<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


SOMNUL, VISUL ŞI DEDUBLAREA

de Răzvan Alexandru Petre

Somnul este o parte importantă a vieţii fiecăruia dintre noi. Totuşi, el se desfăşoară de obicei în totala noastră ignoranţă.

În ultimele decenii, ştiinţa a făcut progrese semnificative spre descifrarea mecanismelor somnului. Astăzi se pot decela câteva funcţii ale sale, cum ar fi: odihna şi vindecarea corpului şi creierului, organizarea structurii psihice şi a memoriei (mai ales în stadiul REM), visarea (o necesitate încă neînţeleasă).

Studiile asupra somnului au reuşit să scoată la iveală doar fenomene marginale, cum sunt undele electrice măsurate la nivelul scalpului, concentraţiile de substanţe hipnotice din creier sau comportamentul nocturn.

Sub aparenta pasivitate a somnului se ascund însă fenomene parapsihologice incredibile. Articolul de faţă îşi propune să scoată la lumină cauzele profunde ale manifestărilor hipnotice, din perspectivă esoterică.

1. STADIILE SOMNULUI

Figura 1

Savanţii au stabilit că somnul adultului se divide în 4-6 cicluri pe noapte, cu 5 stadii într-un ciclu (în societăţile moderne). Caracteristicile acestor stadii sunt redate succint în tabelul 1 şi figura 1. Succesiunea temporală a acestora este reprezentată în graficul din figura 2. Sunt posibile numeroase variaţii, dar întotdeauna vom regăsi cele 5 stadii ale somnului.

În timpul somnului REM se consolidează amintirile şi creierul se odihneşte foarte bine. Visele sunt absolut necesare omului; privarea de vise, chiar dacă corpul este relativ odihnit, poate duce la apariţia visării chiar în stare de veghe.

Un ciclu de somn se repetă după circa 90 minute, durând din ce în ce mai puţin, pe măsură ce ne apropiem de dimineaţă. În acelaşi timp, stadiile REM devin tot mai lungi, putând atinge 60 minute spre dimineaţă.

Stadiile 3 şi 4 apar doar în prima parte a nopţii, oferind cea mai bună odihnă a corpului şi minţii.

Tabelul 1
Stadiu de somn Unde cerebrale Procent din durata totală a somnului Durata într-un ciclu Descriere generală
1 ALFA (8-15 Hz), THETA (4-7 Hz) 5 % 5 min Somn superficial, pierderea contactului cu lumea fizică; Halucinaţii hipnagogice (lumini şi modele colorate), vise scurte, intense; Corp relaxat; Senzaţii de cădere, plutire; Unde cerebrale neregulate şi de mică amplitudine.
2 Forme de fuse (12-16 Hz) şi complexe K 50 % 20 min Somn evident, dar trezire uşoară; Relaxare mai profundă; Uşoară scădere a temperaturii corpului. Vârfuri de unde cerebrale ritmice şi rapide (numite ace sau fuse)
3 DELTA (0,1–3 Hz), BETA joase (13–15 Hz) 5 % Câteva minute Trezire dificilă şi în confuzie; Lipsă de răspuns la stimulii fizici. Creierul începe să emită unde DELTA (lente). În stadiile 3 şi 4 apar parasomniile (somnambulism, enurezis, coşmaruri, scrâşnitul dinţiilor etc).
4 DELTA (0,1-3 Hz) 15 % Câteva minute Undele DELTA devin predominante.
REM BETA (16-30 Hz), THETA (4-7 Hz) 25 % 10 min REM = Rapid Eye Movement (mişcarea rapidă a globilor oculari sub pleoape). Trezirea este dificilă; Cortexul motor este activ, dar trunchiul cerebral blochează impulsurile către corp; Muşchi extrem de relaxaţi, fiind posibilă paralizia în somn; Apar visele; Se intensifică bătăile inimii, respiraţie rapidă şi neregulată, erecţie; Unde cerebrale rapide, ascuţite.

 

Figura 2

* * *

FENOMENELE PARAPSIHOLOGICE DIN SOMN

Considerând ipoteza că cele 5 stadii ale somnului definesc 5 stări parapsihologice distincte, vom încerca să le punem în corespondenţă. Acesta este un lucru cu totul inedit, din câte cunoaştem noi.

NOŢIUNI ESOTERICE

Iniţiaţii afirmă faptul că fiinţa umană integrală este formată, pe lângă un corp fizic, şi din corpurile "subtile" (de energie), care pătrund şi învelesc corpul fizic precum foiţele de ceapă sau precum intră una într-alta păpuşile ruseşti. Corpurile subtile sunt, în principiu, trei la număr: corpul (învelişul) eteric, cel astral şi cel mental, primul fiind cel mai grosier, iar ultimul, cel mai rarefiat. Fiecare dintre ele are proprietăţi şi funcţii diferite. Cărţile lui Arthur E. Powell le descriu pe larg.

Corpul eteric (numit şi vital) impregnează şi înconjoară corpul fizic, dându-i vigoare. Fără energia acestuia, corpul fizic rămâne un cadavru. În timpul somnului, învelişul eteric se duplică (înconjurat de copia astrală şi cea mentală) şi iese parţial din alinierea cu corpul fizic, stând în apropierea acestuia sau putându-se deplasa la distanţă. Ulterior, dublul astral poate şi el să părăsească dublul eteric. Legătura dintre corpurile subtile este asigurată de aşa-zisul "cordon de argint", care este un flux neîntrerupt de particule energetice.

 

STADIILE SOMNULUI ŞI DUBLURILE SUBTILE

Folosind raţionamentul şi informaţii de la autorii esoterici Scarlat Demetrescu şi Robert Bruce, am realizat următoarele corelaţii între stadiile somnului şi poziţia dublurilor subtile:

Stadiul 1 – Copia eterică şi cea astrală ies parţial din alinierea cu corpul fizic, dar rămânând împreună.

Acest stadiu se referă atât la starea hipnagogică (de aţipire), cât şi la cea hipnopompică (de trezire).

Este momentul potrivit pentru începerea unor experienţe parapsihice precum dedublarea voluntară sau hipnoza.

Stadiul REM – Dublul eteric este parţial ieşit din corpul fizic, iar dublul astral este ieşit complet.

Scarlat Demetrescu afirmă că visele au loc când astralul este ieşit, dar etericul este în corp; datorită corpului eteric (vital) se construiesc visele, deseori sub inspiraţia astrală (vezi capitolul VISUL din cartea "Din tainele vieţii şi ale universului").

Stadiul 2 – Aflat între stadiul 1 şi REM (vezi graficul din figura 2 ), în acest stadiu ar trebui ca dublul eteric şi cel astral să fie ieşite complet (dar aliniate împreună).

Scarlat Demetrescu spune că, în stare ieşită din corp (stadiile 2, 3 şi 4), dublul eteric este încărcat cu fluid vital de natură cosmică.

Stadiul 3 – Acest stadiu urmează întotdeauna stadiului 2, conform graficului.

Scarlat Demetrescu afirmă că, atunci când dublul astral iese din cel eteric, aceasta este starea de somn adânc, fără vise.

Stadiul 4 – În continuarea stadiului 3, şi dublul mental iese din cel astral, pe măsură ce somnul devine tot mai profund (după Robert Bruce, în cartea sa "Astral Dynamics").

Am stabilit deci ce se întâmplă din punct de vedere parapsihologic, ţinând cont de informaţiile ştiinţifice despre somn. Este prima oară când se reuşeşte o apropiere dintre două abordări care nu au multe lucruri în comun. Sinteza este prezentată în planşa din figura 3.

Din punct de vedere didactic, această planşă a desfăşurării spaţiale a somnului are avantajul, faţă de graficul desfăşurării temporale (din figura 2), că este mai uşor de priceput şi memorat. În plus, oferă deschidere pentru înţelegerea şi altor fenomene parapsihice care folosesc aceleaşi noţiuni elementare.

Figura 3   (mărită)

Vizionaţi decalarea corpurilor subtile pe parcursul unui ciclu de somn standard în animaţia GIF de aici

REPREZENTAREA MINŢII

Pe măsură ce creierul emite unde tot mai lente (în ordine descrescătoare: beta, alfa, theta, delta), se poate spune că mintea devine tot mai adormită. În figura 3, cercul colorat în galben desemnează mintea activă, iar culoarea gri, mintea amorţită. În stadiul REM mintea este la fel de activă ca în starea de veghe.

