de chestiuni pe care nu le puteau controla, cum ar fi evenimentele politice sau încălzirea globală. Deşi continuă să aibă aceleaşi îngrijorări şi după PNSE, totuşi, paradoxal, ei au un sentiment profund că acum lumea pare fundamental în regulă.

Participanţii care au progresat de la o locaţie anterioară la una ulterioară au raportat că fostele certitudini şi unele stări asociate cu vechea locaţie au dispărut. De exemplu, participanţii creştini care au tranziţionat de la Locaţia 3 la Locaţia 4 şi-au pierdut simţul lui Cristos, Dumnezeu şi/sau Duhul Sfânt şi au căpătat o altă certitudine şi trăire profundă. Fiecare astfel de schimbare aduce o nouă certitudine şi mai profundă.

Participanţii care erau spirituali, dar nu proveneau dintr-o tradiţie specifică au raportat o experienţă extinsă sau unificată, fără a implica nicio zeitate. Dar şi ei au simţit o energie omniprezentă, denumită adesea Conştiinţă, inclusiv în materia inertă; totuşi, această simţire a dispărut după trecerea în Locaţia 4.

În ciuda schimbărilor majore şi potenţial îngrijorătoare din senzaţia-de-sine, aproape toţi participanţii au declarat că nu ar vrea să se întoarcă la o experienţă anterioară, privind locaţia lor actuală ca forma ideală de PNSE. Au fost destule cazuri când participanţii au mers înainte şi înapoi pe continuumul locaţiilor, explicând ce preferă în locaţia unde se găsesc acum.

< Sus >

Senzaţia de sine

Una dintre cele mai generale schimbări se leagă de senzaţia-de-sine (n.tr. - numită în alte contexte conştiinţă-de-sine). Participanţii au simţit o schimbare fundamentală în senzaţia că ar avea un sine foarte individualizat, care este obişnuită în rândul tuturor oamenilor. Această nouă senzaţie-de-sine a fost descrisă în funcţie de tradiţiile religioase ori spirituale sau de lipsa acestora. De exemplu, budiştii s-au referit adesea la un sentiment de spaţialitate, în timp ce creştinii vorbeau frecvent despre experienţa unirii cu Dumnezeu, Isus sau Duhul Sfânt, în funcţie de confesiunea de care aparţineau. Oricum, fiecare a simţit o transformare a senzaţiei sinelui, care părea acum mai vast şi mai puţin individualizat decât cel anterior, de parcă s-au extins dincolo de corpul lor, uneori foarte departe. Putem spune că au trecut de la senzaţia unui sine localizat la unul non-localizat.

În Locaţia 1, senzaţia era de un sine extins şi conectat, mai ales, la ceea ce se afla în imediata apropiere. Participanţii aveau încă un simţ individualizat al sinelui, ca un loc central din care percepeau lumea.

În Locaţia 2, participanţii au raportat un sentiment de unitate sau unime, de două tipuri diferite. Acesta a fost descris ca o unificare perceptivă a subiectului şi obiectului, adică absenţa unei separări între subiect şi obiect. Cu alte cuvinte, lipsea un loc central al percepţiei sau un sine individualizat. Exista vederea, dar nu se percepea existenţa niciunui văzător, exista doar auzirea, dar nu şi cineva care aude ş.a.m.d.

Unii participanţi au simţit că totul în afara lor era unificat, dar că ei încă erau separaţi de acesta. Deşi nu părea să existe un loc central al percepţiei, totuşi nu se simţeau complet scufundaţi în câmpul perceptiv aparent unificat pe care îl simţeau. Alţii au simţit o unificare totală cu câmpul lor perceptiv.

În Locaţia 3 participanţii au simţit o tot mai mare fuziune cu conştiinţa divină sau o conştiinţă omniprezentă. Locaţia 3 revine la o împărţire subiect-obiect sau o senzaţie de sine individualizat, deşi este mult mai subtil decât versiunea extrem de individualizată din Locaţia 1 sau a oamenilor obişnuiţi.

În Locaţia 4 s-a produs o schimbare şi mai pronunţată în senzaţia-de-sine, care a dispărut cu totul pentru aceşti participanţi. Interesant, acest lucru a fost şi cazul unora din Locaţia 2. Participanţii din Locaţia 4 care au experimentat şi Locaţia 2 au raportat o unificare mai completă subiect-obiect. Ei au afirmat că, înainte de a ajunge în Locaţia 4, încă mai rămaseseră câteva aspecte ale senzaţiei individualizate de sine şi că, ocazional, puteau fi atraşi în ele.

