< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Spiritismul îsi are rădăcini adânci în spiritualitatea orientală multimilenară. Samanismul civilizatiilor primitive de pe toate continentele este, si el, strâns împletit cu practici spiritiste. Putem spune că spiritismul, asa cum este cunoscut occidentalilor, nu este ceva nou în cultura omenirii, ci doar o adaptare modernă a traditiilor religioase de pe întregul glob pământesc.
Spiritismul se ocupă cu legătura dintre oamenii vii si cei morti, adică spiritele. Marea majoritate a spiritelor evoluate au fost odată oameni. Noi, de asemenea, vom redeveni, după moarte, spirite libere. În acest sens, spiritismul este un mod de a ne descoperi de unde venim, de ce suntem aici si încotro ne îndreptăm. Fără a fi o religie în sine, această doctrină le explică si stă la baza tuturor religiilor.
Întregul efort civilizatoric al omului se sprijină pe îndrumările si ajutorul spiritelor. Cine, oare, îi îndeamnă să creeze bunuri culturale sau să-si instruiască semenii ? Să fie instinctul animalic de supravietuire ? Nu, omul nu are nevoie de spiritualitate ca să vietuiască. La ce bun să se sacrifice pe altarul unei idei stiintifice, ideal social sau opere de artă ? Este clar că ratiuni superioare îi obligă pe oameni să se organizeze, să-si transmită experientele si să-i educe pe tineri. Cum viata omului este prea scurtă, el nu construieste viitorul pentru sine, ci pentru spiritele ce se vor întrupa în copiii lumii de mâine. Aceste spirite, ce deocamdată îsi asteaptă dreptul la viată, ne dau si ele ghes să ne îngrijim de viitor !
Biserica crestină are sfânta misiune de a conduce lupta oamenilor împotriva răului de pe Pământ. Ea oferă mângâiere sufletească si întelepciune de viată. Apropie oamenii de Cer si îi face mai putin dependenti de teluric. Îi familiarizează cu lumea de Apoi, ajutându-i să treacă "dincolo" cu cugetul împăcat si fără teamă. Le transmite îndemnurile de viată ale sfintilor care au murit si care mai trăiesc. De aceea, este de neînteles înversunarea cu care unii crestini se ridică împotriva doctrinei spiritiste ! Dacă ei se referă doar la practicile spiritiste empirice si fară ghidare divină (cu măsuta, cu ciocănituri, cu materializări de fantome etc), atunci au dreptate să dezaprobe astfel de experimente dubioase. Ele nu au valoare spirituală deosebită, fiind uneori doar o joacă, una cam periculoasă.
Noi acordăm spiritismului un înteles mai nobil. Spiritismul cuprinde munca de luminare a mintii oamenilor prin mesaje primite de la Spiritele Superioare, aflate în slujba Domnului Dumnezeu. În cadrul acestui spiritism divin s-au născut nemuritoarele opere ale lui Allan Kardec - "Cartea Spiritelor", B.P.Hasdeu - "Sic Cogito", Scarlat Demetrescu - "Din tainele vietii si ale universului", s.a. Aceste scrieri înalte ajută la apropierea înteleaptă a omului de Creator, fiind concordante cu îndemnurile biblice. Cartea Cărtilor nu contrazice notiunile spiritiste, ci ele transpar deseori din ea, încât putem spune, fără a gresi, că religia crestină este îmbibată de fenomene spiritiste ! Iată argumentele Scripturii, destinate însă numai celor ce au urechi de auzit, ochi de văzut si minte de priceput:
Întâi a fost dematerializarea cadavrului lui Isus Hristos, adică transformarea corpului Său fizic în energie - fenomen spiritist.
Dovada transmutării atomilor fizici în energie pură este chiar întipărirea "radioactivă" a trupului si chipului Mântuitorului pe giulgiul de înmormântare, actualmente păstrat în orasul Torino.
Pe urmă, sunt cele câteva aparitii ulterioare ale lui Isus în fata ucenicilor, adică materializarea spiritului Său.