Este foarte important de subliniat că mintea este de natură electromagnetică, energetică, eterică, diferind de creierul fizic. Argumente în acest sens sunt prezentate de numeroşi cercetători din domeniu.

Din informaţiile spiritiste, mintea este ca un norişor de energie plasat în dreptul cerebelului.

SPIRITUL

Scarlat Demetrescu foloseşte des noţiunea de "duh" sau spirit, care iese în somn şi reintră în corpul omului pe care îl animă. Acest spirit poate naviga pe tărâmurile invizibile, fiind purtat de dublul subtil adecvat. Pentru a nu complica lucrurile deocamdată, am preferat să aducem în discuţie doar aspectele energetice şi mai puţin chestiunile spiritiste. Fiecare înveliş subtil are propria inteligenţă.

Rămâne totuşi un subiect interesant: ce se întâmplă cu spiritul pe timpul experienţelor de noapte? În principiu, sunt posibile următoarele variante:

1) Spiritul este legat de corp, pe care nu îl părăseşte decât la moarte. Numai corpurile subtile se dedublează, ca nişte roboţi sau drone inteligente ce păstrează permanent legătura cu Spiritul de la bază.

2) Spiritul însoţeşte cel mai rafinat dublu, pentru a avea cele mai înalte experienţe posibile. Este versiunea susţinută de autorii spiritişti (Scarlat Demetrescu).

3) Spiritul se divide şi el, lansând părţi din el în fiecare copie subtilă. Această ipoteză trebuie conciliată cu postulatul că spiritul este unitatea fundamentală, atomul de conştiinţă.

Lămurim această dilemă în articolul "SPIRITUL NU PĂRĂSEŞTE TRUPUL NICIODATĂ, PÂNĂ LA MOARTE"

 

2. CĂLĂTORII ÎN SOMN

Fenomenul parapsihologic al EXTRACORPORALIZĂRII (numit şi proiecţie astrală, dedublare, călătorie astrală, iar în limba engleză OBE – Out of Body Experience) are dedicate zeci şi sute de lucrări scrise de experimentatori direcţi ai săi. Un cercetător extrem de avizat şi entuziast este Robert Bruce, care dă dovadă de o minte puternică, curiozitate ştiinţifică şi dorinţa de a veni în ajutorul semenilor prin cărţi, cursuri şi discuţii pe această temă şi altele înrudite. Mărturisesc că lectura cărţii sale "Astral Dynamics" (tradusă şi în România sub titlul "Dinamica planului astral") mi-a trezit corelaţii teoretice interesante, care au dus în final la scrierea acestui articol. Mărturiile personale ale lui Robert Bruce aduc clarificări şi noutăţi în domeniul esoteric, cum ar fi noţiunile originale de "diviziunea minţii", "feed-back astral" sau "vânt astral". Noţiunile în limba engleză citate în continuare îi aparţin lui.

Maestrul Bruce afirmă în cartea sa, după o experienţă de decenii, că "nimic nu e simplu în privinţa fenomenului de extracorporalizare".

Totuşi, în limitele posibilităţilor, noi vom încerca să îl explicăm cât mai simplu, prin desene didactice. Folosind elementele introduse în capitolul anterior, vom reprezenta câteva fenomene esenţiale, cum ar fi: divizarea minţii în cadrul extracorporalizării, clarviziunea, proiecţia astrală şi mentală, visul lucid şi altele.  

* * *

EXTRACORPORALIZAREA

Extracorporalizarea înseamnă ieşirea conştiinţei afară din corpul fizic, care va fi văzut de undeva de sus. Fenomenul poate apare spontan în cazul unor traume, accidente, anestezii generale, dar şi în clipele de odihnă. Nu este o halucinaţie şi nici jocul imaginaţiei. Unele persoane reuşesc să se proiecteze afară din corp la dorinţă, trăind o aventură mai impresionantă decât cel mai tare film artistic 3D.

Numele de proiecţie "astrală" semnifică de obicei o proiecţie "eterică", adică o ieşire în planul eteric. Mediul eteric (real-time zone, lb. engl.) este format din materie astrală, dar particulele sale copiază detaliile lumii fizice în timp real. Lumea eterică este o copie energetică a lumii fizice şi aici se trăiesc majoritatea experienţelor de dedublare.

Termenul de "proiecţie astrală" se foloseşte generic pentru toate tipurile de dedublări (eterice, astrale şi mentale) – dacă nu se specifică altfel.

Cine sau ce se proiectează în afara corpului?

Una din descoperirile personale a lui Robert Bruce este că proiectarea DUBLULUI eteric nu lasă în urmă o carcasă goală, care ar fi corpul fizic, ci se face prin ieşirea în exterior a unei copii energetice. DUBLUL eteric (duble-copy, lb. engl.) copiază identic forma şi calităţile corpului eteric original (master-copy, lb. engl.) rămas în corpul fizic. "După proiecţia în afara corpului, DUBLUL eteric există ca o entitate complet separată, care funcţionează, gândeşte, experimentează şi înregistrează amintiri din locurile unde călătoreşte în mod independent de corpul fizic/eteric", spune autorul.

CELE 3 LUMI SUBTILE

Putem spune că, dacă planul eteric este un univers paralel cu cel fizic, în schimb planul astral este un univers perpendicular pe cel fizic (adică non-spaţial, nelocalizat, fără corespondenţă cu locurile fizice). Iată, foarte pe scurt, descrierea celor 3 planuri subtile majore:

Planul eteric – cu forme fizice, spaţial; materia astrală are condiţionări legate de imitarea legilor fizice, precum şi de evenimentele sau aparenţele fizice.

Planul astral – cu forme fizice, non-spaţial; materia astrală este dependentă foarte mult de gândire, ascultând de dorinţele conştiente sau inconştiente ale fiinţei astrale. Există numeroase subplanuri şi tărâmuri cu aspecte diferite, unele modelate chiar la dorinţa locuitorilor de acolo.

Planul mental – fără forme fizice, non-spaţial; materia astrală este mult mai rafinată şi oferă o mai mare libertate de creaţie, formele vizuale preferate sunt cele simple şi abstracte, deşi se pot crea şi aparenţe corporale umane.

Există şi planuri superioare, pe care unii autori le menţionează distinct (de exemplu, planul cauzal, buddhic, vedic), dar, practic, ele sunt subplanuri mai rafinate ale aceluiaşi plan mental.

 

DIVIZAREA MINŢII ÎN TIMPUL EXTRACORPORALIZĂRII

Foarte important, în procesul dedublării chiar şi mintea fizică (fiind de natură eterică, energetică) se divide (mind-split, lb.engl), în dublul eteric luând loc "MINTEA DE REZERVĂ" (denumire adoptată de noi). "Mintea de rezervă" copiază identic personalitatea "MINŢII DE BAZĂ" (denumirea noastră), rămasă în corp. Practic, în intervalul de timp în care are loc extracorporalizarea apar două ego-uri identice în corpuri şi locuri diferite.

BILOCAŢIA

Fenomenul parapsihologic numit bilocaţie are legătură cu acest fenomen de divizare a minţii şi corpului subtil. Conştiinţa persoanei dotate cu abilităţi extrasenzoriale se mişcă alternativ şi continuu între corpul fizic şi locul unde se află copia sa eterică, chiar şi în stare de veghe.

Alteori, persoana intră în stare de transă, nemişcare şi aparent somn, păstrându-şi conştiinţa trează numai în dublul aflat la distanţă. Acest lucru se petrece obligatoriu când dublul capătă consistenţă vizibilă, putând fi chiar pipăit (este şi cazul celebru al "teleportării" de câteva ore a părintelui Arsenie Boca din lagărul de muncă de la Canal, unde era deţinut politic).

Figura 4

După cum spune Robert Bruce, la dedublarea din somnul normal, mintea rămâne ataşată corpului fizic (vezi figura 3). Dimpotrivă, în situaţia în care omul iese conştient din corpul fizic, mintea se dedublează şi ea. Se poate spune că fenomenul dedublării conştiente nu se referă atât la duplicarea corpurilor subtile (care oricum are loc în fiecare noapte), cât la divizarea MINŢII care le însoţeşte. Deci mintea se dedublează în proiecţia astrală conştientă. Când nu este conştientă, nu mai vorbim de o proiecţie astrală (OBE, lb.engl.), ci de o simplă dedublare în somn.