Datele din Locaţia 5 şi din alte locaţii ulterioare sugerează un tipar similar. Participanţii care au făcut tranziţia de la Locaţia 4 la Locaţia 5 au simţit că dispar alte porţiuni suplimentare, anterior neobservate, din sinele lor încă relativ individualizat.

N.tr.: Ca element comun cu descrierile folosite de Meditaţia Transcendentală, se poate afirma că în Locaţia 1 şi 3 percepţia este dualistă (eu/lume), iar în locaţiile 2 şi 4 se percepe non-dualitatea (eu=lume).

< Sus >

Cogniţia

O altă schimbare a avut loc în natura şi numărul gândurilor. Toţi participanţii au menţionat că acesta a fost primul lucru observat iniţial în PNSE, de la o reducere semnificativă, până la absenţa completă a gândurilor. Câţiva au spus că numărul gândurilor s-a mărit foarte mult. Toţi însă au declarat că sunt mult mai puţin influenţaţi de ele. Gândurile vin şi pleacă din conştiinţă, dar fie nu au niciun conţinut emoţional, fie este foarte redus.

Participanţii nu se refereau la dispariţia tuturor tipurilor de gânduri. Au rămas capabili să folosească gândurile pentru rezolvarea problemelor şi pentru viaţa cotidiană. E vorba de o reducere a gândurilor legate de propria persoană. Cu toate acestea, participanţii au simţit şi o reducere importantă a tuturor gândurilor, cu circa 80%. De aceea, probabil, mulţi participanţi declară că toate gândurile le-au dispărut.

Întrebaţi fiind, participanţii nu îşi mai doreau să le revină gândurile legate de sine sau încărcătura lor emoţională. Abilităţile de rezolvare a problemelor şi capacitatea intelectuală au crescut, deoarece nu mai erau aglomerate sau influenţate de gândurile personale. Gândirea a devenit un instrument mult mai fin, care şi-a găsit locul potrivit în arhitectura psihologică.

De-a lungul continuumului, gândurile legate de propria persoană, precum şi cele cu conţinut emoţional au continuat să scadă. În primele locaţii, participanţii puteau fi în continuare afectaţi de gânduri, precum şi de vagabondajul minţii. Totuşi, în momentul observării lor, puteau reveni imediat la lipsa gândurilor personale. Participanţii stabiliţi în Locaţia 4 au raportat, în general, o absenţă completă a gândurilor legate de sine.

 

Afectele

Similar cu gândurile, participanţii au raportat o reducere semnificativă a tipurilor şi duratei emoţiilor. În Locaţia 1, deşi existau emoţii pozitive şi negative, erau mai puţin predispuşi să fie afectaţi de cele negative. De la Locaţia 1 la Locaţia 3, emoţiile pozitive au început să predomine, iar cele negative, să fie mai rare. La Locaţia 3, participanţii au raportat că experienţa lor afectivă este extrem de pozitivă. Ei trăiesc o singură emoţie continuă, care este o combinaţie de compasiune impersonală sau divină, bucurie şi dragoste. În schimb, în Locaţia 4 participanţii nu au raportat nicio emoţie, deşi uneori simţeau sentimente precum frustrarea.

Participanţii care se aflau în Locaţia 1 sau Locaţia 2 de ani de zile au raportat o diminuare tot mai pronunţată a duratei emoţiilor negative.

Participanţii au raportat, de asemenea, o stare de pace interioară continuă şi mai profundă. Au localizat-o fie în piept, fie în plexul solar, fie în abdomenul inferior. Senzaţia de pace a devenit tot mai durabilă pe măsura avansării în Locaţii. În primele locaţii, participanţii descriau pierderea păcii interioare (din cauza unor traume profunde sau situaţii familiale intense), ca o coborâre dinspre piept către abdomenul inferior.

< Sus >

Percepţiile

Modificările PNSE care apar în percepţii sunt strâns legate de cogniţie şi afecte. Cele două schimbări principale se referă la 1) gradul de concentrare asupra momentului prezent versus trecut sau viitor şi 2) de modul în care evenimentele externe au puterea să declanşeze experienţe interne.

