< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Motto: "Mântuirea este cea mai pragmatică dintre preocupările posibile, desi lumea nu se ocupă de ea tocmai din idealism. Lumea are idealismul să creadă că viata asta pe care o trăim... că asta e toată. E un idealism să crezi că ce trăim noi în imediat e tot. Realist e să vezi lucrurile în expansiune." (Andrei Plesu)
Fiintele exemplare, neobisnuite, cum au fost marii realizati spiritual, care au trăit revelatiile Dumnezeirii, în mod firesc ne încurajează, si pe noi, să căutăm fericirea supremă, pe care ei au numit-o "unirea cu Dumnezeu". Este cea mai mare bucurie pe care o poate trăi cineva, care se cere a fi împărtăsită. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să copiem vietile sfintilor. Dacă e adevărat că "activitatea este motorul Universului", atunci si oamenii trebuie îndemnati să actioneze, dar nu sub dictatura vreunei doctrine, fie ea si spirituală, ci fiecare, după capacităti si predestinare. Idealul de viată al misticilor si yoghinilor este departe de a fi valabil pentru majoritate.
Pe lângă aceasta, ceea ce se numeste "unirea cu Dumnezeu", "iluminare", "nirvana" etc, sunt stări temporare (eventual prelungite) de trăire în lumea subtilă, în care vom trăi cu totii, după moarte. Chiar si spiritul unui om obisnuit, simplu, dar moral si cinstit, va putea avea acces pe tărâmul paradisiac, după părăsirea învelisului carnal. Desigur, Dumnezeu nu locuieste în paradis, ci mult mai Sus...
Cu exceptia cazurilor de talent mistic nativ, a-ti dedica toată energia presupusei "uniri cu Dumnezeu" poate să fie mai degrabă o formă mascată de egoism. A cersi mereu trăiri beatifice suprasenzoriale si miracole, în loc de a-ti face datoria de Om printre oameni, poate fi chiar o obrăznicie la adresa Celui care ti-a dat viată. În astfel de situatii, "rătăcitul" are nevoie urgentă de îndrumare duhovnicească.
Pentru populatie rămâne valabil, desigur, îndemnul ca omul să nu trăiască cu gândul doar la trupul său fizic. Trebuie să ne împotrivim pecinginii materialismului, care coboară vibratiile sufletului ! Totusi, nu e cazul să-i dezlipim pe oameni de realitate, amăgindu-i să ducă o viată ca de înger imaterial, inutilă si inaccesibilă. E bine ca omul să trăiască ca om, iar spiritele, ca spirite. Fiecare are scopuri, mijloace si activităti specifice.
Poate că, privind lumea cu ochii spiritelor, Universul material este "un vis urzit de Dumnezeu". Este însă riscant ca omul să-si propună a "nu mai dormi în visul materiei", dorindu-si să se trezească în lumea "reală" a spiritelor. Până una, alta, acest "vis" este chiar viata sa, iar omul este dator să guste din ea !
Totusi, se naste o întrebare: de ce toate religiile îl îndeamnă pe credincios să depăsească planul mundan si să aspire la lumea divină ? Departe de noi să afirmăm, ca altii, că "religia este opiumul popoarelor", dar de ce oare Spiritele Superioare îi încurajează uneori pe aspirantii sinceri să se rupă de realitatea imediată, pentru a gusta din nectarul paradisului astral?
Ei bine, trebuie înteles că acele trăiri spirituale magnifice le sunt date într-un scop bine stabilit de Ierarhia cerească. Omul nu e "răpit" dintre semenii săi, ci doar "scolit" în învătăturile spirituale, pentru a le răspîndi, la rândul său, semenilor. O religie nu poate supravietui dacă nu îsi are alesii săi de-a lungul secolelor, care să afle de la Sursa Adevărului ce este binele si ce este răul. În acesti sfinti ai popoarelor Cerul investeste încredere si putere, pentru ca ei să influenteze credinta si comportamentul omenirii. Oamenii au nevoie de îndemnuri bune de la persoane deosebite, cu prestantă, doar atunci ordinea morală este respectată.
Aceste trăiri speciale îl ajută pe aspirantul autentic să îsi "ardă" propria karmă, dobândind un grad superior de puritate. Care puritate se cere a fi întretinută printr-o practică spirituală perseverentă. Capacitătile paranormale îi dezvăluie dimensiuni ascunse. Sunt un cadou, însă si o responsabilitate, ba, uneori, chiar o povară... Nu toti cei ce au trăiri suprafizice stiu să facă din ele o trambulină către moralitate sau misionarism religios. Iar nivelul spiritual nu este atestat de dobândirea unor astfel de puteri; nu numai sfintii pot avea perceptii extrasenzoriale, ci si lucifericii - păzeste-ne, Doamne, de acestia ! Unii nu reusesc să valorifice sansa oferită de Cerul spiritual, iar talentele lor parapsihice rămân doar niste "jucării", mai mult sau mai putin periculoase.
Ar mai fi o motivatie psiho-sociologică pentru care idealurile mistice sunt răspândite si respectate în lume. Oamenii au nevoie de idealuri, de un sistem de valori, pentru a se orienta în haosul diversitătii. Dacă autoritătile luminate nu le oferă popoarelor, ele îsi vor fabrica singure unele strâmbe idealuri, sau vor accepta inspiratii întunecate din cine stie ce abisuri. Cele mai frumoase idealuri sunt oferite de autoritatea religiilor : adevărul, frumusetea, binele, unirea cu Dumnezeu, iubirea de semeni s.c.l. Ele sunt ecoul Creatiei cosmice si al intentiilor Arhitectului Universului.
Chiar dacă omul este perisabil, efemer, ca orice alcătuire de materie, el are nevoie de un ideal absolut spre care să tânjească. Unirea cu Dumnezeu, ca ideal suprem si imposibil de imaginat, nu este realizabilă de om, dar este posibilă pentru spiritul din om. Este imboldul vesnic ce împinge spiritul spre autodepăsire, spre perfectiune. Spiritele stiu că pot ajunge perfecte, căci au mereu în fată exemplul luminos al Marelui Spirit al lui Isus Hristos, si al altor Spirite Superioare. De aceea, e bine ca noi, făpturile de carne, să întelegem Idealul suprem si, actionând întelept, să ne ajutăm propriul spirit a evolua rapid către Divinitate.
Totodată, este util să ne acceptăm cu umilintă limitele omenesti inerente si să ne orientăm atenti si responsabili spre experientele cotidiene. Experientele pământesti, firesti, sunt cele care construiesc, zi de zi, destinul si viitorul nostru. Ca om si ca spirit.
RĂZVAN PETRE
2004
< Înapoi la Pagina Răzvan Petre