Figura 5

REPREZENTAREA MINŢII

În figura 4 am reprezentat cele două părţi de minte ca două jumătăţi de disc, pentru o rapidă înţelegere. Totuşi, o reprezentare mai aproape de realitate este dată în figura 5, în care "mintea de bază" şi "mintea de rezervă" au aceeaşi formă sferică, diferind doar prin numărul de particule (densitate). De obicei, mintea dublului este mai rarefiată, mai săracă în particule decât cea rămasă la bază. Personalitatea şi abilităţile rămân relativ aceleaşi.

 

 

DIVIZAREA MINŢII PE TIMPUL SOMNULUI

În planşa cu stadiile somnului (figura 3) am considerat că mintea rămâne în corpul fizic, în acord şi cu opinia lui Robert Bruce. La acel nivel de analiză era suficient. Dar acum, după ce am înţeles mai bine fenomenul de divizare a minţii, putem să admitem totuşi că dublurile subtile sunt însoţite întotdeauna de un fragment de "minte de rezervă" – mai mic în somn, mai mare la proiecţia conştientă.

Chiar maestrul Bruce afirmă, în alt pasaj, faptul că dublul eteric emanat în somnul obişnuit (care păstrează forma corporală a omului respectiv) poate fi trezit de un alt călător astral conştient. Aceasta demonstrează, indirect, că dublul din somn posedă şi el o minte eterică (adormită sau trează).

Cu cât "mintea de rezervă" este mai densă în particule inteligente, mai plină de energie mentală, cu atât conştienţa dedublării este mai intensă. Ar fi posibil ca natura să nu fi lăsat lucrurile la voia întâmplării şi să fi predefinit două trepte de energizare a "minţii de rezervă": un nivel pentru dedublarea în somn şi un alt nivel energetic pentru dedublarea conştientă.

În cazul somnului normal, aventurile astrale sunt mult mai "potolite" tocmai din lipsa tonusului mental. Totuşi, sunt şi nopţi când dublurile noastre sunt angrenate în unele aventuri astrale mai interesante. Pe unele ni le amintim, poate, ca pe nişte vise distincte sau ca fiind părţi din alte vise obişnuite.

 

PĂSTRAREA AMINTIRILOR ASTRALE

Descoperirea fenomenului de divizare a minţii l-a făcut pe cercetătorul Robert Bruce să înţeleagă de ce multe proiecţii astrale conştiente (OBE, lb.engl.) sunt "ratate" de experimentatori, în ciuda îndeplinirii tuturor condiţiilor prescrise.

Figura 6

El spune că fiecare din cele două minţi eterice separate temporar – având propria inteligenţă, voinţă şi memorie – înregistrează separat propriul set de amintiri. La revenirea în corp a dublului eteric, "mintea de rezervă" se reunifică cu "mintea de bază", moment în care între cele două părţi se face o sincronizare a amintirilor. Mai precis, din "mintea de rezervă" se "descarcă amintirile din experienţa astrală" (shadow-memory download, lb. engl.), ca dintr-un computer în altul.

Problema este că mintea fizică este făcută "din fabrică" să suporte doar un singur set de amintiri pentru fiecare perioadă de timp. Din acest motiv, dacă amintirile din planul eteric sunt mai slabe energetic sau emoţional, ele vor fi suprascrise (overwrite, lb.engl.) de amintirile din planul fizic (oricât de banale ar fi ele). Or, dacă experimentatorul nu mai păstrează memoria proiecţiei astrale, este ca şi cum ea nu ar fi avut loc niciodată.

În mod normal, mintea fizică reţine amintirile din lumea fizică în timp real, imediat ce evenimentele se produc. Pentru ca noul set de amintiri descărcate ulterior să le înlocuiască pe primele este nevoie de condiţii speciale.

Totuşi, chiar dacă suprascrierea eşuează, aceste amintiri "paralele" rămân arhivate undeva, în subconştient (partea ascunsă a minţii). Spiritul le are oricând la dispoziţie, căci dedublarea are ca motiv tocmai dorinţa spiritului de a ieşi din obscuritatea carcasei trupeşti şi banalitatea evenimentelor fizice şi de a câştiga experienţe.

Ele ar putea fi, eventual, readuse la suprafaţa conştiinţei omului folosind o transă uşoară hipnotică sau cuvinte-cheie. Cuvintele-cheie descriu succint fazele experienţei psihice. Ele trebuie să fi fost notate pe hârtie imediat ce călătorul s-a reîntors din extracorporalizarea conştientă sau s-a trezit din vis.

Momentul crucial de păstrare a amintirii proiecţiei astrale, ca şi a viselor, este stadiul 1 al somnului, când mintea trează nu este nici activă, dar nici adormită. În mod ideal, ca o proiecţie astrală conştientă să reuşească 100%, "mintea de bază" trebuie să rămână trează, dar foarte relaxată (inactivă) – o prelungire a stadiului 1 de somn (hipnagogic). Iată de ce:

- Dacă "mintea de bază" este adormită, dublul va rămâne blocat în afara corpului până la trezirea normală şi se vor pierde amintirile proiecţiei astrale (cf. Robert Bruce). Se întâmplă frecvent ca mintea de bază să adoarmă după ieşirea dublului. De aceea este nevoie de antrenarea minţii fizice, ca să îşi păstreze vigilenţa.

- Dacă mintea este activă, ea va bloca "descărcarea amintirilor din experienţa astrală". Asta se întâmplă, de exemplu, când vrem să ne reamintim un vis pe care nu l-am memorat imediat după trezire: amintirea s-a şters complet. Mintea este activă şi când visează (stadiul REM). La trezirea bruscă, pot rămâne urme de amintiri dintr-o proiecţie amestecate cu fragmente de vis.

 

Fiecare dintre noi se dedublează în somn în fiecare noapte. Motivele pentru care nu conştientizăm călătoriile astrale sunt:

1) ne trezim după ce am visat (stadiul REM). Proiecţiile astrale sunt întrerupte în momentul apariţiei visului. În această situaţie, putem cel mult să ne amintim visul.

2) chiar şi când ne trezim din stadiul 2, eventual după un episod interesant, amintirile din călătoria astrală pot fi descărcate în mintea fizică DOAR dacă o parte importantă din conştiinţă a însoţit dublul astral, ceea ce nu se întâmplă în timpul somnului obişnuit (cf. Robert Bruce).

 

EGO LA INDIGO

Experienţa crucială care l-a dus pe Robert Bruce la descoperirea fenomenului de diviziune a minţii a fost ceea ce el a denumit "feed-back astral". Nu este un lucru obişnuit, fiind realizabil numai de către călătorii astrali foarte bine dotaţi mental, precum autorul citat. El posedă şi capacitatea de clarviziune (percepţia mediului eteric), datorită deschiderii celui de-al treilea ochi (Ajna chakra). "Feed-back astral" este un lucru atât de rar şi neînţeles, încât niciun alt călător astral de marcă nu l-a remarcat până acum.

Povestirea autorului despre prima sa trăire de acest gen este fascinantă şi ne pune serios pe gânduri.

În timpul unei proiecţii eterice reuşite, "mintea de bază" a rămas să contemple prin clarviziune locală mediul eteric al camerei în care Robert se afla. Întrucât proiecţia era în desfăşurare (adică amintirile din călătoria eterică nu fuseseră încă descărcate), omul nu ştia deocamdată că îşi proiectase cu succes dublul eteric, care călătorea în acel moment prin oraş. Robert (cel din corpul fizic) credea că proiecţia eşuase şi îşi ocupa timpul cu diverse experimente eterice. La un moment dat, celălalt Robert (cel din dublul eteric) s-a întors în cameră, observându-şi corpul fizic stând în fotoliu. Robert (cel din planul fizic) a văzut şi el (cu "ochiul minţii") o siluetă eterică intrând prin tavan şi... s-a recunoscut pe sine!