Participanţii au raportat o creştere semnificativă a concentrării lor asupra a ceea ce se întâmplă în momentul prezent, şi o reducere spectaculoasă a gândurilor despre trecut şi viitor. Aceasta a fost însoţită şi de experienţe multisenzoriale simultane, cum ar fi auzul şi mirosul, integrate într-o experienţă mult mai profundă a momentului prezent.

În primele locaţii, participanţii puteau fi atraşi mai uşor în gânduri care implicau viitorul şi trecutul decât în locaţiile ulterioare. În Locaţia 4 imersiunea în momentul prezent era aproape totală. Locaţia 4 a inclus, de asemenea, şi alte efecte perceptive mai neobişnuite pentru unii participanţi, cum ar fi trecerea percepţiei vizuale de la 3D la 2D sau sentimentul de a fi staţionar în lume chiar şi în timpul deplasării, de parcă lumea trecea prin ei.

În Locaţia 1 şi 2, participanţii puteau avea în continuare reacţii puternice la lucruri care îi deranjau, de pildă, şoferii proşti sau agresivi din trafic. Dar în câteva secunde, starea lor emoţională revenea la normal, nemaifiind deranjaţi deloc de incident, ceea ce nu se întâmpla înainte de PNSE, când ar fi rămas supăraţi mult mai mult timp.

În locaţiile mai avansate, participanţii erau din ce în ce mai capabili să-şi controleze reactivitatea la evenimente externe. În locaţiile superioare, controlul activ a dispărut, fiind din ce în ce mai puţin necesar din două motive: 1) controlul devenise automat şi 2) aveau din ce în ce mai puţine experienţe interne ca reacţie la evenimentele externe.

 

Memoria

Toţi participanţii au raportat că acordă mai puţină importanţă amintirilor lor personale şi istoriei lor personale, în general. Numărul de amintiri care apar spontan s-a redus de-a lungul continuumului, în paralel cu reducerea gândurilor legate de propria persoană. În ciuda faptului că mulţi participanţi simţeau că au probleme cu memoria, totuşi îşi puteau aminti cu exactitate trecutul lor, dacă erau întrebaţi.

Pe măsură ce participanţii s-au apropiat de Locaţia 4, au raportat frecvent dificultăţi semnificative în readucerea amintirilor legate de istoria personală, deşi faptele şi le aminteau foarte bine, dar mai puţin detaliile biografice legate de acele fapte. Deşi aceasta era percepţia lor, când vorbeai cu ei, puteau readuce multe informaţii personale din trecut, ceea ce nu-i diferenţia cu nimic de ceilalţi.

Aceşti participanţi simţeau, de asemenea, că memoria lor pe termen scurt şi mediu era semnificativ afectată. Totuşi, în discuţii, acest lucru nu era evident decât la unii dintre ei. Explicaţia ar putea fi că aceste informaţii din trecut, pur şi simplu, nu apar singure, decât când sunt întrebaţi de cineva, şi astfel doar să li se pară că au dispărut din memorie.

Se pare că există, totuşi, un anumit deficit de memorie, accentuându-se de la Locaţia 2 către 4, participanţii fiind tot mai incapabili să-şi amintească întâlnirile programate. Mulţi obişnuiau să-şi noteze programările, lista de cumpărături, punând aceste memento-uri în mod vizibil peste tot prin casă.

< Sus >

Constatări suplimentare

Adevărul şi senzaţia de făptuitor

În Locaţia 4, participanţii au raportat că nu pot acţiona şi nici să ia decizii pe cont propriu. Realitatea era percepută ca fiind doar o desfăşurare organică, în care acţiunile şi deciziile, pur şi simplu, se întâmplă de la sine. Cu toate acestea, mulţi dintre aceşti participanţi lucrau în medii solicitante şi se descurcau foarte bine.

Şi cei din Locaţia 2 spuneau lucruri de genul „nu există nicio persoană care acţionează”. La fel ca participanţii din Locaţia 4, aveau sentimentul că lucrurile se desfăşurau de la sine şi că nu le făceau ei. Totuşi, dispariţia sentimentului de făptuitor era mai cuprinzătoare în Locaţia 4.

Participanţii din toate locaţiile au raportat sentimentul că totul este fundamental în regulă, indiferent de situaţia actuală.

În Locaţia 2, simţeau că există în fiecare situaţie o anumită alegere sau cale corectă. Mulţi din Locaţia 2 alegeau ce simţeau a fi corect, chiar dacă nu părea să aibă un sens logic sau putea fi considerat inacceptabil din punct de vedere social.

