<  Pagina Sfaturi pentru paranormali


Mooji: Seninătatea şi emoţiile

În acest videoclip, învăţătorul spiritual iluminat MOOJI ne învaţă să ne descoperim Sinele chiar atunci când suntem asaltaţi de emoţii negative puternice. (videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului).

«Oamenii au emoţii puternice, iar când ele apar simţim că trebuie să ne oprim brusc şi să aşteptăm până trec.

Dar vreau să vă spun că, aici, ne folosim de orice experienţă. Avem nevoie de experienţe dificile şi provocatoare. Avem nevoie de dulce şi de amar, în special amarul e util sufletului, pentru a dezvolta muşchiul spiritual. Ai nevoie de el pentru a te testa şi a te adânci în fiinţa ta.

Dacă toate experienţele tale ar fi doar uşurele şi amuzante, nimeni nu s-ar trezi. Ai fi satisfăcut cu existenţa ta egotică. Dar pentru că, la un moment dat, visele încep să ţi se fărâme, proiecţiile tale nu funcţionează, te simţi deprimat. Dar aceasta depresie este adresată persoanei, nu Seninătăţii.

Câteodată, din aceste stări foarte grele eşti obligat să găseşti calea de ieşire. Iar calea de ieşire este calea de intrare [în tine]. Pentru că trebuie să găseşti acel Spaţiu. Cu invitaţie, devine foarte uşor.

Dar dacă aceste stări îţi captează întreaga atenţie, Seninătatea va rămâne la distanţă. Iar dacă cineva te întreabă „unde îţi e Seninătatea?”, te vei simţi foarte deranjat. Pentru că acum eşti prins în propriile proiecţii, luptându-te, şi asta e realitatea momentului.

Toate astea se vor stinge pe măsură ce stai şi confirmi locul Seninătăţii.

Dar vreau să vă arăt puţin când aceste emoţii, sentimente rele pătrund înăuntru.

Să zicem, respingerea, acest sentiment e atât de zgomotos, este prezent energetic în corp şi... Acest sentiment se petrece şi simţi că eşti cumva depăşit de el.

În primul rând: nu încerca să îl opreşti! Reflexul e să încerci să-l opreşti sau să-ţi creezi o distragere, de pildă să telefonezi unui prieten, sau mănânci o îngheţată ca să scapi de starea mentală.

Dar acum vă arăt cum să îl folosiţi. Pentru că aceste situaţii, deşi sunt foarte foarte puternice, experienţial şi emoţional, pe de altă parte, sunt pline de vitamine spirituale.

Şi vreau să vă arăt cum. Atunci când vin, ai şansa de a recunoaşte cine eşti cu adevărat şi să rupi acea vrajă.

Să zicem că vine o emoţie puternică de răzbunare, sau, să spunem, teama de a fi respins. O simţi în corp. Iar mintea începe să creeze interpretări ale sentimentului. Şi atunci devine tare, e pe steroizi acum. Fiindcă odată ce mintea stăpâneşte, adună dovezi. Iar ego-ul iubeşte dovezile.

Începi să îţi aduci aminte lucruri pe care nimeni nu ar trebui să şi le amintească. Şi „aha!”, şi „toată negativitatea!”, şi nu înţelegi că starea încearcă să se mărească.

Deci, cum s-o faci?

În primul rând, las-o să fie acolo. Dacă nu încerci să te lupţi cu ea, atunci puterea ta de a observa va creşte. Înţelegi? Dacă lupţi, eşti înăuntru. Eşti prins înăuntru. Şi nu mai eşti capabil să observi. Te identifici prea mult. Aşa că lasă sentimentul să fie acolo, permite-i să se manifeste în corp. Se manifestă.

Prin faptul că nu lupţi, ajungi să experimentezi senzaţii, experimentezi ceva care vizitează corpul şi, la un moment dat, va pleca, ştii asta. Dar când e acolo, nu încerca să îl alungi.

Instinctul natural este să încerci să scapi de el. Dar vi s-a spus: lasă-l să fie acolo, primul lucru, şi apoi, când îţi vine la îndemână, pune această întrebare: Care este mesajul acestui sentiment?

Încearcă să înţelegi. Ce spune? Dacă vrei, poţi să şi scrii:

Spune că „nimeni nu te apreciază.” Oh, ce doare!

„Şi nu e prima oară când ai observat asta.” Scrii toate astea.

„Şi până şi mama ta...” Scrie toate astea.

Ai înţeles care e mesajul.

Acum afli asupra cui are impact, cine suferă aceasta. Răspunsul reflex este: „Sunt eu! de ce să mai caut, sunt eu!”

Dar, nu. Trebuie să mergem mai profund. Identifică cu exactitate: cel care suferă poate fi recunoscut tangibil? Poate fi identificat?

Încă e... mare tsunami...

Poţi face asta? Da, poţi.

Lasă să se întâmple. Nu pierde energie încercând să lupţi. Doar priveşti. E altceva.

Acum află: cel care suferă poate fi găsit?

Suferinţa o cunoaştem, e emoţia... Dar să lăsăm emoţia să scoată la lumină pe cel care suferă. Trebuie să faci asta.

Nu spune: ştiu răspunsul. Asta nu funcţionează. Trebuie să experimentezi răspunsul.

Simţi atâta rezistenţă. „Nu am timp să caut cine suferă.” Dar şi ăsta e un alt gând pe care îl observi. Doar vezi dacă poate fi recunoscut. Nu te grăbi.

Poţi face asta. Emoţia e acolo... valuri, valuri de atacuri mentale, emoţii...