Figura 7

Şocul emoţional al întâlnirii ego-urilor a fost depăşit însă de un alt fenomen curios. El a constat din "descărcarea amintirilor" din "mintea de bază" în "mintea de rezervă" şi invers, astfel că ambele părţi ale minţii divizate au căpătat imediat aceleaşi amintiri, atât din planul fizic, cât şi cel eteric (din intervalul cât fuseseră separate pe durata proiecţiei astrale).

Întrucât conştiinţa a început să oscileze rapid între cele două ego-uri, a apărut o senzaţie de ameţeală, care tot creştea. Atunci Robert (cel din dublul eteric) s-a depărtat de corpul său, ieşind afară din casă şi reîntorcându-se peste câteva clipe direct în corp. Astfel, "mintea de bază" a păstrat ambele seturi de amintiri din perioada extracorporalizării – un lucru rarisim şi cumva în contra naturii.

Fenomenul de "feed-back astral" poate fi reprodus voluntar de cei ce au deja aceste cunoştinţe esoterice şi îi duce mintea. Pe forumul deschis pe internet de autor, se discută despre trăiri similare pe care le-au avut şi alţi exploratori astrali.

 

ATENŢIONARE

Dedublarea conştientă induce nişte simptome specifice (bătăi rapide ale inimii, senzaţie de cădere, vibraţii etc) care îl pot speria pe începător. Unele persoane care au trăit spontan o proiecţie astrală s-au înfricoşat atât de tare, din diverse motive, încât nu au mai vrut să o repete niciodată. Fenomenul trebuie bine înţeles înainte de a fi experimentat, pentru a evita multe neplăceri care apar la contactul cu stranietatea.

Nu dorim să promovăm pro-bono proiecţia astrală nici ca distracţie, nici ca produs comercial new-age, nici măcar pentru vinderea unor cărţi. Însuşi maestrul Bruce prezintă şi unele faţete mai puţin populare ale acestui experiment curajos.

Dar vrem să beneficiem de cunoştinţele spirituale extrase prin acest instrument de cercetare şi aşa îl vom considera – ca pe un instrument puternic, care poate da rezultate utile doar în mâna unor experţi bine intenţionaţi.

Vă recomandăm lectura integrală a capitolului despre
" INCREDIBILUL FENOMEN DE FRAGMENTARE A MINŢII"

 

3. FENOMENE CONEXE DEDUBLĂRII ŞI SOMNULUI

CLARVIZIUNEA

Un clarvăzător este o persoană care are puternic deschisă Ajna chakra. Există percepţii extrasenzoriale generate de activarea intensă şi a altor chakre principale. În cazul activării lui Ajna chakra, de obicei se primesc informaţii sub formă de imagini. Pentru a verifica informaţiile receptate prin "ochiul minţii", un clarvăzător de forţă trebuie să fie şi clarauditiv, prin activarea lui Vishuddha chakra.

"Conştiinţa trează a dublului astral necesită multă energie" (Robert Bruce). De aceea, călătoriile astrale nu sunt la îndemâna oricui. Chiar psihonauţii antrenaţi pot avea zile şi nopţi când nu se pot dedubla sau experienţele sunt de un nivel scăzut.

În schimb, scoaterea doar unei părţi mici din corpul astral şi trimiterea sa în explorare, ca o "dronă", este mai convenabilă din punct de vedere al energiei consumate. În acest caz însă este nevoie de o deschidere considerabilă a centrului dintre sprâncene, "al treilea ochi" (Ajna chakra), ca să transmită informaţiile către minte.

REPREZENTAREA CELUI DE-AL TREILEA OCHI

Am simbolizat deschiderea celui de-al treilea ochi printr-o săgeată albastră ce face legătura între mintea eterică şi robotul eteric.

Figura 8

Clarvăzătorul îşi trimite
o mică "sondă" sau "tentaculă" eterică
în afara corpului fizic, cu care explorează împrejurimile sau depărtările.

TIPURI DE CLARVIZIUNE

În figura 8 am delimitat 3 tipuri de clarviziune: locală; la distanţă; în Akasha sau planurile superioare.

- Clarviziunea locală observă mediul eteric din imediata apropiere a clarvăzătorului.

- Clarviziunea la distanţă (remote viewing, lb.engl.) observă locuri eterice îndepărtate, în care conştiinţa are acces întâmplător sau la dorinţa explicită a clarvăzătorului.

- Clarviziunea în Akasha se referă la "lecturarea" înregistrărilor din memoria astrală cosmică, care conţine informaţii despre absolut orice eveniment petrecut vreodată pe Pământ (sau în alte locuri din univers). Akasha oferă şi posibilitatea citirii viitorului cel mai probabil (sau variantelor de viitor).

- Clarviziunea în planurile superioare se referă la ajungerea doar cu mintea (nu prin proiecţie astrală conştientă) în locuri din planul astral sau cel mental. Akasha este şi ea un mediu special de tip astral.

 

COMANDA DUBLĂ

Figura 9

Se poate întâmpla ca, la un moment dat, dublul proiectat să pară a avea o voinţă independentă de cea a exploratorului astral. Parcă ar mai fi controlată şi de o altă minte, ca în cazul posedării spirituale. Dar nu este vorba de nicio posedare.

Aceasta se întâmplă când Ajna chakra este deschisă şi generează un tip de proiecţie de tip "clarviziune". Dublul astral este comandat atât de "mintea de rezervă" a dublului, cât şi de "mintea de bază" (prin cel de-al treilea ochi).

Dacă dublul se va îndepărta la câteva zeci de metri de corpul fizic, simptomele de "comandă dublă" vor dispărea.

 

TRANSA MEDIUMNICĂ

Spiritismul este domeniul fascinant care se ocupă cu dialogul cu spiritele superioare. El se bazează pe mediumi sau channels.

Figura 10

După Scarlat Demetrescu, mediumnitatea se produce astfel:

Mediumul îşi provoacă hipnotic o dedublare eterică ca în somn (deci fără divizarea minţii), moment în care un duh (spirit) se poate instala temporar în dublul eteric. De acolo, spiritul comunicant transmite impulsuri psihice minţii fizice a mediumului, care le receptează şi le redă conştient sau mai puţin conştient. Impulsurile psihice constau de obicei în gânduri şi cuvinte, dar uneori chiar în gesturi şi acţiuni.

Comunicarea poate avea loc chiar cu propriul spirit, aşa cum făcea celebrul "profet adormit" Edgar Cayce.

 

MOARTEA ŞI EXPERIENŢA-ÎN-PREAJMA-MORŢII

Pentru un explorator astral, moartea este cea mai vie călătorie astrală: o proiecţie fără întoarcere şi nimic mai mult. Odată obişnuit cu legile ce guvernează planul eteric şi astral, proaspătul suflet dezîncarnat se va descurca uşor în mirajul acestui nou mediu şi evenimentele spectaculoase ce urmează.

Figura 11

Spre deosebire de dedublarea normală, în cazul morţii sau Experienţei-în-Preajma-Morţii (NDE sau Near-Death-Experience, lb.engl.), corpul eteric şi astral ies integral afară din corpul fizic. Corpul fizic rămâne impregnat şi înconjurat doar de energie eterică reziduală, care îl mai poate menţine viu câteva zile.

Mintea iese şi ea complet din corpul fizic. Din acest motiv, experienţa din timpul NDE este mai clară şi mai vie decât orice dedublare. Cei care s-au întors din moarte au fost capabili să relateze în amănunt evenimentele trăite în astral, deşi trăiau pentru prima dată o dedublare.

În comă, această ieşire nu se produce, iar corpul şi mintea dorm inconştient, în timp ce corpul astral este zguduit şi confuz (cf. Robert Bruce).

 

SOMNAMBULISMUL

Somnambulul este persoana care acţionează în timp ce, aparent, doarme. Este o stare paradoxală, greu de explicat.

În capitolul care urmează, VISUL, vom argumenta faptul că, în timpul stadiului REM de somn, condiţiile necesare apariţiei visului sunt următoarele:

  1. mintea este activă, ca în stare de veghe;
  2. dublul eteric este doar parţial ieşit din corp, pentru a permite visarea.
  3. dublul astral este total exteriorizat, pentru a împiedica trezirea.

Pe aceeaşi bază, putem defini condiţiile apariţiei somnambulismului astfel:

  1. mintea este activă, permiţând acţionarea în planul fizic;
  2. dublul eteric este complet exteriorizat, pentru a împiedica visarea;
  3. dublul astral este complet exteriorizat, pentru a împiedica trezirea.

