< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Alexandru Petre
2 dec 2011
Sunt Octavian , economist, 60 de ani. Am fost educat în spirit crestin, dar nu în sens bigot. Sunt pasionat de spiritualitate în sens general. As vrea să vă întreb despre două subiecte cărora nu le-am găsit explicatii pe unde am tot citit.
- Cum se împacă spiritismul si, în general, diversele tehnici de divinatie cu interdictia expresă din Biblie cu privire la comunicarea cu cei morti, cu lumea spiritelor (dar si aflarea viitorului)? Nu este un păcat, si încă unul mare?
- De asemeni, cum de se vorbeste cu atâta usurintă despre metempsihoză, adică reîncarnarea sufletelor, când nu sunt dovezi concrete si recunoscute ca asa ceva ar fi posibil. Origene este considerat de unii autori că ar fi sustinut metempsihoza, dar nu sunt în vasta sa operă astfel de scrieri. Mai exact, nu am găsit că ar fi "faimos" pentru asa scrieri! A fost deosebit de dedicat credintei în Dumnezeu. Nu mai vorbim de pozitia actuală a Bisericii Crestine, în ansamblul ei, fată de acest subiect: respingere totală a acestei erezii. Pozitie oficială.
Vă multumesc pentru bunăvointa de a-mi răspunde!
Voi încerca să vă răspund punctual si cât mai argumentat.
1. Vorbind despre Biblie, din principiu, ar trebui să fim mai rezervati! Biblia este o compilatie de texte foarte vechi, unele de 3000 de ani. Nu contest valoarea istorică a acestor scrieri, dar unele dintre ele nu mai sunt actuale. În cărtile unde se vorbeste despre "chemarea sufletelor mortilor" sau "ghicirea viitorului", câteva pasaje mai încolo găsim unele monstruozităti, privite prin sensibilitatea omului modern. Câteva exemple:
- În Leviticul 20:27 scrie: «Bărbatul sau femeia, de vor chema mortii sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucisi, că sângele este asupra lor.» Dar în acelasi capitol găsim o altă afirmatie ce ne lasă perplecsi: «Bărbatul care se va culca cu femeie în timpul curgerii ei si-i va descoperi goliciunea […] amândoi să fie stârpiti din poporul lor.» (Leviticul 20:18)
- În multe locuri din Vechiul Testament se consacră jertfirea de animale în numele Domnului (obicei perpetuat până astăzi, prin tăierea mieilor nevinovati de Pasti, contrar preceptelor cristice).
- De asemenea, se instituie legea crudă a talionului «De va lovi cineva un om si va muri, acela să fie omorât» (Leviticul 24:17). Tot aici se spune «Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obstea să-l ucidă cu pietre» (Leviticul 24:16).
Există astfel de exemple cu duiumul, care ar trebui să ne facă să arătăm mai multă retinere atunci când invocăm autoritatea Bibliei. Se spune despre unele pasaje din această Carte: "litera ucide, spiritul dă viată", ceea ce ne îndeamnă să apelăm la intuitie pentru a deosebi adevărul printre rânduri. De obicei, oamenii nu citesc personal Biblia, ci preiau afirmatiile sententioase ale unor clerici. Din comoditate si lipsă de timp. Dar cine vrea să afle adevărul, trebuie să depună un efort propriu în acest scop.
Fiindcă ati adus vorba despre "păcate", vreau să vă amintesc faptul că Sfintii Părinti asază credinta în superstitii în rând cu păcatul vrăjitoriei, pentru că se bazează pe necredinta omului în Dumnezeu. Dacă credinciosii si-ar trece în revistă nenumăratele superstitii, unele păgâne, altele religioase (de exemplu, când cineva freacă de moastele unui sfânt cardul de credit - fapt real!), probabil că s-ar ocupa mai mult de propriile defecte decât să condamne diversele presupuse "păcate" ale altora… «De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău si bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?» (Matei 7:3)
2. Interdictia biblică de a chema mortii si a merge la vrăjitoare era, în acel context, probabil întemeiată! Trebuie însă să întelegem că abilitatea de a comunica cu lumea spiritelor nu este un rău în sine, ci poate fi folosită atât pentru a invoca spiritele superioare (îngerii), cât si pe cele inferioare (demonii). Depinde în mod esential de calitatea mediumului, ca si de intentiile sale.
- Dacă definim ca "vrăjitor" pe individul care cheamă spirite inferioare, indiferent în ce scop (care de obicei este un scop dăunător fiintelor umane), este normal să respingem cu fermitate acest gen de activitate. Nu am găsit însă nicio interdictie în Biblie de a invoca Îngerii (spiritele superioare)!
