<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


PSIHANALISTUL DE SPIRITUALITATE

de Răzvan-Alexandru Petre

Capitole:

 Experimentul „Psihanalistul de spiritualitate”

  Inspiraţia vine de la Sinele Superior

 Nenumărate adevăruri spirituale



Experimentul „Psihanalistul de spiritualitate”

Nu se ştie ce va aduce lumii fiecare şcoală sau maestru spiritual. Adică, noi nu ştim. Ele apar prin Voinţa lui Dumnezeu de a orienta oamenii. Dar oamenii înşişi decid dacă vor să fie orientaţi şi în ce măsură. De aceea, am putea spune că toate sunt experimente, teste.

Am vorbit deseori despre învăţăturile misticului Marius Ghidel, experiment a cărui amploare şi finalitate încă nu se întrezăreşte. El reuşeşte într-un mod admirabil să pună laolaltă esoterismul creştin cu nondualitatea şi, mai mult, să atragă mulţi admiratori, ba chiar adepţi către marile adevăruri pe care le rosteşte. Este un mesager divin, iar aceste învăţături de nivel foarte înalt au fost confirmate de propria sa viaţă neconvenţională. În ultimul timp, răspunzând interesului admiratorilor săi, Marius se pronunţă şi în chestiuni sociale cu un aplomb zguduitor:

«Democraţia reprezentativă serveşte numai oamenilor bogaţi, care au toate resursele şi mijloacele să dirijeze lucrurile aşa cum vor, să dea legile pe care le vor. Soluţia este Iubirea, ca oamenii să se întrajutoreze, să nu aştepte nimic de la vârf, că nimic vreodată nu vor primi. Democraţia reprezentativă nu este în puterea noastră, rolul ei este doar de liniştire, să dormim. Ea este doar o metodă de jefuire a popoarelor.» (sursa FB 18.11.2019)

Citeşte, de acelaşi autor:

LĂCOMIA ESTE CEA MAI PUTERNICĂ FORŢĂ CARE DOMINĂ SPECIA UMANĂ (FB 01.12.2019) permalink

ÎNGERII ÎNTUNERICULUI ȘI OAMENII ÎN CARE ȘI-AU GĂSIT SĂLAȘ ACEȘTIA (FB 08.01.2020) permalink 

LUCIFERIENII - NICIODATĂ SĂ NU TE DUCI SPRE MAI MULT, CĂ TE NENOROCEŞTI (FB 09.01.2020) permalink

ÎNCHISOAREA PLĂCERILOR - CIP-UL RFID DE PE CARTEA DE IDENTITATE ŞI LUCIFERIENII (FB 22.01.2020) permalink

Orice experiment spiritual este interesant şi imprevizibil. De pildă, extraordinarul experiment „Isus din Nazaret” s-a terminat cumplit, după cum ştiţi. Prin el s-a întipărit în memoria rasei umane că, pentru a deveni sfinţi precum Isus, trebuie să ne „crucificăm personalitatea”. Această demonstraţie a fost continuată imediat cu experimentul „Apostolii lui Cristos”, după un alt scenariu şi cu un imens succes, ceea ce a şters întrucâtva amintirea dureroasă a primului episod (lucru şi bun, şi rău, în acelaşi timp).

Se desfăşoară aici şi acum experimentul „Răzvan Petre”, de o incomparabil mai mică anvergură. Sunt reflecţiile mele spirituale sincere, pe care le scriu fiindcă Spiritul meu mă împinge s-o fac. Uneori, El mă pune în nişte stări plăcute sau, dimpotrivă, neplăcute ca să simt direct subiectul, nu doar să mi-l imaginez. Şi desigur că atunci găsesc verbul cel mai potrivit.

Nu sunt un învăţător, ci doar un filosof spiritual sau analist de spiritualitate. Spre deosebire de studiul religiilor, care poate fi făcut de un erudit în mod detaşat, spiritualitatea nu poate fi analizată corect decât dacă o şi trăieşti, o intuieşti, fie şi parţial. De aceea, termenul de „analist” trebuie completat cu componenta sufletească. Mă autodefinesc a fi un sui-generis „psihanalist de spiritualitate”.