Ultimele două condiţii sunt îndeplinite în stadiile 2 şi 3 de somn (vezi figura 3).

Somnambulul se plimbă prin casă, realizează acţiuni simple şi poate întreţine un dialog. Toate acestea necesită o bună coordonare motrice şi activarea multor arii corticale. De aceea, credem că dublul eteric şi cel astral trebuie să fie şi aliniate, întrepătrunse, pentru a întări coerenţa acţiunilor – ca în stadiul 2.

Figura 12

Totuşi, observaţiile clinice au stabilit că episoadele de somnambulism survin de obicei în stadiul 3 (sau 4) de somn. S-au mai raportat şi situaţii când episoadele au debutat în stadiul REM de somn (somnambulismul de dimineaţă).

Aceste fapte nu contrazic concluzia noastră, ci dimpotrivă. Ce au în comun stadiul 3 şi stadiul REM? Din amândouă se trece natural în stadiul 2.

Prin urmare, deşi activarea minţii se declanşează în stadiul 3 de somn (eventual, stadiul REM), manifestarea somnambulică propriu-zisă se poate descrie ca asemănându-se cu stadiul 2, dar având, ca element distinctiv, o minte activă.

Ce mai au în comun stadiul 3 şi stadiul REM? Dublul astral este exteriorizat şi separat de dublul eteric. Poate că această situaţie este cea care facilitează activarea neaşteptată a minţii (printr-un imbold astral).

Manifestări de tip somnambulic se pot induce şi printr-o transă hipnotică adâncă. Acelaşi desen ar putea descrie deci şi HIPNOZA profundă.

 

4. VISUL

"După actul morţii şi al reîncarnării, visul este fenomenul cel mai important din viaţa omului. [...] Divinitatea a orânduit ca omul şi orice animal să doarmă, pentru ca spiritul să îşi trăiască pentru câteva ore viaţa de spirit, fără de care viaţa carnală ar fi fost grozav de chinuitoare." (Scarlat Demetrescu)

Sentimentul unic trăit într-un vis frumos nu poate fi regăsit în viaţa pământeană decât arareori şi pe termen scurt. Visele au o putere impresionantă asupra oamenilor, atât de mare, încât ei îşi doresc să le retrăiască prin mijloacele pur omeneşti: ascultarea povestirilor, lectura romanelor şi altor exprimări literare, participarea la spectacolele de teatru, privirea filmelor artistice. Cineva spunea că "teatrul vine în întâmpinarea nevoii oamenilor de a fi minţiţi frumos". Eu nu cred că aici este vorba de viciul minciunii, inoculat în gena omenirii, ci de dorinţa şi putinţa omului de a se adânci într-o experienţă diferită de banalitatea cotidiană. Pe acest considerent, cred că dispozitivele care recreează cibernetic o realitate 3D virtuală, manipulată de voinţa umană, vor avea un impact copleşitor asupra "industriei visării" din lumea viitorului.

 

VISUL, DIN PERSPECTIVĂ PARAPSIHOLOGICĂ

În capitolul despre stadiile somnului s-a spus că nu numai în stadiul REM apar vise, ci vise scurte pot apare şi în stadiul 1 de somn. Din figura 3 vedem ce au ele în comun: dublul eteric este parţial ieşit din corp. Aceasta ar părea, la prima vedere, să fie condiţia pentru apariţia visului.

Diferenţa este că în stadiul REM (când dublul astral este exteriorizat), visele sunt lungi. Probabil că exteriorizarea dublului astral împiedică mintea să se trezească complet, deşi măsurătorile electrice arată că este într-o stare foarte activă. Cu alte cuvinte, ieşirea dublului astral poate fi interpretat şi ca o măsură de prevedere a naturii, ce permite visul lung, fără trezire.

Robert Bruce împarte debutul proiecţiei astrale în următoarele ETAPE:

1. Corpul eteric se dilată (extinde), păstrându-se însă centrat pe corpul fizic.

2. Dublul eteric se separă local de corpul eteric, iar mintea se divide şi ea.

3. Ieşirea propriu-zisă a dublului din corp.

REPREZENTAREA STADIULUI 1 DE SOMN

În figura 3, stadiul 1 este simbolizat prin etapa a treia (scoaterea parţială a etericului), dar trebuie subînţelese toate etapele enunţate mai sus. Care dintre ele este legată oare de apariţia visului?

Prima etapă, cea de extindere a corpului eteric, poate fi experimentată de oricine reuşeşte o relaxare completă, atunci percepându-se energetic conturul camerei sau alte senzaţii la mică distanţă de corpul fizic.

Care ar fi rolul acestei extinderi eterice? Probabil că ea ajută la fenomenul dedublării prin faptul că particulele eterice se distanţează între ele sau îşi slăbesc uşor legăturile de atracţie, făcând ca ulterior ele să se poată separa în două grupuri compacte: etericul rămas în corp şi cel ieşit din corp.

Citiţi câteva consideraţii suplimentare despre Diviziunea naturală a minţii pe timpul somnului în articolul "SPIRITUL NU PĂRĂSEŞTE TRUPUL NICIODATĂ, PÂNĂ LA MOARTE"

 

EXTENSIA ETERICĂ A MINŢII

Deşi nimeni nu a putut măsura, putem presupune că şi mintea eterică se dilată în etapa 1. Este o ipoteză logică pe care clădim următoarele explicaţii despre mecanismul viselor, bazându-ne şi pe indiciile oferite de maestrul Bruce.

El spune că visul apare într-o copie similară cu dublul eteric, doar că "mintea pentru visare" este generată intern şi nu părăseşte corpul. "Mintea-vis este o altă copie funcţională a conştiinţei. Când ea devine activă, slăbeşte toate celelalte copii ale conştiinţei (dublurile exteriorizate – n.n.) şi amintirile din astral, unde poate produce şi fluctuaţii ale realităţii."

Figura 13

Visul fiind o stare modificată a conştiinţei, iar extensia eterică fiind o formă modificată a minţii, putem corela cele două fenomene, considerând că extensia minţii eterice oferă cadrul sau spaţiul necesar desfăşurării visului (şi altor câteva stări modificate de conştiinţă). Este o ipoteză de lucru intuitivă.

REPREZENTAREA MEDIULUI PENTRU VIS

Simbolizăm extensia minţii printr-un cerc mai larg decât mintea în stare obişnuită de veghe. Spaţiul suplimentar poate fi folosit ca scenă pentru desfăşurarea visului.

Deci extinderea minţii eterice este suportul necesar visului. Vezi figura 13. Atunci când ne culcăm, mintea rumegă diverse gânduri până adoarme, dar gândurile continuă să se deruleze pe ecranul mental. Dacă ne vom trezi imediat, vom observa că ele s-au transformat deja într-un vis, scăpând de sub controlul volitiv. Iniţial, gândeam "normal", dar pe măsură ce mintea a început să se dilate, a început să funcţioneze în regim de vis, adică să fantazeze. Aceasta se întâmplă în momentul aţipirii, deci în stadiul hipnagogic.

Dar oricine a putut constata diferenţele dintre acest tip de vis şi cel remanent, din starea hipnopompică, la trezire. Se poate chiar întâmpla uneori, după un vis foarte intens, impresionant, să ne trezim complet, să deschidem ochii, să stăm în capul oaselor, dar să nu ne putem desprinde din acel vis, ca într-o hipnoză. Dacă ne culcăm la loc, reintrăm imediat în vis, de unde îl lăsasem. În acest caz, mintea rămăsese deschisă, expandată, facilitându-ne revenirea instantanee la starea onirică. Probabil că fenomenul a fost impulsionat şi de rămânerea afară din corp a unei rămăşiţe de dublu astral.

 

DIMENSIUNEA ASTRALĂ A VISULUI

Totuşi, trebuie să înţelegem că "mediul pentru visare" este o dimensiune non-spaţială, interioară minţii. Aşa cum am specificat anterior, şi dimensiunea astrală exterioară este non-spaţială. Deci visul şi proiecţia astrală se produc în medii similare. Unificând perspectivele, am putea spune că dimensiunea astrală internă (pentru visare) este privată, iar dimensiunea astrală externă este publică (accesibilă tuturor călătorilor astrali).