Materializarea completă a unui duh necesită un aport imens de energie si de aceea Isus n-a revenit decât ocazional si pe durate scurte. El si-a făcut aparitia doar în răstimpul celor 40 zile de la moartea Sa fizică. În doctrina spirtistă se stie că, în acest interval, spiritul mai este încă înconjurat de învelisul de materie fină eterico-astrală, iar apoi spiritul se eliberează si de ultimele resturi materiale. (Parastasul crestin de 6 săptămâni sărbătoreste tocmai acest eveniment spiritual). Materializările spiritului Său s-au sprijinit pe acest masiv aport energetic duhual.
Că nu a fost o revenire la viată a corpului mort, ci doar fenomene spiritiste, o confirmă si Apostolul:
"Dar, pe când călătorea el si se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Si, căzând la pământ, a auzit un glas zicându-i : "Saule, Saule, de ce Mă prigonesti ?". Iar bărbatii care erau cu el pe cale stăteau înmărmuriti auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni." (Faptele Apostolilor 9.3,4,7)
Ce ne mai dezvăluie Scriptura? Isus nu a fost singurul "înviat" (adică spirit materializat), ci au mai fost si altii:
"Si iată, catapeteasma templului s-a sfâsiat în două de sus până jos, pământu1 s-a cutremurat si pietrele s-au despicat. Mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat. Si, iesind din morminte, după învierea lui [?], au intrat în cetatea sfântă si s-au arătat multora." (Matei 27.51-53)
Însusi Apostolui Ioan îi sfătuia pe primii adepti crestini cum să cerceteze lumea spiritelor, nicidecum nu le interzicea:
"Iubitilor, nu dati crezare oricărui duh, ci cercati duhurile dacă sunt de la Dumnezeu..." (1 Ioan 4.1)
Fiindcă Apostolii, ei însisi, erau condusi de vocile Spiritelor Divine:
"Un Înger al Domnului a vorbit lui Filip si i-a zis : "Scoală-te si du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim spre Gaza si care este pustiu." (Faptele Apostolilor 8.26)
Însusi Apostolul Pavel confirmă harul pe care îl au unele fiinte alese să comunice cu spiritele. Nu este obligatoriu ca aceste persoane rare să facă parte din breasla clericilor, ci ele au fost alese de Dumnezeu după alt criteriu:
"Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de întelepciune, iar altuia, după acelasi Duh, cuvântul cunostintei. Si unuia i se dă, întru acelasi Dub, credintă, iar altuia darurile vindecărilor, întru acelasi Duh; unuia faceri de minuni, iar altuia, proorocie; unuia deosebirea duhurilor [...]" (1 Corinteni 12.8-10)
În sfârsit, Însusi Isus Hristos le-a dezvăluit celor apropiati secretul reîncarnării - fundamentul doctrinei spiritiste:
"[Ioan Botezătorul]...va merge înaintea Lui cu duhul si cu puterea lui Ilie ...(Luca 1.17)
"Si ucenicii L-au întrebat : Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie ? Iar El le-a răspuns : Ilie într-adevăr va veni si va aseza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit...Atunci au înteles ucenicii că Isus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul." (Matei 17.10-13)
Deseori ucenicii încercau să înteleagă cauzele profunde ale mizeriei umane, după cum îi învătase Isus:
"Ucenicii Lui L-au întrebat: "Învătătorule, cine a păcătuit : omul acesta, sau părintii lui, de s-a născut orb ?"." Nu puteau să-i pună această întrebare decât dacă fuseseră initiati în doctrina "karmei", a cauzei si efectului obligatoriu. Conform acesteia, suferinta poate fi generată de păcatele fiintei înainte de a se naste, adică ale omului în care spiritul a fost încarnat în viata anterioară.
Încheiem aici demonstratia bazată pe cuvintele Bibliei precum că religia crestină este clădită pe conceptia spiritistă. Dar, nici nu era nevoie de atâtea argumente. Preotii ar putea recunoaste că ei însisi lucrează tot timpul cu spiritele. Îi invocă pe Isus Hristos si pe Maica Domnului, fac slujbe pentru sfintii din calendar. Acestia nu reprezintă simple nume sau icoane, ci scântei din întelepciunea dumnezeiască, adică spirite deosebit de înalte, cu o vibratie extrem de puternică.
Si atunci, cine si de ce se teme de spiritism ?...
RĂZVAN PETRE
2002
< Înapoi la Pagina Răzvan Petre