Dorinţa şi ideile vin de la Spirit, iar eu le dau o formă adecvată publicului român. După ce le finalizez, uit ce am scris şi mă bucur că am scăpat de nevoia scrisului. Abia mai târziu, când le recitesc, le apreciez valoarea, având acum mintea proaspătă. Nu le-aş mai scrie identic încă o dată.

În spaţiul mental circulă două tipuri de fiinţe: formele-gând şi ideile-seminţe. Numai anumiţi oameni sunt capabili să recepteze şi să înţeleagă ideile-seminţe, care sunt mai abstracte. Aceştia le pot transpune în forme-gând mai grosiere, care pot fi înţelese de mult mai mulţi oameni. Ele se pot exprima, de exemplu, prin cuvinte scrise. Şi astfel, nişte idei foarte abstracte devin un bun comun al întregii umanităţi. Acesta este rolul creatorilor de artă, literatură, ştiinţă etc.

«Sufletul este cel care nu caută nimic pentru sine, este orice lucrare în care nu urmărim un interes propriu, ci e făcută pe gratis şi nu vrem niciun câştig. Numai acea activitate te încarcă cu energia vieţii. Orice altă activitate unde primim o răsplată, NU NE DĂ VIAŢĂ. Doar când facem ceva gratuit sau o jertfă de sine, un sacriciu, când servim, ne supunem sau slujim, atunci ne încărcăm cu viaţă.» (Marius Ghidel)

Cred că scrisul este o metodă de a-mi folosi energia mentală în scopul epuizării tendinţelor şi intereselor spirituale acumulate în trecutul istoric (samskaras). Mintea oricum se învârte degeaba, aşa că mai bine să lucreze ordonat într-un scop nobil. Gândirea asupra spiritului nu dăunează, dar nici nu oferă adevărata realizare spirituală, care apare odată cu încetarea gândirii compulsive şi dispariţia ego-ului intelectual.

«Nu aştept o minune de la gândirea raţională. Rolul ei este să te exaspereze şi, la un moment dat, să renunţi la căutare. Atunci vei găsi Adevărul. De fapt e simplu: când te opreşti din căutare, Îl afli. Oprirea din alergat este chiar aflarea Lui. Chiar dacă aş desfiinţa toate tabuurile mentale, ce folos? Înţelegerea raţională nu este convingere şi nu durează. Oricine îţi dă un alt argument, cazi din nou. Numai lepădarea de sine ne va elibera de condiţionările în care ne trăim limitat viaţa.» (Marius Ghidel)

Fiecare viaţă de om este tot un experiment spiritual. I s-ar mai putea spune şi misiune spirituală. Orice om este o expresie temporară a lui Dumnezeu, care încearcă să se manifeste cât mai deplin prin acel om. Desigur, mereu este loc de perfecţionare, iar omul plăteşte prin suferinţă faptul că nu este încă la nivelul pretenţiilor Spiritului. Oricum, însă, nimeni şi nimic nu-ţi garantează că vei avea o viaţă dulce şi fără probleme. Vei învăţa multe despre arta de a trăi. Dar cui va folosi, în final, dacă tot mori odată şi odată? Celui care face experimentul: Spiritului tău.

< Sus >

Inspiraţia vine de la Sinele Superior

«Nu ştiu nimic despre multe lucruri, dar ce trebuie să ştiu, îmi apare spontan la momentul potrivit. Ceea ce nu trebuie să ştiu, nu mă preocupă. Aceasta este pacea şi norocul meu». (Mooji)

Când înţelegi că inspiraţia nu vine de la mintea ta, deja ai priceput şi că sursa ei este Spiritul tău, Sinele Superior. E dovada indirectă că El există. Până acum credeai orbeşte, dar acum ai şi proba obiectivă. Este un salt foarte important în credinţă.

Spiritul este cu adevărat cel inteligent şi creativ, mintea e abilă doar în a combina diverse informaţii. Cum se face că, în cea mai mare parte, rătăceşti printr-un ocean de gânduri limitate, iar uneori te trezeşti pe o insulă a comorilor?! Au aterizat aşa, întâmplător, la tine în minte? Aşa crezi tu?! Inspiraţia nu este niciodată întâmplătoare.

Dar trebuie să o şi cultivi, prin exerciţiu. Dacă simţi nevoia să scrii ceva şi n-ai mai făcut-o, lasă-te în voia acestui impuls! A doua oară, va fi mai interesant. Pe urmă, nu te vei mai putea desprinde de hârtie sau tastatură...