În schimb, participanţii din Locaţia 1 şi Locaţia 3 nu au împărtăşit aceeaşi intuiţie. Ei simţeau că sunt făptuitori, că pot lua personal decizii şi să acţioneze.

Dogmatism: "Eu sunt în PNSE, iar tu nu eşti"

PNSE era adesea însoţit de o puternică certitudine că participanţii trăiesc o realitate mai profundă sau mai adevărată, ceea ce a dus adesea la o formă de dogmatism. Din cauza acestei certitudini interioare, unii participanţi cu tendinţe dogmatice nu acceptau faptul că cei care şi-au descris experienţele în mod diferit faţă de ei ar avea efectiv PNSE.

Cu toate acestea, când în conştiinţa lor s-a produs o schimbare semnificativă şi noua experienţă s-a simţit mai adevărată decât cea anterioară, majoritatea participanţilor au acceptat că pot apărea schimbări ulterioare care aduc, de asemenea, chiar o şi mai mare certitudine cu ele.

Coerenţa personalităţii

Aspectul exterior al participanţilor s-a schimbat foarte puţin. În general vorbind, ei şi-au păstrat manierismele, hobby-urile, ideologia politică, preferinţele alimentare şi vestimentare etc.

Mulţi participanţi au spus că, imediat după trecerea lor la PNSE, nimeni n-a observat nicio diferenţă la ei, deşi ei experimentau o transformare internă radicală. Au fost şi excepţii, când depresia a dispărut odată cu PNSE, fapt remarcat imediat de toată lumea.

Se pare că există o distincţie clară între personalitate, care se menţine, şi senzaţia-de-sine, care se diminuează radical.

Persistent, dar nu permanent: pierderea PNSE

Pentru acest proiect de cercetare, s-a luat în considerare durata de persistenţă a PNSE de minim un an. Nu s-a folosit cuvântul permanenţă, care ar implica ceva definitiv. PNSE s-a pierdut la unii intervievaţi, care însă nu au fost consideraţi participanţi, din cauza unor accidente, boli sau stres puternic, ori fără o explicaţie clară.

Majoritatea participanţilor şi-au exprimat convingerea că PNSE nu se poate pierde niciodată, ci doar ar putea fi ascunsă temporar, dar că PNSE va fi întotdeauna prezentă ca fundament al existenţei.

< Sus >

Rezumatul caracteristicilor cheie pentru locaţiile 1-4 din continuum

Informaţii relevante despre fiecare locaţie.

Locaţia 1

Locaţia 1 este marcată în primul rând de sentimentul că, la un nivel profund, lucrurile sunt fundamental în regulă, chiar şi când evenimentele le declanşează participanţilor reacţii negative.

Mintea pare mult mai liniştită, din cauza reducerii numărului şi/sau puterii afective a gândurilor legate de propria persoană, dar există încă şi unele gânduri încărcate emoţional care i-ar putea atrage înapoi în fluxuri de gândire mai active. Există emoţii pozitive şi negative, dar afectarea negativă este de mai scurtă durată decât înainte de PNSE şi fără aceeaşi putere de influenţă. Condiţionările psihologice pot declanşa în continuare fluxuri de gândire şi emoţii mai puternice, dar chiar şi acestea trec în câteva secunde.

Modificarea generală a gândurilor şi afectelor aşterne o pace interioară profundă şi sentimentul de a fi mai bine înrădăcinat în momentul prezent. Experienţa anterioară a vieţii pare mai puţin reală prin comparaţie cu aceasta. Pacea poate dispărea temporar de la declanşatori psihologici externi, dar de obicei revine rapid odată ce stimulul dispare.

Senzaţia-de-sine pare să se extindă dincolo de corpul fizic.

Locaţia 2

Trăirile din Locaţia 1 devin mai profunde în Locaţia 2. De exemplu, o şi mai mare reducere a gândurilor legate de sine, precum şi puterea lor tot mai mică de a te atrage într-un film mental. Intră din ce în ce mai mult în prim-plan sentimentul de fundal că lucrurile sunt fundamental în regulă.

Diferenţa principală din Locaţia 2 este schimbarea percepţiei subiect/obiect şi, ca urmare, o schimbare în senzaţia-de-sine. Dispare locul central al percepţiei. Este ca şi cum ţi-ai pierde sinele individualizat, fiind înlocuit cu o senzaţie de unitate perceptivă sau percepere simultană a întregului. Se spune că nu există un văzător, ci doar vederea, nici un ascultător, ci doar auzirea ş.a.m.d..