În mediul astral, spre deosebire de cel eteric, există o mai mare libertate şi independenţă faţă de constrângerile lumii fizice. Aşa se întâmplă şi în vis, unde limitele ţin doar de obişnuinţele minţii, dar posibilităţile sunt infinite.

Figura 14

Este interesant că unele spirite pot observa şi penetra spaţiul astral privat, având capacitatea de a modifica visul în desfăşurare, conform intenţiilor acestora de a comunica un mesaj visătorului. Acest fenomen este menţionat în cărţile lui Michael Newton.

Este posibil ca ele să folosească drept intermediar dublul astral (care este exteriorizat în timpul visului). Aici pot să urmărească filmul visului, ca pe un ecran, şi tot prin el să transmită impulsurile, prin cordonul de argint, către corpul şi mintea care visează. Vezi figura 14

STĂRI MODIFICATE DE CONŞTIINŢĂ

S-ar putea obiecta împotriva acestei ipoteze că spiritele pot induce idei omului şi în starea de veghe, când dublurile subtile nu sunt dizlocate din corp. Răspunsul ar fi că mecanismul este acelaşi, gândurile fiind transmise prin corpul astral integral, desigur, cu un consum mai mare de energie şi o mai mică eficienţă.

În general, stările modificate de conştiinţă (spontane sau induse prin rugăciuni, meditaţii, hipnoză, tehnici şamanice, droguri, alcool, deprivare senzorială, sunete şi lumini prelucrate electronic etc) se caracterizează prin depărtarea straturilor aurei şi dizlocarea temporară a învelişurilor subtile. Atunci influenţele spiritelor (bune sau rele, conform rezonanţei personale) se pot face simţite mai uşor.

Nu este hazardat să considerăm că visele, în general, sunt inspirate din planul astral. Ştim că, în stadiul REM, dublul astral este exteriorizat şi disponibil pentru diverse experienţe.

Desigur, plăsmuirea viselor are loc în mintea eterică. Savanţii pretind că visele nu ar fi decât produse psihice ale reorganizării amintirilor şi gândurilor. Mai mult, este evident că impulsurile fiziologice, bolile şi disfuncţiile organice, senzaţiile fizice imediate percepute subconştient şi gândurile sau emoţiile de peste zi, toate acestea pot influenţa cursul visului.

Totuşi, mai ales visele lungi (chiar de zeci de minute) şi pline de simboluri, trebuie susţinute de o forţă creativă superioară. Şi ea poate veni doar din planul astral, inspirată de evenimente sau fiinţe de acolo.

Impulsurile psihice astrale pot fi trimise instantaneu, prin cordonul de argint, către mintea care visează. Alteori, amintirile astrale sunt descărcate abia după ce dublul astral revine lângă corp, ca în cazul proiecţiilor conştiente. Ambele variante sunt folosite.

Visele profetice sau cu semnificaţie personală puternică (destul de rare, de altfel) provin din întrevederi astrale cu ghizii spirituali, îngerii păzitori, spiritele superioare – cel mai probabil în starea de dedublare astrală.

* * *

VISUL LUCID

Etapa nr.1 (extinderea eterică) are o importanţă în sine, nu numai ca preambul al dedublării conştiente. Credem că extinderea eterică a minţii se petrece şi în timpul relaxării complete, şi în timpul meditaţiilor sau altor tehnici mentale, fiind corelată probabil cu emiterea cerebrală de unde ALFA. Este o stare specială a minţii, prezentă şi în alte momente decât mersul la culcare. Visul în stare de veghe (reveria), precum şi absorbţia în imaginaţie (sub inspiraţia artistică sau ştiinţifică) se petrec în stări speciale ale minţii treze, care sunt produse, probabil, de extinderea eterică. Şi acestea sunt stări modificate de conştiinţă, ca şi visul.

În stare de veghe obişnuită, imaginaţia poate fi ţinută sub control conştient. Din contră, extinderea eterică a minţii oferă o mai mare libertate pentru imaginaţie (ca în vis, reverie), dar şi un control voluntar mai redus.

Libertatea şi controlul devin la fel de puternice doar în starea de VIS LUCID. Este o stare experimentată de unii oameni, când se trezesc în "mediul pentru vis", fiind conştienţi că visează şi putând astfel să-şi dirijeze visul cum vor ei. (Totuşi, mediul visului este creat de subconştient, care are o putere creativă imensă...)

Visul lucid se aseamănă ca trăire cu proiecţia astrală, considerându-se că este un tip autentic de proiecţie.

SUBIECTIV-  OBIECTIV

Pare ciudată această asociere între un fenomen inerent "subiectiv" (visul) şi altul aparent "obiectiv" (extracorporalizarea). Totuşi, în domeniul experienţelor parapsihologice, subiectivitatea şi obiectivitatea îşi cam pierd înţelesul obişnuit. Acelaşi lucru se întâmplă actualmente în fizica cuantică, punând mari probleme de adaptare gândirii fizicienilor.

Măsurătorile ştiinţifice au arătat că în timpul VISULUI LUCID undele cerebrale depăşesc nivelul din starea de veghe. În stare de veghe se înregistrează unde BETA de cel mult 30 Hz. Visul lucid se produce la frecvenţe de 40 Hz, în intervalul undelor GAMMA (30-70 Hz). S-a constatat în laborator că aceste unde speciale apar şi în experienţe "de vârf" ale meditatorilor budişti.

Figura 15

REPREZENTAREA MINŢII

Desenul din figura 15 sugerează atât ideea de hiperactivitate a minţii, cât şi ideea de "acoperire" completă a spaţiului pentru visare de către conştient în timpul visului lucid.

Proiecţia conştientă în visul lucid este un nume pentru tehnica de inducere a visului lucid direct din starea de veghe (wake induced lucid dreaming, lb.engl.). Proiecţia conştientă generează un vis lucid mult mai realist. Într-un vis lucid normal mediul poate fi modificat şi orice lucru poate fi creat prin imaginaţie, dar printr-o inducere a visului lucid apar limite obiective, exact ca în lumea fizică. Diferenţa provine de la faptul că, în al doilea caz, dublul astral nu este exteriorizat.

* * *

REZERVA DE ENERGIE MENTALĂ

Visul lucid şi proiecţia astrală conştientă seamănă între ele foarte mult ca experienţă personală, dar diferă ca localizare: visul este intern minţii (mediul este generat de subconştient), pe când proiecţia este exterioară corpului (mediul este generat de lumea astrală). Amândouă apelează însă intens la o rezervă de energie mentală (care oferă conştienţa).

Figura 16

S-au raportat situaţii când, din visul lucid s-a trecut direct în proiecţie astrală conştientă. O posibilă explicaţie este faptul că mintea suplimentară fusese iniţial angrenată în visarea lucidă, fiind apoi relocată pentru proiecţia astrală conştientă.

S-a întâmplat şi ca unele persoane (familiarizate cu fenomenul) să se trezească dintr-un vis obişnuit, nu în pat, ci direct într-o călătorie astrală.

Pe de altă parte, apariţia visului opreşte proiecţia astrală conştientă în desfăşurare. Robert Bruce avertizează că experienţa astrală se va termina inevitabil după ce mintea eterică rămasă în corp începe să viseze (vezi citatul din subcapitolul EXTENSIA ETERICĂ A MINŢII).

Procesul visării solicită o cantitate de energie suplimentară, care fusese alocată exteriorizării, dar acum este absorbită automat, prin cordonul de argint, cu tot cu dublul eteric. Este de remarcat că dublul astral rămâne exteriorizat – pentru a permite visarea de lungă durată. Vezi figura 16

Concluzia este că energia mentală este limitată, chiar şi în cazul exploratorilor astrali antrenaţi. Maestrul Robert Bruce atrage atenţia că "pentru a păstra conştiinţa lucidă în timpul proiecţiei e nevoie de multă energie".

 

5. MINTEA STABILEŞTE LIMITELE

CORPUL FIZIC ŞI DUBLUL ETERIC

În planul eteric, dar şi cel astral, dublul ia forma corpului fizic. Motivul este obişnuinţa minţii de a avea un corp. De fapt, în astral, forma corpului uman se poate modifica după dorinţa călătorului, luând mărimi mult mai mari sau mult mai mici (până la un punct) sau diverse aspecte, conform imaginaţiei şi nevoii de moment. Fără o intenţie specială, corpul astral ia automat forma corpului fizic în jurul vârstei de 30 de ani, fără defecte fizice (dacă existau).

