<  Pagina Sfaturi pentru paranormali


"Totul este o manipulare" – reflecţii nondualiste cu Suzanne

Poezie? Meditaţie? Nonsens? Înţelepciune? Terapie? Toate acestea sunt cuprinse în exprimările Nondualităţii catre Sine însăşi. O poate face în nenumărate feluri prin diferite persoane care şi-au pierdut simţul eului şi au rămas nişte canale pure ale Nondualităţii. Însă mintea sofisticată nu poate înţelege acest mesaj, pentru că este prea simplu. Suzanne Chang ne vorbeşte direct şi spontan, inspirată din spaţiul vid al Absolutului, al lui Dumnezeu Creatorul şi Distrugătorul. Lasă-te vrăjit de farmecul acestei exprimări laconice, dar profunde. Ascultă până la sfârşit fără să-ţi încordezi intelectul, fiindcă nu ai ce pricepe. Ascultă cu inima muzica neînţelesului. Şi te relaxează adânc, uitând de tine... (este preferabil să urmeşti videoclipul subtitrat încorporat la sfârşitul textului).

Textul reflecţiilor lui Suzanne

Totul este o manipulare, tot ce se spune aici (de către Suzanne).

Aici nu-i un cineva care „ştie ceva”.

Nu există niciun adevăr absolut, nu există ceva corect sau greşit, nu există o cale unică, o cale corectă, nicio cale nu-i greşită.

Este ceea ce este, există doar ceea ce se petrece, ceea ce pare a se petrece.

Totul este AstA. Totul. Şi nimic nu-i exclus.

Este o încâlceală a naibii.

Este o încâlceală frumoasă.

Este o încâlceală groaznică.

Este o dezgustătoare catastrofă.

Este şocant de frumoasă.

Nu se poate afirma nimic cu certitudine. Cine ar putea afirma?! Acestea sunt doar nişte cuvinte

Vorbe goale. Vorbe minunate.

Cuvinte cu sens care nu înseamnă nimic. Sunt complet goale. Nu au nicio semnificaţie.

Ceea ce este descris aici nu poate fi descris.

Despre ceea ce vorbim nu se poate spune nimic.

AstA nu poate fi atinsă; nu poate fi cunoscută.

Dar pare interesantă încercarea de a cunoaşte, făcută de nimeni.

Aici (în Suzanne) nu-i nimeni. Nimeni nu răspunde pentru nimic.

Dar simţul răspunderii poate apare. Şi el este tot AstA.

Simţul vinovăţiei poate apare. Şi el este tot AstA.

Simţul autoapărării poate apare. Nimic nu este exclus. Totul este AstA.

Nimeni nu deţine nimic.

Nimeni nu a făcut vreodată ceva greşit sau corect.

Totul se întâmplă, pur şi simplu.

Totul, pur şi simplu, se iveşte din neant.

Este un neant absolut. În realitate, nu se întâmplă nimic.

În realitate, nimeni nu face nimic, nimeni nu spune nimic, nimeni nu gândeşte nimic, nimeni nu simte nimic.

Gândurile, emoţiile, sentimentele, faptele, se întâmplă de la sine şi nimeni nu le face.

AstA este moartea care nu are loc niciodată. AstA este viaţa care nu a trăit niciodată.

AstA este viaţa, pur şi simplu. Viaţa în stare pură.

AstA e viaţa simultană cu moartea. Fără distincţie între ele, fără o separare între ele.

În mod aparent, se poate resimţi că s-a petrecut o moarte sau că moartea tocmai are loc.

Şi moartea este tot AstA.

Acea moarte ar putea revela, în faţa nimănui, că dintotdeauna nu a existat decât viaţa.

Exista doar această simultaneitate care nu poate fi explicată sau înţeleasă.

AstA creează în minte milioane de nedumeriri, dar mintea va continua să încerce a înţelege.

Şi nu-i nimic în neregulă cu asta. Şi încercarea e tot AstA.

Nu ai unde să fugi de AstA.

AstA e moartea sinelui iluzoriu, care revelează că nu a existat decât viaţă în formă pură, vibraţia pură a vieţii.

Care revelează că nimeni nu a fost rănit niciodată şi că nimeni nu a rănit vreodată pe altcineva.

Aceste lucruri s-au petrecut în aparenţă, dar nu s-au petrecut în realitate. În fapt, nu se petrece nimic.