- Dacă, referindu-ne la "sufletele mortilor", presupunem că ele nu pot deveni niciodată spirite superioare, aceasta arată ignoranta noastră spirituală, limitele mintii umane. O dovadă imediată o găsim în capitolul I Regi 28, unde mediumul din Endor cheamă spiritul unui mort recent (Samuel) care îi dă o prevestire sumbră regelui Saul, previziune ce se va si realiza.
În privinta cercetării viitorului, iarăsi dăm partial dreptate Bibliei, cu anumite nuante. Nu neapărat divinatia, ghicirea este un rău în sine, ci a lua drept literă de lege ceea ce afli. Fiindcă viitorul nu e fix, nu e bătut în cuie, ci depinde de actiunile prezentului (fapte fizice, dorinte, gânduri). De aceea, ghicirea viitorului le poate dauna celor mai "slabi de înger", fiindcă le încurajează tendintele fataliste, de neputintă si pasivitate. Nu e un păcat, ci o chestiune psihologică mai delicată.
3. Informatiile de mai sus ar trebui să fie făcute publice chiar de către clerici, este datoria lor spirituală. Dar ei nu o fac, din mai multe motive:
- NU STIU (fiindcă nu au cercetat în detaliu chestiunile teologice, cu o minte deschisă);
- NU POT (disciplina canonică nu le permite să pună în discutie dogmele prestabilite);
- NU VOR (ar fi un efort prea mare). Majoritatea enoriasilor nu sunt interesati de fineturi spirituale, ci vor un verdict simplu si clar, o viziune în alb si negru, fără nuante ambigue.
Apropo de comoditatea clericilor de a deschide mintea "prostimii", iată ce povestea Andrei Plesu:
«Am avut o discutie cândva cu părintele Cleopa. Am avut ocazia să-l întâlnesc si l-am întrebat cum e cu visele. Mi-a răspuns prompt: "Toate sunt de la dracul!" Asta m-a perplexat, fiindcă am putut imediat să îi spun: "Bine, dar sotul Mariei (Fecioara) află despre faptul că ea e însărcinată printr-un vis. Dar era un vis care spunea un adevăr, un vis care venea dintr-o instantă de nepus la îndoială. Si mai sunt locuri în Biblie în care visul e o cale de dialog între Dumnezeu si credinciosii lui. Cum îmi spuneti că toate vin de la diavol?" Si atunci părintele Cleopa, un moldovean cu umor si cu rafinament, mi-a spus: "Asa este, sunt si unele... Dar decât să smintesti lumea, să le spui să stea să deosebească, mai bine le spui că toate-s de la diavol si-ai scăpat. E mult mai igienic să le spui asta, decât să încerci să le explici care e diferenta".» Sursa
4. Despre reîncarnarea sufletelor am scris câteva articole pe www.spiritus.ro. Există studii stiintifice asupra fenomenului reîncarnării, care îl dovedesc pe cale ratională. De exemplu, studiile realizate de celebrul dr. Ian Stevenson asupra amintirilor din viata anterioară a unor copii mici. Cazuistica cuprinde mii de cazuri, iar amintirile au fost verificate riguros la fata locului.
Când cereti "dovezi", amintiti-vă că dogmele religioase nu numai că nu le oferă în sprijinul propriilor afirmatii, ci chiar ne împiedică să le punem în discutie. Deci să nu folosim un "dublu standard"! Adică, suntem foarte critici cu afirmatiile care ne intrigă (mentali), dar credem orbeste în cele pe care le dorim (emotionali)…
Despre Origen puteti citi câteva aspecte semnificative în articolul meu DE CE TEOLOGIA CRESTINĂ RESPINGE "REÎNCARNAREA"? Dar cui din Biserică îi mai pasă de Origen si teoriile lui (oricât de corecte ar fi), din moment ce ele au fost deja eliminate din dogmă?! La fel, cui din Biserică îi mai pasă de Sfântul Ardealului, Arsenie Boca, o figură luminoasă si carismatică, contemporană cu noi? Si ce dacă Sfântul Arsenie Boca credea în reîncarnare?! (după cum afirma părintele Arsenie Papacioc!) Va schimba asta dogma Bisericii?!...
Vorbiti de "pozitia oficială" împotriva ereziilor… Dar "pozitia oficială" se poate schimba oricând, domnule Octavian! De exemplu, în perioada interbelică Biserica noastră a condamnat ferm masoneria. Astăzi numerosi clerici de rang înalt sunt masoni, după cum afirmă chiar unii colegi ai lor. «Când un orb călăuzeste pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.» (Matei 15:14).
Drept concluzie de final mi se pare a fi potrivită următoarea parafrază la un citat celebru: "Adevărul se smulge, nu se cerseste!"
Răzvan Petre, 20 ianuarie 2012