<  Pagina index Pamela Aaralyn


Cursul de iubire - Preludiu §22-29

"Un curs de iubire", cu comentariile lui Isus

traducere de Răzvan A. Petre

P.22 O altă eroare găsim la celălalt capăt al spectrului, anume interesul asupra propriei persoane, care pare fără sfârşit şi fără limite. Deşi iertarea şi eliberarea de vină sunt necesare şi deşi recunoaşterea darurilor şi a lucrurilor ce ne bucură nu pot lipsi, totuşi ele nu reprezintă un scop, decât în măsura în care ne pregătesc pentru o nouă alegere. Interesul exagerat pentru propria persoană poate fi la fel de dăunător ca şi altruismul celor puşi pe fapte bune. În loc să conducă la cunoaşterea lui Dumnezeu, interesul excesiv pentru sine poate consolida şi mai mult ego-ul.

«Să zicem că te uiţi la un perete şi găseşti acolo un punct interesant, îl poţi considera ca pe un obiectiv. Când arcaşul întinde săgeata şi ţinteşte ceva, asta este o intenţie. Fie că este vorba de ceva ce consideri ca fiind o intenţie bună sau nu, fie că este ceva care te face să te simţi bine sau nu, săgeata va merge acolo unde va merge. Dar oare îţi muţi tu însuţi stâlpii porţii de fotbal?

[Se îndreaptă spre ţintă şi o mută mai încolo, iar imaginea este foarte amuzantă: Într-o parte, stă arcaşul cu arcul întins, iar dincolo este ţinta. El ţine ţinta şi se mişcă de colo-colo şi zice: uite-o aici, uite-o dincoace, ba uite-o aici!]

Deci asta face ego-ul cu tine şi pentru tine. Când te percepi ca fiind o minte, va exista întotdeauna un obiectiv în mişcare.

[Acum se opreşte din mişcare şi ţine ţinta drept în faţă şi zice: Loveşte-o cu săgeata! Apoi se mişcă repede cam 15 metri înapoi, şi zice: acum loveşte-o şi aici! Acum se află departe, pe un munte, unde suflă vânturi din toate părţile, care mişcă ţinta şi zice: Loveşte şi aici!]

Vezi ce face mintea ta? Face ca ţinta să se îndepărteze tot mai mult, îţi propune obiective tot mai dificile şi apoi te judecă dacă eşti vrednic sau nu. Şi atunci te vei judeca: “Sunt bun sau sunt rău, nu sunt bun de nimic”. Vezi cât de dăunător, cât de lipsit de iubire, cât de dureros poate fi? Înţelegi cum, chiar şi atunci când realizezi ceva, ego-ul îţi va propune o realizare şi mai mare ca să-ţi dovedeşti valoarea. Dar asta nu te face să te simţi prea bine, nu-i aşa?! De aceea nu trebuie să ne judecăm valoarea pe baza a ceea ce ne spune ego-ul că suntem sau că ar trebui să fim.»

P.23 Căutătorii spirituali nu sunt decât o altă categorie a celor care, ajungând la marginea râpei, se comportă ca şi cum s-au lovit de un zid în loc să treacă peste pod. Tocmai în locul în care te-ai oprit, acolo trebuie să te întorci mai târziu. Cei care caută neîncetat părăsesc învăţăturile Cursului sau ale altei tradiţii spirituale sau religioase doar pentru a găsi o alta şi încă una şi încă una. Pentru cei care sunt puşi pe căutat li se oferă întotdeauna tot mai mult de căutat, dar cei care au găsit trebuie să se oprească şi să conştientizeze că au găsit deja şi că nu mai simt nevoia să caute nimic.

P.24 Cursul vorbeşte despre răbdarea infinită. Dumnezeu este răbdător, dar lumea nu este. Dumnezeu este răbdător, pentru că Dumnezeu te vede aşa cum eşti. De asemenea, Cristosul din tine este mereu prezent. Faptul că ţi-ai diminuat ego-ul, prin orice învăţătură ai urmat, a făcut loc pentru o forţă, care a intrat la început printr-o găurică făcută în armura ego-ului, o forţă care creşte şi devine nerăbdătoare când tot amâni. Nu ego-ul devine nerăbdător să se schimbe, pentru că el este interesat ca lucrurile să rămână la fel. Este, mai degrabă, spiritul plin de compasiune, pe care îl doare inutilitatea nenorocirilor şi a suferinţei. Un spirit care caută să afle ce să facă, un spirit care nu crede în răspunsurile deja primite.