AstA este irealul ce apare ca real.

AstA e soliditatea care-i complet goală pe dinăuntru.

Este nimicul.

Acum tu priveşti la nimic şi cel ce priveşte este nimeni.

Această aparenţă pe care o numim vedere, pur şi simplu, se întâmplă.

Dar în spatele ochilor nu există nimeni care să privească.

Nu există nimeni în trup. Nu există nimeni aflat într-o călătorie.

Există numai libertate.

Libertate pură şi necondiţionată. Iubire pură şi necondiţionată.

Când acest mesaj este auzit de către persoană, de către un eu, va fi greşit interpretat, va fi greşit înţeles.

Şi mesajul acesta este o manipulare. Adică, într-un fel, acest aparent corp (Suzanne) te manipulează ca să auzi ceva ce nu poate fi auzit.

Să înţelegi ceva ce nu poate fi înţeles, nu poate fi cunoscut, nu poate fi cuprins.

De AstA nici nu te poţi apropia, nici nu te poţi îndepărta.

Şi nu există nimeni aici care să-şi asume responsabilitatea pentru această manipulare.

Pur şi simplu, asta se întâmplă, asta se iveşte.

Această exprimare pare că provine din simpla bucurie de a se împărtăşi în acest mod.

Alte aparente trupuri ar putea să manipuleze într-un sens aparent opus.

Poate exista acolo dorinţa de multă putere, dorinţa de a domina, dorinţa de a avea mai mult control, dorinţa de a răspândi frica.

Şi acele aspecte fac parte din întâmplare.

AstA nu poate fi pricepută de persoană.

Toate acestea sunt egale, toate acestea se petrec, pur şi simplu.

Există o neutralitate incognoscibilă şi inimaginabilă în orice, indiferent ce formă ia.

Toate sunt AstA, toate mizeriile, toate frumuseţile.

Totul este o manipulare, pe care nu o face nimeni.

Aici (în Suzanne) există preferinţa de a manipula înspre partea pozitivă. Poate o înclinaţie către lumină şi iubire.

Este o simplă preferinţă. Nu-i prin nimic mai valoroasă sau mai importantă.

Doar pentru simţul eului, doar pentru persoană pare a fi ceva mai important, mai preţios, mai corect.

„Aşa este corect să trăieşti, aşa este corect să vorbeşti, aşa este corect să acţionezi.” „Sunt o persoană bună, fiindcă eu aşa acţionez.” „Trebuie să te fac şi pe tine o persoană mai bună.”

Totul este frumos şi nevinovat.

La fel sunt şi cei care răspândesc frica.

Şi totul ia naştere din simţul eului.

Acel eu care „poate schimba lumea în bine sau în rău”. Acel eu care „poate avea un impact asupra lumii”.

Se poate petrece un astfel de impact, da, în mod aparent, impactul are loc.

Dar nu-l generează nimeni, ci, pur şi simplu, el se întâmplă.

Însă simţul eului îl poate revendica, îl poate lua în posesie. Dar acest simţ este iluzoriu.

Şi el este AstA. Acel simţ de control, de posesiune şi responsabilitate, şi acela este AstA.

AstA este întregul necondiţionat care apare sub forma a tot şi toate, cuprinzând totul.

Nimeni nu este închis. Nimeni nu este liber.

Nimeni nu-i în iad. Nimeni nu-i în rai. Nimeni nu ajunge în iad sau în rai.

Toate astea fac parte din vis, toate sunt o idee, un concept, o credinţă. Şi poate fi chiar o credinţă fermă. Poate părea adevărată pentru persoană în cadrul visului, pentru simţul eului.

Dar este atât iad, cât şi rai. Iubirea necondiţionată este absolut totul. Nu există nicio diferenţă.

Îi putem spune acasă, paradis, perfecţiune, libertate totală, iluminare, trezire. Nu contează cum îi spunem, toate cuvintele sunt înşelătoare. Toate produc confuzii.

Ceea ce se indică aici - de către nimeni şi nici nu poate fi indicat - este că AstA este moartea, este moartea eului. Este o moarte care nu se petrece niciodată.

Pentru că viaţa nu a fost niciodată deţinută sau trăită de vreun simţ al eului.

Eul nu este un gând, eul nu este o credinţă. Eul poate fi parte dintr-una, dar eul este o contracţie în întregul corp, o contracţie energetică subtilă.