Putem spune că, în astral, corpul este necesar doar ca mijloc de semnalizare a propriei prezenţe şi a intra în legătură cu semenii. Ceilalţi locuitori astrali sunt obişnuiţi ca semenii lor să deţină corpuri umane, astfel că mediul le înfăţişează automat un corp, pe baza datelor înmagazinate în subconştientul dublului călător. Esenţială este MINTEA, cu puterea şi dorinţele sale – un punct de conştiinţă ce explorează universul subtil.

Deşi corpul eteric are o minte localizată în jurul creierului fizic, totuşi, în dublura eterică mintea locală este mai intim legată de restul corpului, alcătuind o unitate de percepţie. Practic, senzaţiile sunt primite prin tot dublul eteric, indiferent de mărimea acestuia.

Este interesant fenomenul raportat de Robert Bruce de "topire" a mâinilor eterice. Ca şi în viaţa obişnuită, într-o dedublare eterică, de obicei omul dă mai multă atenţie evenimentelor exterioare. Totuşi, dacă doreşte să îşi vadă mâinile, de exemplu, ele îi apar în faţa ochilor, dar după câteva clipe încep să se "topească" începând de la vârfurile degetelor. Este ca şi cum dublul eteric le creează chiar atunci, la dorinţa omului şi, treptat, îi scade energia de materializare. Ne punem întrebarea, atunci, ce formă are dublul de fapt?

Din toate cele spuse mai sus, probabil că dublul are o formă umană, dar pe care posesorul nu o percepe în mod obişnuit. De ce? Pentru că văzul eteric nu este localizat în cap, ci este disipat pe toată marginea dublului şi orientat spre exterior. E ca şi cum omul ar privi prin pielea întregului corp.

 

Unii exploratori psihici au afirmat că aflându-se în dublul eteric, nu pot ieşi din casă decât prin ferestre sau uşă, dar nu pot trece prin pereţi. Aceste limitări NU au fost confirmate şi de alţii. De aici putem deduce că, în cazul primilor, mintea lor păstra nişte obişnuinţe şi preconcepţii mai ferme legate de limitele fizice. Dacă însă mintea este "domesticită" să asculte de intenţiile psihonautului, asemenea blocaje se reduc sau dispar cu totul. Mintea poate fi cultivată şi elevată prin antrenament sistematic constând în meditaţii, lucrul cu chakrele şi energiile etc.

Există, desigur, şi neputinţe obiective ale planului eteric. De exemplu, gravitaţia pare să mai existe, dar totuşi este posibilă plutirea, zborul şi deplasarea cu viteza gândului. În fond, nu atât lumea eterică pune obstacole, ci limitele sunt mai degrabă ale minţii de natură eterică, cu obişnuinţele ei. Lumea eterică e alcătuită tot din materie astrală, dar mulată pe detaliile spaţio-temporale fizice şi obligată parţial la anumite comportamente predictibile.

Poate că planul astral oferă o libertate mai mare pentru călătorul astral deoarece însăşi mintea îşi pierde temporar particulele eterice, rămânând o minte pur astrală.

* * *

INTRAREA ÎN ASTRAL

Pentru a vizita planul astral, este nevoie de ieşirea copiei astrale din dublul eteric. De obicei mintea dublului eteric adoarme, din lipsă de energie.

Figura 17

Accesul în lumea astrală depinde de ceea ce Robert Bruce numeşte "unghiul de percepţie". Acesta reprezintă dispoziţia energetică în momentul dedublării astrale, care depinde de nivelul de energizare globală a corpului, de caracteristicile şi deschiderea chakrelor principale, de starea fizică şi psihică momentană. De aceea, un psihonaut responsabil se va pregăti înaintea unei proiecţii conştiente prin exerciţii energetice, ridicarea energiei spre chakrele superioare, meditaţii sau rugăciuni.

Aspectul unui tărâm sau subplan astral în care călătorul intră la un moment dat ţine foarte mult de acest unghi de percepţie, ca şi de credinţele personale şi abilităţile creative ale minţii exploratorului astral. Într-o altă extracorporalizare, deşi se ţinteşte acelaşi tărâm astral, formele acestuia pot diferi de varianta anterioară.

 

Legat de credinţe şi obiceiurile de gândire, merită să amintim scenele din filmul spiritist "Nosso Lar", în care spiritele recent dezîncarnate ajung iniţial într-un "spital", unde sunt îngrijite prin mijloace psihice ca să-şi revină la personalitatea spirituală normală, avută înainte de încarnare. Aspectul de "spital" terestru apare numai din cauza amintirilor subconştiente despre locurile de pe Pământ destinate refacerii şi vindecării.

Aşa cum precizează "Cartea tibetană a morţilor" (Bardo Thodol) este foarte important cu ce ce-am hrănit mintea pe timpul vieţii, căci din subconştient rodesc dorinţele ce ne dirijează în astral imediat după moarte. Să fim deci conştienţi de obiceiurile noastre mentale, fără de care nu putem trăi, dar pe care le putem observa, analiza, ţine sub control sau schimba cât timp mai suntem vii.

* * *

SINTEZĂ

Drept concluzie, în figura 18 vă prezentăm sinteza fenomenelor parapsihologice conexe dedublării şi somnului discutate mai sus. Graficele şi desenele pot fi utile în găsirea a noi conexiuni şi idei. Ele sugerează elevului că, deşi ştiinţa spirituală este complicată, ea poate fi explicată şi într-un mod simplu. Tainele şi misterele de azi vor deveni în viitor lucruri înţelese de oricine.

Figura 18

 

* * *

FLUCTUAŢII DE REALITATE

Un fenomen curios constatat de toţi exploratorii astrali, mai ales în mediul eteric, constă în apariţia unor diferenţe între lumea fizică şi copia sa eterică.

- De exemplu, dacă uşa camerei fizice este plasată în stânga, în momentul dedublării ar putea să apară în dreapta, celelalte obiecte păstrându-şi locul cunoscut. Aceste mici diferenţe de simetrie pot avea drept cauză trecerea de la vederea frontală (sub un unghi de 180 grade), specifică ochilor fizici, la vederea sferică (în unghi de 360 grade), specifică dublului eteric.

Aşa cum am mai spus, dublul eteric exteriorizat face corp comun cu mintea sa, care percepe direct toate senzaţiile. Acest corp este o sferă sau un punct de conştiinţă, care vede realitatea de jur împrejur, ceea ce impune o readaptare a minţii. Uneori mintea dă greş. Deci, însăşi realitatea eterică exterioară depinde parţial de mintea care o receptează. Iată ce importantă este subiectivitatea în planul subtil.

- Un alt exemplu: în mijlocul sufrageriei apare un autovehicul. Bineînţeles că el nu are niciun rost acolo şi nici nu ar fi putut exista în lumea fizică. Explicaţia este că, probabil, exploratorul astral avea acel obiect în minte – ca o obsesie curentă sau doar ca un gând intens înaintea dedublării. Iar automobilul a devenit instantaneu o realitate eterică, în ciuda disconfortului psihologic creat. Iată, din nou, cât de important este conţinutul gândirii noastre când intrăm în lumile paralele.

Robert Bruce a denumit apariţia acestor mici diferenţe eterice drept "fluctuaţii de realitate". Ele pot fi şi mai accentuate în planul astral propriu-zis, unde limitările fizice nu mai funcţionează în aceeaşi măsură. Doar că acolo, totul fiind mult diferit, vom fi dispuşi să acceptăm "fanteziile naturii" mai uşor.

Un alt exemplu, apropo de maleabilitatea mediului eteric: dacă ieşi în afara corpului pe timpul nopţii, vei constata că şi în lumea paralelă este tot noapte. Numai că, dacă vrei să vezi mai bine, nu trebuie decât să-ţi doreşti să măreşti luminozitatea mediului şi, bang, noaptea devine mai luminoasă. Ce minune, nu-i aşa?!