«Dumnezeu este răbdător, pentru că Dumnezeu cunoaşte scopul final, care a fost creat de spirit. Dumnezeu ştie că scopul este bunătatea şi că dintotdeauna a fost bunătatea. Plângeţi din cauza lecţiilor pe care vi le daţi vouă înşivă când credeţi că voi aţi fi mintea, când credeţi că ego-ul ar deţine vreun adevăr.»

P.25 Calea de a depăşi dualitatea, care îi ameninţă chiar şi pe cei mai isteţi dintre învăţăcei, este prin intermediul lui Cristos din voi, care ştie ce înseamnă să fii copilul lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să umbli pe Pământ ca şi copil al Omului.

«Observaţi că am spus “în acelaşi timp”. Numai unitatea este reală şi, pentru că unitatea este adevărată, nimic nu este exclus. Iată prin ce este diferit acest Curs.»

P.25 Cristos nu este ajutorul vostru, căci Duhul Sfânt este, ci este chiar identitatea voastră. În timp ce Duhul Sfânt este chemat să vă schimbe percepţia şi să vă arate ce este fals şi ce este adevărat, se cuvine să vă recunoaşteţi acest Cristos interior în această perioadă în care vă identificaţi Sinele vostru indivizibil.

«Asta înseamnă că şi ego-ul este important. Ego-ul este iubit. Spiritul poate iubi ideea voastră de Iluzie. Iar dacă alegeţi ca spiritul să fie stăpânul ego-ului, atunci ego-ul va deveni servitorul Inimii, care este şi scopul învăţăturii de astăzi. Asta înseamnă că Inima are nevoie de un servitor în mijlocul Iluziei.»

P.26 Să vorbim, pentru moment, despre familia lui Dumnezeu în termeni de familie a Omului, adică în termenii pe care îi cunoaşteţi. În familia Omului, există multe familii, dar se numeşte o singură familie, familia Omului. Se numeşte o singură specie, specia umană. În cadrul acestei familii a Omului există familii individuale şi, printre ele, cea pe care o numiţi “familia mea”. O familie are mai mulţi membri, dar se numeşte o singură familie. Toţi membrii săi sunt descendenţi din aceiaşi strămoşi, au aceeaşi linie de sânge. În cadrul acestei linii de sânge există gene care poartă anumite trăsături şi predispoziţii. Un copil dintr-o familie poate semăna cu o rudă îndepărtată sau cu o rudă care a trăit şi a murit cu mulţi ani înainte. Nu ni se pare nimic ciudat sau străin în asta. Aceasta este natura familiei, aşa cum înţelegeţi voi familia. Şi mai presus de natura fizică a familiilor, adică liniile de sânge şi strămoşii, ceea ce ţine familia unită este dragostea. Familia este, de fapt, singurul loc în care dragostea necondiţionată este considerată acceptabilă. Astfel, indiferent cât de bun este considerat a fi un copil şi cât de rău este perceput un altul, dragostea părintelui pentru copil este aceeaşi. Un fiu sau o fiică nu şi-a câştigat prin nimic dragostea care îi este oferită, iar acest lucru este considerat a fi acceptabil, ba chiar “corect”.

«Şi nu este cu nimic diferit în familia lui Cristos. Voi sunteţi copiii mei. Nu spun “Aceasta este o faptă bună sau aceea este o faptă bună, aţi făcut bine în ochii mei”. Ci spun, pur şi simplu “Totul este bun în ochii mei şi vă iubesc”. Iată ce comparaţie vă transmitem astăzi, anume că “Dumnezeu a iubit atât de mult lumea”, iar, în textul biblic, fraza continuă cu “încât i l-a oferit pe singurul său fiu născut”. Despre voi e vorba aici, fiii şi fiicele, cele mai iubite fiinţe care au existat vreodată în creaţie. Puteţi simţi, măcar pentru o clipă, cât de iubiţi sunteţi?»

