<  Pagina index Pamela Aaralyn


Cursul de iubire - Preludiu §39-41

"Un curs de iubire", cu comentariile lui Isus

traducere de Răzvan A. Petre

P.39 Cristosul din voi este identitatea pe care o împărtăşiţi toţi.

«Vreau doar să vă aduc la cunoştinţă adevărul plin de iubire pe care Tatăl mi l-a împărtăşit odată, şi anume că Cristos este o conştiinţă, nu o persoană. Asta înseamnă că eu sunt un copil al lui Dumnezeu, voi sunteţi copii ai lui dumnezeu, toţii Buddha sunt copiii lui Dumnezeu şi nimeni nu este mai presus. Împărtăşim aceeaşi experienţă, facem un schimb de opinii. Şi poate deveni o identitate colectivă pe care s-o împărtăşim cu toţii. Scopul conştiinţei şi al familiei de fiinţe pe care o numiţi Cristos este, pur şi simplu, să vă trezească din visare. Ce este visarea? Tot ceea ce puteţi vedea şi atinge, învăţa sau cunoaşte. [Mediumul îl roagă pe Isus să repete]

Ce este visarea? Tot ceea ce poţi vedea, atinge, învăţa sau cunoaşte. [Mediumul: Deci dacă mă pot atinge, înseamnă că şi eu sunt un vis? Isus încuviinţează din cap].

Şi când vorbeşti cu cineva, de fapt, vorbeşti cu tine însuţi, pretinzând că ai fi o altă persoană.»

P.39 Împărtăşind această identitate, Isus a devenit una cu Cristos.

«Ştiaţi că şi eu a trebuit întâi să învăţ şi apoi să mă dezvăţ? Desigur, m-am născut cu o anumită conştiinţă a iubirii. Ştiaţi că şi voi v-aţi născut tot aşa? Desigur, am trecut prin ceea ce unii numesc etape de conştientizare, care sunt cam aşa. În prima parte, îţi dai seama că lumea nu este adevărată.

Apoi îţi dai seama că identitatea ta nu este cea adevărată, adică ideea că tu ai fi un corp, că tu ai fi o minte. Uneori, crezi chiar că ai o personalitate şi că şi asta ai fi tot tu. Ţi-o asumi şi pe asta. Dar corpul, mintea şi personalitatea sunt doar nişte concepte.

Apoi a trebuit să conştientizez că, în esenţa mea, sunt Dumnezeu. “Sunt asemenea lui Dumnezeu”, asta au afirmat toate textele sfinte. Sunt asemenea lui Dumnezeu. Şi am devenit conştient că poate şi eu sunt aşa.

Apoi, a urmat desprinderea finală de toată cultura condiţionată – în special în societatea modernă, dar şi epoca mea de distorsiune spaţio-temporală ar putea fi considerată modernă, însă mai ales în distorsiunea voastră spaţio-temporală modernă, avem parte cu toţii de un moment de graţie. Îi spuneţi în multe feluri: trezire, ascensiune, iluminare, realizare, actualizare, fie că îi spuneţi actualizarea Sinelui sau autoactualizare. Atunci mi-am dat seama că toate sunt una. Iar orice altceva era doar un concept care estompa imaginea autentică a lui Dumnezeu, doar pentru că eu credeam că visul ar fi real.

Şi apoi, desigur, toate acele frumoase experienţe, pe care mulţi dintre voi, în comunităţile de yoga, le numiţi samadhi, nadi, ridicarea lui Kundalini, clarviziune, claraudiţie. Toate aceste clarsimţuri sunt de fapt simţuri ale corpului.

Spiritul nu simte, pentru că spiritul doar-este. Iar când am înţeles acest lucru, mi-am dat seama că eu sunt nimic. Totul a fost un vis şi toate acele experienţe mistice au deschis o sferă de cunoaştere pe care apoi a trebuit să o uit, ca să nu-i atribui lui Dumnezeu ideea de învăţare. Dumnezeu este omniscient, omniprezent, Dumnezeu nu învaţă, Dumnezeu ESTE şi atât.

Apoi am început să realizez că, în acel neant, eu sunt, în acelaşi timp, totul. În alternanţa dintre neant şi tot-ce-există, am înţeles că nu există niciun fel de “eu”.

Ştiaţi că aceste etape au durat mulţi ani, că persoanei pe care o ştiţi cu numele de Isus nu i-a fost nici mai greu, nici mai puţin greu decât vă este vouă, ca nişte căutători spirituali ce sunteţi? Eu am fost un exemplu de căutător, prin viaţa pe care am avut-o.»