Sau notează-ţi visele imediat ce te trezeşti, dacă sunt interesante. Pe măsură ce perseverezi în acest obicei, visele vor deveni tot mai cu miez, cu sens, cu mesaje clare...

Sau exersează printr-o metodă divinatorie preferată (tarot, numere, bobi etc) şi vei vedea trecutul, prezentul şi viitorul tot mai clar. Dacă ai ales metoda, ţine-te de ea şi vei avea rezultate, pentru că Spiritul îţi va vorbi prin aceasta. El se adaptează la preferinţele şi putinţele omului.

Cel mai important lucru este să ai aspiraţia spirituală să te uneşti cu Domnul – într-un mod sau altul, greu de prevăzut. Altfel, semnele divine, oricât de clare ar fi, nu te mişcă. Ba nici nu le doreşti, fiindcă îţi deranjează somnul. De aceea, nici nu mai vin, te lasă în pace. Dar nu definitiv.

Până la urmă, vei începe să tânjeşti după Dumnezeu şi tu. Atunci, să ştii că acest dor inefabil este inspirat chiar de Dumnezeul interior. Este chiar dovada prezenţei divine din tine. Altfel, de unde ar apărea?!

sine da inspiratia

Cum recunoşti că acţionezi inspirat:

- Ai o dorinţă nestăvilită, eşti împins de forţa creatoare, aproape luat pe sus.

- Nu întâmpini obstacole exterioare sau, dacă apar, le poţi depăşi lejer.

- Nu ai niciun interes personal, nici nu te interesează cui foloseşte ce faci tu. Doar ştii că trebuie făcut.

«Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.» (Matei 18:20)

Această promisiune a lui Isus pare contradictorie, părând a da de înţeles că El nu vine la cei singuri (?) De fapt, ea are o cu totul altă semnificaţie. Anume, cine vrea să capete cunoştinţe cereşti în interes strict personal, aceluia îi vor rămâne închise Marile Porţi ale Cerului. În schimb, cel care împărtăşeşte cu semenii orice cunoaştere cerească, fie prin viu glas, fie prin scris, va fi ajutat cu Har de Sus. Informaţiile şi trăirile vor fi tot mai înalte dacă el îşi păstrează generozitatea spirituală. Asta am constatat şi eu: cu cât scriu mai mult, cu atât aflu mai multe. Aceasta se corelează cu alt citat din Biblie:

«Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă.» (Matei 5:15)

Îndată ce apare o nevoie spirituală comună în două, trei persoane (care se cunosc sau nu se cunosc), Dumnezeu imediat caută să o împlinească trimiţându-le un mesaj sau o energie printr-un ales al său. Uneori, intermediarul nici măcar nu are aceeaşi nevoie spirituală, ci este doar purtător de mesaj sau energie divină. Alteori, mesagerul nici măcar nu ştie de ce face anumite lucruri şi cui se adresează. Reacţia lui Dumnezeu este spontană şi răspunde la orice nevoie spirituală apare în oameni.

< Sus >

Nenumărate adevăruri spirituale

De-a lungul timpului, am baleiat peisajul spiritual actual de pe diverse paliere şi din mai multe perspective (modele de gândire, paradigme). Am analizat ego-ul şi cum se rafinează el devenind ego spiritual, pentru a face loc treptat manifestării neîngrădite a Sinelui divin. Am analizat gândirea creştină în evoluţia ei. Am căutat să înţeleg legea karmei si manifestarea ei în viaţa noastră. Am analizat comunicarea cu spiritele invizibile, precum şi interacţiunea minţii cu ele şi cu propriul spirit încarnat. Am analizat energiile corpului-minte şi ale Universului. În ultima vreme, sunt atras de nondualitate. Şi am încercat să integrez filosofic toate aceste aspecte spirituale bulversant de diferite...

Creaţia este nesfârşită şi, de aceea, nici spiritualitatea nu poate fi redusă la scheme fixe, căci are multe faţete. Dumnezeu se manifestă diferit prin diverşi oameni, fiecare arătând o anumită Rază a Luminii divine. De pildă, nondualistul spune că „Totul e deja perfect”, dar cel care vindecă cu Puterea lui Dumnezeu se străduieşte să îşi îmbunătăţească permanent abilitatea şi s-o dăruiască cât mai multor semeni. Şi unul, şi celălalt înfăptuiesc tot Voinţa divină. Ba. Mai sunt şi nondualişti care fac „terapie prin nondualitate”, ceea ce pare ceva năstruşnic în viziunea altor nondualişti...