Participanţii aflaţi în Locaţia 2 sunt mai predispuşi să aibă un puternic sentiment că există o anumită decizie corectă sau o cale de urmat atunci când li se oferă posibilitatea de a alege. Ei sunt înclinaţi de a lua deciziile pe baza acestui sentiment, chiar şi atunci când opţiunea pare să fie mai puţin de dorit sau chiar fără sens.

Cei care au progresat în această locaţie din cea anterioară raportează un sentiment sporit de fericire.

Locaţia 3

În Locaţia 3, participanţii îşi pierd emoţiile negative, simţind acum o emoţie dominantă, ca un amestec de compasiune impersonală sau divină, bucurie şi dragoste. Sentimentul că lucrurile sunt fundamental în regulă este acum în prim-plan aproape tot timpul. Continuă să dispară tot mai mult gândurile legate de propria persoană. În ciuda acestui fapt, declanşatorii psihologici extrem de puternic negativi pot produce reduceri temporare ale păcii interioare.

Experienţa de pace interioară continuă să se adâncească. Se simte un sentiment de conexiune şi unire cu Divinitatea sau o Conştiinţă omniprezentă. Participanţii o descriu ca fiind punctul culminant al existenţei umane, afirmând că nu-şi pot imagina o experienţă mai înaltă de a trăi ca om.

Se simte clar că lumea nu poate fi altfel decât este în prezent. O asemenea părere exprimă şi participanţii din alte locaţii, dar aici prinde rădăcini foarte adânci. Participanţi nu acordă importanţă alegerii unei anumite decizii sau căi corecte, ca în Locaţia 2. Cei care au progresat din locaţia anterioară descriu un sentiment sporit de fericire.

Locaţia 4

Locaţia 4 este destul de diferită de locaţiile anterioare. Dispar toate rămăşiţele gândirii legate de propria persoană, dar şi experienţele emoţionale. De asemenea, nu mai apare sentimentul din Locaţia 3 de interconectare profundă şi unire cu o conştiinţă divină sau atotprezentă.

Participanţii nu simt că ar fi cei care acţionează (făptuitori) şi nici că au capacitatea de a lua decizii. Simt că viaţa se desfăşoară, pur şi simplu, şi că ei doar observă curgerea vieţii.

Schimbarea percepţiei subiect/obiect din Locaţia 2 devine aici mai profundă şi mai cuprinzătoare. Senzaţia de dispariţie a sinelui individualizat şi sentimentul de unitate perceptivă din Locaţia 2 pare a fi doar o formă superficială a versiunii mai complet experimentate în această locaţie. Paradoxal, apare şi o întoarcere la o experienţă mai centrată în corp.

Apar deficite de memorie, mai ales incapacitatea de a-ţi aminti evenimente programate care nu sunt regulate sau nu sunt în desfăşurare. Mai pot apare fragmente de emoţii negative, dar care nu se formează pe deplin. Participanţii care ajung în această locaţie dintr-una sau mai multe anterioare spun că prezintă un nivel mai înalt de fericire.

< Sus >

Locaţia 5+, stadiile ulterioare ale Bunăstării/Fericirii Fundamentale

Locaţia 5+ se referă la Locaţia 5 şi următoarele de pe continuum. Niciun participant nu a raportat o tranziţie directă la Locaţia 5 sau următoarele; toţi participanţii au trecut la Locaţia 5+ din Locaţia 4.

Unii participanţi la Locaţia 5+ au recunoscut imediat Locaţia 4 ca fiind o etapă intermediară în călătoria lor. Locaţia 4 a fost descrisă ca punctul în care s-a dizolvat şi dezasamblat o mare parte din simţul individualizat al sinelui lor şi s-a creat un nou mod de a experimenta viaţa.

Participanţii au raportat că Locaţia 5 şi următoarele au adus un nivel de reintegrare psihologică mult peste orice participanţii experimentaseră anterior în cadrul PNSE. Fiecare locaţie din locaţia 5 până la 9 a implicat, în general, cel puţin un astfel de tip de dezasamblare profundă şi reintegrare, care părea că elimină ultimele rămăşiţe ale senzaţiei individualizate de sine. Locaţiile de la 5 la 9 par să formeze o succesiune de locaţii, la fel ca locaţiile de la 1 la 4. În Locaţia 9, în privinţa senzaţiei-de-sine, participanţii au răspuns că simt de parcă universul priveşte prin ochii lor.