P.39 Împărtăşind această identitate, Isus a devenit una cu Cristos. Cele două nume înseamnă acelaşi lucru, căci ceea ce a fost şi va fi întotdeauna împărtăşită este Unimea. Sunteţi în eternitate una cu Cristos. Îl înţelegeţi pe Isus în mod diferit doar atunci când vă gândiţi la omul Isus, Isus cel istoric. Faceţi asta tot aşa cum vă gândiţi la voi înşivă ca la un bărbat sau o femeie, ca la un om ce trăieşte într-un anumit moment din istorie. Cauza problemei este tocmai această natură unidimensională sau, în cel mai bun caz, tridimensională a înţelegerii voastre. Dacă nu vă puteţi vedea pe voi înşivă ca fiind “altceva” decât un bărbat sau o femeie care trăieşte într-un anumit loc şi timp, atunci nu vă puteţi vedea Sinele. Iată că Isus vine din nou la voi într-un mod pe care îl puteţi accepta pentru a vă conduce dincolo de ceea ce puteţi accepta, la ceea ce este adevărat.

«Să revenim la povestea mea despre ceea ce voi numiţi iluminare, care, apropo, pentru mine, nu a survenit până la vârsta de 30 de ani în acel corp, în acea formă, în acel vis. În urma acelor treziri am început să realizez nu numai că trupul şi mintea mea erau o iluzie, dar că, de obicei, percepeam şi evaluam tot ceea ce vedeam în termeni de suferinţă, iubire sau frică. Nu faceţi şi voi aşa? Oare ar fi mai uşor să vă impuneţi, pur şi simplu, “încetează să mai faci asta”?! Oare nu este tot o formă de căutare, să spui “încetează să mai fii mintea”?! Credeţi că mie mi-a fost atât de uşor? [clatină din cap, în semn de “nu”].

Totuşi, am învăţat, de asemenea, că, dacă voiam să văd adevărul – visul era puternic, eu eram puternic – trebuia să accept puterea esenţei mele, trebuia să accept că acea putere poate crea orice situaţie dureroasă care îmi apărea în faţă şi trebuia să aleg să văd pacea, să aleg să văd iubirea acolo. Nu este întotdeauna o alegere uşoară. Dar Adevărul nu are nimic de a face cu erorile dorinţelor voastre, înţelegeţi?! Sunteţi creaţi ca fiinţe suverane, înţelegeţi?! Nu vă putem scuti de şcoala lecţiilor karmice, dacă voi vi le doriţi atât de mult, înţelegeţi?! Iată de ce deconstrucţia minţii este atât de importantă.»

P.40 Dacă îi spui cuiva, chiar şi unui copilaş, că o omidă devine fluture este ceva aparent de necrezut. Dar asta nu afectează adevărul. Fluturele, deşi unii îl consideră mai frumos de privit, totuşi, este una şi aceeaşi fiinţă cu omida. Omida nu a încetat să existe; pur şi simplu, s-a transformat în ceea era dintotdeauna. Astfel, s-ar părea că fluturele este atât fluture, cât şi omidă, două fiinţe separate devenind una singură. Sunteţi foarte conştienţi de faptul că, dacă nu aţi vedea “cu proprii voştri ochi” cum are loc transformarea, nici nu aţi crede că cele două creaturi aparent distincte ar fi una şi aceeaşi. Daca cineva v-ar spune această poveste a metamorfozei fără să vă arate dovezi evidente, ar fi acuzat că a inventat un basm pentru amuzament.

«Ne oprim puţin aici pentru a vă ajuta să vă aventuraţi mai departe cu gândirea. Dacă este adevărat că fluturele şi omida sunt una şi aceeaşi fiinţă, oare este adevărat că experienţa, cel care o trăieşte, visul în sine şi timpul în care îl percepem sunt şi acestea una şi aceeaşi?! Oare sunt alcătuite din aceeaşi ţesătură Divină din care suntem urziţi cu toţii?»

P.41 Oare câţi dintre voi nu priviţi povestea existenţei Sinelui vostru divin cu aceeaşi mentalitate?! Pare un basm frumos, un mit acceptabil, dar până când ochii voştri trupeşti nu vor vedea dovada, va rămâne un basm. Aceasta este nebunia coşmarului din care alegeţi să nu vă treziţi.

«Însă acel coşmar poate deveni şi un vis minunat, plin de iubire, dacă asta alegeţi. Nu trebuie ca visul să fie atât de plin de teroare şi suferinţă. Voi alegeţi cum visaţi. Iar dacă nu vă place cum visaţi, alegeţi din nou.»

P.41 Este ca şi cum aţi spune “Nu îmi voi deschide ochii până când cineva nu îmi va dovedi că pot vedea când sunt deschişi”. Staţi în întuneric, aşteptând dovada pe care numai propria voastră lumină o poate risipi.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
9 decembrie 2021

Sursa traducerii: yt Beyond the I Am- The Experience and the Experiencer (20 oct. 2021)