 |
 |
 |
 |
 |
| Lectia 1 | Lectia 2 | Lectia 3 | Lectia 4 | Lectia 5 |
< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
autor Răzvan Petre
Generatiile actuale sunt mai bine instruite, dar si coplesite de enorma cantitate informatională vehiculată pe toate canalele mass-media. Oamenii sunt relativ familiarizati cu multe subiecte de pe mapamond, desi în mod foarte superficial. Semidoctismul si părerile "după ureche" sunt la ele acasă si în zona SPIRITUALITĂTII. În general, aceasta e considerată a fi un domeniu ambiguu, nelucrativ, plictisitor, confundat cu superstitiile sau cu fenomenele misterioase, ori demn de apelat doar în situatii critice. De aceea, este lăsat la coada prioritătilor omului modern - grăbit, stresat, agitat mental, manipulat de tot soiul de cerinte si influente exterioare. Desigur, există si exceptii: persoanele care simt o chemare lăuntrică spre trăirile spirituale si care îsi găsesc singure calea personală. Acest articol se adresează mai ales celorlalti semeni, cei care nu s-au aplecat în mod serios asupra spiritualitătii (fie din lipsă de timp ori surse de informare, fie considerând că este o arie mult prea vastă pentru a fi cuprinsă într-o viată de om, fie observând că diverse învătături se contrazic sau se neagă reciproc).
Sigur, există nenumărate traditii spirituale diferite, pe care nu le poti cunoaste perfect decât dedicându-te lor exclusiv, cu trup si suflet. Dar dincolo de diferentele culturale si multitudinea abordărilor, din fericire, ele au acelasi filon de aur, care ne permite să vorbim despre o "spiritualitate generală" de esentă, pe care o poate întelege oricine, cu un minim de efort, care explică si justifică toate căile religioase. "SPIRITUALITATEA PURĂ" se referă la acele notiuni spirituale valabile în toate traditiile autentice. Dacă astfel de adevăruri comune nu ar exista, ar însemna că spiritualitatea nu ar fi decât un joc de idei local, o creatie a imaginatiei umane, care, prin urmare, nu ar putea fi ceea ce se pretinde a fi, si anume, un adevăr suprapersonal si transcultural. Tot mai multi eruditi si experimentatori pe tărâmul constiintei dau astăzi mărturie că aceste realităti spirituale comune întregii omeniri într-adevăr EXISTĂ.
Nutrim speranta că, într-un viitor previzibil, căile spirituale îsi vor justifica rostul si valabilitatea tocmai dovedind că astfel de teze fundamentale se regăsesc si în corpul lor de credintă. Astăzi, dimpotrivă, acest lucru nu se întâmplă, din cauza majoritătii liderilor religiosi care nu sunt interesati de spiritualitatea pură. Acestia afirmă sus si tare că învătătura proclamată de ei nu are nimic în comun cu pretentiile celorlalte culte sau traditii. Este o tendintă regretabilă si împotriva naturii spirituale. De aceea, unitatea religiilor nu se va pune în practică niciodată. Ele se hrănesc din diferente, nu din asemănări. Religiile nu se vor uni, ci vor fi, eventual, absorbite treptat într-un mod nou, mai pur de raportare la Cer, potrivit oamenilor mai evoluati ce vor trăi în acel viitor probabil. Dacă vom aseza specia umană pe o solidă temelie spirituală - simplă si universală, purificată de regionalisme si cu rigurozitate stiintifică - problemele grave ale civilizatiei s-ar rezolva rapid. Aceasta s-ar petrece prin contributia întregii societăti, devenite mult mai constiente de ea si de lume. Într-un sens practic important, spiritualizarea înseamnă expansiunea constiintei către întelesuri tot mai largi si profunde despre viată. Totusi, nu trebuie confundată cu doctrina "umanistă", care ar vrea ridicarea materială si "spirituală" a omului, dar excluzând spiritualitatea! Nestiind spre ce să-l ridice, nici nu o poate face... Iar propăsirea materială a tuturor pământenilor nu va fi posibilă decât, simultan, prin înăltarea lor spirituală.
Subiectul principal al spiritualitătii este, desigur, Spiritul. Acceptiunea sa unanimă ar fi următoarea: Spiritul este ceea ce rămâne viu din om după moarte. Dincolo de acest acord încep însă disputele de credintă si diferentele practice, care par uneori ireconciliabile. De pildă, unii sunt convinsi că Spiritul pre-există nasterii copilului, dar altii că este creat odată cu corpul fizic. După momentul mortii, Spiritul este presupus fie a-si păstra forma umană, fie a dobândi o formă sferică. După moarte, se spune fie că Spiritul nu vrea să mai aibă de a face cu viata oamenilor, fie că rămâne cu aceleasi dorinte umane, fiind interesat să intervină în viata muritorilor.
De asemenea, practica spirituală de zi cu zi este înteleasă în moduri foarte distincte, ca fiind, de pildă:
Efortul de autoîmbunătătire morală si de a face fapte bune.
Practicarea unor ritualuri pentru rezolvarea "fără efort" a problemelor personale.
Dobândirea unor perceptii extrasenzoriale sau altor abilităti paranormale, prin care se pot realiza vindecări neconventionale si alte binefaceri.
Comunicarea cu spiritele strămosilor, ale rudelor decedate sau altor personalităti.
Cunoasterea directă a lui Dumnezeu si apropierea vointei individuale de Vointa Sa.
si enumerarea poate continua...
Acest articol se înscrie în cadrul strădaniei generale de transpunere a spiritualitătii pe baze stiintifice, pentru emanciparea noastră de ignorantă si rău. El cuprinde 5 lectii scurte, ilustrate, oferind o sinteză pentru cei grăbiti, dar interesati de subiect. Considerăm că ABC-ul spiritualitătii este cunoasterea rolului Spiritului în viata obisnuită a omului, de unde se vede că spiritualitatea nu este ceva adăugat artificial la preocupările obligatorii ale omului, ci este chiar baza pe care i se sprijină viata.
Am realizat o sinteză din învătături (foarte diferite) de Yoga, Spiritism, Vedanta trecute prin prisma Psihologiei. Este o simplificare la maximum a realitătii, care poate fi ulterior detaliată plecând de la această schemă stiintifică. Un singur model, mai multe traditii spirituale...
Răzvan Petre
29 septembrie 2010