 

Cum am scris anterior, când "mintea de bază" începe să viseze în timpul unei proiecţii astrale a "minţii de rezervă", energia psihică a proiecţiei se slăbeşte şi apar tot mai multe fluctuaţii de realitate. Cu alte cuvinte, cu cât dublul eteric deţine mai multă energie, cu atât conştiinţa sa este mai clară şi nu apar anomalii. Dimpotrivă, o conştiinţă slăbită energetic perturbă involuntar forma realităţii exterioare. Halucinaţiile personale declanşează crearea sau dispariţia de obiecte reale în spaţiul astral/eteric.

 

Se ştie că americanii, ca şi ruşii, au făcut numeroase experimente militare şi probabil că şi astăzi menţin în activitate grupuri de clarvăzători, în scop de spionaj la distanţă. Totuşi, astfel de clarviziuni sunt supuse erorilor umane şi, în plus, anomaliilor eterice.

În cazul dedublării eterice, avem un explorator sau clarvăzător (operatorul) şi o persoană sau locaţie de monitorizat (ţinta). Robert Bruce lansează următoarele ipoteze (sau observaţii) despre posibilele erori în timpul unei proiecţii eterice sau clarviziuni la distanţă (remote viewing, lb.engl):

-  Dacă persoana-ţintă este trează (în viaţa reală), mintea şi imaginaţia ei va genera unele fluctuaţii de realitate ale mediului eteric unde ea se află.

- Dacă persoana-ţintă se găseşte în mijlocul unei mulţimi de oameni, mediul eteric înconjurător va fi afectat de imageria mentală (gândurile) tuturor acelor oameni.

Ca şi cum lucrurile nu ar fi destul de încâlcite şi aşa, autorul mai adaugă:

- Dacă operatorul nu cunoaşte personal locul-ţintă, de obicei se va proiecta într-o locaţie astrală asemănătoare. Se pare că, prin imaginarea locaţiei-ţintă, se creează (sau apare o atracţie către) o reflecţie sau copie astrală a ei. Evident, vor apărea discrepanţe între locaţia reală şi ce se descoperă în subtil.

- Dacă operatorul nu cunoaşte bine o persoană sau nu este puternic legată emoţional de ea, va ajunge într-o copie astrală a locaţiei sale. Mai mult, dacă persoana-ţintă doarme, locaţia sa astrală va fi influenţată puternic de ceea ce visează ea.

Iată deci că imaginaţia nu este un simplu joc al neuronilor, ci ea determină întotdeauna crearea unor forme reale în planul astral. Imaginaţia umană pune la treabă materia astrală, care este foarte maleabilă şi ascultătoare de intenţiile minţii. Cu cât concentrarea mentală este mai intensă, cu atât formele astrale sunt mai detaliate, mai vii, mai inteligente.

În figura 19 este reprezentat modul de transformare a realităţii de sus în jos, acţionând din planurile vibratorii mai înalte asupra celor mai joase.

Figura 19

Apariţia unor fluctuaţii de realitate eterică va duce destul de rapid la extragerea automată a călătorului din planul eteric şi proiectarea sa în planul astral. Este maniera minţii de a se salva de confuzie. În planul astral nu mai putem vorbi de corespondenţă cu lumea fizică, ci de un tărâm al imaginaţiei neîngrădite.

Imaginaţia este forţa motrice în cele 3 lumi subtile (eterică, astrală şi mentală). Aşa cum am văzut mai sus, imageria mentală (imaginaţia din starea de veghe) sau visul influenţează mediul eteric/astral.

Figura 20

Luând în considerare noţiunile discutate, putem trage următoarea concluzie filosofică (figura 20):

- lumea subtilă este imaginată, visată de o Minte Cosmică (dacă ar fi fost stabilă ca un munte, nu ar fi vibrat la gânduri sau emoţii, materializându-le instantaneu);

- mintea fiinţei individuale are aceeaşi natură şi calităţi cu Mintea Cosmică (deoarece mintea poate influenţa şi modela lumea subtilă).

* * *

CÂT DE SOLIDĂ ESTE LUMEA FIZICĂ?

Am aflat deci despre variabilitatea şi instabilitatea tărâmurilor eterice şi astrale. Asta nu le răpeşte din frumuseţe, dar ne face să ne gândim serios că mediul nostru fizic, cu care suntem familiarizaţi este un reper stabil, la care ne putem întoarce oricând în siguranţă. Înseamnă "acasă" pentru noi, oamenii în carne şi oase. Trebuie să fim mulţumiţi că trăim într-un mediu confortabil cel puţin din acest punct de vedere. În ciuda greutăţilor, mizeriilor şi suferinţelor pe care oamenii le îndură pe Pământ, totuşi nimeni nu rătăceşte aici în căutarea zilei de ieri... Lumea continuă aproape neschimbată şi ne putem baza pe asta. Când ne trezim, reluăm firul vieţii de unde l-am lăsat la culcare.

"Fluctuaţiile de realitate eterică" pot să ni se pară chestiuni bulversante şi neverosimile, cu care nu au de-a face oamenii pragmatici, realişti. Şi totuşi, cât de puţin iluzoriu este planul fizic, pământul pe care călcăm?

Materia fizică alunecă permanent sub patina timpului, suferind transformări iremediabile. Fiinţele mor, obiectele se distrug, relieful se schimbă. Din contră, în planul astral se poate menţine identic un peisaj, figură, obiect oricât se doreşte, efectiv, chiar decenii sau secole sau milenii; nimic nu îmbătrâneşte.

Deci, cât de stabil este universul fizic?

Să ne gândim acum la spectacolele de magie autentică, în care obiectele şi persoanele apar şi dispar "pe bune", nu prin trucuri de iluzionism. Nu sunt aceste evenimente imposibile şi obiecte neverosimile exact nişte "fluctuaţii de realitate" fizică?! Vezi figura 19 Indubitabil, planul fizic se modifică temporar sub forţa pur mentală a magicianului şi prin legile superioare, necunoscute ale universului. Şi atunci, oare lumea fizică nu este de fapt o realitate tot atât de "mentală" precum planurile subtile?! Pare solidă, foarte statornică... până la un punct – punctul de conştiinţă care o transformă prin "magie".

Adevărul ştiinţific este că lumea fizică pare solidă pentru că unele legături moleculare şi atomice sunt relativ stabile. Dar, la nivel subatomic, cuantic, se manifestă cu totul alte legi, fascinante şi descumpănitoare pentru simţul comun. Legile cuantice seamănă cu realitatea planurilor subtile – sunt ciudate şi lipseşte certitudinea.

Stabilitatea planului fizic nu rezultă din fundamentele sale, ci apare la un anumit nivel de complexitate al materiei. Este ca atunci când rostogolim un bulgăre prin zăpadă: la început este o joacă de copii, dar apoi devine tot mai mare şi mai greu, până nu se mai poate urni din loc – a devenit o movilă, o formă de relief. Însă razele soarelui pot topi această masă compactă, reducând-o la ceea ce era dintotdeauna: apă curgătoare.

 

Hermetiştii au răspuns la întrebarea de mai sus afirmând laconic că "Universul este mental". Poeţii au spus că viaţa noastră este un "vis în vis". Biblia grăieşte: "Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi tot aşa, despre ce va fi, cei ce vor trăi mai târziu nu-şi vor aminti nimic."  (Ecleziastul 1:11). Vedanticii au zis că lumea este "maya", o iluzie cosmică.

Iar Alexandra David-Neel ne desluşeşte înţelepciunea orientală astfel:

"Învăţăturile secrete spun că originea lucrurilor nu se plasează în niciun loc şi în niciun moment al vremurilor trecute; ea se produce acum, în fiecare moment, în mintea noastră. În fiecare moment, imaginea subiectivă care este lumea se iscă în mintea noastră, pentru a se cufunda în ea şi a se dizolva acolo în momentul următor, asemenea valurilor care se ridică din ocean şi recad în el.

Elevului care e poate puţin dezorientat, deoarece a văzut clătinându-se şi apoi prăbuşindu-se în jurul lui concepţiile considerate cele mai solid întemeiate, maestrul îi va sugera că a vedea în toate doar iluzie ar putea foarte bine să fie tot o iluzie, pe care se cuvine să o respingă în treacăt..." (din "Învăţăturile secrete ale budiştilor tibetani")

RĂZVAN PETRE
17 mai 2015