Spre deosebire de locaţiile anterioare, tranziţia către locaţia 5+ ar putea fi periculoasă. Ultimele aspecte rămase din senzaţia de sine sunt ancestrale, profunde şi foarte complex înglobate în psihic. E vorba de procese de nivel fundamental, cum ar fi modul în care colaborează simţurile pentru a crea experienţe (percepţii) şi chiar susţinerea vieţii corporale (respiraţie, bătăi ale inimii etc.). Tranziţia în locaţia 5+ a cauzat uneori erori temporare în funcţionarea acestor sisteme, iar uneori chiar au pus viaţa în pericol. De exemplu, unii participanţi au rămas inconştienţi sau au avut dificultăţi serioase în funcţionarea corpului pentru perioade de zile, săptămâni şi chiar mai mult după ce au trecut într-una dintre aceste locaţii ulterioare.

Astfel de oameni au nevoie de sprijin social şi monitorizare, ceea ce contravine oarecum cu tendinţa lor de izolare, pentru a se adânci în stări meditative tot mai profunde.

Bifurcaţia din Locaţia 5

Până la Locaţia 4, continuumul pare a fi o singură cale. Lucrurile se complică în Locaţia 5, unde par să se ramifice două rute diferite. Prima, care va fi denumită Calea Libertăţii, seamănă foarte mult cu o continuare şi o progresie a Locaţiei 4. Implică continua lipsă a senzaţiei de făptuitor, de emoţii, de Divinitate sau Conştiinţă omniprezentă ş.a.m.d.. A doua, denumită aici Calea Umanităţii, seamănă oarecum cu locaţiile anterioare. În general vorbind, Calea Libertăţii a fost mai frecventă la participanţii din Orient, în special la monahi, iar Calea Umanităţii, la cei occidentali.

O diferenţă principală este că participanţii la Calea Umanităţii descriu o reintegrare şi o revenire la o anumită experienţă emoţională. Aceasta nu este chiar emoţia personală din primele două locaţii sau emoţia compozită din Locaţia 3. Pentru unii, pare a fi formată dintr-o gamă limitată de emoţii obişnuite, dar impersonale. Alţii spun că dragostea a revenit, dar descrierea ei nu seamănă cu ceea ce o persoană obişnuită ar considera dragoste. Totuşi, revenirea unui anumit grad de emoţionalitate îi face pe participanţi să spună că se simt din nou mai umani, de unde şi numele de Calea Umanităţii – pe când în Locaţia 4 şi următoarele, cei de pe Calea Libertăţii afirmă că au trecut dincolo de ceea ce înseamnă să fii om.

Modificările sistemului vizual încep cu Locaţia 5 şi cresc în intensitate până la Locaţia 8. Unii spun că au o viziune nocturnă mai bună, întunericul părând obscur, dar nu chiar întunecat. Alţii spun că obiectele pe care le văd par a fi luminate din interior.

Limitări

Acest studiu de psihologie cognitivă este primul pe scară largă a acestui tip de subiecţi, utilizând interviuri semi-structurate evaluate pe baza unei metodologii sistematice (grounded theory) şi analizei tematice (thematic analysis).

Rămân multe de făcut în detalierea şi înţelegerea acestui continuum de experienţe. Este o zonă propice pentru cercetări viitoare, iar prezentele rezultate au unele limitări, cum ar fi folosirea exclusivă a limbii engleze.

< Sus >

Sinteza primelor 4 stadii ale conştiinţei iluminate

Locaţia 1 Locaţia 2 Locaţia 3 Locaţia 4
Fără gânduri despre propria persoană + ++ +++
Pace adâncă, senzaţia de doar-a-fi + ++ +++
Fericire + ++ +++
Declanşatorii perceptuali externi încep să nu mai trezească reacţii interne + ++ +++
Emoţii pozitive şi negative, dar detaşare de ele Emoţii tot mai pozitive O singură emoţie pozitivă Fără emoţii
Sentimentul profund că lucrurile sunt fundamental în regulă, totul e bine aşa cum este
Duală Non-duală Subtil duală  Non-duală
  ⚪ Expansiunea senzaţiei de sine individual Unitate perceptivă dintre subiect şi obiect, dispariţia senzaţiei de sine individual ⚪ Sine individualizat foarte subtil
◾ Fuziune cu Conştiinţa Supremă
+++ Unitate perceptivă, dispariţia senzaţiei de sine individual
◾ Lipseşte o Conştiinţă Supremă
Senzaţia că eşti liber decident Senzaţia că numai o decizie poate fi corectă, cea primită intuitiv Senzaţia că eşti liber decident Sentimentul de martor, de non-decident, non-făptuitor

