<  Pagina Nondualitate radicală


Ce este nondualitatea (12)

Ideea că ar exista în lume nişte fiinţe iluminate ne încurajează să facem nişte proiecţii psihologice care ne-ar putea determina "să ne pierdem relaţiile, banii şi chiar minţile". Articolul citat în video face parte din cartea lui Richard Sylvester "Non-Duality Questions, Non-Duality Answers" ("Întrebări şi răspunsuri despre nondualitate"). Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului

„Neprihănirea iluminaţilor”

Cu câţiva ani în urmă, un web-site despre non-dualitate, numit nondualitymagazine.org [n.tr. ─ în prezent desfiinţat], a invitat colaboratorii să scrie articole ca răspuns la o lungă serie de întrebări pe care le-au pus despre non-dualitate, în special, despre comportamentul unei persoane iluminate, un bărbat iluminat sau o femeie iluminată. Atunci mi s-a părut că acea invitaţie era o adevărată încurajare să facem proiecţii psihologice şi o încurajare a ideii că ar exista persoane iluminate. Aşa că, am decis să scriu un răspuns din acest unghi şi să le dau celor de la nondualitymagazine.org ceea ce li se cuvenea. Până la urmă, mi-au publicat articolul.

Invitaţia consta, în parte, din numeroase întrebări adresate colaboratorilor care trimiteau articole, despre fiinţele iluminate şi alte chestiuni. Pentru răspunsul meu, am rezumat aceste nenumărate întrebări în câteva, pe care le voi citi imediat. Iar apoi vă voi citi articolul pe care l-am scris.

Am rezumat întrebările lor în felul următor: Ce se întâmplă cu mintea la moarte? Există reîncarnare? Ar putea o persoană iluminată să se teamă de moarte sau de păianjeni? O persoană iluminată şi-ar da cu ruj pe buze sau şi-ar face operaţie de liposucţie? Cu alte cuvinte, ar mai avea acel tip de ego care să se preocupe cum arată şi cum este percepută de ceilalţi? Şi, în final: Ar putea o persoană iluminată să simtă furie sau anxietate sau să nu-şi asume răspunderea în privinţa ofertei sale? Cu alte cuvinte, ar putea o persoană iluminată să simtă în continuare emoţii neplăcute? Iar ultima parte a întrebării cred că era o mică critică la adresa diverselor website-uri despre nondualitate care apăruseră la acea vreme, cu câţiva ani în urmă, unde o parte a ofertei avea la sfârşit un mic dislaimer (clauză de absolvire de responsabilitate): “Nu sunt terapeut, nu sunt profesor, nu ofer niciun sfat, nu pot fi considerat responsabil din punct de vedere legal pentru orice se întâmplă ca urmare a citirii conţinutului din acest website.”

Acum voi citi scurtul articolul pe care l-am trimis ca răspuns la invitaţia lor.

«Presupunerea care stă la baza acestor întrebări este că ar putea exista o persoană iluminată – sau chiar mai rău, o Persoană Iluminată, cu majuscule – care ar putea avea nişte caracteristici prin care ar putea fi recunoscută ca atare. Aceste caracteristici ar putea include:

- să ştie ce se întâmplă cu mintea la moarte şi dacă există renaştere,

- să nu se teamă de moarte sau de păianjeni,

- să nu se dea cu ruj şi să nu-şi facă liposucţie,

- să nu-şi piardă cumpătul şi să nu fie niciodată îngrijorat,

- şi, desigur, să nu declare că nu-şi asumă nicio răspundere pentru ce fac cititorii săi.

Ar fi de ajuns să admitem ca valabile unele dintre aceste caracteristici şi deja am creat ideea de semizeu sau semizeiţă. Însă aş spune că, în general, bărbaţii-zei şi femeile-zeiţe sunt de rău augur. Probabil că aceştia ne vor antrena într-un dans vesel, în timpul căruia ne putem pierde relaţiile, banii şi chiar minţile. La fel cum fac unii iubiţi, adesea, ne frâng inimile.

Dar un bărbat-zeu sau o femeie-zeiţă este doar o idee şi nu există o persoană iluminată sau o Persoană Iluminată, cu majuscule. De aceea putem respinge pe oricine care afirmă că se încadrează într-una din aceste categorii. „Iluminarea” este un cuvânt-capcană, pe care de obicei îl evit, dar cum nondualitymagazine.org a pus întrebările folosind acest termen, îl voi folosi şi eu. E revista voastră, cu regulile voastre.

Iluminarea constă tocmai în perceperea directă a faptului că nu există nicio persoană. Deci nu au cum să existe „persoane iluminate”. Nu există niciun eu sau sine, deci însăşi căutarea non-sinelui este zadarnică. Căutăm să pierdem ceva ce nici nu avem, pentru că nimeni nu are un sine.

Deşi nu există reguli în această privinţă, perceperea directă a Unităţii probabil că ne va face să recunoaştem că nu ştim absolut nimic. Întrebări precum: „Ce se întâmplă la moarte? Există reîncarnare şi karmă?” şi „Este o vanitate să mă dau cu ruj, iar dacă nu, ce nuanţă mi s-ar potrivi?” se dizolvă în această mare Necunoaştere. Mintea – pretinzând pentru o clipă că ar exista aşa ceva – pur şi simplu, îşi pierde interesul pentru nişte subiecte bazate doar pe speculaţii nefondate. Şi, în loc de a pune întrebări fără răspuns, poate apărea relaxarea. Nu există vreo metodă, dar dacă ar exista vreuna, aceea ar fi relaxarea. De aceea, recomandarea mea este, uneori: „Bea ceai şi mănâncă prăjituri”.

Permiteţi-mi să închei cu un citat din Longchenpa: „Un nebun care se încrede în dogma sa este prins într-o capcană. Pierzându-se în intelect, nu reuşeşte să înţeleagă cu adevărat.” Iar traducătorul său, Keith Dauman, a adăugat: „Relaxarea este cheia către starea de Buddha, acum şi aici”.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
12 iunie 2022

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=uKgZ5a-v2Hw

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Richard Sylvester, videoclip publicat pe 6 iunie 2022.