< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
O recentă găselnită a anticristilor: "S-a găsit sarcofagul cu osemintele lui Isus din Nazaret (?), a sotiei si copiilor săi (?)". Furtună într-un pahar cu apă! Câteva rationamente de bun simt demontează lesne această mistificare. Desigur, nu este cazul să respingem din start orice nouă revelatie asupra trecutului care ne afectează traditia religioasă. Cu conditia să respecte adevărul! Dar această asa-zisă "descoperire arheologică" l-ar face să râdă si pe un musulman (se stie că acestia recunosc sfintenia lui Isus si a Maicii Domnului).
În primul rând, trebuie să admitem că fenomenul de materializare a corpului energetic al lui Isus a avut într-adevăr loc după moartea sa. Din două motive:
1) Asemenea materializări ale unor persoane sfinte decedate au avut loc si în alte culturi si zone geografice, în diverse timpuri, din Voia si întru Slava lui Dumnezeu. (De exemplu, cititi despre Învierea lui Sri Yukteshwar Giri în "Autobiografia unui yoghin", de Paramahamsa Yogananda.)
2) Este imposibil să credem că relatările evanghelice referitoare la aparitiile lui Isus după moarte au fost doar fantasme colective. Dimpotrivă, ele ne dau indicii psihologice clare precum că martorii au trăit întâmplări ce le depăseau imaginatia.
În al doilea rând, admitând Învierea lui Isus ca parte a unui Plan Divin, putem continua astfel:
1) În traditia bisericii crestine s-a stabilit că Isus a reînviat în corpul său carnal. [Desigur că este o eroare scuzabilă. Aparenta de materialitate s-a datorat perfectiunii spiritului său în a materializa particulele subtile care îi alcătuiau corpul astral – rămas intact doar cele 40 zile după moartea corpului fizic]. Este un fapt de necontestat că primii crestini credeau în reaparitia corpului fizic după moarte. O asemenea credintă nu s-ar fi putut forma dacă nu s-ar fi observat că osemintele Sale dispăruseră. Primul lucru pe care l-au făcut martorii, în modalitătile relatate în Evanghelii, a fost să verifice dacă cadavrul se află la locul său în pestera unde fusese depus (nu cumva corpul revenise la viată, precum Lazăr?!). Este deci de bun simt că osemintele lui Isus nu mai existau în momentul materializării spiritului lui Isus. Altfel, aparitiile Sale ar fi fost catalogate drept "fantome" - fenomen destul de frecvent, cunoscut si de evrei, dar nelămurit. Nici o fantomă nu reusise să instaureze o religie!
Corpul lui Isus fusese fie ascuns de către cineva, fie pur si simplu dematerializat.
2) Divinitatea a dorit să demonstreze omenirii că afirmatii ca "Nimeni nu s-a întors din moarte, ca să ne spună cum este", sau "Mortul de la groapă nu se mai întoarce" sunt destul de relative. Mai exact, că există viată după moarte – acesta este mesajul clar al Planului Divin. Fiindcă oamenii acelor timpuri si locuri erau extrem de materialisti (oare nu sunt la fel si acum?!), Divinitatea le-a arătat cu dovezi palpabile că nu există moarte. Atât de pregnante au fost dovezile, încât i-au socat pe apostoli, transformându-i din niste indivizi tristi si speriati în niste martiri ai credintei, plini de râvnă si inspiratie. A fost cu sigurantă un soc al reîntâlnirii în planul fizic cu persoana sfântă a lui Isus.
În al treilea rând, admitând că osemintele lui Isus au dispărut – aspect obligatoriu pentru ca credinta crestină să fi putut lua nastere în forma acreditată de istorie – putem admite că au fost ascunse de un "complice" al Planului Divin dintre apostoli?
Ar fi absurd să ne imaginăm că ulterior, destul de curând, osemintele sale să fie recuperate si puse într-un sarcofag, alături de cele ale membrilor familiei sale. Acest fapt ar fi anulat toată verva religioasă a proaspetilor crestini!!! Dacă ipoteticul "acolit" ar fi îngropat în secret trupul, atunci nu i-ar fi inscriptionat numele pe sarcofag (asa cum apare în documentarul lansat în mass-media). Adică: ori era "complice" cu Dumnezeu si ar fi păstrat tăcerea absolută, ori ar fi îngropat trupul în mod public (ceea ce nu s-a întâmplat). Este cu totul ilogic ca cineva să ascundă întâi cadavrul, iar pe urmă să îl readucă printre rămăsitele pământesti ale familiei fără ca cineva să observe. De fapt, cel mai mic zvon că există cadavrul lui Isus ar fi năruit toată credinta lor, ca pe un castel de nisip!
Este imposibil ca osemintele lui Isus să zacă acum într-un sarcofag înregistrat cu nume si origine!
În al patrulea rând, de ce să considerăm că cineva i-a ascuns osemintele, când era mult mai simplu ca Dumnezeu să ordone încă o minune din lungul sir de minuni făcute de Isus cât a trăit – să-i dematerializeze cadavrul. Stim astăzi că există oameni dotati cu însusiri paranormale care pot efectua astfel de operatii magice de materializare-dematerializare cu obiecte sau cu propriul lor corp. I-ar fi fost oare greu lui Dumnezeu să dispună această disparitie miraculoasă? Evident că nu.
După moartea lui Buddha, adeptii săi (pasnici si toleranti, de altfel) au început certuri si bătălii pentru părticele din corpul său. Vă închipuiti ce războaie petru cucerirea moastelor lui Isus s-ar fi produs, dacă ele ar fi existat?! Superstitiile sunt încă atât de puternice, încât se consideră în anumite cercuri "oculte", că posesorul lăncii cu care a fost străpuns Isus pe cruce ar putea deveni cuceritorul lumii (!). E usor de imaginat ce fortă de impact si sursă de conflicte ar fi fost existenta moastelor lui Isus! Să-i multumim lui Dumnezeu că ne-a ferit de încă o ispită majoră de a ne omorî unii pe altii în numele credintei!
12 martie 2007