    

Comentariul traducătorului

Primele caracteristici – legate de gândurile auto-referenţiale, emoţii, seninătate şi fericire – ne fac să credem că există o scală crescătoare, de-a lungul căreia sunt înşirate locaţiile. Însă observaţia surprinzătoare este că apare o evidentă alternanţă dual-nondual: locaţiile 1 şi 3 sunt dualiste, iar locaţiile 2 şi 4 sunt non-dualiste. Putem interpreta că progresul nu este liniar, ci după o spirală. Cum şi de ce se întâmplă aceasta, este un mister. La fel, nu putem explica, deocamdată, nici bifurcaţia din locaţia 5 în cele două rute către locaţiile ulterioare: Calea Libertăţii (detaşarea de uman) şi Calea Umanităţii (cu revenirea la emoţii).

Apropo de observaţia cercetătorului Jeffrey Martin, că unii participanţi la studiu au mers înainte şi înapoi pe continuumul locaţiilor, mi-am amintit de marele Ramakrishna. El a cunoscut, fără tăgadă, realitatea nonduală, cu ajutorul maestrului advaita Totapuri. Totuşi, ulterior, Ramakrishna a preferat să rămână în starea de devoţiune pentru zeiţa Kali, cu care era atât de obişnuit. Am putea spune că a tranziţionat intenţionat din Locaţia 4 în Locaţia 3, pe care o găsea mai agreabilă.

Poate fi dezamăgitor să aflăm că iluminaţii au o memorie mai scurtă. Am putea explica astfel fenomenul: Ego-ul este vocea cicălitoare în cap, care recapitulează mereu lucruri pe care le ştim. Când "dădaca ego" dispare din prim-plan, rămânem să ne descurcăm pe cont propriu. Avantajul este însă că avem o minte mult mai aerisită, ceea ce este în sine o fericire. O altă explicaţie a slabei memorii de scurtă durată este că iluminatul are o foarte mare focalizare pe momentul prezent, pierzând astfel oarecum interesul pentru trecutul imediat, mai ales dacă nu îi oferă informaţii interesante. Într-un dialog obişnuit cu un iluminat, puteţi observa uneori că nu mai ştie ce i-aţi spus acum un minut şi nici măcar ce a spus el.

Metafora draperiei

Mintea umană este ca o cameră închisă, având o singură fereastră, acoperită complet de o draperie groasă, care lasă doar puţină lumină să intre, o lumină slabă şi difuză.

Iluminarea (denumită aici PNSE) este operaţiunea prin care Dumnezeu trage puţin draperia într-o parte, lăsând lumina zilei să intre ceva mai mult în cameră. Dacă locatarul camerei se obişnuieşte cu această lumină, după şocul iniţial, Dumnezeu mai trage încă puţin draperia în lături, lăsând lumina soarelui să intre nestingherită. Este un fel de experiment: în ce condiţii şi câtă lumină suportă locatarul camerei.

Fiecare om este diferit. Totuşi, în general, oamenii rezistă la şocul luminii parţiale în locaţiile 1-4. În etapa a doua, adică locaţiile 5-9, există mai multe riscuri şi trebuie luate mai multe precauţii. Iar în etapa a treia, de la locaţia 10 în sus, este o explorare în necunoscut, când poate interveni oricând moartea. Cum se spune în Biblie, “nimeni nu-l poate vedea pe Dumnezeu şi să trăiască”.

Dezvoltarea personală înseamnă că omul îşi mobilează frumos camera. Dar mai importantă este curăţarea ei. Când lumina va intra în cameră, dacă este mizerie, asta va deranja cel mai tare pe locatar, nu decoraţiunile interioare mai mult sau mai puţin sofisticate. Mizeria nu este compatibilă cu lumina, fiindcă deranjează Ochiul care priveşte. Evoluţia spirituală înseamnă purificare, curăţenie.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
5 iunie 2021