Dar este prezentă şi Vederea, capacitatea de a privi. Poate fi găsit cel care suferă? Ceva inteligent din interiorul tău începe să scaneze, să vadă dacă poate fi găsit sau identificată entitatea care suferă.

Pentru că dacă există id-entitate, asta implică şi o Eu-entitate. Poate fi găsită o entitate? Nu îţi imagina. Doar priveşte.

Foloseşte emoţiile... ceva vrea să spună „nu mai suport asta”. Cine? Cine vorbeşte? Cine spune asta? Poate fi găsit?

Pe măsură ce continui să cauţi, la un punct, dacă continui, ceva ar putea face aşa... [răsuflă uşurat] – dintr-o dată se pare că a dispărut.

Dar încă nu începe să sărbătoreşti! Unii ar începe cu „mulţumesc Isuse!” Nu, stai unde eşti. Şi invită-l înapoi.

Invită-l înapoi. „Unde te-ai dus? Vino, vino înapoi. Mai dă-mi un pumn din nou. Sunt gata. Haide. Unde eşti?”

Şi ţi-ar putea trimite un email scurt: „Nu când eşti pregătit.”

Dar eu sunt pregătit.

Sau, dacă îţi păstrezi Prezenţa, nu eşti în calea atacului. Te menţii ferm în postura martorului.

Inteligenţa ta încă este vie. Starea e în corp: ufff. Nu-i da prea mare importanţă. Corpul e făcut să preia astfel de emoţii, el le poate suporta, ca pe orice altceva. Va trece...

Dar inteligenţa ta a început să scaneze. Dacă există suferinţă, trebuie să fie şi cel care suferă. Doar caută! Nu-l crea pe cel care suferă. Doar vezi dacă poate fi găsit.

Iar mintea în rolul agresorului, cel care te bate, nu-şi poate menţine puterea sub investigarea ta minuţioasă. Şi fie va colapsa. Pfuu... şi te vei simţi iar spaţios.

Fie, pe măsură ce cauţi, se întâmplă asta [cască]... E un alt mod prin care ea pleacă, puterea aceea te părăseşte.

Încă nu deschide şampania! Continuă să cauţi. Nu te transforma din cel care suferă în cel care sărbătoreşte.

Nu te identifica cu nimic. Stai golit. Şi continuă să cauţi.

Şi spune-i minţii sau acelei puteri: „Oricând vei dori... voi fi aici!”

Nu îi mulţumi minţii: „Oh, mulţumesc, minte!” Nu îngenunchea în faţa minţii în acest mod. Eşti aici ca să transcenzi influenţa ei şi autoritatea ei aparentă, descoperind autoritatea naturală a Sinelui.

Deci ăsta e un mod practic.

Dacă poţi merge direct în starea de Seninătate, e şi mai bine! Mai bine! Atunci nu mai trebuie să faci nicio investigaţie interioară. Păstrează-ţi interogaţiile pentru un moment cu adevărat important.

Pe măsură ce te obişnuieşti cu spaţiul Seninătăţii, la un moment dat nu va trebui să-ţi aminteşti [de ea] deloc. Nu va mai cere nicio practică. Va deveni climatul tău natural. Orice s-ar întâmpla.

Cum v-am dat exemplul mai devreme... Dacă ai o gripă timp de 3 săptămâni, orice ai face în acel timp se va întâmpla în starea de gripă. Ori că faci duş, ori că vorbeşti la telefon, ori că scrii un email, ori la supermarket, ori la toaletă, orice faci eşti în starea de gripă, care pătrunde totul.

În acelaşi fel, orice apare în tine, orice acţiune care se petrece, chiar şi percepţiile tale au loc în starea de Seninătate. Înţelegeţi asta, nu-i aşa?!

Devine aşa de natural pentru tine.

Nu discuta asta cu nimeni. Nu încă. Doar fii loial stării. Nu e ceva personal. E ceva mai măreţ decât orice persoană. Te întorci în starea ta originală. Şi este o întoarcere Acasă încântătoare. Este o redescoperire extrem de dătătoare de putere. Continuă să stai în ea.

Din când în când, mintea va veni, ceva se poate întâmpla, orice lucru banal, iar mintea îl va pretinde pentru ea. Sau tu vei zice: „O, este iarăşi mintea”. Câteodată, chiar tu faci mintea. Uneori, mintea nu are niciun amestec.

„- O, mintea mea!” „- M-ai chemat?”

Deci obişnuieşte-te să nu spui mereu „mintea mea, mintea mea”. Tu nu ai o minte. E doar precum aerul, aerul universal. Îl respiri... şi spui „respiraţia mea”. Huuu. Unde e respiraţia? O poţi găsi?

Deci e doar obişnuinţă, e doar cultura omenească, modul cum funcţionează limba, cum funcţionează dualitatea. E atât de simplu.

Toate astea vor începe să devină tot mai uşoare. Pentru că cea mai grea experienţă pe care o poţi avea în viaţă este să experimentezi viaţa ca persoană.

Eu simt că lumea, regnul uman suferă de otrava persoanei. Prea multă persoană, personalitate, tu, eu, nu-mi place asta, nu-mi place aia.

Seninătatea nu este aşa. Din Seninătate vine Iubirea universală. Nu face nicio distincţie, nu are tipic, aşa cum cerul nu are nori favoriţi. Seninătatea nu are vreun mod favorit, gânduri favorite, fel de a fi preferat. Face totul divin.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
27 septembrie 2018

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=c9GeWFYDBtg

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Mooji, selecţie dintr-un videoclip publicat pe 8 octombrie 2017.