<  Pagina Nondualitate radicală


Ce este nondualitatea (11)

Proiecţiile mentale sunt periculoase, dar trezirea nonduală are tendinţa de a le pune capăt. Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului

„Proiecţiile şi miracolul castravetelui”

«Aş vrea să vă vorbesc astăzi despre proiecţii şi despre miracolul castravetelui.

Cu mulţi ani în urmă în istoria acestei aparente persoane, stăteam într-un ashram din India şi un tânăr foarte entuziast şi impresionabil, care stătea lângă mine la micul dejun, mi-a relatat următoarea întâmplare.

Gurul care conducea acel ashram era foarte interesat de ceea ce se întâmpla în bucătărie. Se mai ştia că era uşor iritabil. Într-o zi, a vizitat bucătăria pentru a-i urmări pe discipoli la lucru şi s-a apropiat de unul care felia un castravete. L-a urmărit şi, când a terminat, gurul a spus: „Nu, nu, nu, nu aşa se face. Trebuie să faci cum îţi arăt eu şi să obţii 28 de felii din fiecare castravete”.

Aşa că gurul a luat cuţitul, castravetele şi a început ţac-ţac-ţac, până a feliat tot castravetele. În acest timp, discipolii îl înconjuraseră şi îl priveau cu uimire, ca de obicei, numărând fiecare felie. Când a terminat de tăiat, 24, 25, 26, 27. Nicio altă felie! Trebuie să fi existat printre ei un sentiment de consternare şi groază. Şi chiar a existat, după cum mi-a confirmat informatorul meu, pentru că se părea că gurul făcuse o greşeală. Or, bineînţeles, gurul nu poate greşi niciodată.

Dar apoi gurul a întors cuţitul şi acolo, pe partea cealaltă a cuţitului, era lipită cea de-a 28-a felie de castravete. Ce mai uşurare pentru toată lumea! Poate că grupul a izbucnit în aplauze şi urale spontane. Nu ştiu asta, dar îmi pot imagina că aşa s-a întâmplat. Astfel, gurul s-a dovedit încă o dată a fi acel izvor infailibil de înţelepciune şi adevăr.

Dar tâlcul acestei întâmplări nu este povestea în sine, ci tonul de admiraţie şi reverenţă cu care discipolul mi-a relatat-o. În mod clar, l-am numit în sinea mea „miracolul castravetelui”. Şi când mă gândesc la respectul cu care acel devot mi-a povestit acest episod, mi se pare potrivit. Mi l-a relatat ca pe un miracol minor, unul dintre multele pe care gurul, probabil, era capabil să le realizeze în fiecare zi.

Prin urmare, aceasta este o poveste despre proiecţie şi despre pericolul proiecţiilor. Într-un fel, până la un anumit moment dat, nu ne putem abţine să nu facem proiecţii – dacă avem această înclinaţie, dacă suntem acest tip de personaj – asupra gurului şi învăţătorilor spirituali şi fiinţelor sfinte şi, poate, asupra sanyasinilor şi, poate, asupra lamaşilor tibetani. Îi privim prin filtrul proiecţiei. Nu-i putem vedea aşa cum sunt ei de fapt, pur şi simplu, nişte fiinţe umane ca şi noi.

Iar aceste proiecţii, desigur, aduc cu ele şi pericole. Unul dintre pericole poate fi acela că, atunci când gurul ne priveşte cu ochi spirituali adânci şi umezi şi ne spune „Repetă mantra după mine: «Deschide-mi portofelul şi serveşte-te!»”, este foarte posibil să îi dăm guru-ului cardurile noastre bancare, banii şi chiar, în unele cazuri, chiar şi iubitele noastre. Acestea pot fi unele dintre necazurile pe care tind să ni le producă proiecţiile.

Pe de altă parte, este foarte probabil ca într-o trezire – chiar şi într-o trezire de o fracţiune de secundă, când se percepe doar vacuitatea tuturor lucrurilor, dar încă nu şi plenitudinea tuturor lucrurilor – atunci este foarte probabil ca multe, dacă nu chiar toate proiecţiile noastre să dispară pur şi simplu.

În unele privinţe, acest lucru poate părea destul de trist pentru personajul rămas, pentru că majoritatea ţinem foarte mult la poveştile noastre despre învăţătorii spirituali, suntem chiar dependenţi de ele. Aşa că, într-un fel, putem regreta dispariţia acestor proiecţii, chiar dacă, două sau trei zile mai târziu, putem merge la cel mai apropiat centru de caritate cu o cutie enormă plină cu cărţile noastre spirituale şi cărţi scrise de guru pentru a le dona.

Da, într-un fel, poate fi destul de trist şi un şoc să nu ne mai lăsăm înşelaţi de proiecţiile noastre. Însă, în alt fel, este un pas inevitabil pe drumul spre libertate. Pentru că proiecţiile, cumva, ne înrobesc şi a te elibera de proiecţii este şi el un tip de libertate.

Deşi nimeni nu poate face nimic în această privinţă, ca în cazul oricărui alt lucru – căci proiecţiile fie apar, fie nu apar în mod natural – totuşi, poate că avem un motiv de sărbătoare dacă nu ne vom mai lăsa înşelaţi de „miracolul castravetelui”.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
9 iunie 2022

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=-gJ4-WAnWOw

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Richard Sylvester, videoclip publicat pe 29 mai 2022.