Am încercat să interpretez şi să pun de acord diferite adevăruri spirituale şi să descopăr chestiuni „incorecte”. Toate acestea au făcut parte din propriul meu rol, pe care mi l-am jucat cumva. Trebuia s-o facă şi pe asta cineva.

Dar poate că cei care au lansat acele puncte de vedere nu vor să fie identici cu alţii, nu vor să aibă aspecte comune, nu-i interesează consensul. Fiecare a căutat să fie original, căci asta l-a pus Dumnezeu să facă. EL ne îndeamnă pe fiecare să mergem pe propria cale, să îndeplinim o misiune diferită de a vecinului. EL vrea diversitate, cât mai mare. EL nu vrea un adevăr comun, fiindcă aici, în Manifestare, care este o iluzie în sine, nu poate fi găsit niciun Mare Adevăr. Sunt bucăţele de iluzie adunate de ici, de colo şi arătate lumii ca fiind adevăr.

Fiecare om colecţionează fragmente de „adevăr”. Unii pot avea multe la fel, dar niciunul nu le are pe toate identice cu colegul. Alţii au bucăţi exotice, stranii, respingătoare pentru noi. Ce-ţi pasă ţie?! Lui Dumnezeu îi plac orice experimente, fiindcă toate arată ceva, duc undeva, chiar într-o fundătură. Măcar se va şti că acolo este o fundătură, iar înainte era o pată albă, un necunoscut chinuitor.

Ceea ce tu numeşti prostie este o aventură pentru altul, ba chiar o misiune sfântă. Misiunea de a-şi servi Stăpânul Divin după puterile sale. Aşa au distrus europenii civilizaţii amerindiene sau africane, cu crucea în mână şi adevărul în teacă. Dar Adevărul nu aparţine pământului, fiindcă nu încape în teaca lumii, e mult prea vast.

«Nicio experienţă nu conţine toată realitatea. Din perspectiva individului, este foarte frustrant. Iar iluzia că toată realitatea poate fi cuprinsă într-o singură experienţă persistă şi după Trezire. Este o iluzie foarte subtilă şi pătrunzătoare, o iluzie de nivel înalt, pentru că poate dura chiar şi după ce ai avut un insight semnificativ. Suntem atât de profund condiţionaţi să ne gândim la realitate într-un mod prestabilit şi definitiv! Dar oricât am vrea noi ca realitatea să fie un lucru static, nu este. Deşi fiecare experienţă a realităţii o simţim completă şi totală, asta se întâmplă pentru că, atunci când experimentăm orice aspect al ei, atingem completitudinea şi întregimea Realităţii însăşi. Dar acea completitudine nu este statică, este inepuizabilă.» (Adyashanti)

Se spune că nu trebuie să compari şcolile, ci să mergi pe una până la capăt... Pare mai eficient, măcar forezi într-un singur loc adânc după apă, în loc să sapi mai multe gropi. E şi ăsta un tip de abordare: iluzia perseverenţei, a seriozităţii, a meritului, a maestrului autentic. De fapt, e doar o lecţie.

Dar nu confunda lecţia cu examenul! Nu vei da examen cu acelaşi profesor care te-a învăţat. Nu. E mai rău! Vei merge într-o ţară cu totul străină, a cărei limbă n-o cunoşti, ţi se vor pune întrebări, iar tu va trebui să răspunzi imediat şi făcându-te înţeles de comisie.

Cam aşa e cu Adevărul. Adevărul se va afla la examen. Un examen pentru care nu vei fi niciodată pregătit. Nimeni nu ştie din ce domenii vor fi subiectele, dacă profesorii sunt oameni sau roboţi, dacă vei răspunde stând în picioare sau atârnat cu capul în jos, dacă vei lua examenul cu lauri sau vei fi aruncat la canibali... Cam aşa stă treaba cu Adevărul unic şi adevărat. Nu şti nimic despre El şi nici nu te poţi pregăti acasă...

< Sus >

Răzvan A. Petre
 6 martie 2020