P.27 Evident, natura lui Dumnezeu este diferită de cea a omului. Dumnezeu nu are formă fizică şi nu produce urmaşi fizici. Dumnezeu are, totuşi, are un fiu, un copil, un urmaş, care trebuie să existe într-o formă asemănătoare cu Tatăl. În povestea rasei umane există o poveste despre venirea fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, care s-a născut, a crescut până s-a maturizat, a murit şi a înviat pentru a trăi într-o altă formă decât cea de om. Cei care cred povestea au acceptat că Isus era fiul lui Dumnezeu înainte de a se naşte, în timp ce a umblat pe Pământ, ca şi după ce a murit şi a înviat. Fie că aceasta este credinţa voastră sau nu, ea se apropie de adevăr într-o formă pe care o puteţi înţelege.

«Aceasta este povestea cristică, fie că vorbim de Isus sau de Horus sau de Krishna sau de Muhammad. Mereu apare câte o poveste similară, care se repetă dintr-un motiv: pentru că sunteţi iubiţi.»

P. 27 Isus a însemnat, pur şi simplu, o viaţă exemplară, care a demonstrat ce înseamnă să fii copilul lui Dumnezeu.

P.28 După cum există o parte din voi care crede că sunteţi nevrednici şi că sunteţi meniţi pentru suferinţă şi luptă, o altă parte din voi ştie că acest lucru nu este adevărat.

«Şi vă invit astăzi să vă amintiţi de puterea Adevărului. Indiferent de suferinţă, indiferent de ceea ce credeţi despre voi înşivă, despre familia voastră, despre starea în care se află lumea astăzi, amintiţi-vă că, în fiecare moment în care sunteţi divini, totul este aşa cum ar trebui să fie.»

P.28 Gândiţi-vă în urmă şi vă veţi aminti că, din cele mai vechi timpuri, credeţi că viaţa nu este aşa cum ar trebui să fie; că nu sunteţi aşa cum ar trebui să fiţi. Partea din voi care se revoltă împotriva nedreptăţii, a durerii şi a ororii o face dintr-o stare în care nu acceptă şi nu va accepta niciodată că aceste lucruri au fost menite pentru voi sau pentru cei care vă însoţesc în lume. Şi totuşi, istoria voastră, în care credeţi atât de mult, vă va spune că lumea a fost dintotdeauna aşa şi că nu există nicio ieşire. Într-o astfel de lume, întrebarea nu ar trebui să fie de ce atât de mulţi îşi iau viaţa, ci de ce o fac atât de puţini.

P.29 Există multe forme de durere şi oroare, de la boli fizice la tortură şi până la pierderea iubirii, iar între aceste multe situaţii înspăimântătoare se mai găseşte şi la fel de chinuitoarea existenţă fără scop, în care orele trec la nesfârşit în trudă, care este preţul supravieţuirii voastre aici. Chiar şi cei care au studiat mult şi au învăţat bine lecţiile Cursului, se opresc din învăţat şi învăţătura stă pe raft, în timp ce ei muncesc pentru o pâine, până când praful adunat pe carte o face invizibilă ochilor. Acesta este preţul întoarcerii la vechile obiceiuri, când ar fi putut fi atins Cerul, preţul de a continua să crezi în legile lumii care guvernează supravieţuirea trupului. Aşa li se întâmplă celor care ştiu că nu aşa ar trebui să fie şi apoi se îndoiesc de ceea ce ştiu. “Aşa a fost întotdeauna”, strigă ei. Ei se plâng că nu văd decât o singură realitate în faţa ochilor, în timp ce Cerul îi aşteaptă să se decidă a merge mai departe.

«Nu uitaţi, lumea reală este în interiorul vostru şi sunteţi voi şi, prin urmare, poate fi creată de voi acum. Depinde de voi să alegeţi Cerul în fiecare clipă.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
26 noiembrie
2021

Sursa traducerii: yt Message for Spiritual Seekers- PT22-29 (15 oct. 2021)