Oricum, nu contează dacă există sau nu această contracţie, nu-i nicio diferenţă.

Nimeni nu se trezeşte. Nimeni nu capătă nimic. Nimeni nu ajunge nicăieri.

Deşi toate acestea pot părea că se întâmplă. Această călătorie care nu se petrece poate părea că se întâmplă. Evoluţia care nu există poate părea că are loc.

Acest mesaj nu se adesează simţului eului.

Dar asta nu înseamnă că ar trebui să nu mai faci nimic. Ci înseamnă că acţiunile sunt oricum realizate, fără a exista cineva care să le înfăptuiască.

Iluzoriul simţ al eului le revendică în mod automat, dar el este doar un efect colateral, ulterior şi, în acest sens, este fără cusur. Nu-l poţi depista. Pare aproape automat. Şi acest simţ este tot AstA.

Aici (în Suzanne) nimeni nu a pierdut nimic, fiindcă nimeni nu a avut vreodată ceva aici.

Moartea care nu s-a petrecut niciodată, pierderea care nu a existat niciodată, ele se pot simţi foarte reale.

Dar, de fapt, nimic nu se petrece.

Nimic nu a fost câştigat, nimic nu a fost pierdut, deşi poate părea aşa.

Totul face parte din acest efect iluzoriu. Face parte din vis.

Eul nu ştie că se află în vis, din cauză că el este chiar visul.

Eul nu poate simţi cum este să exişti fără eu.

Eul nu poate şti AstA, eul nu poate simţi AstA, eul nu poate ajunge la AstA.

Eul este AstA. Totul este AstA.

Nu putem şti dacă simţul eului va dispărea. Nu ştim de ce dispare din unele aparente trupuri, dar nu şi din altele.

Nu-i mai bine sau mai rău într-un caz sau altul. Nu-i mai bine sau mai rău în niciun caz. Pur şi simplu, asta se întâmplă. Nu există oameni speciali, nu există oameni aleşi.

Acesta nu-i nici un mesaj fericit, nici trist. Poate că e fericit şi trist. Dar nu este în niciun fel, este doar ceea ce este.

Şi AstA poate primi interpretarea de nihilism, ca o completă distrugere a totul şi orice. Într-un sens, poate fi privit astfel.

Dar AstA e, de asemenea, vibraţia vieţii la maximum. AstA-i viaţa, pur şi simplu, viaţa, viaţa în stare pură.

Este şocant de uimitoare, pentru nimeni.

Este şocant de groaznică, pentru nimeni.

Fie că este terifiantă, fie că este mângâietoare, totul este AstA.

Apare o anumită reacţie, dar nu aparţine nimănui, nu se petrece în fapt. Doar pare reală, dar este o vacuitate totală absolută.

Neantul care se manifestă, neantul care se exprimă.

Aici (în Suzanne) se poate observa că se ivesc fostele condiţionări manifestate prin dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi. Şi totuşi, nu-i nimeni acolo şi nu-i nimeni aici, dar acest obicei tot se mai iveşte.

Iar asta-i o manipulare totală, fiindcă acea durere şi suferinţă care apare, pur şi simplu, se întâmplă, nu-i nici bună, nici rea.

Desigur, corpul preferă să nu simtă durerea şi suferinţa. Aşa că apare o încercare de a o alina, fie că reuşeşte sau nu.

Nu depinde de cineva, nu e meritul nimănui. Nimeni nu face asta, ci pur şi simplu, se întâmplă de la sine.

Nimeni nu trebuie să fie reparat. Când o aparentă vindecare se petrece, atunci asta-i ce se petrece, dar asupra nimănui.

Pur şi simplu, este o aparentă desfăşurare în vis.

Această aparentă călătorie unică se va desfăşura în felul ei. Nu se poate spune cum anume, nu se poate prezice.

Toate aceste gânduri, emoţii şi fapte se petrec, pur şi simplu. Este o desfăşurare absolut misterioasă şi necunoscută.

Şi nimeni aici (în Suzanne) nu deţine controlul a nimic. Aşa a fost dintotdeauna. Chiar şi când exista iluzoriul simţ al eului, era aceeaşi situaţie. Cu adevărat, nimeni nu controla nimic.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
17 martie 2022

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=qM_7H6V_g0E

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Suzanne Non-duality, videoclip publicat pe 13 martie 2022.